Hinov

Jump to navigation Jump to search
Hinov
de Alexandru Macedonski


Sfărâmături de urne — oriunde --
lespezi de marmoră mari
sub care zac atâți legionari,
iată Hinovul; — în el s-ascunde
potopul de secoli ce-a curs.

Călcând această țărână mută,
văd ce nu vedeți voi
umbrele-acelor eroi
ai căror urmași suntem noi;
și stând în valea tăcută,
îmi râd de ritm
și de-orice reguli îmi râd;
ritmul meu e zgomotul
ce-l fac cu zalele lor.

Îi văd... s-arată: sculatu-s-au toți
de sub pietre...
Trec --
Trec sute; iată-i: de-oțel le e coiful,
lat era romanul în spete,-ondulat
avea părul; puternic brațul.

Roma veche întreagă
se-nșiră pe dinaintea mea
Consuli,
proconsuli,
matroane, copile, liberți —
Roma veche întreagă
pontifeci, apoi, și vestale,
flamini,
saturnale. --
Salutare, eternă stea,
pe-aceste țărmuri pribeagă.
Tăceți, o! versuri deșerte...
Și tu, la pământ, poete; --
trec Cezarii --
sărută pământul acesta
e sfânt.