Albaspina

Jump to navigation Jump to search
Albaspina
de Alexandru Macedonski


Creștea un stuf de albaspină
Ce înflorea voios la soare,
Umbrind o cruce în ruină
Pe valea Grecii răpitoare!

În drum, trăsura ni s-oprise,
Ș-apropiindu-ne de cruce,
Din florile ce-mbobocise
Și ce aveau să se usuce,

Rupsei o ramură-nflorită,
Și cugetai, că chiar în groapă,
Speranța de-om nedespărțită
Cu omu-odată nu se-ngroapă,

Că de-nsoțește albaspină
Pe om, și-n moarte cu constanță,
Emblema ei de farmec plină
Nu strigă celor vii: „Speranță?"...