Formele

Jump to navigation Jump to search
Formele
de Alexandru Macedonski
Satiră


Forma-nghite astăzi fondul, ș-o justiție diformă
Trece-n fața lumii dreaptă, dac-a pus dreptatea-n formă!
Iar când sufletu-ți c-un altul fără preot s-a legat,
Faptul în concubinagiu este-ndată proclamat.
Trebuia în fața lumii să târăști acea ființă,
Coram populo, iubirea să-i aduci la cunoștință,
Și cu fruntea înclinată sub beteală, s-o expui
La surâse cu-nțelesuri și la poftele oricui!
Trebuia la ofițerul situației civile
S-o mai duci, ca să-și înscrie numele pe vreo trei file,
Și pe loc, după ce popa Isaiia ți-a cântat,
Mulțumit să pleci acasă spre a fi felicitat,
Să chemi lumea să mănânce ciocolată și cofeturi,
Să ai prânz de gală seară, ș-alte multe marafeturi,

Și la urmă comedia s-o pecetluiești c-un bal,
Ca să-ți joace toți mireasa în vârtejul infernal,
Iar când, unul câte unul, invitații mi te lasă,
Să rămâi cu mama-soacră, sfeșnic neclintit în casă;
Și s-o vezi cum la ureche îi șoptește-ncetinel,
Sub pretextul s-o scutească de surprinderi de-orice fel,
Vorbe multe și mărunte, care-o fac ca să roșească,
Veștejindu-i de pe frunte lămâița feciorească!
Singur când te vezi în fine, searbăd, rece, obosit,
„Te iubesc" îi spui alene, pe trei sferturi adormit,
Și la rândul ei mireasa, l-acel glas sforăitor,
Fruntea-și pleacă și adoarme pe-adormitul tău amor!
Iată ce-nsemnează-ntocmai, legiuita cununie,
A societății de-astăzi principală temelie,
Formă ce nendeplinită face din copii bastarzi,
Din femei, prostituate ce-ar fi bune să le arzi,
Și din tații de familii, ce de forme s-au scutit,
Monștri de nerușinare, oameni de disprețuit!
Dacă treci la tribunale, spre-a lăsa căsătoria,
Găsești iar că și-n dreptate forma-și are-mpărăția,
Astfel că îți pierzi averea dac-o formă vei scăpa,
Sau de-a drept ajungi la ocnă între vii a te-ngropa!
În armată este formă, în dreptate este formă,
În biserică tot formă, și-n gazetării — reformă.
Formă în căsătorie, în virtute formă iar...
Forma este-n fruntea legii, fondul este la dosar!
Trebuie să naști în formă, dacă vrei să porți un nume;
Trebuie să mori cu formă, dacă vrei să pleci din lume;
La intrarea ta în viață, trebuie ca să-ți plătești
Toate taxele intrării, că de nu, te păcălești.
La ieșirea ta de-asemeni, fără formă nu se iese,

Că ș-acolo ai de plată atestate de decese!
Însuși eu, poet prin suflet, înșirând aici aceste,
Fără ca să cuget, poate, jertfesc formelor funeste,
Și umblând pe-a lui orbită, globul nostru vagabond
Poartă astfel în spinare forme de-oameni fără fond.