Se scaldă

Jump to navigation Jump to search
Se scaldă
de Dimitrie Bolintineanu


Vedeți voi la umbra plină
Unor sălcii ce se-nclin
Pe această mare lină
Un corp dulce ca un crin ?

E-o ghiaură, albă, jună,
Ce se scaldă, o vedeți ?
Venerea ieșind din spumă
Cu cosiți de aur creți.

Unda bea cu voluptate
Corpul ei amăgitor ;
Ea o sparge și o bate ;
Face spumă din picior ;

Iar prin spumă, capu-i dulce,
Coperit de păr bălai,
Pare luna, vrînd să culce
După codri ninși de plai.

Apa face garofițe
Peste corpu-i răpitor
Și îi soarbe din cosițe
Aurul strălucitor.

Cînd pe undă se zărește
Dreaptă, coama-i tresărind,
Cînd pe spate s-odihnește
Ca o pavăză d-argint.

Grațiele o-nconjoară ;
Dulcile dorinți d-amor
O preurmă, turm-ușoară ;
Peștii mici o înconjor.

Singurile ei vestminte
Este apa de cristal,
Iar amorul, cu-ochi fierbinte,
Stă sub flori ascuns pe mal.