Sari la conținut

Cercheza

Cercheza
de Dimitrie Bolintineanu


Ah ! dacă fiecare din lacrimile-mi line,
Curgînd, răpește mie o zi din viața mea,
Atunci te sparge-n lacrimi, o, inimă, mai bine !
Căci altă răsfățare eu nu mai poci avea.

Cînd rozele se-nclină de vijelii suflate,
Poeticile paseri se risipesc: și zbor.
Eu sunt c-aceste paseri, de ce iubesc, private,
Cu dînsele în lume eu voi acum să mor !

Amăgitoare vise ! Dorinți dulci și frumoase,
Plăceri cu aripi d-aur, angelici fericiri,
Plutiți în calea vieții, surîdeți amoroase !
Încingeți fruntea voastră cu magice răpiri !

Acea ființă dalbă, angelică și dulce,
Ce vieții dă ferice un fermec răpitor,
Perit-a pentru mine ; nimic nu mai produce
Acea voioasă floare ce vindecă-al meu dor !

Cînd zorile se-ngînă cu lacrimile mele
În nopți d-amărăciune în sufletu-mi gemînd,
Imaginea-i cerească cu zilele-i junele,
Cu dulcea-i frumusețe mi-apare lăcrimînd.

Văz coama sa umbroasă pe sînu-i alb ca crinul
Jucînd cu răsfățare sub florile-i cerești,
Aud suava-i voce ce plînge ca suspinul
Și-mi zice cu durere : "De ce nu te grăbești ?"