Almelaiur

Almelaiur
de Dimitrie Bolintineanu


Pe unda poleită de miriade stele
Se leagănă, murmur,
În horă grațioasă suave aurele,
Și joc cu răsfățare în bucla dulcii mele,
Frumoasii Almelaiur.

Colo suspină valul sub maluri cununate
De chioșcuri de porfir ;
Colo delfinul saltă în jocuri răsfățate
Pe undele încinse de brîuri colorate
De raze dulci de fir.

Și cerul, și pămîntul, și marea fără punte,
Saraiuri, toate zbor,
Și luna cu chip d-aur se leagănă pe munte;
Iar dulcea mea hanîmă ascunde alba frunte
În sînu-mi arzător.

Cu vorbe amoroase, cu tînără mustrare,
Îmi zice ea duios :
"Cu mult e mai plăcută a noastră răsfățare
Decît acele raze ce scânteie pe mare,
Amantul meu frumos !"

Ea zice și suspină, și două lacrimele
Se scură tremurînd
Pe ale feții albe garoafe dulci, junele,
Ce tremură sfioase ca razele din stele
Pe valul mării blînd.
 
Eu, ca s-adorm suspinul ce încă rătăcește
În sînu-i delicat,
Rădic atunce vălu-i ce fața-i umbrește,
P-o mandolină d-aur ce dulcea mea iubește
Eu astfel am cîntat:

"Vino, dulcea mea iubită,
Valul doarme, liniștit,
Vezi, caicul meu invită
Cu catartul aurit !

Coardele-i sunt de mătase ;
Velele-i sunt de atlaz.
Printre unde, de vînt trase,
Să plutim drag pe Bogaz !

Pentru muncă, floare dulce,
Eu alt aur nu primesc
Decît aurul ce luce
Printre părul tău ceresc !"

Așa cîntam pe mare și alba mea frumoasă
Pe brațu-mi adormea,
Șoptind cu răsfățare : "O, noapte grațioasă.
Oprește zborul dulce pe lumea mincinoasă,
Pe fericirea mea !"

(1855)