Mircea Dem. Rădulescu: Nocturnă

Jump to navigation Jump to search
Mircea Dem. Rădulescu: Nocturnă
de George Topîrceanu


Dormi, frumoasa mea! De-acum
Noaptea luminoasă
Ca o undă de parfum
Năvălește-n casă.

Luna clară din neant
Pune pe covoare
Străluciri de diamant
Și mărgăritare.

Ea privește ca-n extaz
Bluza ta lejeră
Și pantofii de atlaz
Lângă etajeră.

Și trecând prin buduar,
Raza-i ce se rumpe
Luminează un lavoar
Cu flacoane scumpe...

Luna toarnă pe parchet
Blonde tuberoze
Și-ți dezvăluie discret
Sânurile roze,

Când dantelele din pat
Tremură-n lumină
Pe culcușul tău curat
De olandă fină...



Dar visările ce trec,
Ca să te dezmerde,
ți-au aprins la cap un bec
Cu lumină verde.

Din oglinzi piciorul fin
Pe mătasa moale
Se răsfrânge ca un crin
Cu nuanțe pale.

Dormi! Amorul rafinat
Cheamă deopotrivă
Spre minciună și păcat
Gura ta lascivă.

Dormi, frumoasa mea! Eu stau
În extaz, la poartă:
Ești făptură vie, sau
Operă de artă?