Alfred de Musset: Noapte de august

Jump to navigation Jump to search
Alfred de Musset: Noapte de august
de George Topîrceanu


Muza

Ridică-te, poete! Ia-ți lira și suspină.

Poetul

Dar n-am nici gaz în lampă, nici praf de zacherlină.

Muza

Ridică-te, poete și cântă când îți spun!

Poetul

N-ai prea găsit, o, Muză, momentul oportun!
Ca fata când e prinsă în zbuciumări secrete,
Mă-ntorc și stau o clipă cu fața la părete,
Apoi pe partea dreaptă din nou și iar tresar...
L-am prins! Am prins inamicul. Un singur exemplar
Din câți m-atacă noaptea, cu hotărârea fermă
Să-mi perforeze toată sărmana epidermă!
S-a isprăvit cu tine, făptură săltăreață!
Eu nu pot să justific obscura ta viață,
Ci doar mă uit la tine și indignat mă mir
De unde-ți vin aceste instincte de vampir,
Această-nverșunare nebună, fără scop?
De ce exiști? Și care destoinic Mizantrop
Te-a inventat? Răspunde-mi, căci dacă mă decid
Să te trimit ad patres...

Muza

Devii insecticid!
Și stingi într-însul raza eternă de lumină
Ce tremură în toate tiparele de tină,
În forme vii de floare, de om și de insectă...

Poetul

Pe tine nu te mușcă....

Muza

Pe mine mă respectă.

Poetul

O, da, tu ești abstractă... Dar eu, sărman poet,
De câte ori nu blestem că sunt așa concret.
De-aș fi și eu ca tine un mit, un artificiu,
Aș ignora desigur acest infam supliciu.
M-aș regăsi cu tine în propriul meu mediu,
As crede că din viață mă aflu în concediu.

Muza

O, mai încet!

Poetul

Răspunde, platonică amantă,
De ce mi-ai pus în mână o pană diletantă?

Muza

Să-mbraci în haină nouă simțirea ta bogată,
În versurile tale o inimă să bată
Și lacrimi, din obscura durerii adâncime,
Ca niște diamante să strălucească-n rime.
Cultivă stilul simplu și epitetul rar,
Apoi, uimit tu însuți, trimite la tipar
O carte amuzantă și plină, ca un stup,
De cugetări subtile...

Poetul

Pardon că te-ntrerup,
Dar simt că iar mă-nțeapă...

Muza

În forma ideală,
Impersonal arată-ți durerea personală
Și-n sfera artei pure, uitîndu-te pe tine...

Poetul

Vrei să-m expun amorul și inima-n vitrine?
Să pângăresc în lume secretul meu tezaur,
Să-mi trâmbițez iubirea în trîmbițe de aur?
Și când în juru-mi crește o larmă ne-ntreruptă
De voci îndurerate și strigăte de luptă.
Eu să rămân deoparte, cu ochii cătră stele,
În turnul de ivoriu al visurilor mele?
Mai bine piară-n germen imaculatul tom.

Muza

Dar nu uita, poete, că ești poet.

Poetul

Sunt om.

Muza

Pardon! Te rog, dă-mi voie...

Poetul

Polemică deșartă:
Eu simt că iar mă-nțeapă!

Muza

Vreau artă pentru artă.

1910