Fresco-ritornele

Jump to navigation Jump to search
Fresco-ritornele
de George Coșbuc


1
Viața mea de mult s-a stins și-am îngropat-o.
Sunt beat de cad în gropi, și-a cui e vina ?
A obrăjorilor cei cu gropiți, șireato !

2
Ea sta, cu sânul plin de pere, la fântână —
Și ea mi-a dat s-aleg pe plac din sân o pară.
Și m-am trezit că-mi dă deodată peste mână !

3
Pe punte-am sărutat mai ieri o fată,
Și-acum au dat sătenii jalbă la prefectul,
Că fetele stau cârd pe punte ziua toată !

4
Psaltirea popii o sărut, dar aș lăsa-o,
Sărut și mâna preotesei, și-aș lăsa-o,
Pe fata popii n-o sărut, și-aș săruta-o!

5
Cu ochi frumoși, cu piept rotund, așa zglobie,
Tu, Doamne, ai fäcut-o numai ca să mintă
Și numai ca să-mi faci necazuri mie !

6
Pendru drăguțe ne-am certat vro trei la coasă, —
Din ceartă m-am ales cu părul smuls și mâna ruptă,
Da-ncalte a rămas că-a mea e mai frumoasă !

7
Cu șorțu-n brâu, cu mâna-n șold, ea, cea șireată,
Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ciudă —
De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată !

8
Îi plac poveștile, încet și la ureche,
Și ce-i spui nou ! Dac-o sărut fără poveste,
E veșnic nouă pentru noi povestea veche.

9
Ei, vezi cum ești ! În prag la noi te-am prins de mână,
Și-am vrut să te cuprind, și pentru-atâta lucru
Ai plâns și n-ai venit la noi o săptămână !

10
De când eram noi mici, mi-ai fost ca soră,
Și prietenă mi-ai fost de când ești fată mare,
Iar mama vrea d-acum să-i fi, drăguță, noră !

11
Eu am de mult scriptura mea și-mi țin scriptura :
Gurița fetelor cu sărutări s-astupă,
Băieților eu le astup cu pumnul gura !

12
Vorbim răstit și ne-ngânăm răspunsul,
Și-n sat cred toți că asta-i vrajbă veche,
Iar seara noi ne sarutăm pe-ascunsul !

13
Ușor te nalți, când te-ai deprins să birui greul —
Cei răi mă-njură ! Nu știu ei ce știu copiii ?
Pe cât smâncești, pe-atât de sus se nalța zmeul
 
14
Ea râde-n plânsul meu ! Dar ea atâta știe !
Eu știu : Mi-e dragă, și n-aș vrea să-mi fie dragă,
Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aș vrea să-mi fie !

15
Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute —
Azi, după ce m-a sărutat, mi-am dat de seamă
Că ieri jurai să nu-l mai las să mă sărute !

16
E galben soarele sub nor, și-i galben lanul
Prin care treci tu, cea cu galbene cosițe —
Știi tu de ce-am îngălbenit și eu sărmanul ?

17
Mai sfântă-i dragostea decât orice psaltire —
Când ai drăguță, ești cu ea mai sfânt în cârciumă
Decât fără de ea pe prag de mănăstire !

18
Eu om cu minte n-am văzut, să nu sfârșească
Nebun, când a iubit, dar drept e și aceea
Că om cu minte n-am văzut să nu iubească !

19
Eu am drăguțe multe-n sat, dar nici o fată
N-a zis că-i bine s-o sărut și să-i țin drumul,
Dar nici că-i bine când o las nesărutată.