Romanță (Coșbuc, 2)

Romanță
de George Coșbuc


(după un cântec grecesc)

Te-am strâns sărutându-te, Radă,
Târziu într-o noapte d-april —
Azi mai fiecare copil
Ne cäntä iubirea pe stradă.
Că oameni deși n-au știut
De noi și de tainele noastre,
Dar stelele bolții albastre
Văd toate, și ele-au văzut.

Și-o stea, căzătoare din cer,
Ea mării ne-a spus sărutarea,
Și luntrei ne-a spus apoi marea,
Iar luntrea ne-a spus la năier.
Pe țărm erau stoluri de fete
Cu drag de năier ascultând —
Și ele râdeau scuturând
Flori albe din negrele plete.

Iar fetele-un cântec făcură
Și-i deteră aripi de vânt;
Batjocur-au pus ele-n cânt
Și patima, dragă, și ură.
Și astfel, de noaptea d-april
În lume sunt cântece, Radă ;
Ne cântă iubirea pe stradă
Azi mai fiecare copil.