Minciuna creștinilor

Jump to navigation Jump to search
Minciuna creștinilor
de George Coșbuc


Proconsulul îi judeca
În largul tribunal din piață .
Avea doi popi creștini în față .
Un scriitor din ceata sa
S-a ridicat ca să citească
Dovezi și vorbe ce s-au spus
De cei ce cred într-un Isus
Și despre legea creștinească .

— „Ei sunt o seamă de iudei
Răutăcioși din cale-afară .
Cu ceialalți iudei din țară
Se gâlcevesc ca de-obicei .
Ei au un zeu, dar fară nume :
Ei râd când noi jurăm pe zei :
Iar a muri, așa zic ei,
E cel mal mare bun din lume !"

A râs proconsulul: — „De-l vor ,
Să fie-al lor de-acuma bunul !
Dar știu ca n-o să vrea nici unul
Căci e minciună spusa lor :
Hristos muri-n grozavă silă ,
Dar nu de bunăvoia lui :
Ei de-ndărătnici spun ce nu-i
Și de-ndărătnici nu mi-e milă !"

Dar iată, până când în chin
Se zvârcolesc cei doi pe roată ,
Alți doi se dezlipesc din gloată
Și-n fața judecății vin .
— „Omoară-ne !" — „Vă-nșeală gândul .
Că mă siliți la crezământ !
Dar nu vă cred, și gata sânt
Să vă omor pe toți de-a rândul ."
 
O-ntreagă ceată din popor
Spre tribunal acum pășește .
Mirat proconsulul privește :
Sunt ei nebuni, ori moartea lor
E-ntr-adevăr credință vie ?
— „Mințiți! și-aruncă pumnii-n sus .
A fost un mincinos Isus...
Câți vreau să moară deci, să vie !"

Dar când văzu că dânșii vin
Mulțime multă, să-i omoare ,
De-abia se ține pe picioare
De multă furie-Antonin .
—„Pornesc pe capul meu nebunii
Voi moartea de la mine-o vreți ?
Ah, ticăloșilor, n-aveți
Destule râpi, destule funii ?"

El dă un semn. Și-un grabnic stol
De călăreți izbesc poporul
—„ Ei știu că e păcat omorul ,
De-aceea mor... Să-mi faceți gol
În jurul meu ! O simt eu bine ,
Că moartea-i singurul lor țel ,
Dar ei träiesc c-un gând mișel ;
Să facă toți călău din mine !"

Și-n laturi se azvârl acum
Cu vuiet îngrozit păgânii ,
—„ A, iată-i! Mi s-adună câinii ,
Stau blânzi și nemișcați în drum
Să-i calce caii... mor grămadă...
Loviți-i dar și-i spânzurați...
Și câinilor mâncare-i dați
Și-i jupuiți de vii pe stradă !

Ei cred ce spun ! Dar vreau sä dau
De ei societății seamä !
Tot rău-i stânjenit de teamă ,
Și team-acești nemernici n-au !
Când n-are zei această gloată ,
Ce crime poate face ea !
Și când pedeapsa cea mai grea
E pentru ei nimica toată !"