Mihnea şi boierii (1659)

Mihnea și boierii (1659)
de Dimitrie Bolintineanu

Mihnea armă țara; la boeri el zice:
- Vă armați de luptă! timpul e propice.
Să unim Românii într-un mare stat;
Eu să vă fiu vouă mândru împărat.
Mulți creștini ne-ajută. Franța, Anglia,
Au să ne admire viața, vitejia.
Sunt destule veacuri de când acest pământ
Nu înfățișează de cât un mormânt.
Să desmintem lumea crudă care zice
Că plugari, robi mărșavi, locuiesc aice,
Că ursita dulce popolilor bravi
N-o merită Românii, născuți a fi sclavi.
Să lovim cu moarte demonii călcării,
Să zdrobim prin arme lanțurile țării!
Ca d-aici înainte numele român
Să resune-n lume că este stăpân:
Să-l audă dulce, și la auzire
Toți să-l înconjoare de a lor iubire!

Zice; dar boerii, unii se ascund,
Alții cu nedemne vorbe îi respund:
- Astă vorbă, Doamne ne-nțeleaptă pare.
Ea poate să peardă ce azi țară are.
Paloșul Turciei este forte lung
Și e scurt al nostru, în cât nu s-ajung.

- Sub aceste vorbe de înțelepciune,
Ascundeți a voastră tristă moliciune,
Ascundeți vânzarea! Mergeți și cădeți,
Tot dea-una d-arme frică o saveți!
Să nu luați arme de cât spre-a vă bate
Între voi pe tronul țăii ce s-abate!

Da boerii aleargă și la Pașă-l trădă,
Însă nu putură ca să-i dea dovadă,
Pașa se încruntă, tăcere-a păstrat.
Însă Mihnea domnul capul le-a tăiat