Miron Costin (Bolintineanu)

Jump to navigation Jump to search
Miron Costin
de Dimitrie Bolintineanu


— „Mari dureri ai, sorioară.
De-mi rupi inima gemând?..."
— „Mari dureri ma înconjoară!..."
Zice Mărioara blând.

Și al morții văl se-ntinse
Peste fața ei de crin.
Viața-i tânără se stinse
Într-un dureros suspin.

Miron plânge cu suspine
Și mai zice dureros
— „Cui mă lași aici pe mine,
Suflet dulce și frumos?"

Dar în sală se arată
De la curte un trimis,
Să ucigă astă dată
Cronicarul cel proscris.

Mărioara blândă moare,
Miron cade înjunghiat
Și în ziua viitoare
Două cruci s-au ridicat.

Dar pe groapa lor cea sfântă,
Cum dă vânt de primăveri,
Două păsărele cântă,
Cântă ale lor dureri.