Miron Costin (Bolintineanu)
– „Mari dureri ai, sorioară.
De-mi rupi inima gemând?..."
– „Mari dureri mă înconjoară!..."
Zice Mărioara blând.
Și al morții văl se-ntinse
Peste fața ei de crin.
Viața-i tânără se stinse
Într-un dureros suspin.
Miron plânge cu suspine
Și mai zice dureros
– „Cui mă lași aici pe mine,
Suflet dulce și frumos?"
Dar în sală se arată
De la curte un trimis,
Să ucigă astă dată
Cronicarul cel proscris.
Mărioara blândă moare,
Miron cade înjunghiat
Și în ziua viitoare
Două cruci s-au ridicat.
Dar pe groapa lor cea sfântă,
Cum dă vânt de primăveri,
Două păsărele cântă,
Cântă ale lor dureri.
Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare - Preda Buzescu - Muma lui Ștefan cel Mare - Fata de la Cozia - Un ostaș român închis peste Dunăre - Mircea la bătaie - Mihai scăpând stindardul - Mihai la pădurarul - Mircea cel Mare și solii - Căpitanul de vânători - Mărioara - Doamna lui Neagu - Cupa lui Ștefan - Sora Ana - Daniel Sihastru - Fiastrii - Întoarcerea lui Mihai - Miron Costin - Monastirea Putna - Năvala lui Țepeș - Apa Bârsei - Grozea vornicul - Mihai revenind de la Dunăre - Domnul Mavrogheni - Bârlad - Baia - Codrul Cosminului - Ștefan la moarte - Dumbrava Roșie - Maria Putoianca - Muma lui Mihai