Mihai scăpând stindardul

Jump to navigation Jump to search
Mihai scăpând stindardul
de Dimitrie Bolintineanu


Noaptea se întinde și din geana sa
Argintoase lacrimi peste flori vărsa.
Dar setos de lupte, în văi depărtate,
Un erou în noapte încă se mai bate.
Singur el se luptă în acele văi
Unde mâna morții a culcat pe-ai săi.
Dar sub mii de brațe trebuie să cază
Trece printre unguri fără ca să-l vază;
Și stindardul țării el înfășurând
Către sân îl strânge înapoi cătând.
Și în umbra nopții armăsaru-i zboară
Ca o-nchipuire albă și ușoară.
Spre o apă lată calul s-a-ndreptat;
De maghiari războinici fuge-nconjurat.
Luna după dealuri mergând să se culce
Îi arată calea și-i surâde dulce.

Cei ce îl preurmă se opresc pe maluri
Dar Mihai cu calul se aruncă-n valuri
Și de ceea parte singur ajungând
El îmbrățișează calu-i spumegând.

Apoi scoate frâul încă alb de spume
Și îi zice: „Liber mergi de-acum în lume!”