Muma lui Mihai
Lângă Olt la monastire
Vine un ostaș din plai
Și întreabă cu grăbire
„Unde-e muma lui Mihai?"
Teodora se închină;
Roagă pentru fiul său.
„-Maică schimnică, suspină,
Nu mai este fiul tău!
Ce nu au putut răpune
Patruzeci de lupte mari,
Au răpus, vai! îți voi spune,
Două săbii de tâlhari!"
— „Sub a morții grea lovire,
El, căzând, s-a apărat?"
— „Prins în lance, cu mărire,
Scump el viața lui a dat."
— „Adevăr tu spui... El este
Fiul meu cel prea iubit...
Dar poți tu a-mi face veste
Pe români de i-au unit?"
— „N-a putut el să-i unească,
Singuri nefiind uniți.
Toți voiesc ca să domnească
Și-așteptând, toți sunt robiți!"
— „Știrea ta e tristă foarte,
Nu că fiu-meu a murit,
Dar că chiar prin a lui moarte
Pe români n-au dezrobit."
Astfel zice doamna mare
Și-n chilie s-a închis,
Până ce de întristare
Ochii-n lacrimi i s-a-nchis.