Lacrimi

Jump to navigation Jump to search
Lacrimi
de Octavian Goga


Copilăria mea pierdută
Demult, prin rariștea de tei
Și-a dus, cu râsul ei năvalnic,
Și-a dus și lacrimile ei...

De-atuncea nu mi-s umezi ochii,
Oricâte vifore mă frâng,
Vai, mă-nfior când mintea-mi spune
De câtă vreme nu mai plâng.

Pesemne lacrimile mele
Acuma-n suflet se cobor,
Și-mpotmolind-se-n adâncuri
Își sap-acolo taina lor...

Încet s-așează rânduri-rânduri
Sub vălul jalnicei uitări,
Ca bobii de mărgăritare
În fundul nepătrunsei mări.

Acolo dorm pân’ câteodată
Mi le urnește-al vremii mers,
Țesându-le strălucitoare
În haina alb-a unui vers...