Sari la conținut

Paris (I)

Paris
de Octavian Goga


La geam îmi cântă-n ritmuri cadențate
Haotica Parisului năvală,
Când o ascult în goana-i triumfală,
Simt inima pământului cum bate.

Ca pe-un ostaș înfrânt de oboseală
M-a biruit năprasnica cetate,
Drumeț orbit de flăcări nevisate,
Îmi plimb prin ea umila mea sfială.

De-acum sunt robul mândrei metropole,
În suflet simt cum crește-ntruna zvonul
Din preajma auritelor cupole.

Dar nopțile, când umbre moi se lasă
Și-n jur de mine urlă Babilonul,
Eu mă visez în sat la noi, acasă...