Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/Râmleani

 

CAP 1

Învățătura Evangheliei despre cei ce viețuiesc afară den darul lui Dumnezău și în dar. Nădeajdea și viața cea duhovnicească. Judecata limbilor că nu păzesc leagea firei.

1. Pavel, robul lui Iisus Hristos, chemat apostol osăbit, spre Bunăvestirea lui Dumnezău,

2. Carea mai nainte au făgăduit, pren prorocii lui, întru Scrisori Sfinte,

3. Pentru Fiiul lui, cela ce s’au născut den semenția lui David trupeaște,

4. Celui rânduit Fiiul lui Dumnezău cu puteare, după Duhul sfințeniei, dentru înviarea den morți a lui Iisus Hristos, Domnului nostru,

5. Pren carele am luat dar și trimitere, spre ascultare de leage întru toate limbile, pentru numele lui,

6. Întru carii sânteți și voi chemați ai lui Iisus Hristos.

7. Tuturor celor ce sânt în Râm, iubiți ai lui Dumnezău, chemați sfinți: Dar voao și pace de la Dumnezău, Părintele nostru, și Domnul Iisus Hristos!

8. Întâiu dară mulțimescu Dumnezăului mieu, pren Iisus Hristos, pentru voi toți, căci credința voastră vesteaște-se în toată lumea.

9. Pentru că mărturie iaste mie Dumnezău, căruia slujăscu întru duhul mieu, întru Bunăvestirea Fiiului lui, că neîncetată pomenire voao facu

10. Pururea la rugăciunile meale, rugându-mă cândai acum cândva bine mă voiu călători, întru voia lui Dumnezău, a veni cătră voi.

11. Pentru că pohtescu a vedea pre voi, ca voao să vă dau cevaș dar duhovnicesc, ca să vă întăriți voi.

12. Și aceasta iaste ca să să mângâie împreună întru voi, pre ceaea ce iaste întru voi credință, a voastră și a mea.

13. Și nu voiu ca voi să nu știți, fraților, că de multe ori am pus înainte a veni cătră voi, și m’am oprit până acum, ca roadă oarecarea să aibu și întru voi, precum și în cealealalte limbi.

14. La elini și la varvari, la înțelepți și la cei fără minte datoriu sânt.

15. Așa cea despre mine, cu osârdie, și voao celor den Râm, să vă binevestesc.

16. Pentru că nu mă rușânez de Evanghelia lui Hristos, pentru că putearea lui Dumnezău iaste spre mântuire la tot cela ce creade, la jidov întâiu și la elini.

17. Pentru că direptatea lul Dumnezău întru ea să descopere, den credință în credință, după cum s’au scris: „Iară direptul den credință va trăi“.

18. Pentru că să descopere urgia lui Dumnezău den ceriu peste toată necurăția și nedireptatea oamenilor, celor ce adevărul întru nedireptate îl opresc.

19. Pentru căci ce e conoscut lui Dumnezău, arătat iaste întru ei, pentru că Dumnezău lor le-au arătat.

20. Pentru că ceale nevăzute ale lui, de la zidirea lumii, cu faptele socotindu-se să văd, și cea veacinică a lui puteare și dumnezăire, ca să fie ei fără de răspuns,

21. Pentru căci, cunoscând pre Dumnăzău, nu ca pre un Dumnezău l’au mărit sau au mulțemit, ce să făcură în deșărt intru gândurile lor și să întunecă cea fără înțeleagere a lor inimă.

22. Zicând a fi înțelepți, nebunit-au.

23. Și schimbară mărirea celui nestricat Dumnezău întru asemănarea chipului putredului om și al pasărilor, și al dobitoacelor, și al jiganiilor.

24. Pentru aceaea au și dat pre ei Dumnezău în poftele inimilor lor, spre necurăție, ca să să necinstească trupurile lor întru sineș,

25. Carii au primenit adevărul lui Dumnezău întru minciună și au cinstit și au slujit zidirii mai mult decât celuia ce au zidit, carele iaste binecuvântat întru veaci, amin!

26. Pentru aceaea au dat pre ei Dumnezău spre patimile necinstii, pentru că ceale de parte fămeiască a lor au mutat fireasca treabă spre cea ce e afară den fire;

27. Așijderea și cei de parte bărbătească, lăsând cea după fire treabă a părții fămeiești, să aprinseră cu pofta lor întru ei, bărbați întru bărbați, rușinarea lucrându-o, și răsplătirea carea să cădea a rătăcirii lor întru eiș luându-o.

28. Și precum n’au ispitit pre Dumnezău să-l aibă întru conoștință, deade-i pre ei Dumnezău la neispitit gând, să facă ceale ce nu se cuvin.

29. Plinii fiind cu toată nedireptatea, cu curvie, cu vicleșug, cu lăcomie, cu răutate; plini de zavistie, de ucidere, de price, de înșălăciune, de nărav rău,

30. Șoptitori, clevetnici, urâți de Dumnezău, ocarnici, mândri, semeți, aflători de reale, la părinți neascultători,

31. Neînțelegători, netocmiți, nedrăgălași, neîmpăcăcioși, nemilostivi,

32. Carii, direptatea lui Dumnezău conoscând, că ceia ce ca aceasta fac vreadnici de moarte sânt, nu numai aceastea fac, ce încă și binevor cu cei ce le fac.

CAP 2

Jidovii sânt tot atât de călcătoriu de leage ca și limbile.

1. Pentru aceaea fără răspuns ești, o, omule, tot cela ce judeci, pentru că, cu carea judeci pre celalalt, pre tine te osândești, pentru că acealeaș faci cela ce judeci.

2. Și știm că judecata lui Dumnezău iaste cu adevărat preste ceia ce ca aceastea fac.

3. Și gândești aceasta, o, oame, cela ce judeci pre ceia ce ca aceastea fac, și făcând aceastea, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezău?

4. Au de bogăția bunătății lui, și de suferirea, și de cea îndelungă răbdare nu bagi samă, neconoscând că bunătatea lui Dumnezău la pocăință pre tine aduce?

5. Și după năsilnicia ta și nepocăită inimă, câștigi ție urgie în ziua urgiei și descoperirei și direaptei judecății lui Dumnezău,

6. Carele va da fieștecăruia după faptele lui:

7. Celor după îngăduința lucrului bun, mărire și cinste, și nestricare, cearcă viață veacinică;

8. Iară celor ce sânt pricealnici și nu ascultă adevărul, ce ascultă nedireptatea, mânie și urgie.

9. Necazu și strânsoare preste sufletul omului celui ce lucrează răul, întâiu la jidov și la elin;

10. Mărire și cinste și pace, la tot cela ce lucrează binele, la jidov întâiu și la elin.

11. Pentru că nu iaste fățărnicie lângă Dumnezău.

12. Pentru că câți fără de leage au greșit, fără de leage vor și pieri, și câți cu leage au greșit, pren leage să vor judeca.

13. Pentru că nu-s auzitorii legii direpți la Dumnezău, ce făcătorii legii să vor îndrepta.

14. Căci, când limbile, cealea ce leage n’au, den fire ale legii fac, aceștea, leage neavând, loruș sânt leage.

15. Carii arată lucrul legii scris în inimile lor, împreună mărturisindu-le lor știința și întru mijlocul lor gândurile, hulind, au și răspunzând,

16. În ziua când va judeca Dumnezău ceale ascunse ale oamenilor, după Evanghelia mea, pren Iisus Hristos.

17. Iată tu jidov te numești, și te odihnești pre Leage, și te lauzi întru Dumnezău,

18. Și cunoști voia, și ispitești cealea ce-s osebite, învățat fiind den Leage,

19. Și nădejduiești pre tine povață a fi orbilor, lumină celor dentru întunearec,

20. Certătoriu celor fără minte, dascăl pruncilor, având închipuirea minții și a adevărului în Leage,

21. Deci cela ce înveți pre altul, pre tine nu te înveți? Cela ce strânge să nu fure, furi?

22. Cela ce zice să nu preacurvească, preacurvești? Cela ce urăști idolii, furi de la besearecă?

23. Care în Leage te lauzi, pren călcarea legii pre Dumnezău necinstești?

24. „Pentru că numele lui Dumnăzău prentre voi să huleaște întru limbi“, în ce chip scris iaste.

25. Pentru că obrezania foloseaște de vei face Leagea, iară de călcătoriu de Leage vei fi, obrezania ta s’au făcut acoperitoare de mădulariu.

26. Deci acoperirea de mădulariu de va păzi direptățile legii, au nu acoperirea de mădulariu a lui, în loc de obrezanie să va socoti?

27. Și va judeca, cea den fire acoperire de mădulariu Leagea făcând, pre tine, cel ce, pren scrisoare și obrezanie, călcătoriu de Leage?

28. Pentru că nu cel de la iveală jidov iaste, nici cea ce e în iveală la trup obrezanie,

29. Ce cel într’ascuns jidov, și obrezania –inimii, cu duhul nu cu scrisoarea, a căruia laudă nu e de la oameni, ce de la Dumnezău.

CAP 3

Apostolul amenință cu judecata lui Dumnezău. Jidovii să laudă în dășert cu leagea obrezaniei, căci mântuirea iaste pren har.

1. Ce dară iaste cel mai mult al jidovului? Sau ce e folosul obrezaniei?

2. Mult în tot chipul, pentru că, întâiu, că s’au crezut cuvintele lui Dumnezău.

3. Pentru căci, de au și necrezut oarecarii, au doară necredința lor credința lui Dumnezău va supune?

4. Nu poate fi! Ce fie Dumnezău adevărat, și tot omul mincinos, după cum s’au scris: „Ca să te îndireptezi întru cuvintele tale și să biruiești când te vei judeca tu“.

5. Iară de vreame ce nedireptatea noastră pre direptatea lui Dumnezău încheagă, ce vom zice? Au nedireptu e Dumnezău cela ce aduce urgia? Ca omul grăiescu. Să nu fie!

6. De vreame ce cum va judeca Dumnezău lumea?

7. Pentru că, de adevărul lui Dumnezău întru a mea minciună au prisosit, întru mărirea lui, ce încă și eu ca un păcătos mă judec?

8. Și nu după cum ne hulim și după cum zic unii că noi zicem, că vom face realele, ca să vie ceale bune? Cărora judecata în judecată iaste.

9. Ce dară? Mai nainte ne ținem? Nu cu tot adevărul, pentru că mai nainte am vinuit pre jidovi și pre grecii toți supt păcat a fi.

10. Precum s’au scris că: „Nu iaste dirept nici unul;

11. Nu iaste cela ce priceape, nu iaste cela ce cearcă pre Dumnezău.

12. Toți s’au abătut împreună, de nemică s’au făcut; nu iaste cel ce face bunătate, nu iaste până într’unul.

13. Groapă deșchisă – gâtlejul lor, cu limbile lor vicleniia;

14. Veninul aspidelor – supt buzile lor,

15. Cărora gura de blestem și de amărăciune plină e;

16. Iuți-s picioarele lor a vărsa sânge;

17. Zdrobire și dosadă – întru căile lor,

18. Și calea păcii n’au cunoscut.

19. Nu iaste frica lui Dumnezău înaintea ochilor lor“.

20. Și știm că, câte Leagea zice, celor den Leage grăiaște, ca toată gura să să astupe și supt judecată să să facă toată lumea lui Dumnezău.

21. Pentru că, den lucrurile Legii, nu să va îndirepta tot trupul înaintea lui, pentru că pren Leage e cunoștința păcatului.

22. Iară acum, fără de Leage, direptatea lui Dumnezău s’au arătat, mărturisindu-se de Leage și de proroci.

23. Iară direptatea lui Dumnezău, pren credința lui Iisus Hristos,– la toți și preste toți ceia ce cred, pentru că nu iaste despărțire.

24. Pentru că toți au greșit și să lipsescu de mărirea lui Dumnezău,

25. Îndereptându-se în dar cu al lui har, pren răscumpărarea cea dentru Hristos Iisus,

26. Pre carele au pusu înainte Dumnezău curățitoriu, pren credință întru sângele lui, spre arătarea direptății lui, pentru părăsirea celor mai denainte făcute păcate,

27. Întru îngăduința lui Dumnezău, cătră arătarea direptății lui în vremea de acum, ca să fie el dirept și a înderepta pre cel den credința lui Iisus.

28. Deci unde e lauda? S’au încuiat. Pren care Leage? A faptelor? Ba, ce pren Leagea credinței.

29. Socotim dirept aceaea cu credința a să îndirepta omul, făra de faptele Legii.

30. Au al jidovilor e Dumnezău numai? Și nu și al limbilor? Ba și al limbilor.

31. De vreame ce unul e Dumnezău, carele va îndirepta tăiarea împrejur den credință și neobrezania pren credință.

32. Leagea dară surpăm, pren credință? Nu poate fi, ce Leagea întărim.

CAP 4

Avraam chip și pildă pentru îndireptarea pren credință.

1. Deci ce vom zice pre Avraam, părintele nostru, să fie aflat trupeaște?

2. Pentru că, de Avraam den fapte s’au îndireptat, are laudă, ce nu cătră Dumnezău.

3. Pentru că ce zice Scriptura?: „Și crezu Avraam la Dumnezău, și să socoti lui întru direptate“.

4. Iară celuia ce lucrează, plata nu să socoteaște după dar, ce după datorie;

5. Iară celuia ce nu lucrează, ce creade spre cela ce îndireptează pre cel necurat, socoteaște-se credința lui spre direptate.

6. În ce chip și David zice fericirea omului căruia Dumnezău socoteaște direptatea fără de lucruri:

7. „Fericiț cărora s’au iertat fărădelegile și cărora s’au acoperit păcatele!

8. Fericit bărbatul căruia nu-i va socoti Domnul păcatul!“

9. Deci fericirea aceasta – spre obrezanie au și spre neobrezanie? Pentru că zicem că: „S’au socotit lui Avraam credința spre direptate“.

10. Cum dară s’au socotit? Întru obrezanie fiind, au întru neobrezanie? Nu în obrezanie, ce întru neobrezanie.

11. Și semn au luat de obrezanie, peceatea direptății credinței cei dentru neobrezanie, ca să fie el părinte tuturor celor ce cred pren obrezanie, ca să să socotească și lor direptatea,

12. Și părinte obrezaniei nu numai celor den obrezanie, ce și celor ce merg în urmele credinței ceii dentru neobrezania părintelui nostru Avraam.

13. Pentru că nu pren Leage e făgăduința lui Avraam, au semenției lui, ca moștenitoriu a fi el lumii, ce pren direptatea credinței.

14. Pentru că de sânt cei den Leage moșnean, deșărtatu-s’au credința și s’au surpat făgăduința,

15. Pentru că leagea urgie lucrează, pentru că, unde nu iaste leage, nici călcare iaste.

16. Pentru aceaea den credință, ca după dar, ca să fie adevărată făgăduința la toată semenția, nu numai celui den Leage, ce și celui den credința lui Avraam, carele iaste tată tuturor noao,

17. După cum scris iaste că „Părinte a multe limbi am pus pre tine“, în preajma lui Dumnezău căruia au crezut, celui ce înviază pre morți și cheamă ceale ce nu sânt ca cum ar fi,

18. Carele, afară den nădeajde, pre nădeajde au crezut, ca să să facă el tată a multe limbi, după ceaea ce s’au zis: „Așa va fi sămânța ta“;

19. Și, neslăbind cu credința, nu ș’au socotit trupul lui adecă omorât fiind, mai de 100 de ani fiind, și omorâciunea zgăului Sarii,

20. Iară la făgăduința lui Dumnezău nu s’au îndoit cu necredința, ce s’au întărit cu credința, dând mărire lui Dumnezău

21. Și adeverindu-se că, ce au făgăduit, putearnic iaste a și face; pentru aceaea s’au și socotit lui în direptate.

22. Și nu s’au scris pentru el numai, că s’au socotit lui, ce și pentru noi, la carii iaste a să socoti, celor ce cred în cel ce au învis, în Iisus Domnul nostru, den morți,

23. Carele s’au vândut pentru greșealele noastre și s’au sculat pentru îndireptarea noastră.

CAP 5

Roadele îndireptării pren credință. Adam și Hristos.

1. Îndireptându-ne dirept aceaea den credință, pace avem cătră Dumnezău, pren Domnul nostru Iisus Hristos,

2. Pren carele și apropiare am avut cu credința la darul acesta, dentru care stămu și ne lăudăm spre nădeajdea măririi lui Dumnezău.

3. Și nu numai, ce ne și lăudăm întru necazuri, știind că necazul îngăduință face,

4. Iară îngăduința ispită, iară ispita nădeajde,

5. Iară nădeajdea nu rușinează, căci dragostea lui Dumnezău s’au vărsat în inimile noastre, pren Duhul Sfânt, cela ce s’au dat noao.

6. Pentru că încă Hristos, fiind noi slabi, după vreame, pentru cei necurați au murit.

7. Că abia pentru cel dirept neștine va muri, că pentru cel bun doară neștine cutează și a muri.

8. Și întăreaște Dumnezău dragostea lui la noi, căci, încă păcătoși fiind noi, Hristos pentru noi au murit.

9. Cu mult dară mai vârtos îndireptându-ne acum cu sângele lui, mântui-ne-vom pren el den urgie.

10. Pentru că, de vreame ce, vrăjmași fiind, ne-am împăcat cu Dumnezău, pren moartea Fiiului lui, cu mult mai vârtos împăcându-ne, ne vom mântui întru viața lui;

11. Și nu numai, ce și lăudându-ne întru Dumnezău, pren Domnul nostru Iisus Hristos, pren carele acum împăcăciunea am luat.

12. Pentru aceaea, în ce chip prentr’un om păcatul în lume au întrat, și pren păcat moartea, și așa la toți oamenii moartea au trecut, spre carea toți au greșit.

13. Pentru că, până la Leage, păcatul era în lume, iară păcatul nu să socoteaște, nefiind leage.

14. Ce au împărățit moartea de la Adam până la Moisi și spre ceia ce n’au greșit, spre asămănarea greșalii lui Adam, carele iaste pildă celui viitoriu.

15. Ce nu după cum e greșala, așa și darul, pentru că, de vreame ce cu a unuia greșală cei mulți au murit, cu mult mai vârtos harul lui Dumnezău și darul întru harul cel al Unuia om Iisus Hristos la cei mulți au prisosit.

16. Și nu după cum pren unul greșind –darul, pentru că judecata e dentru unul spre osândă, iară darul den multe greșale spre îndireptare.

17. Pentru că, de vreame ce, cu a unuia greșală, moartea au împărățit pren unul, cu mult mai vârtos ceia ce, prisoseala darului și harului direptății luând, în viață vor împărăți pren Unul Iisus Hristos.

18. Deci dară, cum iaste prentr’un păcat la toți oamenii spre osândă, așa și prentr’o îndireptare la toți oamenii spre îndireptarea vieții.

19. Pentru că, în ce chip pren neascultarea unui om păcătoși să făcură cei mulți, așa și pren ascultarea unuia direpți să vor aleage cei mulți.

20. Iară Leagea au întrat ca să înmulțească greșala; iară unde au înmulțit păcatul, au prea prisosit darul,

21. Ca, în ce chip au împărățit păcatul în moarte, așa și darul va împărăți pren direptate în viața veacinică pren Iisus Hristos, Domnul nostru.

CAP 6

Lucrarea faptelor bune ce se cuvine să urmeaze credinței. Îndemnare la viața duhovnicească.

1. Ce vom zice dară? Să rămânem în păcat, ca darul să să înmulțească?

2. Nu poate fi. Carei am murit cu păcatul cum încă vom mai trăi întru el?

3. Au nu cunoașteți că, câți ne-am botezat în Hristos Iisus, în moartea lui ne-am botezat?

4. Împreună ne-am îngropat cu el pren botezu la moarte, ca, în ce chip au învis Hristos den morți, pren mărirea Tatălui, așa și noi întru noire de viață vom umbla.

5. Pentru că, de vreame ce împreună odrăsliți ne-am făcut cu asămănarea morții lui, ce și ai învierii vom fi,

6. Aceasta știind, că cel vechi al nostru om să răstigni împreună, ca să să surpe trupul păcatului, ca să nu mai slujim noi păcatului.

7. Pentru că cela ce au murit îndireptatu-s’au de cătră păcat.

8. Iară de am murit împreună cu Hristos, creadem că vom și trăi împreună cu el,

9. Știind că Hristos, înviind den morți, nu mai moare. Moartea pre el nu mai stăpâneaște.

10. Căci care au murit, cu păcatul au murit odată, iară care trăiaște, trăiaște în Dumnezău.

11. Așa și voi, vă socotiți pre voi morți a fi cu păcatul, iară vii cu Dumnezău, în Hristos Iisus, Domnul nostru.

12. Deci să nu împărățească păcatul întru cel pământesc al vostru trup, ca să asculte ei întru pohtele lui,

13. Nici apropiați mădulările voastre – armele nedireptății la păcat, ce apropiați pre voi la Dumnezău, ca dentru morți – vii, și mădulările voastre – armă direptății lui Dumnezău.

14. Pentru că păcatul pre voi nu va stăpâni, că nu sânteți supt Leage, ce supt daru.

15. Ce dară? Să păcătuim, căci nu sântem supt leage, ce supt dar? Nu poate fi.

16. Nu știți că la care puneți pre voi robi spre ascultare, robi sânteți căruia ascultați, au păcatului spre moarte, au ascultării spre direptate?

17. Iară har fie lui Dumnezău, căci erați robi păcatului, și ați ascultat de la inimă la carele v’ați dat pildă de învățătură.

18. Iară mântuindu-vă de păcat, v’ați robit cu direptatea.

19. Omeneaște zic, pentru slăbiciunea trupului vostru, pentru că, în ce chip ați apropiat mădularile voastre robi necurăției și fărădelegii la fărădeleage, așa acum puneți mădularile voastre robi direptății pre sfințenie.

20. Căci când erați robi păcatului, slobozi erați cu direptatea.

21. Deci ce roadă aveați atuncea, de carei acum vă rușinați? Pentru că săvârșitul acelora moarte e.

22. Iară acum, mântuindu-vă de păcat și robindu-vă lui Dumnezău, aveți roada voastră spre sfințire, iară sfârșitul viață veacinică.

23. Pentru că negoațele păcatului moarte e, iară harul lui Dumnezău viață veacinică în Hristos Iisus, Domnul nostru.

CAP 7

Osânda păcatului supt Leage. Slăbiciunea firei omului, împiedicându-l a plini Leagea, aduce moarte.

1. Au nu știț, fraților,– pentru că la ceia ce știu Leagea grăiesc –, căci Leagea biruiaște omul, în câtă vreame trăiaște?

2. Pentru că muiarea măritată cu bărbatul cel viu legată e cu leagea, iară de va muri bărbatul, surpatu-s’au de la leagea bărbatului.

3. Deci dară, viu fiind bărbatul, preacurvă va fi de se va face la alt bărbat, iară de va muri bărbatul, slobodă iaste despre leage ca să nu fie ea preacurvă, făcându-se la alt bărbat.

4 Deci, frații miei, și voi v’aț omorât cu Leagea pren trupul lui Hristos, ca să vă faceț și voi cu altul, cu cela ce den morți au învis, ca roadă să aducem lui Dumnezău.

5. Căci când eram în trup, patimile păcatelor, ceale ce sânt pren Leage, să lucra întru mădulările noastre, ca să aducă rod morții.

6. Iară acum ne-am surpat den Leage, murind întru carea ne țineam, cât a lucra noi întru înnoirea Duhului, nu întru vechitura scrisorii.

7. Ce dară vom zice? Leagea e păcatul? Să nu fie. Ce păcatul nu l-am cunoscut, fără numai pren Leage; pentru că și pohta n’aș ști, de nu Leagea ar zice: „Să nu pohtești!“

8. Și pricină luând păcatul pren poruncă, au lucrat întru mine toată pohta, pentru că fără de leage păcatul e mort.

9. Iară eu trăiam fără de leage odinioară, iară venind porunca, păcatul au învis.

10. Iară eu am murit! Și să află mie porunca cea spre viață – aceasta spre moarte.

11. Pentru că păcatul, îndemnare luând pren poruncă, m’au înșălat și pren ea au omorât.

12. Deci Leagea sfântă e și porunca sfântă, și direaptă, și bună.

13. Cel bun dar mie mi s’au făcut moarte? Să nu fie. Ce păcatul, ca să să arate păcat, pren cel bun mie lucrând moarte, ca să să facă de prisosit păcătuit păcatul, pren poruncă.

14. Pentru că știm că Leagea duhovnicească iaste, iară eu trupesc sânt, vândut supt păcat.

15. Pentru că ce lucrez nu știu, că nu care voiu aceasta fac, ce care urăsc aceasta fac.

16. Iară de fac aceasta care nu voiu, împreună zic cu Leagea că e bună.

17. Iară acum nu mai lucrez eu aceasta, ce păcatul cel ce lăcuiaște în mine.

18. Pentru că știu că nu lăcuiaște în mine, adecă în trupul mieu bun, pentru că a vrea află-să la mine, iară a lucra binele nu aflu.

19. Pentru că nu binele care voiu fac, ce răul care nu voiu acesta fac.

20. Iară de vreame ce cel ce nu voiu eu acesta fac, nu mai fac eu pre el, ce păcatul cel ce lăcuiaște în mine.

21. Aflu dară leagea celui ce va mie să fac binele, căci mie răul aproape să află.

22. Pentru că împreună mă veselesc cu leagea lui Dumnezău, după cel den lăuntru om.

23. Iară văz altă leage întru mădulările meale, oștind împotriva legii gândului mieu și robindu-mă cu leagea păcatului, ceaea ce iaste în mădulările meale.

24. Dosăditul eu om! Cine mă va mântui den trupul morții aceștiia?

25. Mulțămesc lui Dumnezău, pren Iisus Hristos, Domnului nostru! Deci dară, eu sângur cu gândul slujăsc legii lui Dumnezău, iară cu trupul legii păcatului.

CAP 8

Schimbarea patemilor pren viețuirea cea după Duh. Mângâiarea celor ce sufer cu arătarea slavei sfinților. Dragostea cătră Hristos.

1. Nemică dară acum osândă celor ce în Hristos Iisus nu trupeaște umblă, ce duhovniceaște.

2. Pentru că leagea duhului vieții întru Hristos Iisus mântuitu-m’au de legea păcatului și a morții,

3. Pentru că cel neputincios al legii, întru carea slăbiia pren trup, Dumnezău pre Fiiul său trimițând, întru asămănare de trup de păcat, și, pentru păcat, osândi păcatul cu trupul,

4. Ca îndireptarea Legii să să plinească întru noi, ceia ce nu trupeaște umblă, ce duhovniceaște.

5. Pentru că cei ce sânt trupeaște, cealea ale trupului gândescu, iară cei ai Duhului, ale Duhului.

6. Pentru că gândul trupului moartea e, iară gândul Duhului viață și pace;

7. Pentru că gândul trupului vrajbă e la Dumnezău, pentru că legii lui Dumnezău nu să supune, că nici poate.

8. Și cei ce sânt în trup lui Dumnezău a plăcea nu pot.

9. Iară voi nu sânteți în trup, ce întru Duh, de Duhul lui Dumnezău lăcuiaște întru voi; și de n’are neștine Duhul lui Hristos, acesta nu iaste al lui.

10. Iară de e Hristos întru voi, trupul e mort pentru păcat, iară Duhul e viață pentru direptate.

11. Iară de Duhul celuia ce au învis pre Iisus den morți lăcuiaște întru voi, cela ce au învis pre Hristos den morți învia-va și ceale pămintești trupurile voastre, pentru cela ce lăcuiaște al lui Duh întru voi.

12. Deci poate fi, fraților, datori sântem nu cu trupul trupeaște a trăi.

13. Pentru că, de trupeaște trăiți, veți să muriț, iară de cu Duhul lucrurile trupului omorâți, trăi-veți.

14. Căci câți cu Duhul lui Dumnezău să poartă, aceștea sânt fiii lui Dumnezău.

15. Pentru că n’ați luat duh de robie iarăș spre frică, ce ați luat Duh de punere-de-fii, întru carele strigăm: Avva! Tatăl!

16. Duhul acesta mărturiseaște împreună cu duhul nostru că sântem fii lui Dumnezău.

17. Iară de sântem fii, și moșninitori, moșninitori lui Dumnezău, și împreună-moșninitori lui Hristos, de vreame ce pătimim împreună, ca împreună să ne mărim.

18. Pentru că socotesc că nu-s vreadnice patemile vremii de acum cătră cea viitoare mărire, să să descopere cătră noi.

19. Pentru că nădeajdea zidirii, descoperirea fiilor lui Dumnezău așteaptă.

20. Că deșertăciunii zidirea s’au supus, nu de bună voie, ce pentru cela ce au supus, pre nădeajde,

21. Căci și aceasta zidire mântui-se-va de la robia stricăciunii, la volnicia măririi fiilor lui Dumnezău.

22. Pentru că știm că toată zidirea împreună suspină și împreună să chinuiaște până acum.

23. Și nu numai, ce și noi, începătura Duhului având, și noi sânguri întru noi suspinăm, puneri-de-fii așteptând, mântuirea trupului nostru.

24. Pentru că, cu nădeajdea ne-am mântuit, iară nădeajdea ce să veade nu iaste nădeajdea; pentru că, ce veade neștine, ce și nădeajduiaște?

25. Iară de nu carea vedem nădejduim, pren îngăduință așteptăm.

26. Așijderea și Duhul împreună-ajutoreaște slăbiciunilor noastre, pentru că ce ne vom ruga, după cum să cade, nu știm, ce Duhul acesta roagă-se pentru noi, cu suspinuri negrăite.

27. Iară cela ce cercetează inemile știe ce e gândul Duhului, căci dumnezeiaște să roagă pentru svinți.

28. Și știm că celora ce iubesc pre Dumnezău toate împreună-lucrează spre bine, celor ce după puneri-înainte chemați sânt.

29. Pentru că pre carii au cunoscut mai nainte, au și rânduit mai nainte tocma la față chipului Fiiului lui, ca să fie el dentâiu născut întru mulți frați.

30. Și pre carii au rânduit mai nainte, pre aceștea au și chemat, și pre carii au chemat, pre aceștea au și îndireptat, și pre carii au îndireptat, pre aceștea au și mărit.

31. Ce vom zice dară cătră aceastea? De e Dumnezău pentru noi, cine e împotriva noastră?

32. Carele pre al său Fiiu n’au cruțat, ce pentru noi toți au dat pre dânsul, cum nu și, împreună cu el, toate noao ne va dărui?

33. Cine va pârî asupra aleșilor lui Dumnezău? Dumnezău e cel ce îndireptează.

34. Cine e cel ce osândeaște? Hristos, cel ce au murit și mai vârtos carele s’au și sculat, carele și iaste în direapta lui Dumnezău, carele să și roagă pentru noi.

35. Cine pre noi ne va despărți de dragostea lui Hristos? Necaz, au strânsoare, au gonire, au foamete, au golătatea, au primejdie, au sabie?

36. După cum scris iaste căci „Pentru tine omorâmu-ne toată ziua, făcutu-ne-am ca oile jungherii“,

37. Ce întru aceastea toate preabiruim, pren cela ce au iubit pre noi.

38. Pentru că adeverit sânt că nici moarte, nici viață, nici îngerii, nici începăturile, nici puterile, nici ceale ce sânt, nici ceale viitoare,

39. Nici înălțime, nici adâncime, nici altă oarecare zidire va putea pre noi să ne osebească de dragostea lui Dumnezău cea ce e în Hristos Iisus, Domnul nostru.

CAP 9

Israil cel căzut s’a lepădat. Chemarea limbilor, Israilul cel adevărat.

1. Adevărat zic în Hristos, nu bârfesc, împreună mărturisindu-mi știința mea întru Duhul Sfânt,

2. Căci întristare mie mare, și neîncetată dureare inimii meale,

3. Că mă rugam eu singur anathema să fie de la Hristos, pentru frații miei, care-m sânt rudenii după trup,

4. Carii sânt israilteani, cărora punerea-de-fii, și mărirea, și făgăduințile, și rânduiala legii, și slujba, și făgăduințele,

5. Cărora sânt părinții și den carei iaste Hristos trupeaște, cela ce iaste preste toți Dumnezău, binecuvântat în veaci, amin!

6. Și nu poate fi, căci au scăzut cuvântul lui Dumnezău, pentru că nu toți cei din Israil aceștea-s Israil;

7. Nici căci sânt sămânța lui Avraam, toți sânt fii, ce „întru Isaac chema-să-va ție semenție“,

8. Adecă nu fiii trupului, aceștea-s fii lui Dumnăzău, ce fiii făgăduinții socotescu-se întru semenție.

9. Pentru că al făgăduinții e cuvântul acesta: „După vreamea aceasta voiu veni și va fi la Sara fiiu“.

10. Și nu numai, ce și Reveca dentr’unul așternut având lui Isaac, părintelui nostru,

11. Pentru că, încă nenăscând, nici făcând cevaș bun sau rău, ca cea după aleagerea lui Dumnezău punere-înainte să rămâie, nu den fapte, ce den cel ce cheamă,

12. Grăitu-s’au ei că „cel mai mare va sluji celui mai mic“.

13. Cum iaste scris: „Pre Iacov am îndrăgit, iară pre Isaf am urât“.

14. Deci ce vom zice? Au strâmbătate e la Dumnezău? Să nu se afle!

15. Pentru că lui Moisi zice: „Milui-voiu pre carele voi milui și mă voiu îndura de carele mă voiu îndura“.

16. Deci poate fi că nici celuia ce va, nici celuia ce aleargă, ce celuia ce miluiaște Dumnezău.

17. Pentru că zice Scriptura lui Faraon că „Spre aceastaș am râdicat pre tine, ca să arăt întru tine putearea mea și ca să să vestească numele mieu întru tot pământul“.

18. Poate fi dară că, pre carele va, miluiaște, iară pre carele va, împietreaște.

19. Zice-m-vei pentru aceaea mie: Ce dară mai defaimă? Pentru că la voia lui cine stă împotrivă?

20. Însă dirept aceaea, o, omule, tu cine ești, cela ce răspunzi lui Dumnezău? Au grăi-va zidirea celui ce au zidit: Ce m’ai făcut așa?

21. Au n’are puteare olariul pre lut, dentru aceaeaș sfărâmătură a face cel ce e de cinste vas și cel de necinste?

22. Iară de vreame ce, vrând Dumnezău să arate urgia și să să conoască putința lui, au adus cu multă îndelungare a mâniei vase de urgie întărite spre pieire

23. Și, ca să arate avuția mărirei lui, preste vase de milă, carele au gătit mai înainte spre mărire,

24. Pre carii au și chemat pre noi, nu numai dentru jidovi, ce și dentru limbi,

25. După cum și la Iosie zice: „Chema-voiu pre cel ce nu e norodul mieu, norodul mieu, și pe cea neîndrăgită îndrăgită;

26. Și va fi în locul unde s’au grăit lor: ‘Nu norodul mieu – voi!’, acolo să vor chema ‘Fiii lui Dumnezău celui viu’“.

27. Iară Isaia strigă pentru Israil: „De va fi numărul fiilor lui Israil ca năsipul mării, rămășița să va mântui.

28. Pentru că, cuvânt săvârșind și scurtând, întru direptate, că cuvânt scurtat va face Domnul pre pământ“.

29. Și după cum au grăit mai nainte Isaia: „De nu Domnul Savaoth au lăsat noao sămânță, ca Sodomul ne-am fi făcut și ca Gomorul ne-am fi sămănat“.

30. Ce dară vom zice? Că limbile cealea ce nu gonesc direptatea au apucat direptatea, iară direptatea –cea den credință,

31. Iară Israil, gonind leagea direptății, la leagea direptății n’au sosit.

32. Pentru ce? Căci nu den credință, ce ca den faptele Legii; pentru că s’au poticnit la piatra poticnirei,

33. După cum iaste scris: „Iată, puiu în Sion piatră de poticnire și piatră de zminteală; și tot cela ce va creade preste ea nu se va rușina“.

CAP 10

Jidovii cearcă direptatea cea den Leage, iar nu den sfârșitul Leagei, care iaste Hristos. Osebirea între direptatea cea den Leage și cea den credință, care e de obște și jidovului și limbilor.

1. Fraților, bunăvrearea inimii meale și ruga cea cătră Dumnezău, preste Israil, iaste spre mântuire.

2. Pentru că mărturisesc lor că râvnirea lui Dumnezău au, ce nu după cunoștință.

3. Pentru că, neștiind a lui Dumnezău direptate și a lor direptate cercând să o întărească, la direptatea lui Dumnezău nu s’au supus.

4. Pentru că săvârșirea Legii Hristos e, la direptate, la tot cela ce creade.

5. Pentru că Moisi scrie direptatea cea den leage, că: „Omul cela ce va face pre eale trăi-va întru eale“.

6. Iară cea den credință direptate așa zice: „Să nu zici întru inima ta: Cine se va sui în ceriu?“, adecă pre Hristos să-l pogoară.

7. Sau: „Cine să va pogorî în cel fără de fund?“, adecă pre Hristos să-l suie.

8. Dară ce zice? „Aproape ți-e graiul, la ruga ta și în inima ta“,– adecă graiul credinței, carele mărturisim.

9. Că de vei mărturisi întru gura ta pre Domnul Iisus și vei creade întru inima ta că Dumnezău pre el l-au învis den morți, mântui-te-vei.

10. Pentru că, cu inima să creade în direptate, iară cu gura să mărturiseaște spre mântuire.

11. Pentru că așa zice Scriptura: „Tot cela ce creade întru el nu se va rușina“.

12. Pentru că nu iaste osebire jidovului și elinului, pentru că Acestaș Domnul tuturor, bogat fiind la toți ceia ce-l cheamă pre el.

13. Pentru că: „Tot oricarele va chema numele Domnului mântui-se-va“.

14. Cum dară vor chema la carele n’au crezut? Și cum vor creade, pre carele n’au auzit? Și cum vor auzi fără de propoveduitoriu?

15. Și cum vor propovedui, de nu se vor trimite? După cum s’au scris: „Câtu-s de frumoase picioarele celor ce binevestesc pacea, celor ce binevestesc bunătățile!“

16. Ce nu toți au ascultat Evanghelia, pentru că Isaia zice: „Doamne, cine au crezut auzului nostru?“

17. Deci credința e den auz, iară auzul pren graiul lui Dumnezeu.

18. Ce zic: Nu cumva n’au auzit? Însă dirept aceaea: „În tot pământul au ieșit răspunsul lor și la marginile lumii graiurile lor“. Ce zicu: Cândai n’au cunoscut Israil? Întâiu Moisi zice: „Eu voiu râvni pre voi nu spre limbi, spre limbă fără înțeleagere voiu urgisi pre voi“.

19. Iară Isaia îndrăzneaște și zice: „Aflaiu-mă celora ce pre mine nu cearcă, arătatu-m’am celora ce pre mine nu întreabă“.

20. Iară cătră Israil zise: „Toată ziua am întinsu mânile meale cătră norod neascultătoriu și pricitoriu“.

CAP 11

Aleagerea unei părți den jidovi, spre mântuire pren credința în Hristos; lăsarea altei părți în orbirea ei, luând pre limbi. Îndemnarea acestora a nu se sumeți, căci la urmă și jidovii să vor mântui.

1. Zicu dirept ceea: „Au doară au împinsu Dumnezău norodul lui?“ Să nu fie! Pentru că și eu israilteanu sânt, den sămânța lui Avraam, den fealiul lui Veniamin.

2. N’au lepădat Dumnezău pre norodul lui, pre carele mai nainte au știut. Au nu știți la Ilie ce zice Scriptura? Cum să roagă lui Dumnezău asupra lui Israil, zicând:

3. „Doamne, pre proorocii tăi au omorât și jârtăvnicile tale le-au săpat și eu am rămas sângur și cearcă sufletul mieu“.

4. Ce ce zice lui răspunsul? „Lăsatu-mi-am mie 7000 de bărbați carii n’au plecat genuchiul la Vaal“.

5. Așa dară și întru aceasta vreame lăsare după aleagerea darului s’au făcut.

6. Iară de e den dar, nu mai iaste den fapte, de vreame ce darul nu să mai face dar; iară de e den lucruri, nu mai iaste dar, de vreaune ce lucrul nu mai iaste lucru.

7. Ce e dară? Care cearcă Israil, aceasta n’au nemerit, iară aleagerea au nemerit, iară ceialalți s’au împietrit.

8. Precum iaste scris: „Dat-au lor Dumnezău duh de umilință, ochi ca să nu vază și urechi ca să nu auză, până în ziua de astăzi“.

9. Și David zice: „Facă-să masa lor în lațu, și în vânat, și în sminteală, și spre răsplătire lor!

10. Întunece-se ochii lor ca să nu vază și umărul lor pururea îl înduplecă!“

11. Zicu dară: Cândai n’au greșit ca să cază? Să nu fie! Ce cu a lor greșală mântuirea e la limbi, ca să râvnească pre ei.

12. Iară de e greșala lor avuția lumii și biruința lor avuția limbilor, cu cât mai mult plinirea lor!

13. Pentru că voao zic, limbilor: Întrucât sânt eu al limbilor apostol, slujba mea mărescu,

14. Ca cândai voiu râvni al mieu trup și voiu mântui pre vreunii dentru ei.

15. Pentru că, de e lepădarea lor împăcarea lumii, ce e luarea alta, fără numai viața den morți?

16. Iară de e începătura sfântă, și amestecatura; și de e rădăcina sfântă, și ramurile.

17. Iară de s’au și frânt oarecare den ramuri, iară tu, maslin sălbatec fiind, te-ai alcătuit întru ei și împreună părtașu rădăcinii și grăsimei maslinului te-ai făcut,

18. Nu te lăuda asupra ramurilor; iară de te lauzi, nu tu rădăcina porți, ce rădăcina pre tine.

19. Zice-vei dirept aceaea: Frântu-s’au ramurile, ca eu să mă alcătuiesc.

20. Bine! Cu necredința s’au frânt, iară tu cu credința ai stătut. Nu gândi sus, ce te teame;

21. Pentru că, de vreame ce Dumnezău ceale den fire stâlpări n’au cruțat, cândai nici pre tine va cruța.

22. Caută dară bunătatea și năsilnicia lui Dumnezău: preste ceia ce au căzut, năsilnicie, iară preste tine bunătate, de vei rămânea pre bunătate, de vreame, ce și tu te vei tăia,

23. Și aceia, de nu vor rămânea la necredință, altui-să-vor, pentru că putearnic iaste Dumnezău iarăș să-i altuiască pre ei.

24. Pentru că, de vreame ce tu den cel după fire sălbatec maslin te-ai tăiat și afară den fire te-ai altuit maslin bun, cu cât mai vârtos aceștea, ce-s după fire, să vor altui la al lor maslin.

25. Pentru că nu voiu ca să nu știți voi, fraților, taina aceasta, ca să nu fiți la înșivă înțelepți, căci împietrire de o parte la Israil s’au făcut, până unde plinirea limbilor va întra.

26. Și așa tot Israilul să va mântui, precum s’au scris: „Veni-va den Sion cela ce izbăveaște și va înturna necurățiile de la Iacov.

27. Și aceasta e lor cea de la mine făgăduință, când voiu lua păcatele lor“.

28. Însă după Evanghelie vrăjmaș pentru voi, iară după aleagere iubiți, pentru părinți.

29. Pentru că necăite-s darurile și chemarea lui Dumnezău.

30. Pentru că, în ce chip și voi odinioară n’ați ascultat pre Dumnezău, iară acum v’ați miluit cu a acestora neascultare,

31. Așa și aceștea acum au neascultat, la mila voastră, ca și ei să să miluiască.

32. Pentru că împreună închise Dumnezău pre toți spre neascultare, ca pre toți să miluiască.

33. O, adâncime de bogăție, și de înțelepciune, și de înțeleagerea lui Dumnezău! Câtu-s de necercetate judecățile lui și neurmate căile lui.

34. Pentru că cine au cunoscut gândul Domnului? Sau cine sveatnic lui s’au făcut? Au cine au dat înaintea lui și să va răsplăti lui?

35. Căci dentru el, și pren el, și la el sânt toate. Lui mărirea în veaci. Amin!

CAP 12

Sfătuire pentru fapta bună cea cătră Dumnezeu și cătră oameni.

1. Rog dirept aceaea pre voi, fraților, pren îndurările lui Dumnezău, să puneți trupurile voastre jârtvă vie, svântă, bine-plăcută lui Dumnezău, cea cuvântătoare slujba voastră

2. Și nu vă închipuiți cu veacul acesta, ce vă premeniți chipul cu înnoirea minții voastre, ca să ispitiți voi ce iaste voia lui Dumnezău cea bună, și bine-plăcută, și deplin.

3. Pentru că zic, pren darul ce mie mi s’au dat, la tot cela ce iaste între voi, să nu gândească mai sus, mai mult decât i să cade să gândească, ce să gândească ca să-ș ție întreg gândul, la fieștecarele după cum Dumnezău au împărțit măsură credinței.

4. Pentru că, în ce chip într’un trup mădulări multe avem, iară mădulările toate nu acelaș fapt au,

5. Așa cei mulți un trup sântem întru Hristos, iară câte unul, unul altuia mădulare.

6. Și având daruri, după darul ce s’au dat noao în multe fealiuri, ori prorocie, după asămănarea credinții,

7. Ori slujbă, întru slujbă, ori cela ce învață, întru dăscălie,

8. Ori cela ce să roagă, la rugă, cela ce dă, întru prostime, cela ce ispravnic iaste, cu sârguială, cela ce miluiaște, cu blândeațe!

9. Dragostea –nefățarnică, urând răul, lipindu-vă la bine.

10. Că iubirea frăției, unul la alalt – iubitoriu; cu cinstea, unul pre altul – mai nainte povățând.

11. Cu sârguiala nu leaneș, cu duhul fierbând, vremii slujând;

12. Cu nădeajdea bucurându-vă, la necaz răbdând, la rugăciune îngăduind,

13. La trebile sfinților părtaș fiind, iubirea de striini gonind.

14. Binecuvântați pre ceia ce gonesc pre voi, blagosloviți și nu-i osândiți.

15. Să vă bucurați cu cei ce să bucură și să plângeți cu ceia ce plâng.

16. Una unul altuia gândind, nu ceale înalte gândind, ce cu ceale smerite împreună luându-vă și vă faceți înțelepți la înșivă.

17. Nimunui rău pentru rău dând, socotind mai nainte bune înaintea tuturor oamenilor,

18. De e cu putință, cea dentru voi, cu toți oamenii având pace.

19. Nu pre voi să vă izbândiți, iubiților, ce dați loc urgiei, pentru că scris iaste: „A mea e izbânda, eu voiu răsplăti, zice Domnul“.

20. Deci de va fi flămând vrăjmașul tău, hrăneaște pre el, de e setos, adapă-l pre el, pentru că, aceasta făcând, cărbuni de foc vei grămădi preste capul lui.

21. Nu te birui de cel rău, ce biruiaște cu binele pre rău.

CAP 13

Sfătuire la supunere, dragoste și alte fapte bune.

1. Tot sufletul la biruințele ce-s mai presus să să supuie, pentru că nu iaste biruință, fără numai de la Dumnezău, iară cealea ce sânt biruințe, de Dumnezău rânduite sânt.

2. Deci cela ce să împonceșază biruinții, la a lui Dumnezău poruncă stă împotrivă, iară ceia ce stau împotrivă, lor judecată-ș vor lua.

3. Pentru că boiarii nu sânt frică lucrurilor bune, ce celor reale. Și vei să nu te temi de biruință? Binele fă și vei avea laudă dentru ea.

4. Pentru că sluga lui Dumnezău iaste ție spre bine; iară de vei face răul, teame-te, pentru că nu în zadar sabia poartă, pentru că slugă lui Dumnezău iaste, izbânditoriu spre urgie celuia ce face răul.

5. Pentru aceaea trebuie să să supuie, nu numai pentru urgie, ce și pentru știință.

6. Pentru aceaea dară și biruri plătiți, pentru că poslușnici lui Dumnezău sânt spre aceasta, aceasta așteptând.

7. Dați dară la toți datoriile: celui cu birul, birul; celui cu dajdea, dajdea; celui cu frică, frica; celui cu cinstea, cinstea.

8. Nemănui nemică să nu fiț datori, fără numai a iubi unul pre altul, pentru că cela ce iubeaște pre altul leagea au plinit.

9. Pentru că ceaea ce zice: Nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi minciuni, nu pohti și oricare altă poruncă, întru acest cuvânt să adună, întru: Să iubești pre aproapele tău, ca pre tine.

10. Dragostea aproapelui rău nu face, plinirea dară a Legii dragostea e.

11. Și aceasta știind vreamea, că vreame e acum noi den somn să ne sculăm, pentru că acum mai aproape e de noi mântuirea, decât când am crezut.

12. Noaptea au plecat înainte, iară ziua s’au apropiat. Să lepădăm dară lucrurile întunearecului și să ne îmbrăcăm cu armele luminei.

13. Ca ziua, cu cuviință să umblăm, nu cu ospeațe și beții, nu cu călcări și necurății, nu cu price și cu râvnire, ce îmbrăcați-vă pren Domnul Iisus Hristos și a trupului socoteală nu faceți la pohte.

CAP 14

Despre cei slabi în credință. Să nu judecăm unul pre altul. Despre pace. Să nu smintim pre fratele.

1. Iară pre cela ce boleaște la credință îl luaț, nu întru cercetări de cugete.

2. Că unul creade să mănânce toate, iară cela ce e slab legumi mănâncă.

3. Cela ce mănâncă, pre cela ce nu mănâncă să nu-l defaime; și cela ce nu mănâncă, pre cela ce mănâncă să nu-l judece, pentru că Dumnezău pre el l-au luat.

4. Tu cine ești, cel ce judeci pre slugă streină? La domnul său stă au cade. Iară va sta, pentru că tare iaste Dumnezău să-l întărească pre el.

5. Unul judecă den zi în zi, iară altul judecă preste toată ziua; și fieștecarele întru a sa minte să să adevereaze.

6. Cela ce gândeaște ziua, la Domnul gândeaște; și cela ce nu gândeaște ziua, la Domnul nu gândeaște. Și cela ce mănâncă, Domnului mănâncă, pentru că mulțămeaște lui Dumnezău; și cela ce nu mănâncă, Domnului nu mănâncă, și mulțămeaște lui Dumnezău.

7. Pentru că nimeni dentru noi luiș trăiaște și nimeni luiș moare.

8. Pentru că, de vom și trăi, Domnului trăim, și de vom muri, Domnului murim. Deci, ori trăim, ori murim, ai Domnului sântem.

9. Că spre aceasta Hristos și au murit, și au învis, și au de iznoavă trăit, ca morților și viilor să domnească.

10. Dară tu, ce judeci pre fratele tău? Au și tu, ce defaimi pre fratele tău? Pentru că toți vom sta de față la divanul lui Hristos.

11. Pentru că scris e: „Viu –eu, zice Domnul, că mie se va pleca tot genuchiul și toată limba se va mărturisi lui Dumnezău“.

12. Deci dară, fieștecarele dentru noi pentru dânsul samă va da lui Dumnezău.

13. Deci să nu mai judecăm unul pre alt, ce aceasta să judecați mai mult, ca să nu să puie piadecă fratelui au sminteală.

14. Știu și adeverit sânt în Domnul Iisus, că nemică nu e spurcat pren el, fără numai la cela ce socoteaște a fi ceva spurcat, aceluia e spurcat.

15. Iară de să mâhneaște pentru mâncare fratele tău, nu umbli decii după dragoste; nu cu mâncarea ta pre acela piarde, pentru carele Hristos au murit.

16. Să nu se hulească dară binele vostru.

17. Pentru că nu iaste împărăția lui Dumnezău mâncare sau băutură, ce direptate și pace, și bucurie întru Duhul Svânt.

18. Pentru că cela ce întru aceastea slujaște lui Hristos, bine e plăcut lui Dumnezău și ispitit la oameni.

19. Deci să gonim ale păcii și ceale ale întemeiarii unuia cătră altul.

20. Nu pentru mâncare strica lucrul lui Dumnezău! Toate-s curate, ce rău e omului celuia ce pren poticneală mănâncă.

21. Bine e a nu mânca carne, nici a bea vin, nici întru care fratele tău să împiadecă, au să sminteaște, au slăbeaște.

22. Tu credință ai? Asupra ta să aibi înaintea lui Dumnezău. Fericit cela ce nu judecă pre sine întru carea ispiteaște!

23. Iară cela ce să cercetează, de va mânca, osândeaște-se, căci nu e den credință; și tot ce nu e den credință păcat iaste.

CAP 15

Urmarea blândeații lui Hristos. Pavel arată slujba Evangheliei plinită de el. Îndeamnă a da ajutoare la săraci.

1. Și datori sântem noi, cei tari, slăbiciunile celor neputincioși a le purta și nu noao să ne plăcem.

2. Pentru că fieștecarele dentru noi aproapelui său să placă spre bine, cătră zidire.

3. Pentru că și Hristos nu lui ș’au plăcut, ce, după cumu e scris: „Ocărâle celor ce ocărăsc pre tine, căzut-au preste mine“.

4. Pentru că, câte s’au scris mai înainte la a noastră învățătură, s’au scris mai înainte, ca pren răbdare și pren mângâiarea Scripturilor nădeajdea să o avem.

5. Iară Dumnezăul îngăduinții și al mângâierii să dea voao una să gândiți între voi, după Hristos Iisus,

6. Ca toți odată cu o gură să măriț pre Dumnezău și Părintele Domnului nostru Iisus Hristos.

7. Pentru aceaea luați unul pre altul, cum și Hristos au luat pre noi, întru mărirea lui Dumnezău.

8. Și zicu pre Iisus Hristos poslușnic să să fie făcut obrezaniei, pentru adevărul lui Dumnezău, ca să adevereaze făgăduințile părinților,

9. Iară limbile, pentru milă, să mărească pre Dumnezău, cum iaste scris: „Pentru aceaea mărturisi-mă-voiu ție întru limbi și numele tău voiu cânta“.

10. Și iarăș zice: „Veseliți-vă, limbi, cu norodul lui“.

11. Și iarăș: „Lăudaț pre Domnul toate limbile și-l făliți pre el toate noroadele“.

12. Și iarăș Isaia zice: „Fi-va rădăcina lui Iesei, și cela ce să scoală să domnească limbile, preste el limbile vor nădejdui“.

13. Iară Dumnezăul nădejdii să umple pre voi de toată bucuria și pacea, crezând, ca să prisosiți voi întru nădeajde, întru putearea Duhului Svânt.

14. Și adeverit sânt și eu sângur, fraților, pentru voi, că și voi plini sânteț de bunătate, pliniți de toată mintea, putând și unul pre altul a învăța.

15. Și mai cu îndrăzneală am scris voao, fraților, despre o parte, ca cum v’aș mai aduce aminte voao pentru darul cela ce s’au dat mie de la Dumnezău

16. A fi eu slujitoriu lui Iisus Hristos, la limbi, cu slujbă sfântă lucrând Evanghelia lui Dumnezău, ca să să facă aducerea limbilor bine priimită, sfințită cu Duhu Sfânt.

17. Am, dirept aceaea, laudă întru Iisus Hristos ceale despre Dumnezău.

18. Pentru că nu voiu cuteza a grăi ceva den carele n’au lucrat Hristos pren mine, spre ascultarea limbilor, cu cuvântul și cu faptul,

19. Întru puteri de seamne și de minuni, întru putearea Duhului lui Dumnezău, cât eu, de la Ierusalim și împrejur până la Iliric, am umplut Evanghelia lui Hristos;

20. Și așa, nevoindu-mă a binevesti, nu unde s’au numit Hristos, ca nu preste striină temelie să zidescu,

21. Ce, după cum s’au scris: „Cărora nu s’au vestit pentru el, vedea-vor; și carii n’au auzit, înțeleage-vor“.

22. Pentru aceaea mă și opriiam de multe ori a veni cătră voi.

23. Iară acum, nemaiavând locu întru laturile aceastea și pohtă având a veni cătră voi den mulți ani,

24. Și deaca voiu mearge la Șpania, veni-voiu cătră voi, pentru că nădejduiescu, mergând, să văz pre voi, și despre voi să mă trimițu acolo, de mă voiu umplea întâiu despre voi de o parte.

25. Iară acum mergu în Ierusalim slujind sfinților.

26. Pentru că binevrură Machidonia și Ahaia împreunare oarecare a face la săracii sfinților celor den Ierusalim.

27. Pentru că binevrură și datori lor sânt; pentru că, de vreame ce întru ceale duhovnicești ale lor s’au împreunat limbile, datori sânt și întru ceale trupești să slujască lor.

28. Aceasta dară săvârșind și pecetluind lor roada aceasta, treace-voiu pren voi la Șpania.

29. Și știu că, venind cătră voi, cu plinirea blagosloveniei, a Evangheliei lui Hristos, voiu veni.

30. Și rog pre voi, fraților, pren Domnul nostru Iisus Hristos și prin dragostea Duhului, să nevoiți împreună cu mine la rugi pentru mine cătră Dumnezău,

31. Ca să mă izbăvescu de cătră cei ce-s neascultători în Iudea și ca slujba mea cea den Ierusalim bine priimită să să facă sfinților,

32. Ca cu bucurie să viu cătră voi, pren voia lui Dumnezău, și să mă odihnescu împreună cu voi.

33. Iară Dumnezăul păcii – cu toți cu voi. Amin!

CAP 16

Încredințare a Fivei slujitoare besearicii din Chenhrees. Închinăciune a lui Pavel cătră toți.

1. Și împrietenescu voao pre Fivi, sora noastră, fiind slujnică Besearicii den Chenhrees,

2. Ca pre ea să o priimiți întru Domnul, vredniceaște sfinților, și să o ajutoriți ori întru ce lucru despre voi îi va trebui, pentru că și ea socotitoare a mulți s’au făcut, și mie sângur.

3. Închinați-vă Preschilei și Achilei, celor împreună-lucrători mie întru Hristos Iisus,

4. Carii, pentru sufletul mieu, pre a lor cerbice supusu-o-au, cărora nu numai eu sângur mulțimescu, ce și toate Besearicile limbilor,

5. Și cea de la casa lor Besearică. Închinați-vă lui Epeneton, iubitoriului mieu, carele iaste începătură Ahaiei la Hristos.

6. Închinați-vă Mariamei, carea mult au ostenit la noi.

7. Închinați-vă lui Andronic și Iuniei, rudelor meale și împreună robiți cu mine, carei sânt vestiți întru apostoli, carii și mai nainte de mine s’au făcut întru Hristos.

8. Închinați-vă Ampliei, iubitului mieu întru Domnul.

9. Închinați-vă lui Urvan, celui împreună-lucrătoriu al nostru întru Hristos, și lui Stahis, iubitului mieu.

10. Închinați-vă lui Apelin, celui de folos în Hristos. Închinați-vă celor dentru ai lui Aristovul.

11. Închinați-vă lui Irodion, rudei meale. Închinați-vă celui dentru ai lui Narchis, ceia ce sânt întru Domnul.

12. Închinați-vă Trifeniei și Trifoasei, cealea ce ostenesc întru Domnul. Închinați-vă Persidei cei iubite, carea mult au ostenit întru Domnul.

13. Închinați-vă lui Rufon, celui ales întru Domnul, și maicii lui și ai meale.

14. Închinați-vă lui Asingrit, lui Flegon, lui Erman, Patrovei, lui Ermin și celor ce sânt împreună cu ei frați.

15. Închinați-vă lui Felolog și Iuliei, Niriei și surorii lui, și lui Olemban, și celor împreună cu ei tuturor sfinților.

16. Sărutați-vă unul pre alalt cu sărutare sfântă. Închină-se voao Besearecile lui Hristos.

17. Și rog pre voi, fraților, să socotiți pre ceia ce împărecherile și smintealele fac afară de ’nvățătura carea voi ați învățat; și vă abateți de la ei.

18. Pentru că unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujăsc, ce pântecilor lor, și pren bună cuvântare și bun graiu înșală inimile proștilor.

19. Pentru că ascultarea voastră la toți au sosit. Bucuru-mă, dirept aceaea, cei de ce e pentru voi și voiu ca voi înțelepți să fiți la bunătate, iară neîntregi la rău.

20. Iară Dumnezăul păcii zdrobi-va pre satana supt picioarele voastre degrabă. Darul Domnului nostru Iisus Hristos –împreună cu voi!

21. Închină-se voao Timotheiu, cel ce iaste împreună cu mine lucrătoriu, și Luchie, și Iason, și Sosipatru, rudele meale.

22. Închinu-mă voao eu, Tertie, cel ce am scris cartea, întru Domnul.

23. Închină-se voao Gaie, priatenul mieu și a toată Beseareca. Închină-se voao Erastos, diregătoriul cetății, și Cuart fratele.

24. Darul Domnului nostru Iisus Hristos –cu toți cu voi. Amin!

25. Iară celuia ce poate pre voi să vă întărească după Evanghelia mea și mărturisirea lui Iisus Hristos, după descoperirea tainii în ani veacinici tăcută

26. Și acum arătată pren scrisori prorocești, după porunca celui veacinic Dumnezău, spre ascultare de credință la toate limbile conoscându-se,

27. Celui singur înțelept Dumnezău, pren Iisus Hristos, căruia e mărirea în veaci. Amin!

Cătră Râmleani s’au scris de la Corinthu, pren Fiva, poslușnica cei den Chenhres Besearecă.

▲ Începutul paginii.