Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/1 Corintheani

 

CAP 1

Mulțemiri lui Dumnezău pentru credința corintheanilor. Mustră împărecherile dentru ei den iubirea de slavă pentru înțelepciunea lumească, punând înainte Crucea Domnului ca adevărata înțelepciune.

1. Pavel, chemat apostol al lui Iisus Hristos, pren voia lui Dumnezău, și Sosthen fratele,

2. La Beseareca lui Dumnezău ceaea ce iaste în Corinth, celor sfinți întru Iisus Hristos, chemați sfinți, împreună cu toți ceia ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul, și al nostru, și al lor:

3. Har voao și pace de la Dumnezău, Părintele vostru, și Domnu nostru Iisus Hristos.

4. Mulțemesc Dumnezăului mieu pururea pentru voi, pentru darul lui Dumnezău, cela ce s’au dat voao întru Hristos Iisus.

5. Căci întru tot v’aț îmbogățit întru el, întru tot cuvântul și toată știința;

6. În ce chip mărturiseala lui Hristos s’au adevărat întru voi,

7. Ca voi să nu vă lipsiț întru nice un daru, așteptând descoperirea Domnului nostru Iisus Hristos,

8. Carele va și adeveri pre voi, fără de vină până în săvârșit, în ziua Domnului nostru Iisus Hristos.

9. Credincios e Dumnezău, pren carele v’aț chemat spre împreunarea Fiiului său Iisus Hristos, Domnului nostru.

10. Și rog pre voi, fraților, pren numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca tot una să ziceți toți și să nu fie între voi împărecheri, ce să fiț întemeiați întru acelaș cuget și întru acelaș gând.

11. Pentru că s’au arătat mie pentru voi, frații miei, de cătră cei ai lui Hlois, că prici întru voi sânt;

12. Și zic aceasta, că fieștecarele dentru voi zice: –„Eu sânt al lui Pavel!“ –„Iară eu, al lui Apolon!“ –„Iară eu, al lui Chifa!“ –„Iară eu, al lui Hristos!“

13. Împărțitu-s’au Hristos? Au doară Pavel s’au răstignit pentru voi? Au în numele lui Pavel v’aț botezat?

14. Mulțemesc lui Dumnezău că nice pre unul dentru voi am botezat, fără numai pre Crisp și pre Gaie,

15. Ca nu neștine să zică, că întru al mieu nume am botezat.

16. Și am botezat și casa lui Stefana; deci nu știu de pre altcineva am botezat.

17. Pentru că nu m’au trimis Hristos să botez, ce să binevestesc, nu cu înțelepciunea cuvântului, ca să nu să deșarte crucea lui Hristos.

18. Pentru că, cuvântul Crucii, celor ce pier, nebunie iaste, iară noao, celor ce ne mântuim, putearea lui Dumnezău iaste.

19. Pentru că scris iaste: „Piarde-voiu înțelepciunea înțelepților, și înțeleagerea celor de înțeles lepăda-voiu“.

20. Unde e înțelept? Unde e cărturariu? Unde e cercetătoriul veacului acestuia? Au nu au nebunit Dumnezău înțelepciunea lumii aceștiia?

21. Pentru că, de vreame ce cu înțelepciunea lui Dumnezău n’au conoscut lumea pren înțelepciune pre Dumnezău, binevrea Dumnezău, pren nebunia propoveduinții, să mântuiască pre ceia ce cred.

22. De vreame ce și jidovii semn cer și elinii înțelepciune cearcă,

23. Iară noi mărturisim pre Hristos răstignit: jidovilor adecă –sminteală, iară elinilor– nebunie.

24. Iară noao, celor chemați, jidovi și elini: pre Hristos, a lui Dumnăzău puteare și a lui Dumnezău înțelepciune.

25. Căci cel nebun al lui Dumnezău mai înțelept decât oamenii iaste și cel slab al lui Dumnezău mai tare decât oamenii iaste.

26. Pentru că vedeți chemarea voastră, fraților, căci nu-s mulți înțelepți trupeaște, nu-s mulți tari, nu-s mulți den bun rod născuți;

27. Ce ceale nebune ale lumii au ales Dumnezău, ca pre cei înțelepți să-i rușineaze, și ceale slabe ale lumii au ales Dumnezău, ca să rușineaze ceale putincioase;

28. Și ceale de rău rod ale lumii și ceale ocărâte au ales Dumnezău și ceale ce nu sânt, ca pre ceale ce sânt să biruiască,

29. Ca să nu se laude tot trupul înaintea lui Dumnezău.

30. Și dentru el voi sânteți întru Hristos Iisus, carele s’au făcut voao înțelepciune de la Dumnezău și direptate și sfințire și mântuire,

31. Ca, după cum iaste scris: „Cela ce să laudă, întru Domnul să să laude“.

CAP 2

Propoveduirea Evangheliei nu stă în măiestria cuvintelor, nici în înțelepciune lumească, ci în înțelepciunea cea după Dumnezău.

1. Și eu, venind cătră voi, fraților, venit-am nu după covârșirea cuvântului au înțelepciunii, vestind voao mărturia lui Dumnezău.

2. Pentru că nu am ales a ști ceva întru voi, fără numai pre Iisus Hristos, și pre Acesta răstignit.

3. Și eu cu slăbiciune și cu frică și cu cutremur mult fuiu cătră voi.

4. Și cuvântul mieu și propoveduirea mea nu e întru biruință de cuvinte ale omeneștii înțelepciuni, ce întru dovedeala duhului și a puterii,

5. Ca credința noastră să nu fie întru înțelepciunea oamenilor, ce întru putearea lui Dumnezău.

6. Și înțelepciune grăim întru cei desăvârșit, și înțelepciune nu a veacului acestuia, nici a boiarilor veacului acestuia celor ce să biruiesc,

7. Ce grăim cu taină înțelepciunea lui Dumnezău, cea ascunsă, carea mai nainte au rânduit Dumnăzău, mai nainte de veaci, întru mărirea noastră,

8. Pre carea nimenea den biruitorii veacului acestuia au cunoscut, pentru că, de ar fi cunoscut nu ar fi răstignit pre Domnul măririi;

9. Ce, după cum s’au scris: „Ceale ce ochiul n’au văzut și ureachea n’au auzit și pre inima omului nu s’au suit, carele au gătit Dumnezău celor ce iubescu pre el“.

10. Iară noao Dumnezău ne-au descoperit pren Duhul lui, pentru că Duhul toate le cercetează, și adâncurile lui Dumnezău.

11. Pentru că cine den oameni știe ale omului, fără numai duhul omului cel dentru el? Așa și ale lui Dumnezău, nimenea nu le știe, fără numai Duhul lui Dumnezău.

12. Iară noi nu duhul lumii am priimit, ce Duhul cel de la Dumnezău, ca să știm cealea ce de cătră Dumnezău s’au hărăzit noao;

13. Carele și grăim, nu întru învățate ale omeneștii înțelepciuni cuvinte, ce întru învățate ale Duhului Sfânt, ceale duhovnicești cu ceale duhovnicești alăturându-le.

14. Iară cel sufletescu om nu priimeaște cealea ale Duhului lui Dumnezău, pentru că nebunie la el iaste, și nu poate să cunoască, că duhovniceaște să cercetează,

15. Iară cel duhovnicescu cercetează toate, și el de nimenea nu să cercetează.

16. Pentru că cine au știut gândul Domnului, carele să tocmească pre el? Iară noi gândul lui Hristos avemu.

CAP 3

Apostolul a propoveduit corintheanilor potrivit înțeleagerei lor. Hristos iaste temelia credinței. Cei ce zidesc pe această temelie bine sau rău, să vor vădi în ziua judecății. Creștinii sânt beseareca lui Dumnezău.

1. Și eu, fraților, nu putuiu să grăiescu voao ca unor duhovnicești, ce ca unor trupești, ca unor prunci întru Hristos.

2. Cu lapte pre voi am adăpat și nu cu mâncare, pentru că încă nu puteați, ce nici încă acum puteți, pentru că încă trupești sânteți.

3. Căci, când e între voi râvnă și price și împărecheri, au nu trupești sânteți și după omenie umblați?

4. Căci, când zice neștine: „Eu sânt a lui Pavel!“, și altul: „Eu, al lui Apolos!“, au nu trupești sânteți?

5. Deci cine e Pavel și cine e Apolos, fără numai poslușnici pren carii ați crezut, și fieștecăruia după cum Domnul i-au dat.

6. Eu am răsădit, Apolos au adăpat, iară Dumnezău au crescut.

7. Deci nici cela ce răsădeaște iaste ceva, nici cela ce adapă, ce cela ce creaște, Dumnezău.

8. Iară cela ce răsădeaște și cela ce adapă una sânt, și fieștecarele pre a sa plată va lua, după a lui osteneală.

9. Pentru că a lui Dumnezău sântem împreună-lucrători; a lui Dumnezău arătură, a lui Dumnezău zidire sânteți.

10. După darul lui Dumnezău, cela ce s’au dat mie, ca un măiestru mai mare peste meșteri, temelie am pus; și altul deasupra zideaște. Și fieștecarele să caute cum zideaște deasupra,

11. Pentru că altă temelie nimeni nu poate să puie fără decât ceaea ce iaste, care iaste Iisus Hristos.

12. Iară de zideaște cineva, preste această temelie, aur, argint pietri scumpe, leamne, iarbă, trestie,

13. Al fieștecăruia lucru arătat va fi, pentru că ziua va arăta, căci cu foc să va descoperi și, al fieștecăruia lucru, în ce fel va fi, focul va ispiti.

14. Ori al căruia lucru rămâne, carele au zidit deasupra, plată va lua.

15. Ori al cui lucru va arde, păgubi-se-va, și el să va mântui, ce așa, ca pren foc.

16. Nu știți că beseareca lui Dumnezău sânteți și Duhul lui Dumnezău lăcuiaște întru voi?

17. Oricarele beseareca lui Dumnezău strică, strica-l-va pre acesta Dumnezău, pentru că beseareca lui Dumnezău svântă iaste, carii voi sânteți.

18. Nimenea pre el să nu să amăgească; de-i pare cuiva înțelept a fi întru voi în veacul acesta, nebun să să facă, ca să să facă înțelept.

19. Pentru că înțelepciunea lumii aceștiia nebunie lângă Dumnezău iaste, pentru că scris iaste: „Cela ce prinde pre cei măiestri întru hâtria lor“.

20. Și iarăș: „Domnul cunoaște gândurile măiestrilor, că sânt deșarte“.

21. Deci nimenea să nu se laude întru oameni, pentru că toate ale voastre sânt:

22. Ori Pavel, ori Apolos, ori Chifa, ori lumea, ori viață, ori moarte, ori cealea ce-s de față, ori ceale viitoare, toate voao sânt.

23. Iară voi ai lui Hristos și Hristos al lui Dumnezău.

CAP 4

Vrednicia apostolească. Necuviința împărecherilor. Smerenia și răbdarea apostolilor. Lauda lui Timotheiu.

1. Așa pre noi să ne socotească omul: ca pre nește slugi ale lui Hristos și diregători tainelor lui Dumnezău.

2. Iară care e rămas, cearcă-se întru diregători ca credincios neștine să să afle.

3. Iară mie întru mai puțini îm iaste, ca despre voi să mă cercetezu, sau de zi omenească, ce nici pre mine mă cercetezu.

4. Pentru că nemică spre mine nu știu, ce nu întru aceasta m’am îndireptat; iară cela ce mă cercetează Domnul iaste.

5. Deci nu mai nainte de vreame ceva judecați, până unde va veni Domnul, carele va și lumina ceale ascunse ale întunearecului și va arăta sfaturile inemilor. Și atunce lauda să va face la fieștecarele de la Dumnezău.

6. Și aceastea, fraților, le-am închipuit la mine și la Apollos, pentru voi, ca întru noi să vă învățați, ca nu preste carea s’au scris să gândiți, ca nu unul pentru altul să vă umflați asupra celuialalt.

7. Pentru că cine va aleage pre tine? Și ce ai cea ce n’ai luat? Iară de ai și luat, ce te fălești, ca cum n’ai fi luat?

8. Acum sătuli sânteți, acum ați îmbogățit. Fără de noi aț împărățit și, măcară de ați fi și împărățit, ca și noi cu voi să împărățim împreună.

9. Pentru că mi se pare că Dumnezău pre noi, pre apostoli, de apoi ne-au arătat, ca asupra morții, căci priveală ne-am făcut lumii și îngerilor și oamenilor.

10. Noi –nebuni pentru Hristos, iară voi –înțilepți în Hristos. Noi slabi, iară voi tari. Voi slăviți, noi necinstiți.

11. Până în ceasul de acum și flămânzim, și însetăm, și goli sântem, și ne batem, și nestătători sântem,

12. Și ostenim lucrând cu ale noastre mâni; suduindu-ne, binecuvântăm; gonindu-ne, suferim.

13. Hulindu-ne, mângâiem; ca niște necurății ale lumii ne-am făcut, tuturor fiertură, până acum.

14. Nu înfruntând pre voi scriu aceastea, ce ca niște fii ai miei dragi învățu.

15. Că săvai zeace mii de învățători veți avea întru Hristos, iară nu mulți părinți, pentru că întru Hristos Iisus, pren Evanghelie, eu pre voi am născut.

16. Rog dirept aceaea pre voi, următori mie vă faceți.

17. Pentru aceaea am trimis la voi pre Timotheiu, care iaste fiiul mieu iubit și credincios întru Domnul; carele voao va aduce aminte căile meale, ceale întru Hristos, precum pretutindenea întru toată Adunarea învățu.

18. Iară ca neviind eu cătră voi, s’au semețit unii.

19. Ce voiu veni degrabă la voi, de va vrea Domnul, și voiu arăta nu cuvântul celor semeți, ce putearea.

20. Pentru că nu e în cuvânt împărăția lui Dumnezău, ce în puteare.

21. Ce veți? Cu toiag să viu cătră voi, au cu dragoste și cu duh de blândeațe?

CAP 5

Mustrări împotriva celor desfrânați.

1. Întru tot aude-să întru voi curvie, și curvie ca aceaea carea nici într’o limbă nu să numeaște, cât muiarea tătâne-său oarecarele a avea.

2. Și voi semeți sânteți și nu mai mult ați plânsu, ca să să rădice den mijlociul vostru cela ce faptul acesta au făcut.

3. Pentru că eu, ca când ași lipsi cu trupul, și aș fi de față cu duhul, acum am judecat, ca când aș fi de față, pre cela ce așa aceasta au făcut.

4. Întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunându-vă voi și al mieu duh, împreună cu putearea Domnului nostru Iisus Hristos,

5. Să dați pre unul ca acela satanii, spre piericiunea trupului, ca duhul să să mântuiască în ziua Domnului Iisus.

6. Nu e bună fala voastră. Nu știți că micu aluat toată frământătura dospeaște?

7. Curățiț dirept aceaea vechiul aluat, ca să fiți tânără frământătură, după cum sânteți fără aluat; pentru că Pasha noastră pentru noi s’au junghiat Hristos.

8. Deci să prăznuim nu cu aluat vechiu, nici cu aluat de răutate și de viclenie, ce întru nedospirea curăției și adevărului.

9. Scris-am voao în carte sa nu vă amestecați împreună cu curvarii;

10. Și nu numai cu curvarii lumii aceștiia, au cu lacomii, au hrăpitori, au cu închinători de idoli, de vreame ce datori sânteți den lume a ieși.

11. Iară acum am scris voao să nu vă amestecați, de va fi vreun frate numindu-se, au curvariu, au lacom, au închinătoriu de bozi au suduitoriu, au bețiv, au hrăpitoriu; cu acesta nici a mânca împreună.

12. Pentru că ce mi-e și pre cei den afară a judeca? Au nu pre cei denlăuntru voi judecați?

13. Iară pre cei den afară Dumnezău judecă. Și veț scoate pre cel rău dentru voi singuri.

CAP 6

A nu se judeca înaintea celor necredincioși. Sfaturi împotriva desfrânării.

1. Cutează neștine dentru voi, lucru având cătră celalalt, a să judeca la cei nedirepți și nu la cei sfinți?

2. Nu știț că sfinții lumea vor judeca? Și de judecă întru voi lumea, nevreadnici sânteți de judecăți mai mici?

3. Nu știț că pre îngeri vom judeca? Necum ale vieții?

4. Ale vieții dară judecăți de aveț, pre cei defăimați întru Adunare, pre aceia așăzați.

5. Cătră înfruntare voao zic: Așa, nu iaste întru voi înțelept nice unul, carele va putea să aleagă întru mijlocul fratelui lui?

6. Ce frate cu frate să judecă, și aceasta la necredincioși?

7. Acum dară toată biruința întru voi iaste, căci judecăți aveț cu voi. Pentru căci nu mai mult pățiți nedireptate? Pentru căci nu mai mult vă scădeți?

8. Ce voi faceți strâmbătate și faceți scădeare și mai vârtos pre frați!

9. Au nu știț că nedirepții împărăția lui Dumnezău nu o vor moșteni? Nu vă înșălați: nice curvari, nice închinători de idoli, nice preacurvari, nice cei ce să îmbală cu mădulariul, nici cei ce să culcă cu bărbați,

10. Nice furii, nice lacomii, nice bețivii, nice suduitorii, nice hrăpitorii împărăția lui Dumnezău nu o vor moșteni.

11. Și mai vârtos cine erați; ce v’aț scăldat, ce v’aț sfințit, ce v’aț îndireptat, în numele Domnului Iisus și întru Duhul Dumnezăului nostru. Toate mi-s slobode, ce nu toate mi-s de folos.

12. Toate mi-s slobode, ce nu eu mă voiu birui de vreuna.

13. Bucatele –pântecelui, și pântecele –bucatelor, iară Dumnezău și pre aceasta și pre aceastea va surpa; iară trupul, nu curvie, ce Domnului, și Domnul –trupului.

14. Iară Dumnezău și pre Domnul au învis, și pre noi ne va scula pren putearea lui.

15. Nu știț că trupurile voastre mădulări lui Hristos sânt? Rădicând dară mădulările lui Hristos, să le fac ale curviei mădulări? Să nu să facă!

16. Au nu știț că cela ce să lipeaște cu curva un trup iaste? „Pentru că vor fi –zice– amândoi într’un trup“.

17. Iară cel ce să lipeaște cu Domnul un duh iaste.

18. Fugiț de curvie! Tot păcatul carele va face omul, afară den trup iaste; iară cela ce curveaște, la al său trup păcătuiaște.

19. Au nu știț că trupul vostru besearecă celui dentru voi Svânt Duh iaste, carele având de la Dumnezău, și nu sânteț ai voștri?

20. Pentru că v’aț cumpărat cu preț! Măriți dară pre Dumnezeu cu trupul vostru și cu duhul vostru, carele sânt ale lui Dumnezău.

CAP 7

Despre căsătorie, neînsurare și văduvie.

1. Iară pentru carele ați scris mie, bine e omului de muiare să nu să atingă.

2. Iară pentru curvie, fieștecarele a sa muiare să aibă și fieștecarea pre al său bărbat să aibă.

3. Muierii bărbatul, cea după datorie bunăvoință să-i dea, așijderea și muiarea bărbatului.

4. Muiarea trupul său nu-l stăpâneaște, ce bărbatul; așijderea și bărbatul al său trup nu-l stăpâneaște, ce muiarea.

5. Nu vă lipsiți unul pre alalt, fără numai de va fi ceva den tocmeală, după vreame, ca să păziți la post și la rugă, și iarăș la un loc vă împreunați ca să nu ispitească pre voi satana, pentru neoprirea voastră.

6. Iară aceasta zic după voie, nu după poruncă.

7. Pentru că voiu să fie toți oamenii ca și însumi eu. Ce fieștecarele al său dar are de la Dumnezău: unul așa, altul almintrelea.

8. Și zicu celor neînsurați și văduvelor: Bine iaste lor de vor rămânea ca și eu.

9. Iară de nu se pot opri, însoare-se, pentru că mai bine e să să însoare decât să să aprinză.

10. Iară celor ce s’au însurat poruncesc, nu eu, ce Domnul: Muiarea de la bărbat să nu să desparță!

11. Iară de să va despărți, să rămâie nemăritată, au cu bărbatul să să împace; și bărbatul pre muiare să nu o lase.

12. Iară celoralalți eu zicu, nu Domnul: Oricare frate are muiare necredincioasă, și ea bine va să lăcuiască cu el, să nu o lase prea ea.

13. Și muiarea carea are bărbat necredincios, și el bine va să lăcuiască împreună cu ea, să nu lase pre el.

14. Pentru că s’au svințit bărbatul cel necredincios întru muiare, și svințitu-s’au muiarea cea necredincioasă întru bărbat; de vreame ce fiii voștri necurați sânt, iară acum svinți sânt.

15. Iară de vreame ce cel necredincios să desparte, desparță-să. Nu iaste robit fratele au sora întru aceștea; iară întru pace chemat-au pre noi Dumnezău.

16. Pentru că ce știi, muiare, de vei mântui pre bărbat? Sau ce știi, bărbate, de pre muiare vei mântui?

17. Fără numai fieștecăruia după cum au împărțit Dumnezău, pre fieștecarele cum l-au chemat Domnul, așa să umble. Și așa la Besearecile toate poruncesc.

18. De s’au chemat oarecine tăiat împrejur, nu pohtească netăiarea; întru netăiare împrejur neștine s’au chemat, nu să tragă tăiare; întru neobrezanie s’au chemat, să nu să obrezuiască.

19. Tăiarea împrejur nimică iaste și acoperirea margenii nemică iaste, ce paza poruncilor lui Dumnezău.

20. Fieștecarele întru chemarea carea s’au chemat, întru aceaea să rămâie.

21. Rob te-ai chemat? Nu-ți fie grije. Ce de și poți volnic să fii, mai mult te supune!

22. Pentru că cela ce în Domnul s’au chemat rob, slobod Domnului iaste; așijderea și cela ce volnic s’au chemat, rob iaste lui Hristos. Cu preț v’aț cumpărat.

23. Nu vă faceți robi oamenilor.

24. Fieștecarele întru ce s’au chemat, fraților, întru aceasta să rămâie lângă Dumnezău.

25. Iară pentru fecioare porunca Domnului n’am; iară sfat dau, ca un miluit de Domnul credincios a fi.

26. Gândesc dară aceasta bună a fi, pentru aceasta ce e acum nevoie, că e bine omului așa a fi:

27. Legatu-te-ai cu muiarea? Nu cerca dezlegare. Dezlegatu-te-ai de la muiare? Nu cerca muiare.

28. Iară de te vei și însura, n’ai greșit; și de să va mărita fecioara, n’au greșit, ce strânsoare la trup vor avea unii ca aceștea; iară eu pre voi vă cruțu.

29. Iară aceasta zic, fraților: Vreamea scurtă iaste de acum, ca și ceia ce au muieri, ca când nu ar avea vor fi.

30. Și ceia ce plâng, ca când n’ar plânge; și ceia ce să bucură, ca când nu s’ar bucura; și ceia ce cumpără,ca când n’ar ținea;

31. Și ceia ce să trebuiesc cu lumea aceasta, ca când nu s’ar trebui, pentru că treace-se chipul lumii aceștiia.

32. Și voiu ca voi fără de grije să fiți. Cel neînsurat grijaște ale Domnului, cum va plăcea Domnului.

33. Iară cel ce s’au însurat, grijaște ale lumii, cum va plăcea muierii.

34. Împărțitu-s’au: muiarea și fecioara cea nemăritată grijaște ale Domnului, casă fie sfântă și cu trupul și cu duhul. Iară ceaea ce s’au măritat grijaște ale lumii, cum va plăcea bărbatului.

35. Și aceasta spre al vostru folos zic, nu ca să puiu voao lațu, ce cătră cea cu bun chip și cu bună apropiare Domnului, neînturnat.

36. Iară de gândeaște neștine a se face grozăvie spre fecioara lui, de va fi preste vârstă și așa e datoria a se face, ce i-e voia, facă; nu greșaște; căsătoreaze-se.

37. Iară carele stă întemeiat, la inimă neavând nevoie, și biruință are pentru a sa voie, și aceasta au ales întru inima lui, a păzi pre a lui fecioară, bine face.

38. Deci și cela ce să însoară bine face, iară cela ce nu să însoară mai bine face.

39. Muiarea legată e cu leage preste câtă vreame trăiaște bărbatul ei. Iară de va muri bărbatul ei, volnică iaste cu carele va vrea să să mărite, numai întru Domnul.

40. Iară mai fericită iaste de va rămânea așa, după a mea socoteală; și mi să pare și mie Duhul lui Dumnezău a avea.

CAP 8

Povețe pentru mâncarea jârtvelor idolești.

1. Iară pentru ceale junghiate idolilor, știm că toți cunoștință avemu. Cunoștința semețeaște, iară dragostea zideaște.

2. Iară de pare cuiva că știe ceva, încă nimica n’au cunoscut după cum trebuie a cunoaște.

3. Iară de iubeaște neștine pre Dumnezău, acesta e cunoscut despre el.

4. Pentru mâncarea dară celor junghiate idolilor, știm că nici un idol e în lume, și cum că nimeni alt Dumnezău nu e, fără numai Unul.

5. Pentru că măcară că sânt de să zicu dumnezei, ori în ceriu ori pre pământ, precum sânt dumnezei mulți și domni mulți,

6. Iară noao un Dumnezău e Părintele, dentru carele-s toate, și noi întru el; și unul e Domnul Iisus Hristos, pren carele-s toate, și noi pren el.

7. Ce nu e întru toți cunoștința. Iară oarecarii cu știința idolului, până acum ca o jârtvă idolească mănâncă; și știința lor, slabă fiind, să pângăreaște.

8. Iară mâncarea pre noi nu ne aduce la Dumnezău, pentru că nici de vom mânca, vom prisosi, nici de nu vom mânca, vom scădea.

9. Ce, căutați, ca nu cândai volnicia vostră aceasta poticală să va face celor ce bolesc.

10. Pentru că de te va vedea neștine pre tine, pre cel ce are cunoștință, în capiștea idolilor, zicând, au nu știința lui, slabă fiind, să va întări, ca să mănânce ceale junghiate idolilor?

11. Și piare cel ce boleaște frate, spre știința ta, pren carele Hristos au murit.

12. Și așa greșind la frați și bătând a lor știință, slabă fiind, la Hristos greșiți.

13. Pentru aceaea, de vreame ce mâncarea sminteaște pre fratele mieu, nu voiu mânca carne în veac, ca nu pre fratele mieu să smintescu.

CAP 9

Slobozenia dată apostolilor de la Dumnezeu și înfrânarea lor cea de voie. Viața noastră să aseamănă cu o alergare la țeanchiu.

1. Nu sânt apostol? Nu sânt volnicu? N’am văzut pre Iisus Hristos, pre Domnul nostru? Nu lucrul mieu voi sânteți întru Domnul?

2. De nu sânt altora apostol, iară voao sânt; pentru că peceatea trimiterii meale voi sânteți întru Domnul.

3. Răspunsul mieu celor ce pre mine cercetează acesta iaste.

4. Au nu avem volnecie a mânca și a bea?

5. Au nu avem volnicie sor muiare să avem, ca și ceialalți apostoli, și frații Domnului, și Chifa?

6. Au numai eu sângur și Varnava nu avem volnicie ca să nu lucrăm?

7. Cine osteaște cu ale sale chelșuguri vreodată? Cine răsădeaște vie, și den roada ei nu mănâncă? Au cine paște turmă, și den laptele turmei nu mănâncă?

8. Au doară după ale omului aceastea grăiesc? Au nu și leagea aceastea zice?

9. Pentru că în Leagea lui Moisi scris iaste: „Să nu legi gura boului ce trieră!“ Au dară de boi e grijă lui Dumnezău?

10. Au nu pentru noi cu adevărat zice? Că pentru noi s’au scris că: „Pre nădeajde datoriu e cela ce ară, să are, și cela ce trieră iaste pre nădeajde să aibă parte de nădeajdea lui“.

11. De noi voao ceale sufletești am semănat, mare lucru e de noi voao ceale trupești vom secera?

12. De sânt alții de volnicia voastră părtaș, nu mai mult noi? Ce nu ne-am trebuit cu volnicia aceasta, ce toate le suferim, ca nu vreo tăiare să dăm Evangheliei lui Hristos.

13. Nu știț că cei ce sfintele lucrează, den besearecă mănâncă? Ceia ce lângă jârtăvnic șăd, cu jârtăvnicul împreună să împart?

14. Așa și Domnul au rânduit celor ce Evanghelia vestesc, den Evanghelie a trăi.

15. Iară eu nice cu una de aceastea m’am trebuit; și n’am scris aceastea, ca așa să să facă întru mine. Pentru că bine mi-e mai mult să moriu, decât ca neștine lauda mea să deșărteaze.

16. Pentru că, de mă voiu binevesti, nu-m iaste mie laudă, pentru că nevoie-m iaste asupră; iară vai mie iaste, de nu mă voiu binevesti.

17. Pentru că, de voiu face aceasta de bună voie, plată am; iară de fac de nevoie, diregătoriei m’am încrezut.

18. Care dară îm iaste mie plata? Ca binevestind, necheltuind voiu pune Evanghelia lui Hristos, ca să nu mă prea trebuiesc cu putearea mea întru Evanghelie.

19. Pentru că, slobod fiind den toate, tuturor pre mine m’am robit, ca pre cei mai mulți să dobândesc;

20. Și m’am făcut jidovilor ca un jidov, ca pre jidovi să dobândesc;

21. Celor de supt leage, ca de supt leage, ca pre cei de supt leage să-i dobândesc; celor fără de Leage, ca un fără de leage, nefiind fără de Leage lui Dumnezău, ce întru Leagea lui Hristos, ca să dobândesc pre cei fără de Leage;

22. Făcutu-m’am celor slabi ca un slab, ca pre cei slabi să-i dobândesc; tuturor m’am făcut toate, ca oricum pre vreunii să-i mântuiesc.

23. Și aceasta fac pentru Evanghelie, ca împreună-părtaș ei să mă fac.

24. Nu știți că cei ce la țeanchiu aleargă, toți aleargă, iară unul ia plașca? Așa alergați, ca să apucați.

25. Iară tot cela ce să nevoiaște, de toate să opreaște. Aceia dară, ca stricată cununie să ia, iară noi, nestricată.

26. Eu dară așa alerg, nu ca cum nu aț ști. Așa bat cu pumnul, nu ca cum vânt aș bate,

27. Ce-m supuiu trupul și-l robesc; ca nu cândai, altora propoveduind, cu nelămurit mă voiu face.

CAP 10

Sfaturi pentru ferirea de îmbuibări și desfrânări; dete ca pildă pre jidovii ieșiți den Eghipet.

1. Și nu voiu ca voi, fraților, să nu știți că părinții noștri toți supt nori era și toți pren mare au trecut.

2. Și toți la Moisi s’au botezat în noru și în mare,

3. Și toți aceeaș mâncare duhovnicească au mâncat,

4. Și toți aceaeaș băutură duhovnicească au băut, pentru că bea den duhovnicească următoare piatră, iară piatra era Hristos.

5. Ce nu întru cei mai mulți dentru ei binevru Dumnezău, pentru că să așternură în pustiiu.

6. Și aceastea pilde noao s’au făcut, ca să nu fim noi poftitori de reale, după cum și aceia au poftit;

7. Nici închinători de idoli vă faceți, după cum oarecarii dentru ei, cum e scris: „Șăzu norodul a mânca și a bea și să sculară a juca“;

8. Nici să curvim precum unii au curvit și au căzut într’o zi 23000;

9. Nici să ispitim pre Hristos, după cum și oarecarii dentru ei au ispitit, și de șărpi au pierit;

10. Nici răpștiți, precum și oarecarii dentru ei au răpștit, și au pierit de cel pierzătoriu.

11. Și aceastea toate pilde să întâmpla acelora, iară s’au scris spre învățătura noastră, la carii săvârșiturile veacurilor au sosit.

12. Deci cel ce i să pare că stă, caute să nu cază.

13. Dodiiala pre voi v’au apucat, fără numai omenească. Iară credincios e Dumnezău, carele nu va lăsa pre voi să vă dodeiți mai mult de ce puteți, ce va face, împreună cu dodiiala, și istovul, ca să puteți voi suferi.

14. Pentru aceaea, iubiții miei, fugiți de închinăciunea idolilor.

15. Ca unor înțelepți zic, judecați voi carea zic.

16. Păharul blagosloveniei, carele blagoslovim, au nu împreunare sângelui lui Hristos iaste? Pâinea carea frângem au nu împreunarea trupului lui Hristos iaste?

17. Căci o pâine, un trup cei mulți sântem, pentru că toți dentr’o pâine parte avem.

18. Căutați pre Israil trupeaște: Au nu ceia ce mănâncă jârtvele împreunători jârtăvnicului sânt?

19. Deci ce voiu zice? Că idolul ce iaste? Au căci e junghiat idolului ce iaste?

20. Ce căci ceale ce jârtvuiesc limbile, diavolilor jârtvuiesc, și nu lui Dumnezău. Și nu voiu ca să vă faceț voi împreunători diavolilor.

21. Nu puteți păharul Domnului să beați și păharul dracilor; nu puteți de masa Domnului a fi părtași, și de masa dracilor.

22. Au ne asemănăm Domnului? Au doară mai tare decât el sântem? Toate mi-s slobode, ce nu toate mi-s de folos.

23. Toate mi-s slobode, ce nu toate zidesc.

24. Nimeni al său să nu cearce, ce al altuia fieștecarele.

25. Tot ce să vinde la măcelărie mâncați, nemică necercetând, pentru cunoștința.

26. Pentru că „al Domnului e pământul și plinirea lui“.

27. Iară de cheamă neștine pre voi den cei necredincioși și veț să meargeți, tot ce să pune înaintea voastră mâncați, nemică cercetând pentru conoștință.

28. Iară de va zice neștine voao: „Aceasta jârtvă de idoli iaste“, nu mâncați, pentru cela ce au spus, și pentru conoștință, pentru că „al Domnului e pământul și umplearea lui“.

29. Și conoștința, zic, nu a sa, ce a celuialalt; pentru căci dară volnicia mea să judecă despre altă conoștință?

30. Iară de sânt eu cu darul părtaș, ce mă bleastem pentru carele eu mulțămesc?

31. Deci, ori mâncați, ori beați, ori ce veți face, toate spre mărirea lui Dumnezău faceți.

32. Fără piadecă fiț, și jidovilor, și elinilor, și Besearecii lui Dumnezău,

33. Precum și eu tuturor întru toate plac, necercând al mieu folos, ce al celor mulți, ca să să mântuiască.

CAP 11

Cum trebuie a să ruga și a proroci bărbații și muiarile și rânduiala ce au a păzi la measele de obște. Sf. Euharistie.

1. Asămănători mie fiț, ca și eu lui Hristos.

2. Și laud pre voi, fraților, că de toate ale meale vă aduceți aminte și, după cum am dat voao, rânduialele le țineți.

3. Și voiu cum să știț voi, că a tot bărbatul Hristos iaste capul, iară capul muierii e bărbatul, iară capul lui Hristos, Dumnezău.

4. Tot bărbatul, făcând rugăciune, au prorocind, capul fiindu-i acoperit, rușinează capul lui.

5. Iară toată muiarea, rugându-se, au prorocind, cu capul neacoperit, rușinează-ș capul ei, pentru că una iaste și într’un chip cu cea rasă.

6. Pentru că, de nu să acopere muiarea, și tunză-se. Iară de e cu grozăvie muiarea a să tunde au a să rade, învălească-se.

7. Pentru că bărbatul nu e datoriu să-ș acopere capul, chipul și mărirea lui Dumnezău fiind, iară muiarea mărirea bărbatului iaste.

8. Pentru că nu iaste bărbatul den muiare, ce muiarea den bărbat.

9. Pentru că nu s’au zidit bărbatul pentru muiare, ce muiarea pentru bărbat.

10. Pentru aceaea datoare e muiarea volnicie a avea la cap, pentru îngeri.

11. Însă nici bărbatul fără de muiare, nici muiarea fără de bărbat, întru Domnul.

12. Pentru că în ce chip muiarea e den bărbat, așa și bărbatul pren muiare, iară toate-s de la Dumnezău.

13. Întru voi sânguri judecați: Cu cuviință iaste muiarea dezvălită la Dumnezău să să roage?

14. Au nu însăș firea învață pre voi că bărbatul, de-ș va lăsa părul, necinste lui iaste?

15. Iară muiarea, de va fi păroasă, mărire ei iaste, căci părul pentru învălitoare s’au dat ei.

16. Iară de să pare cuiva pricealnic a fi, noi ca acesta obiceiu nu avem, nici Besearecile lui Dumnezău.

17. Iară aceasta poruncind, nu laud, căci nu spre mai bine, ce spre mai puțin vă adunați.

18. Pentru că, întâiu, împreunându-vă voi în besearecă, auz, despărțiri întru voi a fi, și o parte oarece crezu.

19. Pentru că trebuie și eresuri între voi a fi, ca cei lămuriți arătați să fie întru voi.

20. Împreună dară venind voi la un loc, nu iaste Domnească Cină a mâncarea;

21. Pentru că fieștecarele a sa cină mai nainte ia când mănâncă, și unul e flămând, altulu e beat.

22. Au doară case nu aveți, ca să mâncați și să beați? Au Beseareca lui Dumnezău huliți, și rușinați pre ceia ce nu au? Ce voiu zice voao? Lăuda-voiu pre voi întru aceasta? Nu laud.

23. Pentru că eu am luat de la Domnul, carea am și dat voao: Că Domnul Iisus, în noaptea carea să vindea, luo pâine,

24. Și, mulțămind, frânse și zise: „Luați, mâncați; acesta iaste al mieu trup, cela ce pentru voi să frânge. Aceasta faceți la a mea pomenire“.

25. Așijderea și păharul, după ce au mâncat, zicând: „Acesta păhar cea noao Făgăduință iaste, întru al mieu sânge. Aceasta faceți de câte ori veț bea, spre a mea pomenire“.

26. Pentru că, de câte ori veți mânca pâinea aceasta și păharul acesta veți bea, moartea Domnului vestiți, până unde va veni.

27. Deci oricarele va mânca pâinea aceasta au bea păharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi trupului și sângelui Domnului.

28. Ce ispitească-se omul pre dânsul, și așa den pâine să mănânce și den păhar să bea.

29. Pentru că cela ce mănâncă și bea nevredniceaște, judecată luiș mănâncă și bea, nealegând trupul Domnului.

30. Pentru aceaea întru voi mulți bolnavi și slabi, și adorm mulți.

31. Pentru că, de ne-am socoti pre noi, nu ne-am judeca.

32. Iară judecându-ne de Domnul, ne certăm, ca nu împreună cu lumea să ne osândimu.

33. Deci, frații miei, împreună adunându-vă a mânca, unul pre alalt așteptați.

34. Iară de e neștine flămând, în casă mănânce, ca nu la judecată să vă adunați. Iară cealealalte, deaca voiu veni, le voiu rândui.

CAP 12

Darurile duhovnicești și iconomia lor.

1. Iară pentru ceale duhovnicești, fraților, nu voiu ca să nu știți voi.

2. Că știți, când erați limbi, cătră idolii cei fără de glas, ca când v’ați trage ducându-vă.

3. Pentru aceaea vă arăt voao că nimenea, întru Duhul lui Dumnezău grăind, zice: „Anathema pre Iisus!“, și nimenea nu poate să zică: „Pre Domnul Iisus!“, fără numai întru Duhul Sfânt.

4. Iară împărțituri de daruri sânt, iară acelaș e Duhul.

5. Și osebiri de slujbe sânt, iară acelaș Domnul.

6. Și despărțiri de lucrure sânt, iară acelaș iaste Dumnezău cel ce lucrează toate întru toate.

7. Și la fieștecare să dă arătarea Duhului cătră folos.

8. Pentru că unuia pren Duh să dă cuvânt de înțelepciune și altuia cuvânt de înțeleagere, după acestași Duh;

9. Și altuia credință, întru acestași Duh, și altuia daruri de vindecări, întru acestași Duh;

10. Și altuia lucrări de puteri, și altuia prorocie, și altuia aleagere de duhuri, și altuia roduri de limbi, și altuia tălmăcire de limbi.

11. Și toate aceastea le lucrează unul și acestași Duh, împărțind osebi fieștecăruia, după cum va.

12. Că în ce chip trupul unul iaste, și mădulări are multe, și toate mădulările unui trup, multe fiind, un trup sânt, așa și Hristos.

13. Pentru că și într’un Duh noi toți, într’un trup ne-amu botezat, ori jidovi, ori elini, ori robi, ori volnici, și toți într’un Duh ne-am adăpat.

14. Pentru că și trupul nu iaste un mădulariu, ce multe.

15. De va zice piciorul că: „Nu-s mână, nu-s den trup!“, au doară nu pentru aceasta nu e den trup?

16. Și de va zice ureachea că: „Nu-s ochiu, nu sânt den trup“, au nu pentru aceasta nu e den trup?

17. De e tot trupul ochiu, unde e auzul? De e tot auzu, unde e mirosul?

18. Iară acum Dumnezău au pus mădulările, fieștecarele dentru eale, în trup, cum au vrut.

19. Iară de ar fi fost toate un mădulariu, unde ar fi trupul?

20. Iară acum multe-s mădulări, și un trup.

21. Și nu poate ochiul să zică mânii: „Nu-m ești de treabă!“, au iarăși capul picioarelor: „Nu-m sânteți de treabă!“.

22. Ce cu multu mai vârtos cealea ce să paru mădulările trupului a fi mai slabe, de treabă sânt.

23. Și carele ni să paru mai necinstite a fi decât trupul, la aceastea cinste mai multă punem; și ceale fără rușine ale noastre, bună cuviință mai mult au.

24. Iară ceale cu bun chip ale noastre n’au treabă, ce Dumnezău au cumpătat trupul, celui lipsit mai multă cinste dând,

25. Ca să nu fie osebire în trup, ce aceastaș una pentru alta să să grijască mădulările.

26. Și de pătimeaște un mădulariu, împreună pătimesc toate mădulările; și de să măreaște un mădulariu, împreună să bucură toate mădulările.

27. Iară voi sânteți trupul lui Hristos și mădulări de o parte.

28. Și pre unii au pus Dumnezău în Besearecă: întâiu apostoli, al doilea proroci, a treia dascali; apoi puteri, apoi daruri de vindecări, ajutorii otcârmuitori, roduri de limbi. Nu toți apostoli?

29. Nu toți proroci? Nu toți dascali? Nu toți puteri?

30. Au doară toți daruri au de vindecări? Au toți cu limbi grăiescu? Au toți tălmăcesc?

31. Ce râvniți darurile ceale mai bune. Și încă de prisosit cale voao arăt:

CAP 13

Dragostea și bunătățile ei.

1. De voiu grăi cu limbile oamenilor și cu ale îngerilor, și dragoste nu am, făcutu-m’am aramă răsunând au tâmpănă băcăind.

2. Și de voiu avea prorocie și voiu ști tainile toate și toată înțeleagerea, și de voiu avea toată credința, cât măguri a muta, iară dragoste să n’aib, nemică nu sânt.

3. Și de voiu da toată avearea mea, și de voiu da trupul mieu ca să mă arzu, și dragoste nu am, nemică nu-m folosescu.

4. Dragostea mult îngăduiaște, îmbunează, dragostea nu râvneaște, dragostea nu să semețeaște, nu să făleaște,

5. Nu face grozăvie, nu cearcă ale ei, nu să mânie, nu gândeaște răul.

6. Nu să bucură pre nedireptate, ce împreună să bucură cu adevărul.

7. Toate le priimeaște, toate le creade, toate le nădejduiaște, toate le rabdă.

8. Dragostea niciodinioară nu scade, și ori proorocii se vor surpa, și ori limbi să vor potoli, și ori înțeleagerea să va strica.

9. Pentru că den parte înțeleagem și den parte prorocim.

10. Iară când va veni cel deplin, atuncea cel den parte să va surpa.

11. Când eram prunc, ca un prunc grăiiam, ca un prunc gândiiam, ca un prunc socotiiam; iară când m’am făcut bărbat, am lepădat ale prunciei.

12. Pentru că vedem acum pren oglindă, ca întru o gâcitură, iar atuncea față la față; acum cunoscu de o parte, iară atunce voiu cunoaște, pre cum m’am și cunoscut.

13. Iară acum rămâne credință, nădeajde, dragoste, câte-treale aceastea; iară mai mare de aceastea e dragostea.

CAP 14

Întrebuințarea darului limbilor și a prorociei. Muiarea să tacă în besearecă.

1. Goniți înșălăciunea și râvniți ceale duhovnicești, și mai mult ca să prorociți.

2. Pentru că cela ce grăiaște cu limba, nu oamenilor grăiaște, ce lui Dumnezău, pentru că nimenea nu aude, iară cu duhul grăiaște taine.

3. Iară cela ce proroceaște, oamenilor grăiaște, zidire, și mângâiare, și oteșire.

4. Cela ce grăiaște cu limbă, pre dânsul zideaște; iară cela ce proroceaște, Besearecă zideaște.

5. Și voiesc pre toți voi să grăiți cu limbi, iară mai vârtos ca să prorociți, pentru că mai mare e cela ce proroceaște decât cela ce grăiaște cu limbi, afară de nu va tălmăci cineva, ca Beseareca zidire să ia.

6. Iară acum, fraților, de voiu veni cătră voi cu limbi grăind, ce voao voiu folosi, de nu voiu voao grăi, au întru descoperire, au întru înțeleagere, au întru prorocie, au întru învățătură?

7. Însă ceale fără suflete glas dând, ori fluierul, ori alăuta, de nu va da osebire răspunsurilor strunelor, cum să vor conoaște ceaea ce să fluieră, sau ceaea ce să zice den alăută?

8. Pentru că trâmbița, de va da glas fără semn, cine să va găti la războiu?

9. Așa și voi, pren limbă de nu veți da cuvânt cu bun semn, cum să va conoaște ce să grăiaște? Pentru că veți fi în vânt grăind.

10. De vreame ce atâtea fealiuri de glasuri sânt în lume, și niciuna dentru eale iaste fără de înțeles.

11. Deci de nu voiu ști putearea glasului, fi-voiu la cela ce grăiaște varvar, și cela ce grăiaște întru mine varvar.

12. Așa și voi, de vreame ce râvnitori sânteți duhurilor cătră zidirea Besearecii, cercați ca să prisosiți.

13. Pentru aceaea, cela ce grăiaște cu limbă roage-se ca să tălmăcească.

14. Pentru că, de mă voiu ruga cu limbă, duhul mieu să roagă, iară mintea mea fără rod iaste.

15. Deci ce iaste? Ruga-mă-voiu cu duhul, ruga-mă-voiu și cu mintea; cânta-voiu cu duhul, cânta-voiu și cu gândul.

16. De vreame ce, de vei binecuvânta cu duhul, cela ce plineaște locul celui prost cum va zice „Amin“, pre a ta mulțemită, de vreame ce ce zici nu știe?

17. Pentru că tu bine mulțemești, iară celalalt nu se zideaște.

18. Mulțemesc Dumnezăului mieu, decât toți decât voi cu limbi grăind,

19. Ce în Besearecă mi-e voia 5 cuvinte pren gândul mieu a grăi, ca și pre alții să învățu, decât zeace mii de cuvinte cu limba.

20. Fraților, nu vă faceți copii cu crierii, ce cu răutatea fiți prunci, iară cu crierii deplini vă faceți.

21. În Leage scrisu e că: „Într’alte limbi și cu alte buze grăi-voiu norodului acestuia, și nici așa va asculta pre mine, zice Domnul“.

22. Deci limbile spre semn sânt nu celora ce cred, ce celor necredincioși; iară prorocia nu celor necredincioși, ce celor ce cred.

23. Deci, de se va aduna Beseareca toată la un loc și toți cu limbă vor grăi, și vor întra proști sau fără credință, nu vor zice că sânteți nebuni?

24. Iară de vor proroci toți, și va întra vreunul necredincios au prost, mustră-să de cătră toți, iscodeaște-să despre toți;

25. Și așa ceale ascunse ale inimii lui arătate să fac, și așa, căzând preste față, închina-se-va lui Dumnezău, vestind că Dumnezău cu adevărat întru voi iaste.

26. Ce e dară, fraților? Când vă adunați, fieștecarele dentru voi cântare are, învățătură are, limbă are, arătare are, tălmăcire are: toate cătră zidire să să facă.

27. Ori cu limbă neștine grăiaște, întru doi sau mai mult în trei și de o parte, și unul tălmăcească.

28. Iară de nu va fi tălmăcitoriu, tacă la adunare, și luiș grăiască și lui Dumnezău.

29. Iară proroci doi au trei grăiască, și ceialalți să aleagă.

30. Iară de se va descoperi la altul șăzând, cel dentâiu să tacă.

31. Pentru că puteți câte unul toți a proroci, ca toți să să înveațe și toți să să mângâie.

32. Și duhurile prorocilor, la proroci să supun.

33. Pentru că nu iaste al neașăzării Dumnezău, ce al păcii. Ca în toate Besearecile sfinților,

34. Muierile voastre în beseareci să tacă, pentru că nu s’au poruncit lor să grăiască, ce să asculte, cum și Leagea zice.

35. Iară de vor ceva să înveațe, acasă pre ai lor bărbați să-i întreabe, pentru că grozav iaste muierilor a grăi in besearecă.

36. Au de la voi cuvântul lui Dumnezău au ieșit?

37. Au la voi sângur au nemerit? Oricarele i să pare proroc a fi, au duhovnic, înțeleagă ceale ce scriu voao că ale Domnului sânt porunci.

38. Iară de nu cunoaște cineva, nu cunoască.

39. Deci, fraților, râvniț a proroci, și a grăi cu limbi nu oprireț.

40. Toate cu bun chip și după rânduială să să facă.

CAP 15

Moartea și Învierea lui Hristos. Învierea cea de obște.

1. Și arăt voao, fraților, Evanghelia carea am binevestit voao, carea aț și luat, întru carea și stați,

2. Pren carea vă și mântuiț; cu ce cuvânt am binevestit voao, de o țineți, fără numai de nu în zădar ați crezut,

3. Pentru că am dat întâiu voao, carea am și luat, că Hristos au murit pentru păcatele noastre, după Scripturi,

4. Și cum s’au îngropat, și cum au învis a treia zi, după Scrisori;

5. Și cum s’au arătat lui Chifa, apoi la cei doisprăzeace;

6. Apoi s’au arătat asupra a 500 de frați deodată, dentru carii mai mulți sânt până acum, iară unii au și adormit;

7. Apoi s’au arătat lui Iacov, apoi la apostolii toț;

8. Iară mai pe urmă de toți, ca unii lepădături, arătatu-s’au și mie.

9. Pentru că eu sânt cel mai mic dentru apostoli, carele nu-s destul a mă chema apostol, pentru căci am gonit Besearica lui Dumnezău.

10. Iară cu darul lui Dumnezău sânt ce sânt; și darul lui e cel ce e la mine, nu deșărt s’au făcut, ce mai mult decât toți decât ei am ostenit. Și nu eu, ce darul lui Dumnezău, cel ce e cu mine.

11. Ori eu dară, ori aceia, așa mărturisim și așa ați crezut.

12. Iară de vreame ce Hristos să mărturiseaște că den cei morți au învis, cum zic oarecarii întru voi că înviere morților nu iaste?

13. Dară, de înviere morților nu iaste, nici Hristos au învis.

14. Iară de Hristos n’au învis, deșartă e dară mărturisirea noastră, și deșartă e și credința noastră.

15. Și ne aflăm și mărturii mincinoase lui Dumnezău, căci am mărturisit asupra lui Dumnezău că au învis pre Hristos, pre carele nu l-au învis.

16. Că de vreame ce morții nu să învie, nici Hristos nu s’au învis.

17. Iară de Hristos n’au învis, deșartă e credința noastră, încă sânteți întru păcatele voastre.

18. Poate fi că și ceia ce au dormit întru Hristos au pierit.

19. De vreame ce în viața aceasta nădejduiți sântem întru Hristos numai, mai mișei decât toți oamenii sântem.

20. Iară acum Hristos au învis den morți, începătură celor adormiți s’au făcut.

21. Pentru că, de vreame ce pren om e moartea, și pren om învierea morților.

22. Pentru că în ce chip întru Adam toți moru, așa și întru Hristos toți să vor învia.

23. Și fieștecarele întru a sa rânduială; începatură e Hristos, apoi cei ai lui Hristos, întru venirea lui,

24. Apoi sfârșitul, cându va da împărăția lui Dumnezău și Părintelui, cându va supune toată domnia și toată biruința și putearea.

25. Pentru că să cade el a împărăți până unde va pune pre toți vrăjmașii supt picioarele lui.

26. Mai târzâu vrăjmașu să surpă moartea.

27. „Pentru că toate le-au supus supt talpele lui“. Și când va zice că „Toată s’au supus“, aiavea e că: afară den cela ce au supus lui toate.

28. Și când să vor supune lui toate, atuncea și sângur Fiiul supune-se-va celuia ce au supus lui toate, ca să fie Dumnezău toate întru toate.

29. De vreame ce, ce vor face cei ce să botează, pentru morți? De vreame ce cu adevăr morții nu să învie, ce să și botează pentru morți?

30. Dirept ce și noi avem primejdie în tot ceasul?

31. În toate zilele moriu, pre a voastră laudă, carea am întru Hristos Iisus, Domnul nostru!

32. De vreame ce, după cum m’am luptat cu hiarăle la Efes, ce mi-e folosul? De nu să învie morții, să mâncăm și să bem, pentru că mâine vom muri!

33. Nu vă rătăciț! Strică năravurile bune voroavele reale.

34. Trezviți-vă cu direptate și nu greșiț. Pentru că neînțeleagerea lui Dumnezău oarecarii au; cătră înfruntare voao zic.

35. Ce va zice neștine: Cum înviază morții și cu ce trup vin?

36. Nebune, tu ce sameni nu să învie, de nu va muri.

37. Și care sameni, nu trupul carele va să să facă sameni, ce gol grăunț, de să va întâmpla de grâu, sau altă ceva den cealealalte.

38. Iară Dumnezău îi dă lui trup, după cum au vrut, și la fieștecarele den sămănături al său trup.

39. Nu tot trupul e un trup, ce altul e trupul al oamenilor, altul e trupul dobitoacelor, și altul al peștilor, și altul al pasărilor;

40. Și trupuri cerești, și trupuri pămintești, ce alta e a cereștilor mărire, și alta a celor pămintești.

41. Alta e mărirea soarelui, și alta e mărirea lunii, și alta e mărirea stealelor, pentru că stea de stea osebire are întru mărire.

42. Așa și înviarea morților: Samănă-să întru stricăciune, râdică-să întru nestricare;

43. Samănă-să întru necinste, rădică-să întru mărire; samănă-se cu slăbiciune, scoală-se cu puteare;

44. Samănă-se trup sufletesc, scoală-să trup duhovnicesc. Iaste trup sufletesc, și iaste trup duhovnicesc.

45. Pentru că așa e și scris: „Făcutu-s’au cel dentâiu om, Adam, întru suflet viu; cel de apoi Adam, întru duh făcătoriu de viață“.

46. Ce nu e dentâiu cel duhovnicesc, ce cel sufletesc, apoi cel duhovnicesc.

47. Omul cel dentâiu –den pământ de lut, al doilea om– Domnul den ceriu.

48. În ce fealiu cel de lut, într’acelaș fealiu și cei de lut; și în ce fealiu cel ceresc, într’acela fealiu și cei cerești.

49. Și precum au purtat chipul celui de lut, să purtăm și chipul celui ceresc.

50. Și aceasta zic, fraților, că trup și sânge împărăția lui Dumnezău să moșnenească nu pot, nice stricarea pre nestricare moșteneaște.

51. Iată, taină voao zic: Toți nu vom adormi, iară toți ne vom schimba,

52. Întru necurmată vreame, întru clipeala ochiului, în cea de apoi trâmbiță; pentru că va trâmbița și vor învia morții, nestricați și noi ne vom schimba.

53. Pentru că trebuie stricăciunea aceasta să să îmbrace nestricare și muritoriul acesta să să îmbrace nemurire.

54. Iară când stricatul acesta să va îmbrăca nestricare și cel muritoriu acesta să va îmbrăca nemoarte, atuncea să va face cuvântul cel ce e scris: „Înghițitu-s’au moartea în biruință. Unde ți-e, moarte, boldul?

55. Unde ți-e, iadule, biruința?“

56. Iară boldul morții e păcatul, și putearea păcatului –leagea.

57. Iară lui Dumnezău har, celuia ce dă noao biruința pren Domnul nostru Iisus Hristos!

58. Deci, frații miei iubiți, neclintiți fiți, nemutați, prisosind întru lucrul Domnului pururea, știind că osteneala voastră nu iaste deșartă întru Domnul.

CAP 16

Adunarea de milostenii pentru săracii din Ierusalim. Laudă lui Timotheiu și închinăciuni.

1. Iară pentru socoteala cea de la sfinți, în ce chip am rânduit Besearecelor Galatei, așa și voi faceți.

2. Întru una de a săptămânii, fieștecarele dentru voi lângă dânsul puie, aducând ce să va îndura, ca nu, când voiu veni, atuncea socoteale să să facă.

3. Iară când voiu veni, pre carii veți ispiti pren cărți, pre aceștea voiu trimite să ducă darul vostru la Ierusalim.

4. Și de va fi vreadnic ca și eu să merg, împreună cu mine vor mearge.

5. Și voiu veni cătră voi când Machidonia voiu treace, pentru că pren Machidonia trec.

6. Iară cătră voi cândai voiu rămânea, au voiu și ierna, ca voi să mă petreaceți oriunde voiu mearge.

7. Pentru că nu voiu pre voi acum, întru treacere, să vă văz, ce nădejduiesc vreame oarecare a rămânea cătră voi, de va Domnul porunci.

8. Și voiu rămânea la Efes până la Rusalii.

9. Pentru că ușă mie s’au deșchis mare și cu lucru, și împotrivitori mulți.

10. Și de va veni Timotheiu, căutați ca fără frică să fie cătră voi, pentru că lucrul Domnului lucrează ca și eu.

11. Deci nimeni pre el să nu-l defaime, ce să-l petreaceți pre el cu pace, ca să vie cătră mine, pentru că aștept pre el cu frații.

12. Iară pentru Apollos fratele, mult am rugat pre el ca să vie cătră voi cu frații, și cu adevărat nu era voie ca acum să vie; iară va veni când va afla vreame bună.

13. Privegheați, stați în credință, îmbărbătați-vă, întăriți-vă.

14. Toate ale voastre cu dragoste să fie.

15. Și rog pre voi, fraților, –știți casa lui Stefana că iaste începătură Ahaiei și spre slujba sfinților s’au rânduit pre ei–

16. Ca și voi să ascultați la unii ca aceștea și la tot cela ce împreună lucrează și osteneaște.

17. Și mă bucur spre venirea lui Stefana și a lui Furtunat și a lui Ahaicu, căci a voastră lipsă aceștea au plinit,

18. Pentru că au odihnit al mieu duh și al vostru. Cunoașteț dară pre unii ca aceștea.

19. Închină-se voao Besearecile Asiei. Închină-se voao întru Domnul mult Achila și Preschila, împreună cu cea den casele lor Besearecă.

20. Închină-se voao frații toți. Închinați-vă unul altuia cu sărutare svântă.

21. Sărutarea cu a mea mână, a lui Pavel.

22. Carele nu iubeaște pre Domnul nostru Iisus Hristos fie anathema! Maranatha!

23. Darul Domnului Iisus Hristos cu voi.

24. Dragostea mea cu toți cu voi întru Hristos Iisus! Amin.

Cătră corintheani cea dentâiu s’au scris de la Filipi, pren Stefanna, și Furtunat, și Ahaicu, și Timotheiu.

▲ Începutul paginii.