Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/Faptele Apostolilor
_pagina_1.png)
| ←Evanghelia de la Ioan | DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ NOAUĂ FAPTELE APOSTOLILOR |
Râmleani→ |
CAP 1[modifică]
1. Cuvântul cel dentâiu făcut-am pentru toate, o, Theofile, carele au început Iisus a face și a învăța,
2. Până în ziua, carea, poruncind apostolilor pren Duhul Sfânt, pre carii au ales, s’au înălțat.
3. La carii s’au și aiavea arătat după ce au pătimit el întru multe seamne chiar pren 40 de zile arătându-se lor și zicând ceale ce era pentru împărăția lui Dumnezău.
4. Și împreună petrecând, porunci lor de la Ierusalim să nu se desparță, ce să așteapte făgăduința Părintelui „carea ați auzit de la mine:
5. Căci Ioan au botezat cu apă, iară voi vă veți boteza cu Duhul Sfânt nu după multe zilele aceastea“.
6. Deaca s’au adunat, ei întreba pre el, zicând: „Doamne, au în anul acesta vei așăza împărăția lui Israil?“
7. Și zise cătră ei: „Nu iaste voo a priceape anii au vremile, carele Părintele au pus întru a sa biruință.
8. Ce veți lua puteare venind Duhul Sfânt preste voi și veți fi mie mărturie în Ierusalim și în toată Iudea și Samaria și până la marginea pământului“.
9. Și aceastea zicând, văzând ei, să râdică și nor îl luo pre el den ochii lor.
10. Și așa căutând, era în ceriu mergând el și iată, doi bărbați sta lângă ei cu haină albă,
11. Carii și ziseră: „Bărbați galilei, ce stați căutând la ceriu? Acesta Iisus, luându-se de la voi în ceriu, așa va veni, în ce chip ați văzut pre el mergând în ceriu“.
12. Atunci s’au întors în Ierusalim de la măgura ce să cheamă Eleonul, carea iaste aproape de Ierusalim, calea Sâmbetii având.
13. Și când întrară, să suiră în foișor, unde era mâind Petăr și Iacov și Ioan și Andrei, Filip și Thoma, Vartholomeu și Mattheu, Iacov al lui Alfeu și Simon Zilotis și Iuda a lui Iacov.
14. Aceștea toți era așteptând dempreună, cu rugăciunea și cu ruga, împreună cu muierile și cu Maria, maica lui Iisus, și cu frații lui.
15. Și în zilele aceastea, sculându-se Petăr în mijlocul ucenicilor, zise (și era gloată de nume într’un loc ca vreo 120):
16. „Bărbați frați, trebuia să să împle Scrisoarea aceasta, care au zis mai nainte Duhul cel Sfânt pren rostul lui David pentru Iuda, cela ce s’au făcut povață celor ce au prins pre Iisus.
17. Căci numărat era cu noi și luo sorțul slujbei aceștiia.
18. Deci acesta au câștigat loc den plata nedireptății și, căzut fiind, au plesnit preste mijloc și s’au vărsat toate măruntăile lui.
19. Și să înțelease la toți ceia ce lăcuiesc Ierusalimul, cât s’au chemat locul acela cu limba lor Acheldama, adecă loc al sângelui.
20. Pentru că scris iaste în cartea Psalmilor: ‘Facă-se curtea lui pustie și să nu fie cine să lăcuiască întru ea și socoteala lui să o ia altul’.
21. Deci trebuie, den bărbații care au venit cu noi în toată vreamea întru carea au întrat și au ieșit asupra noastră Domnul Iisus,
22. Începând de la botezul lui Ioan până la ziua carea s’au înălțat de la noi, mărturie Învierii lui unul să să facă dentru aceștea împreună cu noi“.
23. Și au pus pre doi, pre Iosif, cela ce să chema Varsava, carele s’au numit Iustos, și pre Matthia.
24. Și, făcând rugăciuni, ziseră: „Tu, Doamne, știutoare de inimile tuturor, arată dentru acești doi pre unul carele vei aleage
25. Să ia sorțul slujbei aceștiia și a trimiterii dentru carea au ieșit Iuda să meargă la locul lui“.
26. Și deaderă sorții lor și căzu sorțul pre Matthia și împreună să rândui cu cei 11 apostoli.
CAP 2[modifică]
1. Și când să împlea ziua Rusaliilor, era cu toții împreună adunați la un loc.
2. Și să făcu fără veaste den ceriu sunet ca când ar veni suflare cu silă și umplu toată casa unde era șăzând.
3. Și să arătară lor, împărțindu-se, limbi ca de foc și au șăzut preste fieștecarele dentru ei.
4. Și să împlură toți de Duhul Svânt și începură a grăi cu alte limbi, după cum Duhul le da lor să răspunză.
5. Și era în Ierusalim lăcuind jidovi, oameni smeriți den toată limba cea de supt ceriu.
6. Și făcându-se glasul acesta, să adună mulțimea și să turbură, căci auziia fieștecarele cu a sa limbă grăind ei.
7. Și să ciudiia toț și să mira zicând între sine: „Au nu, iată, aceștea toți cei ce grăiescu galilei sânt?
8. Și cum noi auzim fieștecarele cu a noastră limbă de fealiu cu carea am născut?
9. Parthii și midii și elamiteanii și ceia ce lăcuiesc Mijlocul-Râurilor și pre Iudea și Capadochia, Marea Neagră și Asia,
10. Frighia și Pamfilia și Eghipetul și părțile Leviei cei despre Chirini și ceia ce veniia râmleani, și jidovi și nemearnici,
11. Criteani și arapi, auzâm grăind ei cu ale noastre limbi măririle lui Dumnezău!“
12. Și să mira toți și să ciudiia, unul cătră altul zicând: „Ce va să fie aceasta?“
13. Iară alții, batjocurind, zicea că de must sânt plini.
14. Și stând Petăr cu cei 11, rădică glasul lui și răspunse lor: „Bărbaț jidovi și ceia ce lăcuiți Ierusalimul toți, aceasta voao știută să fie și să băgați în urechi graiurile meale;
15. Pentru că nu, după cum voi socotiț, sânt aceștea beați, pentru că iaste ceas al treilea den zi;
16. Ce aceasta iaste ce s’au grăit pren prorocul Ioil:
17. ‘Și va fi în zilele ceale de apoi –zice Dumnezău– turna-voiu den Duhul mieu preste tot trupul și vor proroci fiii voștri și featele voastre, și tinerii voștri vederi vor vedea și cei bătrâni ai voștri vise vor visa.
18. Și încă preste robii miei și preste roabele meale în zilele acealea turna-voiu den Duhul mieu și vor proroci.
19. Și voiu da minuni în ceriu sus și seamne pre pământ jos, sânge și foc și abur de fum.
20. Soarele să va întoarce spre întunearec și luna spre sânge, mai nainte de ce va veni ziua Domnului cea mare și strălucită.
21. Și va fi tot carele va chema numele Domnului mântui-se-va’.
22. Bărbați israilteani, ascultaț cuvintele aceastea: ‘Pre Iisus Nazarineanul, bărbat de la Dumnezău arătat la voi cu puteri și cu minuni și cu seamne, carele au făcut pren el Dumnezău în mijlocul vostru, după cum și voi știți,
23. Pre Acesta, cu cel rânduit svat și cu mai nainte știință a lui Dumnezău, dat, luându-l pren mânile celor fără de leage, răstignindu-l, l-ați omorât.
24. Pre carele Dumnezău l-au învis, dezlegând chinurile morții, pentru că nu era putință să să ție el de dânsa.
25. Pentru că David zice la El: ‘Înainte vedeam pre Domnul înaintea mea pururea, căci de-a direapta mea iaste, ca să nu mă clintescu.
26. Pentru aceaea veselitu-s’au inema mea și s’au bucurat limba mea și încă și trupul mieu să va sălășlui pre nădeajde;
27. Căci nu vei lăsa sufletul mieu în iad, nici vei da pre cel preacuvios al tău să vază stricăciune.
28. Arătat-ai mie căile vieții, împlea-mă-vei de veselie cu fața ta’.
29. Bărbați frați, slobod e a zice aiave cătră voi, pentru patriarhul David, căci și au murit și s’au îngropat, și mormântul lui iaste întru noi, până în ziua aceasta.
30. Deci, fiind proroc și știind că cu jurământ au jurat lui Dumnezău den rodul mijlocului lui trupeaște să scoale pre Hristos, să șază pre scaunul lui,
31. Mai nainte văzând, au grăit pentru înviarea lui Hristos, căci nu s’au părăsit sufletul lui în iad, nici trupul lui au văzut stricăciune.
32. Pre acestu Iisus au învis Dumnezău, căruia toți noi sântem mărturii.
33. Deci, cu direapta lui Dumnezău înălțindu-să și făgăduința Duhului Sfânt luând de la Părintele, au turnat aceasta carea acum voi vedeți și auziți.
34. Pentru că nu David s’au suit în ceriuri, ce zice el: ‘Zise Domnul Domnului mieu: ‘Șăzi de-a direapta mea,
35. Până voiu pune pre vrăjmașii tăi razim picioarelor tale’.
36. Deci fără greșală să știe toată casa lui Israil că și Domnu și Hristos pre el Dumnezău l-au făcut, pre Acest Iisus pre carele voi ați răstignit“.
37. Și auzind s’au umilit cu inima și ziseră cătră Petăr și cătră ceialalți apostoli: „Ce vom face, bărbați frați?“
38. Petăr zise cătră ei: „Pocăiți-vă și să să botează fieștecarele dentru voi pre numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și veți lua darul Sfântului Duh.
39. Pentru că voao iaste făgăduința și fiilor voștri și tuturor celor de departe ori pre carii va chema Domnul Dumnezăul nostru“.
40. Și cu alte cuvinte mai multe să mărturisiia și ruga, zicând: „Mântuiți-vă de neamul cel strâmbu acesta“.
41. Deci ei bucuroși priimind cuvântul lui s’au botezat și să adaoseră în ziua aceaea suflete ca vreo 3000.
42. Și era așteptând la învățătura apostolilor și la împreunarea și la frângerea pâinii și la rugăciune.
43. Și să făcu la tot sufletul frică, și multe minuni și seamne pren apostoli să făcea.
44. Și toți ceia ce credea era într’un loc și avea toate de obște.
45. Și ocinile și averile le vindea și le împărțiia pre eale tuturor, după cum neștine avea lipsă.
46. Și în toate zilele așteptând cu toți dempreună în besearică și frângând pren case pâine priimiia cu bucurie hrană și cu prostimea inimii.
47. Lăudând pre Dumnezău și având har cătră tot norodul și Domnul adăogea pre cei ce să mântuia în toate zilele la besearică.
CAP 3[modifică]
1. Și deodată Petăr și Ioan să suia la besearică la ceasul rugăciunii al noaolea.
2. Și oarecare bărbat ologu, den pântecele maicii lui fiind să purta, pre carele îl punea în toate zilele lângă ușa besearicii, ceaea ce să zice a Înfrumusețată, ca să ceară milostenie de la cei ce întra în besearică,
3. Carele, văzând pre Petăr și pre Ioan vrând să între în besearică, să ruga de milostenie.
4. Și căutând Petr la el împreună cu Ioan zise: „Caută la noi“.
5. Și el să uită la ei așteptând ceva de la ei să ia.
6. Și zise Petăr: „Argint și aur nu iaste la mine, iară carea am, aceasta-ți dau ție: Întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te și umblă!“
7. Și apucându-l pre el de mâna cea direaptă, îl sculă și îndată i să întăriră lui talpele și fluierile.
8. Și sărind, stătu și umbla și întră împreună cu ei în besearecă, umblând și săltând și lăudând pre Dumnezău.
9. Și văzu pre el tot nărodul umblând și lăudând pre Dumnezău.
10. Și-l cunoștea pre el că acesta era cela ce șădea pentru milostenie la Poarta cea Frumoasă a besearecii și să umplură de spaimă și de mirare de ce i s’au întâmplat lui.
11. Și țiind cel ce s’au vindecat olog pre Petr și pre Ioan, alergă cătră ei tot nărodul la bolta ceaea ce să cheamă a lui Solomon, înspăimați.
12. Și văzând, Petr răspunse cătră nărod: „Bărbați israilteani, ce vă mirați spre aceasta? Sau la noi ce priviț, ca cum cu a noastră puteare au bună credință am făcut ca să umble el?
13. Dumnezăul lui Avraam și al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezăul părinților noștri, au mărit pre Fiiul lui, Iisus, pre carele voi l-aț dat și v’aț lepădat de el denaintea lui Pilat, judecând acela să-l sloboază.
14. Iară voi de cel Sfânt și Dirept v’aț tăgăduit și aț cerut pre om ucigaș să să hărăzască voao.
15. Iară pre începătoriul vieții l’aț omorât, pre carele Dumnezău l’au învis din morți, căruia noi mărturii sântem.
16. Și cu credința numelui lui, pre acesta pre carele vedeț și-l știț, au întărit numele lui și credința cea ce e prin el au dat lui întregăciunea aceasta denaintea voastră tuturor.
17. Și acum, fraților, știu că după necunoștință aț făcut, ca și boiarii voștri.
18. Iară Dumnezău, carele au vestit mai înainte pren gura a tuturor prorocilor lui a pătimi Hristos, au plinit așa.
19. Deci pocăiți-vă și vă întoarceț, ca să șteargă ale voastre păcate,
20. Ca să vie vremi de răsuflare de la fața Domnului și să trimiță pre cel mai nainte rânduit voao, Iisus Hristos,
21. Pre carele trebuie ceriul să-l priimească până la așăzarea anilor tuturor, cărora au grăit Dumnezău pren rostul tuturor sfinților lui proroci den veac.
22. Pentru că Moisi cătră părinț au zis că ‘Proroc voao va învia Domnul Dumnezăul vostru dentru frații voștri, ca mine; de el să ascultați după toate oricâte va grăi cătră voi.
23. Și va fi tot sufletul oricarele nu va asculta de Prorocul Acela, cu totul va pieri dentru nărod’.
24. Și toți prorocii, de la Samoil și celor pre rând, câți au grăit, și mai nainte au vestit zilele aceastea.
25. Voi sânteț fiii prorocilor și făgăduinții căriia au pus Dumnezeu cătră părinții noștri, zicând cătră Avraam: ‘Și semenției tale să vor blagoslovi toate neamurile pământului’.
26. Voao întâiu Dumnezău înviind pre Fiiul lui, Iisus, trimisu-l-au pre el blagoslovind pre voi, când vă întoarceț fieștecarele de cătră vicleșugurile voastre“.
CAP 4[modifică]
1. Și grăind ei cătră norod, veniră-le asupră preoții și căpitanul besearecii și sadocheii,
2. Tânjând pentru că învață ei pre nărod și vestesc ei întru Iisus înviarea cea den morți.
3. Și puseră asupra lor mâinile și-i pusără în pază pre a doua zi, pentru că era sară.
4. Și mulți dentru ceia ce au auzit cuvântul au crezut și să făcu numărul bărbaților ca vro cinci mii.
5. Și fu a doao zi să adunară ai lor boiarii și bătrânii și cărturarii în Ierusalim,
6. Și Anna arhiereul și Caiafa, și Ioan și Alexandru, și câți era den rod vlădicesc.
7. Și puindu-i pre ei în mijloc, îi întreba: „Cu ce puteare sau cu ce nume ați făcut aceasta voi?“
8. Atunce Petăr, umplându-se de Duhul Svânt, zise cătră ei: „Boiari ai norodului și bătrânii lui Israil,
9. De vreame ce noi astăzi ne cercetăm pentru facerea de bine a unui om bolnav, cu ce acesta s’au mântuit,
10. Cunoscut să fie la toți la voi și la tot norodul Israil căci întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pre carele voi l-aț răstignit, pre carele Dumnezău l-au învis den morți, întru Acela acesta stă înaintea voastră sănătos.
11. Aceasta iaste piatra cea ce s’au ocărât de cătră voi, cei ce zidiți, ceaea ce s’au făcut în capul unghiului.
12. Și nu iaste într’alt întru nemică mântuirea, pentru că nici nume iaste altul supt ceriu cela ce s’au dat întru oameni întru carele trebuie să ne mântuim noi“.
13. Și văzând a lui Petăr învrednicie și a lui Ioan și pricepând că oameni necărturari sânt și proști, să mira și cunoștea pre ei că cu Iisus împreună era.
14. Și pre om văzându-l împreună cu ei stând, pre cel vindecat, nemică nu putea să zică împotrivă.
15. Și poruncind ei afară den adunare să iasă, voroviră întru ei,
16. Zicând: „Ce vom face oamenilor acestora? Pentru că cunoscut semnu s’au făcut pren ei la toți ceia ce lăcuiesc Ierusalimul, aiave, și nu putem să ne tăgăduim.
17. Ce ca nu întru mai mult să să împarță la nărod, cu înfricoșare să-i înfricoșem pre ei, să nu mai grăiască pre numele acesta nici unuia dentre oameni“.
18. Și chemând pre ei, porunciră lor întru tot să nu grăiască, nici să înveațe pre numele lui Iisus.
19. Iară Petăr și Ioan, răspunzând cătră ei, ziseră: „De iaste dirept înaintea lui Dumnezău a asculta de voi mai mult decât de Dumnezău, judecați.
20. Pentru că nu putem noi cealea ce am văzut și ceale ce am auzit să nu grăim“.
21. Iară ei, înfricoșându-i, sloboziră pre ei, nemic aflând cum vor certa pre ei, pentru norod, că toți măriia pre Dumnezău pentru ce s’au făcut.
22. Pentru că mai mult era omul decât de 40 de ani la carele s’au fost făcut sămnul acesta al vindecării.
23. Și slobozindu-se, s’au dus cătră ceia ai lor și au vestit câte cătră ei arhiereii și bătrânii ziseră.
24. Și ei, auzind, toți deodată rădicară glas cătră Dumnezău și ziseră: „Doamne, tu, Dumnezăul cela ce ai făcut ceriul și pământul și marea și toate cealea dentru eale,
25. Cela ce pren gura lui David, slugii tale ai zis: ‘Pentru ce să înherbântară limbile și noroadele cugetară deșarte?
26. Stătură împărații pământului și boiarii s’au adunat la un loc asupra Domnului și asupra Unsului lui’.
27. Pentru că s’au adunat cu adevărat în cetatea aceasta asupra Sfântului tău Fecior, Iisus, pre carele ai unsu, și Irod și Pontie Pilat cu limbile împreună și noroadele lui Israil,
28. Să facă câte mâna ta și sfatul tău au rânduit mai nainte să să facă.
29. Și acum, Doamne, caută preste înfricoșerile lor și dă robilor tăi cu toată îndrăzneala să grăiască cuvântul tău.
30. Când mâna ta vei tinde spre vindecare și seamne și minuni să să facă pren numele celui Sfânt al tău Fecioru, Iisus“.
31. Și rugându-se ei, să clăti locul întru carele era adunați și să umplură toț de Duhul Sfânt și grăiia cuvântul lui Dumnezău cu îndrăznire.
32. Iară inima și sufletul mulțimei celor ce au crezut era unul, și nici unul cevași dentru averile lui zicea să fie a lui, ce era lor toate de obște.
33. Și cu mare puteare da mărturia apostolii de înviarea Domnului Iisus și dar mare era preste ei toți.
34. Că nici lipsit era neștine dentru ei, pentru că câți moșneani de locuri au de case era vânzând, aducea prețurile celor ce să vindea.
35. Și punea lângă picioarele apostolilor și să da la fieștecarele după cum avea lipsă fieștecarele.
36. Iară Iosis, cela ce s’au poreclit Varnava de apostoli, carea să tălmăceaște „fiiul mângâierii“, levit chiprean de neam,
37. Având el țarină, vânzându, aduse prețul și puse lângă picioarele apostolilor.
CAP 5[modifică]
1. Iară un om oarecarele, pre nume Anania, cu Sapfira, muiarea lui, au vândut ocină.
2. Și au oprit și ei den prețu, știind împreună și muiarea lui, și aducând parte oarece, lângă picioarele apostolilor au pus.
3. Iară Petăr zise: „Ananio, pentru ce au umplut satana inima ta, să amăgești tu Duhul cel Sfânt și să ascunzi den prețul locului?
4. Au nu, rămâind, ție rămânea și, vânzându-să, întru a ta biruință era? Ce căci ai pus în inima ta lucrul acesta? N’ai mințit oamenilor, ce lui Dumnezău“.
5. Și auzind Anania cuvintele aceastea, căzând au murit; și fu frică mare preste toți ceia ce auziia aceastea.
6. Și sculându-să cei mai tineri, grijiră pre el și, scoțându-l, l-au astrucat.
7. Și fu treacere ca de vo trei ceasuri; și muiarea lui, neștiind ce s’au făcut, întră.
8. Și răspunse ei Petăr: „Spune-m, au dirept atâta locul ai vândut?“ Și ea zise: „Așa, dirept atâta“.
9. Iară Petăr zise cătră ea: „Pentru ce s’au tocmit între voi a ispiti Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pre bărbatul tău, la ușă și vor scoate pre tine“.
10. Și căzu îndată lângă picioarele lui și muri; și întrând tinerii, aflară pre ea moartă și, scoțându-o, o au îngropatu-o lângă bărbatul ei.
11. Și să făcu frică mare preste toată adunarea și preste toți ceia ce auziia aceastea.
12. Și pren mânile apostolilor făcutu-s’au seamne și minuni întru noroade multe; și era cu toți dempreună în bolta lui Solomon.
13. Iară den ceialalți nimenea nu cuteza să să lipească lângă ei, ce-i măriia pre ei nărodul.
14. Și mai mult să adăogea crezând în Domnul mulțime de bărbați și de muieri;
15. Cât pre uliță scotea pre cei bolnavi și-i punea pre paturi și pre năsilii, ca, viind Petr, macară umbra să umbrească la vreunul dentru ei.
16. Și să aduna și mulțimea cetăților celor de premprejur la Ierusalim, aducând bolnavi și pre ceia ce să dodeia de cătră duhurile ceale necurate, carii să vindeca toți.
17. Și sculându-se arhiereul și toți cei dempreună cu el, care era eresul sadocheilor, să umplură de zavistie.
18. Și puseră mâinile lor preste apostoli și-i puseră pre dânșii în paza temniței.
19. Iară îngerul Domnului pren noapte au deșchis ușile temniței și, scoțând pre ei afară, au zis:
20. „Meargeți și stând grăiț în besearecă norodului toate graiurile vieții aceștiia“.
21. Și auzind întrară de noapte în besearecă și învăța; și mergând arhiereul și cei ce era cu el, chemară împreună sfatul și toată bătrânimea fiilor lui Israil și trimiseră la temniță să-i aducă pre ei.
22. Și slugile mergând, n’au aflat pre ei în temniță și, întorcându-se, spuseră
23. Zicând că „Temnița am aflat-o închisă cu toată întemeiarea și străjarii stând înaintea ușilor; și, deșchizând înlăuntru, pre nime n’au aflat“.
24. Și deaca auziră cuvintele aceastea, preotul și căpitanul besearecii și arhiereii să mira pentru ei ce să fie aceasta.
25. Și venind oarecarele, spuse lor, zicând că „Iată, bărbații pre carii aț pus în temniță sânt în besearecă stând și învățând pre norod“.
26. Atuncea, ducându-se căpitanul cu slugile, au adus pre ei, nu cu sila, pentru că să temea de nărod, ca să nu să ucigă cu pietri.
27. Și aducându-i pre ei, i’au pus în adunare; și întrebă pre ei arhiereul,
28. Zicând: „Nu cu poruncă am poruncit voao să nu învățați pre numele acesta? Și, iată, aț umplut Ierusalimul de învățătura voastră și veț să aduceț asupra noastră sângele omului acestuia!“
29. Și răspunzând Petr și apostolii, ziseră: „A asculta trebuie pre Dumnezău mai mult decât pre oameni.
30. Dumnezăul părinților noștri au sculat pre Iisus, pre carele voi l-aț omorât spânzurându-l pre lemn.
31. Pre Acest Dumnezău Începătoriu și Mântuitoriu l-au înălțat cu direapta lui, să dea pocăință lui Israil și iertare de păcate.
32. Și noi sântem lui marturi graiurilor acestora, și Duhul cel Sfânt, carele au dat Dumnezău celor ce ascultă de el“.
33. Iară ei auzind, scrâșna în dinți și sfătuia să-i omoară pre ei.
34. Și sculându-se oarecarele fariseu întru adunare, pre nume Gamaliil, învățătoriu de leage, cinstit la tot nărodul, porunci afară curând ceva apostolilor să să facă.
35. Și zise cătră ei: „Bărbați israilteani, luați-vă aminte voao de oamenii aceștea ce veț să faceț.
36. Pentru că mai nainte de aceaste zile, sculatu-s’au Thevdas zicând a fi el oarecarele mare, lângă carele s’au lipit număr de oameni ca vro 400, carele s’au omorât, și toți câți asculta pre el s’au răsipit și s’au făcut întru nemică.
37. După acesta s’au sculat Iuda Galileul, în zilele scrisorii, și despărți norod mult denapoia lui; și acela au pierit și toți câți asculta de el s’au răsipit.
38. Și acum zic voao: Feriți-vă de oamenii aceștea și lăsați pre ei, căci, de va fi den oameni sfatul acesta au lucrul acesta, să va răsipi.
39. Iară de iaste de la Dumnezău, nu veți putea să-l răsipiți, ca nu cândai și vrăjmașii lui Dumnezău să vă aflați“.
40. Și ascultară pre el și, chemând aproape pre apostoli, bătându-i, porunciră să nu grăiască pre numele lui Iisus și au slobozit pre ei.
41. Deci ei mergea bucurându-se despre fața adunării, căci pentru numele lui să învredniciră a să necinsti.
42. Și toată ziua în besearecă și pren casă nu înceta a învățarea și a binevesti pre Iisus Hristos.
CAP 6[modifică]
1. Și în zilele aceastea, înmulțindu-se ucenicii, făcutu-s’au răpștire elinilor cătră evrei, căci să trecea cu vedearea întru slujba cea de toate zilele văduvile lor.
2. Și chemând cei 12, mulțimea ucenicilor ziseră: „Nu e plăcut noi, părăsând cuvântul lui Dumnezău, a sluji la mease.
3. Socotiți derept aceaea, fraților, șapte oameni dentru voi, mărturisiți fiind, plini de Duhul Sfânt și de înțelepciune, pre carii vom pune preste treaba aceasta.
4. Iară noi la rugăciune și la slujba cuvântului vom îngădui“.
5. Și plăcu cuvântul înaintea a tot norodul; și aleaseră pre Stefan, bărbat plin de credință și de Duh Sfânt, și pre Filip și pre Prohor și pre Nicanor și pre Timon și pre Parmena și pre Niculau, nemearnic antiohean,
6. Pre carii au pus înaintea apostolilor și, rugându-se, au pus preste ei mânile.
7. Și cuvântul lui Dumnezău creștea și să înmulțiia numărul ucenicilor în Ierusalim foarte, și multă gloată den preoți asculta credinții.
8. Iară Stefan, plin de credință și de puteare, făcea minuni și seamne mari întru norod.
9. Și să sculară oarecarii dentru cei den adunare, ceia ce să zicea ai libertinilor și ai chirineilor și ai alexandreanilor, și celor de la Chilichia și Asia, certându-se cu Stefan,
10. Și nu putea să stea împotriva înțelepciunii și Duhului căruia grăiia.
11. Atuncea au supus oameni, zicând că „Am auzit pre el grăind graiuri de hulă spre Moisi și spre Dumnăzău“.
12. Și au întărâtat pre norod și pre bătrâni și pre cărturari și, stând asupră-i, îl apucară pre el și-l aduseră la sfat.
13. Și puseră mărturii mincenoase zicând: „Omul acesta nu părăseaște graiuri cu blestem a grăirea asupra locului celui sfânt acestuia și legii.
14. Pentru că am auzit pre el zicând că Iisus Nazarineanul Acesta va surpa locul acesta și va schimba obiceaile carele au dat noao Moisi“.
15. Și căutând la el toți ceia ce șădea în adunare, văzură fața lui ca o față de înger.
CAP 7[modifică]
1. Și zise arhereul: „Oare aceastea așa sânt?“
2. Iară el zise: „Bărbați frați și părinți, ascultați, Dumnezăul măririi arătatu-s’au la părintele nostru Avraam, fiind în Mijlocul-Râurilor, mai nainte, până a lăcui el în Harran,
3. Și zise cătră el: ‘Ieș den pământul tău și den rudenia ta
4. Și vino la pământul carele-ț voiu arăta’. Atunci, ieșind den pământul haldeilor, au lăcuit în Harran; și de acolo, după ce au murit tatăl lui, l-au mutat pre el la pământul acesta, la carele voi lăcuiț acum.
5. Și n’au dat lui moștenire întru el nici pas de picior; și au făgăduit lui să-i dea spre țineare pre el și seminției lui după el, nefiind la el fiiu.
6. Și grăi așa Dumnezău, că va fi sămânța lui nemearnică în pământ strein și o vor robi pre ea și o vor chinui ani patru sute.
7. ‘Și limba la care vor sluji judeca-o-voiu eu –zise Dumnezău– și după aceastea ieși-vor și vor sluji mie în locul acesta’.
8. Și deade lui făgăduință de obrezanie; și așa au născut și Isaac și l-au obrezuit pre el în a opta zi; și Isaac pre Iacov pre cei doisprăzeace patriarși.
9. Și patriarșii, râvnind pre Iosif, îl vândură la Eghipet; și era Dumnezău cu el.
10. Și scoase pre el dentru toate scârbele lui și deade lui dar și înțelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Eghipetului, și-l puse pre el povățuitoriu preste Eghipet și preste toată casa lui.
11. Și veni foamete preste tot pământul Eghipetului și în Hanaan și necaz mare, și nu afla de mâncat părinții noștri.
12. Și, auzând Iacov că sânt bucate în Eghipet, au trimis pre părinții noștri dentâiu.
13. Și în al doilea s’au arătat Iosif fraților lui și arătat s’au făcut neamul lui Iosif lui Faraon.
14. Și trimițând Iosif, au chemat pre tată-său, Iacov, și toată rudenia lui cu suflete 75.
15. Și pogorî Iacov la Eghipet și muri el și părinții noștri.
16. Și s’au mutat la Sihem și s’au pus în groapa carea au cumpărat Avraam cu preț de argint de la fiii lui Emor al lui Sihem.
17. Și cum să apropia vreamea făgăduinții căriia au jurat Dumnezău lui Avraam, crescu norodul și să înmulți în Eghipet,
18. Până unde s’au sculat alt împărat, carele nu știia pre Iosif.
19. Acesta, meșterșuguind neamul nostru, au chinuit pre părinții noștri ca să facă lepădaț pruncii lor, ca să nu să învie.
20. Întru care vreame să născu Moisi, și era iscusit lui Dumnezău; care să hrăni luni trei în casa tătâne-său.
21. Și, lepădându-se el, îl luo fata lui Faraon și-l crescu pre el eiș fecior.
22. Și să învăță Moisi cu toată înțelepciunea eghipteanilor și era tare în cuvinte și în fapte.
23. Și deacă să pliniia lui 40 de ani, să puse în inema lui să socotească pre frații lui, pre fii lui Israil.
24. Și văzând pre oarecarele având strâmbătate, izbândi și făcu izbândă celui ce să supunea ucigând pre eghiptean.
25. Și gândiia să să fie priceput frații lui că Dumnezău pren mâna lui dă lor mântuire, iară ei n’au înțeles.
26. Și a doao zi să arătă la ei bătându-să și îndemnă pre ei spre pace, zicând: ‘Bărbați frați sânteți voi; pentru căci faceți strâmbătate unul altuia?’.
27. Iară cela ce făcea strâmbătate aproapelui îl goni pre el, zicând: ‘Cine te-au pus biruitoriu și judecătoriu preste noi?’
28. Au vei tu să mă omori, precum ai omorât ieri pre eghipteanu?’.
29. Și fugi Moisi cu cuvântul acesta și să făcu nemearnic în pământul Madiamului, unde au născut 2 fii.
30. Și împlându-să ani 40, să arată lui în pustiiul Muntelui Sinaii îngerul Domnului, în para focului rugului.
31. Iară Moisi, văzând, s’au minunat de vedeare și, apropiindu-să el să ia aminte, să făcu glasul Domnului cătră el:
32. ‘Eu – Dumnezăul părinților tăi, Dumnezăul lui Avraam și Dumnezăul lui Isaac și Dumnezăul lui Iacov’. Și, înfricoșindu-să Moisi, nu cuteza să socotească;
33. Și zise lui Domnul: ‘Dezleagă încălțămintea picioarelor tale, pentru că locul întru carele stai pământ sfânt iaste.
34. Că, văzând, am văzut chinuirea norodului mieu celui den Eghipet și suspinul lor am auzit și m’am pogorât să-i scoțu pre ei; și acum vino să te trimițu la Eghipet’.
35. Pre acest Moisi, pre carele l-au tăgăduit zicând: ‘Cine te-au pus biruitoriu și judecătoriu?’, pre acesta Dumnezău biruitoriu și mântuitoriu au trimis, pren mâna îngerului celui ce s’au arătat lui la rug.
36. Acesta au scos pre ei, făcând minuni și seamne în pământul Eghipetului și la Marea Roșie și în pustiiu, ani 40.
37. Acesta e Moisi, cela ce au zis fiilor lui Israil: ‘Proroc va rădica voao Domnul Dumnezăul vostru den frații voștri, ca mine, de el să ascultați’.
38. Acela iaste cel ce s’au făcut întru adunare în pustiiu, cu îngerul care grăiia lui în muntele Sinaii și cu părinții noștri, carele au priimit cuvinte vii să dea noao.
39. La carele n’au vrut să să facă ascultători părinții noștri, ce lepădară și să întoarsără cu inimile lor în Eghipet,
40. Zicând lui Aaron: ‘Fă noao dumnezăi, carii vor mearge înaintea noastră, pentru că Moisi acesta, carele au scos pre noi den pământul Eghipetului, nu știm ce i s’au făcut lui’.
41. Și au făcut vițel în zilele acealea și au dat jârtvă idolului și să veseliia întru lucrurile mânilor lor.
42. Și întoarse Dumnezău și deade pre ei a sluji oștii ceriului în ce chip e scris în cartea prorocilor: ‘Au jungheri și jârtve ați adus mie ani 40 în pustiiu, casa lui Israil?
43. Și ați luat cortul lui Moloh și steaua dumnezăului vostru, Remfan, tiposurile care ați făcut, a vă închina lor! Și voiu muta pre voi decindea de Vavilon.
44. Cortul mărturiei era întru părinții noștri, în pustiiu, după cum au rânduit cela ce grăia lui Moisi să facă pre el după pilda carea au fost văzut;
45. Pre care l-au și adus, priimindu-l, părinții noștri cu Iisus întru ținearea limbilor, care au scos Dumnezău despre fața părinților noștri până în zilele lui David,
46. Carele află har înaintea lui Dumnezău și cerșu să afle lăcaș Dumnezăului lui Iacov.
47. Și Solomon zidi lui casă.
48. Iară nu lăcuiaște cel înălțat în beseareci făcute de mână, după cum prorocul zice:
49. ‘Ceriul mie scaun, iară pământul razim picioarelor meale. Care casă veți zidi mie –zice Domnul– au care e locul odihnii meale?
50. Au nu mâna mea au făcut aceastea toate?’.
51. Nesilnici la cerbice și neobrezuiți cu inima și cu urechile, voi pururea Duhului Sfânt stați împotrivă, precum părinții voștri și voi!
52. Pre carele den proroci n’au gonit părinții voștri? Și au omorât pre ceia ce mai nainte au vestit pentru venirea celui dirept, căruia acum voi vânzători și ucigători v’ați făcut,
53. Carii ați luat leagea în rânduiale de îngeri și n’ați păzit!“
54. Și auzând aceastea, rânjâia cu inimile lor și scrâșniia cu dinții asupra lui.
55. Și fiind plin de Duhul Sfânt, căutând la ceriu, văzu mărirea lui Dumnezău și pre Iisus stând de-a direapta lui Dumnezău.
56. Și zise: „Iată, văz ceriurile deșchise și pre Fiiul Omului stând de-a direapta lui Dumnezău!“
57. Și strigând cu glas mare, astupară urechile lor și să porniră cu toți deodată asupra lui.
58. Și, scoțându-l afară den cetate, îl ucidea cu pietri și mărturiile au pus hainele lor lângă picioarele unui tinerel ce-l chema Savlu.
59. Și ucidea cu pietri pre el, Stefan strigând și zicând: „Doamne Iisuse, priimeaște duhul mieu“.
60. Și îngenuchind striga cu glas mare: „Doamne, să nu bagi samă lor păcatul acesta!“ Și aceasta zicând, au adormit.
CAP 8[modifică]
1. Și Savl era binevoind cu uciderea lui și fu într’aceea zi goană mare asupra besearecii cea den Ierusalim și toți s’au răsipit pren țările Iudeii și Samariei, afară den apostoli.
2. Și aduseră pre Stefan bărbați smeriți și au făcut plângere mare preste el.
3. Și Savlu strica beseareca, pren case mergând, și, trăgând bărbați și muieri, le da la temniță.
4. Deci ei răsipindu-se, trecură binevestind cuvântul.
5. Iară Filip, pogorându-se la cetatea Samariei, mărturisiia lor pre Hristos.
6. Și lua aminte gloatele la ceale ce să zicea de Filip cu toții deodată, auzind ei și văzând seamnele care le făcea.
7. Pentru că mulți den cei ce avea duhuri necurate, strigând cu glas mare ieșiia și mulți slăbănogi și șchiopi s’au vindecat.
8. Și fu bucurie mare întru cetatea aceaea.
9. Iară un bărbat oarecarele, pre nume Simon, era mai denainte în cetate vrăjând și răzvrătind limba Samariei, zicând pre sine a fi oarecine mare.
10. La carele luând aminte toți, de la mic până la mare, zicând: „Acesta iaste putearea lui Dumnezău cea mare“.
11. Și să dedease după el pentru că oarecâtă vreame cu vrăjâle i-au fost scos den minte pre ei.
12. Și, deaca crezură lui Felip, binevestind ceale de împărăția lui Dumnezău și de numele lui Iisus Hristos să boteza și bărbați și muieri.
13. Iară Simon și el au crezut și, botezându-se, era îngăduind lângă Filip și, văzând seamne și puteri mari făcându-se, să mira.
14. Și auzând apostolii cei den Ierusalim că au priimit Samaria cuvântul lui Dumnezău, au trimis cătră ei pre Petăr și pre Ioan,
15. Carii, pogorându-se, s’au rugat pentru ei ca să ia Duh Svânt.
16. Pentru că încă nu era pre niciunul dentru ei căzut, ce numai botezați era întru numele Domnului Iisus.
17. Atuncea punea mânile preste ei și lua Duh Svânt.
18. Și văzând Simon că pren punerea mânilor apostolilor să dă Duhul cel Svânt, adusu-le-au bani,
19. Zicând: „Dați și mie putearea aceasta, ca, pre carele voiu pune mânile, să ia Duh Svânt“.
20. Iară Petăr zise cătră el: „Argintul tău fie cu tine spre pierire, căci darul lui Dumnezău ai socotit pre bani a agonesi.
21. Nu iaste ție parte, nici sorțu întru cuvântul acesta, pentru că inema ta nu iaste direaptă înaintea lui Dumnezău.
22. Pocăiaște-te dară de răutatea ta aceasta și te roagă lui Dumnezău, cândai să va lăsa ție cugetul inemii tale.
23. Pentru că spre fiare de amărâciune și legătură de strâmbătate te văz fiind“.
24. Și răspunzând Simon, zise: „Rugați-vă voi pentru mine cătră Domnul, ca nemică să nu vie asupra mea de carele aț zis“.
25. Ei, dirept aceaea, mărturisind și grăind cuvântul Domnului, întorsu-s’au în Ierusalim și multe sate ale samariteanilor au binevestit.
26. Și îngerul Domnului grăi cătră Filip, zicând: „Scoală-te și te du despre amiazăzi, la calea ceaea ce să pogoară de la Ierusalim la Gaza; aceasta iaste pustie“.
27. Și sculându-se au mers; și iată bărbat arap hadâm, putearnic al Candachiei, împărăteasei ethiopilor, carele era preste toate visteriile ei, carele au fost venit să să închine la Ierusalim.
28. Și era înturnându-se și, șăzând pre carul lui, cetiia pre prorocul Isaia.
29. Și zise duhul lui Fillp: „Apropii-te și te lipeaște de carul acesta“.
30. Și alergând Filip, auzi cetind el pre prorocul Isaia și zise: „Oare știi ceale ce citești?“
31. Iară el zise: „Cum dară aș putea, de nu mă va neștine povățui?“ Și să rugă lui Filip, suindu-să să șază cu el.
32. Iară cuprinderea Scrisorii care cetiia era aceasta: „Ca o oaie spre junghiare să aduse și ca un miel înaintea celui ce tunde pre el, fără de glas, așa nu deșchide gura lui.
33. Întru smerenia lui, judecata lui s’au rădicat; și neamul lui cine-l va povesti? Căci să rădică de la pământ viața lui“.
34. Și răspunzând scopitul lui Filip, zise: „Rogu-te, pentru cine prorocul aceasta zice? Pentru dânsul au pentru altcinevaș?“
35. Și deșchizând Filip gura lui și începând den scrisoarea aceasta, binevesti lui pre Iisus.
36. Și așa, mergând ei pre drum, veniră la oarecare apă.
37. Și zise scopitul: „Iată apă; ce mă opreaște a mă boteza?“ Și zise Filip: „De crezi dentru toată inema ta, slobod iaste“. Și răspunzând zise: „Crez pre Fiiul lui Dumnezău să fie Iisus Hristos“.
38. Și porunci să stea carul și să pogorâră amândoi la apă, Filip și scopitul, și-l boteză pre el.
39. Și, când ieșiră den apă, Duhul Domnului hrăpi pre Filip și nu l-au mai văzut pre el famănul, pentru că mergea în calea lui, bucurându-se.
40. Și Filip să află la Azot și, mergând, binevestiia cetățile toate, până a veni el la Chesaria.
CAP 9[modifică]
1. Iară Savl încă răsuflând înfricoșare și ucidere spre ucenicii Domnului, mergând la arhiereu,
2. Cerșu de la el cărți la Damasc cătră adunări ca, de va afla pre nescare călători, bărbați și muieri, legați să-i aducă în Ierusalim.
3. Și mergând fu el apropiindu-se de Damasc, și îndată l-au strălucit pre el lumină den ceriu.
4. Și, căzând pre pământ, auzi glas grăind lui: „Saul, Saul ce mă gonești?“
5. Și zise: „Cine ești, Doamne?“ Iară Domnul zise: „Eu sânt Iisus, pre carele tu gonești; cu greu iaste ție spre bolduri a lovi cu piciorul“.
6. Și tremurând și spăriat fiind, zise: „Doamne, ce vei să fac eu?“
7. Și Domnul cătră el: „Scoală-te, și întră în cetate și să va grăi ție ce trebuie tu a face“. Iară bărbații ceia ce umbla împreună cu el sta încremeniți, auzind glasul și pre nimenea văzând.
8. Și să sculă Savl de la pământ și, deșchiș fiind ochii lui, pre nime nu vedea și, țiindu-l de mână pre el, îl băgară la Damasc.
9. Și era 3 zile nevăzând, și nici au mâncat, nici au băut.
10. Și era oarecarele ucenic în Damasc, pre nume Anania, și zise cătră el Domnul, întru videnie: „Ananio!“ Și el zise: „Iată eu, Doamne“.
11. Și Domnul cătră el: „Sculându-te, pasă la ulița ceaea ce să cheamă Direaptă și cearcă în casa Iudei pre Savl, anume Tarsea, pentru că iată că face rugăciune
12. Și văzu întru videnie bărbat pre nume Anania întrând și puind preste el mâna ca să vază de iznoavă“.
13. Și răspunse Anania: „Doamne, auzit-am de mulți pentru bărbatul acesta câte răutăți au făcut sfinților tăi în Ierusalim.
14. Și aicea are voie de la arhierei să leage pre toți ceia ce cheamă numele tău“.
15. Și zise cătră el Domnul: „Pasă, că vas de aleagere iaste mie acesta, ca să poarte numele mieu înaintea limbilor și împăraților și fiilor lui Israil.
16. Pentru că eu voiu arăta lui câte trebuie el pentru numele mieu a pătimi“.
17. Și să dusă Anania și întră în casă și, puind preste el mânile zise: „Saule frate, Domnul m’au trimis pre mine, Iisus, cela ce s’au arătat ție în calea care veniiai, ca să vezi și să te umpli de Duhul Sfânt“.
18. Și îndată au căzut de la ochii lui ca niște solzi și văzu îndată; și sculându-să, s’au botezat.
19. Și, luând mâncare, să întări și fu Savlu cu ucenicii cei den Damascu câteva zile.
20. Și îndată întru adunări mărturisiia pre Hristos că Acesta iaste Fiiul lui Dumnezău.
21. Și să mira toți ceia ce auziia și zicea: „Au nu acesta iaste cela ce au prădat în Ierusalim pre ceia ce chema numele acesta și aicea spre aceasta au venit ca legați pre ei să-i aducă la arhierei?“
22. Iară Savl mai tare să întăriia și turbura pre jidovi, pre ceia ce lăcuia în Damascu, deslușind că Acesta iaste Hristos.
23. Și, deaca să pliniia zile multe, să sfătuiră jidovii să-l omoară pre el.
24. Și să cunoscu lui Savl vicleșugul lor; și păziia porțile ziua și noaptea ca pre el să-l omoară.
25. Și, luându-l pre el ucenicii noaptea, îl sloboziră preste zidu, lăsându-l cu un coșu.
26. Și mergând Savl în Ierusalim, să ispitiia a să lipi de ucenici și toți să temea de el, necrezând că iaste ucenic.
27. Iară Varnava, apucându-l pre el, îl aduse cătră apostoli și povesti lor cum în cale au văzut pre Domnul și cum au grăit lui și cum în Damascu aiave au grăit întru numele lui Iisus.
28. Și era cu ei întrând și ieșind în Ierusalim
29. Și fățișindu-se întru numele Domnului Iisus. Și grăiia și să întreba cu elinii și ei să apuca să-l omoară.
30. Și înțelegând frații, l-au pogorât pre el la Chesaria și l-au trimis pre el la Tarson.
31. Deci besearicile preste toată Iudea și Galilea și Samaria avea pace, zidindu-să și mergând cu frica Domnului și cu mângâiarea Sfântului Duh să înmulțiia.
32. Și fu Petăr trecând pren toate, s’au pogorât și la sfinții ceia ce lăcuia Lidda.
33. Și află acolo pre oarecare om pre nume Enea, de opt ani zăcând pre un pat, carele era slăbănog.
34. Și zise lui Petăr: „Enea, vendecă-te Iisus Hristos; scoală-te și-ți aștearne ție!“ Și îndată să sculă.
35. Și văzând pre el toți ceia ce lăcuia Lidda și Sarona, carii s’au întorsu spre Domnul.
36. Și în Iopa era oarecarea ucenică, pre nume Tavitha, carea, tălmăcindu-se, să zice Căprioară; aceasta era plină de fapte bune, și de milostenii care făcea.
37. Și fu în zilele acealea, bolnăvind ea, să fie murit; și scăldându-o pre ea, o au pus în foișor.
38. Și aproape fiind Lidda de Ioppa, ucenicii auzind că Petăr iaste întru ea, trimiseră doi bărbați cătră el, rugându-l să nu să lenevească a trece până la ei.
39. Și sculându-se Petăr, mearse împreună cu ei; pre carele venind, îl suiră în foișor și stătură înaintea lui toate văduvele, plângând și arătând cămăși și haine câte făcea cu eale fiind Căprioara.
40. Și scoțind afară pre toți, Petăr, puind genuchile, au făcut rugăciune și, întorcându-să cătră trup, zise: „Tavitha, scoală-te!“ Și ea deșchise ochii ei și, văzând pre Petr, au șăzut.
41. Și dând ei mâna, au sculat pre ea și, strigând pre sfinți și văduvile, au adus pre ea de față vie.
42. Și cunoscut s’au făcut pren toată Ioppa și mulți au crezut în Domnul.
43. Și fu zile câteva să fie rămas el în Ioppa, lângă un Simon oarecare, curălariu.
CAP 10[modifică]
1. Și un bărbat oarecarele era în Chesaria, pre nume Cornilie, sutaș den ceata ce să chema Frâncească,
2. Bun credincios și temându-se de Dumnezău, împreună cu toată casa lui, și făcând milostenii multe nărodului și rugându-se lui Dumnezău pururea.
3. Văzut-au întru videnie aiave, ca la al noaolea ceas den zi, îngerul lui Dumnezău întrând cătră el și zicând lui: „Cornilie!“
4. Iară el, căutând la el și înfricoșat făcându-se, zise: „Ce iaste, Doamne?“ Și zise lui: „Rugăciunile tale și milosteniile tale suiră-se întru pomenire înaintea lui Dumnezău.
5. Și acum trimite în Ioppa bărbați și cheamă pre oarecarele Simon, carele să porecleaște Petr.
6. Acesta iaste oaspe la un Simon curelariu, căruia iaste casa lângă mare. Acesta va grăi ție ce trebuie să faci tu“.
7. Și deaca să duse îngerul cela ce grăiia lui, Cornilie, chemând doi den slugile lui și pre un oștean bun credincios den ceia ce șădea lângă el
8. Și povestindu-le lor toate, au trimis pre ei la Ioppa.
9. Și a doua zi, călătorind aceia și lângă cetate apropiindu-se, suitu-s’au Petr în foișor să să roage de al șaselea ceas.
10. Și fu flămând și vrea să guste și gătind aceia, căzu pre el năucire.
11. Și vedea ceriul deșchis și pogorând preste el un vas oarecarele ca o zăvastă mare, în patru căpătâie legată și slobozându-se pre pământ,
12. Întru care era toate dobitoacele pământului și hiarăle și jigăniile și pasările ceriului.
13. Și să făcu glas cătră el: „Sculându-te, Petre, junghe și mănâncă!“
14. Iară Petr zise: „Nici într’un chip, Doamne, căci niciodineoară am mâncat tot ce e de obște și necurat“.
15. Și glas iarăș, de al doilea, cătră el: „Ceale ce Dumnezău au curățit tu nu le spurca!“
16. Și aceasta s’au făcut de trei ori și iarăș s’au înălțat vasul în ceriu.
17. Și deaca-ș veni întru sine, să mira pentru ce ar putea fi vedearea carea au văzut și iată, bărbații cei trimiș de la Cornilie și întrebând de casa lui Simon au stătut deasupra porții
18. Și, strigând, întreba de Simon, cel ce să porecleaște Petr, aicea găzduiaște.
19. Iară Petr, gândind pentru vedeare, zise lui Duhul: „Iată, bărbați trei cearcă pre tine.
20. Ce sculându-te pogoară și pasă împreună cu ei, nemică nu mai cercând, pentru căci eu am trimis pre ei!“
21. Și pogorându-se Petr cătră bărbații cei trimiș de la Cornilie cătră el, zise: „Iată, eu sânt pre carele cercați; ce e pricina pentru carea aț venit?“
22. Iară ei ziseră: „Cornilie sutașul, bărbat dirept și temându-se de Dumnezău și mărturisindu-se despre toată limba jidovilor, s’au năstăvit de cătră înger sfânt să te cheame pre tine la casa lui și să auză cuvânt de la tine“.
23. Deci chemând înluntru pre ei, i-au ospătat, și a doua zi Petăr ieși împreună cu dânșii; și oarecarei dentru frați den cei de la Ioppa au venit împreună cu el.
24. Și a doua zi întrară în Chisarea, iară Cornilie era așteptând pre ei, chemând împreună pre rudele lui și pre cei de treabă priateni.
25. Și deaca fu de întră Petăr, întimpinându-l Cornilie, căzându-i la picioare să închină.
26. Iară Petăr pre el l-au sculat zicând: „Scoală-te, și eu însumi om sânt!“
27. Și vorovind împreună cu el, au întrat și află împreună pre mulți veniț.
28. Și zise cătră ei: „Voi știți că necuvios iaste la bărbatul jidov a să lipi au a să apropia la cel striin de fealiu și mie Dumnezău mi’au arătat nici pre un om spurcat sau necurat a zice.
29. Pentru aceaea și fără price am venit, chemându-mă; întrebu-vă dară: cu ce cuvânt ați chemat pre mine?“
30. Și Cornilie zise: „Den ziua a patra până într’acesta ceas eram postind; și în al noaolea ceas, rugându-mă în casa mea și iată, bărbat stătu înaintea mea cu haină albă.
31. Și zise: ‘Cornilie, ascultatu-ți-s’au ruga și milosteniile tale s’au pomenit înaintea lui Dumnezău.
32. Trimite dară la Iopa și cheamă pre Simon carele să cheamă Petăr; acesta găzduiaște în casa lui Simon curelariul, pre lângă mare; carele, venind, grăi-va ție’.
33. Dentr’acela ceas am trimis cătră tine și tu bine ai făcut venind. Acum dară toți noi înaintea lui Dumnezău sântem de față să auzim toate câte-s poruncite ție despre Dumnăzău“.
34. Și, deșchizând Petăr gura, zise: „Cu adevărat pricep că nu e fățarnic Dumnezău,
35. Ce, întru toată limba, cela ce să teame de el și lucrează dereptate priimit la el iaste,
36. Cuvântul carele au trimis fiilor lui Israil, binevestind pace pren Iisus Hristos; Acesta iaste al tuturor Domnu.
37. Voi știți graiul ce s’au făcut pren toată jidovimea, începându-se de la Galilea, după botezul carele au strigat Ioan:
38. Pre Iisus, pre cel de la Nazaret, cum au uns pre el Dumnezău cu Duhul Sfânt și cu puteare, carele trecu făcând bine și vindecând pre cei asupriți de diavolul, căci Dumnezău era cu el.
39. Și noi sântem mărturii tuturora cărora au făcut și în țara iudeilor și în Ierusalim; pre carele îl omorâră, spânzurându-l pre lemn.
40. Pre Acesta Dumnezău l-au învis a treia zi și deade pre el arătat a să face.
41. Nu la tot norodul, ce la mărturiile ceale mai denainte hirotonisite de Dumnezău noao, carii am mâncat împreună și am băut cu el, după ce au învis el dentru morți.
42. Și porunci noao să propoveduim norodului și să mărturisim că Acesta iaste cel rânduit de Dumnezău Judecătoriul viilor și morților.
43. Acestuia toț prorocii mărturisesc iertare de păcate să ia pren numele lui tot cela ce va creade întru el“.
44. Încă grăind Petru graiurile aceastea, căzu Duhul Sfânt preste toți ceia ce auziia cuvântul.
45. Și să ciudiră cei den obrezanie credincioși, căci au venit împreună cu Petăr, căci și preste limbi darul Sfântului Duh s’au vărsat.
46. Pentru că auziia pre ei grăind cu limbi și mărind pre Dumnezău. Atuncea au răspuns Petăr:
47. „Au doară apa poate opri neștine ca să nu se boteaze aceștea care Duhul cel Svânt au luat, ca și noi?“
48. Și porunci lor să să boteaze întru numele Domnului. Atuncea-l pohtiră pre el să îngăduiască câteva zile.
CAP 11[modifică]
1. Și auziră apostolii și frații ceia ce era spre Iudea că și limbile au priimit cuvântul lui Dumnezău.
2. Și când s’au suit Petăr la Ierusalim, să judeca cătră el cei den obrezanie, zicând:
3. „Căci cătră bărbați neobrezuiț ai întrat și ai mâncat împreună cu ei?“
4. Și începând Petăr, le spunea lor pre rând, zicând:
5. „Eu eram în cetatea Iopiei rugându-mă și văzuiu în somn vedeare, pogorându-se un vas oarecarele, ca o zăvastă mare, den patru colțuri, slobozându-se den ceriu, și veni până la mine.
6. La carea căutând, socotiiam și văzuiu dobitoacele pământului și hiarăle și jigăniile și pasările ceriului.
7. Și auziiu glas zicând mie: ‘Sculându-te, Petre, junghe și mănâncă!’
8. Și ziș: ‘Nici într’un chip, Doamne, căci tot ce e spurcat sau necurat niciodinioară au întrat în gura mea’.
9. Și răspunse mie glas de al doilea rând den ceriu: ‘Ceale ce Dumnezău au curățit tu nu le spurca!’
10. Și aceasta s’au făcut de trei ori și iarăș s’au tras toate în ceriu.
11. Și iată, îndată trei oameni veniră la casa care eram, trimiși de la Chesaria la mine.
12. Și zise mie Duhul să merg împreună cu ei, nemaisocotind nemică; și veniră împreună cu mine și acești șase frați și am întrat în casa bărbatului.
13. Și vesti noao cum au văzut pre înger în casa lui stând și zicând lui: ‘Trimite la Ioppa bărbați și cheamă pre Simon, pre cel ce să porecleaște Petăr,
14. Carele va grăi graiuri cătră tine, întru carele mântui-te-vei tu și toată casa ta’.
15. Și când începuiu eu a grăi, căzu Duhul cel Svânt preste ei, ca și preste noi de ’nceput.
16. Și-m aduș aminte de graiul Domnului, cum au zis: ‘Ioan au botezat cu apă, iară voi vă veț boteza cu Duhul Svânt’.
17. Deci, de au dat lor Dumnezău întocma darul ca și noao, crezând în Domnul Iisus Hristos, dară eu ce putearnic aș fi să oprescu pre Dumnezău?“
18. Și, auzind aceastea, încetară și măriia pre Dumnezău, zicând: „Oare și limbilor Dumnezău pocăința au dat spre viață?“
19. Deci ceia ce s’au răsipit despre strânsoarea ce s’au făcut spre Stefan trecură până la Finichi și Chipros și Antiohia, nemănui cuvântul, fără numai jidovilor.
20. Și era oarecarii dentru ei bărbați chipreani și chirinei carii, întrând în Antiohia, grăiia cătră elini binevestind pre Domnul Iisus.
21. Și era mâna Domnului cu ei și, mult număr crezând, s’au întors spre Domnul.
22. Și să auzi cuvântul în urechile adunării cei den Ierusalim pentru ei și trimiseră pre Varnava să treacă până la Antiohia.
23. Carele, mergând și văzând darul lui Dumnezău, s’au bucurat și ruga pre toți cu nevoința inimii să rămâie lângă Domnul.
24. Căci era bărbat bun și plin de Duhul Sfânt și de credință. Și să adaose gloată câtăva la Domnul.
25. Și ieși la Tarson Varnava să cearce pre Savl.
26. Și, aflându-l pre el, îl aduse la Antiohia. Și fură ei un an tot adunându-să la besearică și a învățarea gloată câtăva și fură întâiu în Antiohia ucenicii creștini.
27. Și întru aceaste zile pogorâră de la Ierusalim prorocii în Antiohia.
28. Și sculându-să unul dentru ei, pre nume Agav, arăta pren duh că foamete mare va să fie preste toată lumea, carea s’au și făcut în zilele lui Clavdie Chesariu.
29. Iară den ucenici, după cum avea neștine rânduire, fieștecarele dentru ei spre slujbă să trimiță celor ce lăcuiescu în Iudea frați;
30. Carea au și făcut trimițând cătră cei bătrâni pren mâna Varnavei și a lui Savlu.
CAP 12[modifică]
1. Și într’aceaea vreame puse Irod împăratul mânile ca să facă rău unora den cei den besearică.
2. Și ucise pre Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia.
3. Și, văzând că plăcut iaste jidovilor, adaose a prinde și pre Petăr; și era zilele Azimelor;
4. Pre carele prinzându-l, îl puse în temniță, dându-l la 16 slujitori să-l păzească pre el, vrând după Paște să-l scoață pre el la norod.
5. Deci Petăr era la pază în temniță, iară ruga era întinsă, făcându-să despre besearică, pentru el, cătră Dumnezău.
6. Și când vrea pre el să-l scoață Irod, în noaptea aceaea era Petăr dormind între doi slujitori, legat cu doao lanțuri, și păzitori înaintea ușii păziia temnița.
7. Și iată, îngerul Domnului stătu deasupra și lumină lumină în casă și, lovind coasta lui Petăr, sculatu-l-au pre el, zicând: „Scoală-te degrabă!“ Și căzură lui lanțurile den mâni.
8. Și zise îngerul cătră el: „Încinge-te și-ți încalță călțunii tăi!“ Și făcu așa și zise lui: „Îmbracă-ți haina și vino după mine!“
9. Și, ieșind, mergea după el și nu știia că iaste adevărat aceaea ce să făcea pren îngeru, ce i să părea că vedea videnie.
10. Și, trecând cea dentâiu strajă și a doao, veniră la poarta cea de fieru carea duce la cetate, carea singură să deșchise lor, și, ieșind, trecură o uliță și îndată să dusă îngerul de la el.
11. Și Petr venindu-ș întru sine, zise: „Acum știu adevărat că au trimis Domnul pre îngerul lui și au scos pre mine den mâna lui Irod și den toată nădeajdea norodului jidovilor“.
12. Și, socotind, veni la casa Mariei, maicii lui Ioan, ce să porecliia Marco, unde era câțva adunați și făcând rugă.
13. Și lovind Petr ușa porții, să apropie o slujnică să asculte, pre nume Rodi.
14. Și cunoscând glasul lui Petr, de bucurie nu deșchise poarta, ce, alergând înlăuntru, spuse cum stă Petr înaintea porții.
15. Iară ei ziseră cătră dânsa: „Nebunit-ai?“ Iară ea să prindea cum să fie așa; iară ei zicea: „Îngerul lui iaste“.
16. Iară Petr aștepta bătând și, deșchizând, văzură pre el și să spământară.
17. Și, arătându-le cu mâna să tacă, povesti lor cum Domnul pre el l-au scos den temniță; și zise: „Vestiți lui Iacov și fraților aceastea“. Și, ieșind, mearse într’alt loc.
18. Și făcându-se zio, era turburare nu puțină întru slujitori: „Oare ce să să fie făcut Petr?“
19. Iară Irod, cerșind pre el și neaflându-l, cercetând pre străjari, porunci să-i ducă și, pogorând de la Iudea la Chesaria, petrecea.
20. Și era Irod mânios pre tireani și pre sidoneani, și toți dempreună venise la el și, plecând pre Vlast, carele era preste cămara împăratului, cerea pace, pentru că să hrăniia țara lor den pământul împărătesc.
21. Iară într’o zi rândui Irod îmbrăcându-se în haină împărătească și, șăzând la divan, grăiia cătră ei.
22. Iară nărodul striga: „Glas dumnezăiesc, și nu omenesc!“
23. Și îndată l-au lovit pre el îngerul Domnului, pentru căci n’au dat mărirea lui Dumnezău și, făcându-se mâncat de viermi, muri.
24. Iară cuvântul lui Dumnezău creștea și să înmulțiia.
25. Iară Varnava și Pavel s’au întors den Ierusalim la Antiohia, plinind slujba, luând împreună și pre Ioan, pre cel ce să porecliia Marco.
CAP 13[modifică]
1. Și era oarecarii în Antiohia la beseareca carea era proroci și dascali Varnava și Simon, ce să porecliia Negher și Luchios Chirineul și Manain, care era crescut cu Irod, al patrulea biruitoriu, și Savl.
2. Și slujind ei Domnului și postind, zise Duhul cel Sfânt: „Osebiți dară mie pre Varnava și pe Savl la lucrul carele am chemat pre ei“.
3. Atuncea, postind și făcând rugă și puind mâinile preste ei, îi sloboziră.
4. Deci aceștea, trimițându-se de Duhul cel Sfânt, pogorâră la Selevchia, și de acolo au mers la Chipru.
5. Și, fiind în Salamina, vestiia cuvântul lui Dumnezău întru adunările jidovilor; și avea și pre Ioan slugă.
6. Și trecând ostrovul până la Paf, aflară pre oarecarele vrăjitoriu, proroc mincinos jidov, căruia era numele Vari Iisus,
7. Carele era împreună cu anthipatul Serghie Pavel, bărbat priceput. Acesta chemând pre Varnava și pre Savl, cercă a auzi cuvântul lui Dumnezeu.
8. Și sta împotriva lor Elima Vrăjitoriul, pentru că așa să tâlcuiaște numele lui, cercând să întoarcă pre anthipat den credință.
9. Iară Savl, cel ce-i zic Pavel, împlându-se de Duhul Sfânt și căutând la el, zise:
10. „O, pline de tot vicleșugul și de toată răutatea, fiiul diavolului, vrăjmaș a toată direptatea, nu vei părăsi întorcând căile Domnului ceale direapte?
11. Și acum, iată, mâna Domnului asupra ta și vei fi orbu nevăzând soarele până la o vreame“. Și îndată căzu preste el ceață și întunearec și, îmblând împrejur, cerca povățuitoriu de mână.
12. Atuncea, văzând anthipatul ce s’au făcut, au crezut, mirându-se spre învățătura Domnului.
13. Și ducându-se de la Pafa, cei ce era cu Pavel veniră la Perghia Panfiliei, iară Ioan, întorcându-se de la ei, să înturnă la Ierusalim.
14. Iară ei, trecând de la Perghis, au mers la Antiohia a Pisidiei și, întrând în adunare în ziua sâmbetelor, au șăzut.
15. Și după cetirea Legii și a Prorocilor, trimiseră mai marii adunării cătră ei, zicând: „Bărbați frați, de iaste cuvânt întru voi de mângâiare cătră norod, ziceți“.
16. Și, sculându-se Pavel și clătind cu mâna, zise: „Bărbați israilteani și ceia ce vă teameți de Dumnezău, auziți!
17. Dumnezăul norodului acestuia, lui Israil, au ales pre părinții noștri și pre norod au înălțat în nemernicie în pământul Eghipetului și cu brațu înalt au scos pre ei dentr’însul
18. Și cum vreame de 40 de ani i-au purtat cu biruință în pustie.
19. Și, surpând limbi șapte în pământul lui Hanaan, au dat moștenire lor pământul lor.
20. Și după aceasta ca vro 450 de ani au dat judecători, până la Samoil prorocul.
21. Și de acolo au cerut împărat și deade lor Dumnezău pre Saul, feciorul lui Chis, bărbat den fealiul lui Veniamin, ani 40.
22. Și premenind pre el, râdică lor pre David să le fie împărat, căruia au și zis, mărturisând: ‘Aflaiu pre David, pre feciorul lui Iesei, bărbat după inima mea, carele va face toate voile meale’.
23. Dentru seminția acestuia Dumnezău, după făgăduință, râdică den Israil Mântuitoriu pre Iisus.
24. Mai nainte, strigând Ioan, mai nainte de fața întrării lui, botez de pocăință la tot norodul lui Israil.
25. Iară deaca împlu Ioan calea, zicea: ‘Cine mă socotiți să fiu? Nu sânt eu, ce iată, vine după mine, căruia nu-s vreadnic încălțămintea picioarelor a dezlega’.
26. Bărbați frați, fiii neamului lui Avraam și cei dentru voi temători de Dumnezău, voao cuvântul mântuirii aceștiia s’au trimis.
27. Pentru că ceia ce lăcuiesc în Ierusalim și boiarii lor pre Acesta neconoscându-l și glasurile prorocilor, cealea ce la toate sâmbetele să citesc, judecând, au plinit.
28. Și nici o vină de moarte aflând, cerșură de la Pilat să-l omoară pre el.
29. Și deaca au săvârșit toate ceale ce era pentru el scrise, pogorându-l de pre lemn, l-au pus în mormânt.
30. Iară Dumnezău l-au sculat pre el den morți;
31. Care s’au arătat pren multe zile celor ce s’au suit împreună cu el de la Galilea la Ierusalim, carii sânt mărturii lui cătră norod.
32. Și noi voao binevestim cea făcută cătră părinți făgăduință.
33. Că pre aceasta Dumnezău o au plinit-o fiilor lor, noao înviindu-ne pre Iisus, cum și în psalmul al doilea scris iaste: ‘Fiiul Mieu ești tu, eu astăzi am născut pre tine’.
34. Iară cum au învis pre el din morți, ca să nu să mai întoarcă spre stricăciune, așa au zis, că ‘Voiu da voao, ceale preacuvioase ale lui David, ceale credincioase’.
35. Pentru aceaea și într’alt loc zice: ‘Nu voiu da pre Preacuviosul tău să vază stricăciune’.
36. Pentru că David, într’al lui neam slujind sfatului lui Dumnezău, au adormit și s’au adaos lângă părinții lui și văzu stricăciune.
37. Iară pre carele Dumnezău l-au învis n’au văzut stricăciune.
38. Deci cunoscut să fie voao, bărbați frați, că pren aceasta voao iertare de păcate vesteaște,
39. Și de cătră toate carele n’ați putut în leagea lui Moisi să vă îndireptați. Întru aceasta, tot cela ce creade îndireptează-se.
40. Căutaț, dirept aceaea, ca să nu vie asupra voastră ce e grăit întru proroci:
41. ‘Căutați, cei nebăgători de samă, și vă mirați și vă stingeți, că lucru eu lucrezu în zilele voastre, lucru căruia nu veți creade, de va neștine povesti voao’“.
42. Și, ieșind den adunarea jidovilor, ruga limbile prentre sâmbete să să grăiască lor graiurile.
43. Și, răsipindu-să adunarea, urmară mulți den jidovi și den nemearnicii cei ce credea la Pavel și la Varnava, carii, grăind lor, îi îndemna pre ei să rămâie la darul lui Dumnezău.
44. Iară în ceaealaltă sâmbătă, mai toată cetatea să adună să auză cuvântul lui Dumnezău.
45. Și văzându jidovii gloatele, să împlură de râvnire și sta împotriva cuvintelor celor ce să zicea de Pavel, pricindu-să și hulind.
46. Iară îndrăznind Pavel și Varnava ziseră: „Voao era de folos întâiu a să grăi cuvântul lui Dumnezău, iară, de vreame ce goniți pre el și nevreadnici pre voi socotiți de cea veacinică viață, iată, ne întoarcem la limbi.
47. Pentru că așa au poruncit noao Domnul: ‘Pus-am pre tine spre lumină limbilor, ca să fii tu spre mântuire, până la marginea pământului’“.
48. Și auzând limbile, să bucura și măriia cuvântul Domnului și crezură câți era rânduiți în viață veacinică.
49. Și să purta cuvântul Domnului pren toată țara.
50. Iară jidovii învitară pre muierile ceale credincioase și cu bun chip și pre cei de frunte ai cetății și rădicară goană asupra lui Pavel și asupra Varnavei și scoaseră pre ei de la hotarăle lor.
51. Iară ei, scuturând țărâna picioarelor lor asupra lor, veniră la Iconie.
52. Iară ucenicii să umplea de bucurie și de Duhul Sfânt.
CAP 14[modifică]
1. Și fu în Iconie de odată întrând ei în adunarea jidovilor, și grăiră așa, cât crezură den jidovi și den elini, multă mulțime.
2. Iară jidovii cei ce nu asculta au rădicat și au făcut rău sufletelor limbilor asupra fraților.
3. Deci câtăva vreame au zăbovit cu îndrăzneală grăind spre Domnul, cela ce mărturisiia cuvântul darului lui, dând seamne și minuni a să face pren mânile lor.
4. Și să împărți mulțimea cetății și unii era cu jidovii, iară unii cu apostolii.
5. Și, deaca să făcu pornirea limbilor și a jidovilor împreună cu boiarii lor, ca să-i ocărască și ca să-i ucigă cu pietri pre ei,
6. Socotind, au fugit la cetățile Licaoniei, la Listra și la Dervi și împrejur și acolo era binevestind.
7. Și oarecare bărbat în Listra, neputincios la picioare, șădea olog den pântecile maicii lui fiind, carele niciodinioară au fost umblat.
8. Acesta asculta pre Pavel grăind, carele, căutând la el și văzând că credință are a să mântui,
9. Zise cu glas mare: „Scoală-te pre picioarele tale dirept!“ Și săriia și umbla.
10. Iară gloatele, văzând ceaea ce au făcut Pavel, rădicară glasul lor licaoneaște, zicând: „Dumnezei asemănându-se cu oamenii s’au pogorât cătră noi.
11. Și chema pre Varnava Dia, iară pre Pavel Ermi, de vreame ce el era cela ce povățuia cuvântul.
12. Iară preotul Diei, celui ce era înaintea cetății lor, tauri și cununi la porți aducând, împreună cu gloatele vrea să jârtvuiască.
13. Și auzând apostolii Varnava și Pavel, rumpând hainele lor, săriră în gloată strigând
14. Și zicând: „Bărbați, ce faceț aceastea? Și noi oameni aseamenea cu voi pătimitori sântem, binevestind voao de la aceastea deșarte să vă întoarceț spre Dumnezăul cel viu, carele au făcut ceriul și pământul și marea și toate câte sânt întru eale;
15. Carele în trecutele neamuri au lăsat toate limbile să meargă în căile lor.
16. Însă, dirept aceaea, nu fără mărturii pre sine au lăsat, făcând bunătăți, den ceriu noao ploi dând și vremi purtătoare de roade, umplând de hrană și de veselie inemile noastre“.
17. Și aceastea zicând, abia au potolit gloatele ca să nu jârtvuiască lor.
18. Și veniră de la Antiohia și Iconia jidovi și, îndemnând gloate și lovind cu pietri pre Pavel, îl traseră afară den cetate, gândind că el au murit.
19. Și încungiurându-l pre el ucenicii, sculându-se, întră în cetate și a doua zi ieși împreună cu Varnava la Dervi.
20. Și binevestind cetatea aceaea și învățând pre câțva, să întoarseră la Listra și la Iconie și la Antiohia,
21. Întărind sufletul ucenicilor, rugându-i să rămâie în credință și cum că pren multe necazuri trebuie noi a întra la împărăția lui Dumnezău.
22. Și hirotonisind lor preoți pre la besearici, rugându-se cu posturi, i-au lăsat pre ei la Domnul, la carele au fost crezut.
23. Și trecând la Pisidia, veniră la Pamfilia.
24. Și grăind în Perghi cuvântul, să pogorâră la Atalia.
25. Și de acolea au mers la Antiohia, de unde era daț la darul lui Dumnezău, la lucrul carele au plinit.
26. Și mergând și adunând beseareca, au vestit câte au făcut Dumnezău cu ei și cum că au deșchis limbilor ușă de credință.
27. Și petrecea acolo vreame nu puțină împreună cu ucenicii.
CAP 15[modifică]
1. Și oarecarii pogorându-să de la Iudea învăța pre frați că „de nu vă veț obrezui cu obiceaiul lui Moisi, nu vă veț putea să vă mântuiț“.
2. Făcându-se dirept aceaea gâlceavă și price nu puțină lui Pavel și Varnavei, cătră ei rânduiră să să suie Pavel și Varnava și alții oarecarii dentru ei cătră apostoli și bătrâni la Ierusalim, pentru întrebarea aceasta.
3. Deci aceștea, trimițându-se mai înainte de cătră adunare, trecea Finica și Samaria, povestind întoarcerea limbilor și făcea bucurie mare la toți frații.
4. Și, mergând la Ierusalim, s’au priimit de adunare și de apostoli și de cei bătrâni și au vestit câte Dumnezău au făcut cu ei.
5. Și s’au sculat oarecarii dentru cei den eresul fariseilor, crezuți fiind, zicând că trebuie să obrezuiască pre ei și să poruncească să păzească leagea lui Moisi.
6. Și s’au adunat apostolii și cei bătrâni a vedea pentru cuvântul acesta.
7. Și multă întrebare făcându-să, sculându-să Petr, zise cătră ei: „Bărbați frați, voi știț că den zilele ceale vechi, Dumnezău întru noi au ales pren rostul mieu să auză limbile cuvântul Evangheliei și să crează.
8. Și cel cunoscătoriu de inimi, Dumnezău, mărturisi lor, dând lor Duhul cel Sfânt, ca și noao.
9. Și nemică n’au osebit dentru mijlocul nostru și al lor, cu credința curățând inimile lor.
10. Acum dară ce ispitiț pre Dumnezeu, să puneț jug preste cerbicea ucenicilor, carele nici părinții noștri, nici noi am putut să purtăm?
11. Ce pren darul Domnului, lui Iisus Hristos, creadem să ne mântuim, în ce chip și aceia“.
12. Și tăcu toată mulțimea și auziia de Pavel și de Varnava povestind câte au făcut Dumnezău seamne și minuni întru limbi pren ei.
13. Și, deaca au tăcut ei, răspunsă Iacov, zicând: „Bărbați frați, ascultați-mă!
14. Simeon au povestit precum întâiu Dumnezău au socotit să ia dentru limbi nărod pre numele lui.
15. Și cu aceasta să tocmesc cuvintele prorocilor, după cum e scris:
16. ‘După aceasta mă voiu înturna și voiu zidi cortul lui David cel căzut și ceale săpate ale lui le voiu zidi și voiu îndirepta pre el.
17. Ca să cearce cei rămași ai oamenilor pre Domnul și toate limbile preste carii s’au chemat numele mieu preste ei –zice Domnul– cela ce face aceastea toate.
18. Cunoscute den veaci sânt la Dumnezău toate lucrurile lui’.
19. Pentru aceaea eu judec ca să nu dodeiț pre ceia ce de la limbi să întorc spre Dumnezău.
20. Ce să trimiteț la ei ca să să ferească de pângăriciunile idolilor și de curvie și de sugrumat și de sânge.
21. Pentru că Moisi den neamurile ceale vechi pren cetăți pre cei ce-l strigă pre el are întru adunări, preste toată sâmbăta cetindu-se“.
22. Atuncea s’au părut apostolilor și bătrânilor, împreună cu toată adunarea, alegând oameni dentru ei să trimiță la Antiohia, împreună cu Pavel și cu Varnava, pre Iuda, pre cela ce să cheamă Varsava, și pre Sila, bărbați ce povățuia întru frați.
23. Scriind pren mâinile lor aceastea: „Apostolii și bătrânii și frații celor de la Antiohia și Siria și Chilichia frați, celor dentru limbi să să bucure.
24. De vreame ce am auzit că oarecarii dentru voi, ieșind, au turburat pre voi cu cuvinte, netocmind sufletele voastre, zicând să vă obrezuiți și a păzi leagea, cărora nu am poruncit,
25. Părutu-s’au noao, făcându-ne împreună, alegând oameni, să trimitem cătră voi, împreună cu cei iubiți ai noștri Varnava și Pavel,
26. Cu oameni carii au dat sufletele lor pentru numele Domnului Iisus Hristos.
27. Trimis’am dară pre Iuda și pre Sila și pre ei, pren cuvânt, poruncind aceasteaș.
28. Pentru că s’au părut Svântului Duh și noao nemică mai mult să să puie preste voi greutate, afară dentru ceale de treabă aceastea:
29. Să vă feriț de ceale jârtvuite la idoli și de sânge și de sugrumat și de curvie, den carele păzind pre voi, bine veț face. Fiți sănătoși“.
30. Deci aceștea slobozindu-se, veniră la Antiohia și, adunând mulțimea, au dat cartea.
31. Și citind s’au bucurat spre mângâiare.
32. Și Iuda și Sila, și ei proroci fiind, pren cuvânt mult au mângâiat pre frați și i-au întemeiat.
33. Și făcând vreame, s’au slobozit cu pace de la frați cătră apostoli.
34. Și să păru Silii să rămâie acolo.
35. Iară Pavel și Varnava zăbăviia în Antiohia, învățând și binevestind, împreună și cu alții mulți, cuvântul Domnului.
36. Iară după câteva zile zise Pavel cătră Varnava: „Întorcându-ne dară să socotim pre frații noștri, pren toată cetatea, întru carii am vestit cuvântul Domnului, cum să află“.
37. Iară Varnava au sfătuit să ia împreună pre Ioan, ce să cheamă Marco.
38. Iară Pavel să ruga pre cela ce s’au osebit de la ei de la Pamfilia și nevenind împreună cu ei la lucru să nu-l ia pre el împreună.
39. Făcutu-s’au dirept aceaea împăricheare, cât s’au despărțit ei dentru eiși, și Varnava, luând pre Marco, să fie mers pre mare la Chipros.
40. Iară Pavel, alegând pre Sila, s’au dus, dându-se cu darul lui Dumnezău de cătră frați.
41. Și trecea pren Siria și pren Chilichia, întărind besearecile.
CAP 16[modifică]
1. Și sosi la Dervi și Listra, și, iată un ucenic oarecarele era acolo, pre nume Timotheiu, fecior unii muieri jidovce credincioasă, iară tatăl lui, elin,
2. Carele să mărturisiia den cei den Listra și Iconie frați.
3. Pre acesta vru Pavel împreună cu el să iasă și, luându-l, îl obrezui pre el pentru jidovii ceia ce era în locurile acealea, pentru că știia toți pre tatăl lui că elin era.
4. Și deaca mergea pren cetăți, le da învățătură lor să păzească poruncile ceale rânduite de apostoli și de bătrânii cei den Ierusalim.
5. Deci besearecile să întăriia cu credința și prisosiia cu numărul în toate zilele.
6. Și trecând Frighia și țara galateanilor, oprindu-ne de Svântul Duh a grăi cuvântul în Asia.
7. Venind spre Misia, ispitiia a mearge spre Vithinia și n’au lăsat pre ei Duhul.
8. Și trecând Misia, s’au pogorât la Troada.
9. Și videnie pren noapte s’au arătat lui Pavel: bărbat oarecarele machidonean era stând, rugându-l pre el și zicând: „Trecând la Machidonia, ajută-ne noao!“
10. Și deaca au văzut vedearea, îndată am cercat să ieșim la Machidonia, socotind că ne cheamă pre noi Domnul să-i binevestim pre ei.
11. Sculându-ne, dirept aceaea, de la Troada, am mersu dirept la Samothrachi, și a doao zi, la Neapoli.
12. Și de acolo la Filippi, care iaste întâia părții Machidoniei cetate, Colonia. Și eram într’această cetate zăbovind zile câteva.
13. Și în ziua sâmbetelor am ieșit afară den cetate, lângă un râu, unde să socotiia rugăciune a fi și, șăzând, grăiiam muierilor celor ce să adunasă.
14. Și oarecare muiare pre nume Lidia, carea vindea pânze roșii, den cetatea thiatirilor, cinstind pre Dumnezău, auziia, căriia Domnul au deșchis inima a lua aminte ceale ce să grăiia de Pavel.
15. Și deaca să boteză și casa ei, rugatu-s’au zicând: „De m’ați ales a fi credincioasă Domnului, întrându în casa mea, mâneți!“ Și ne-au silit pre noi.
16. Și fu mergând noi la rugă, oarecare slujnică având duh pitliv ne timpină pre noi, carea lucru mult da stăpânilor ei vrăjind.
17. Aceasta urmând lui Pavel și noao, strigă, zicând: „Aceștea oameni robii lui Dumnezău Celui Înalt sântu, carii vestescu noao cale de mântuire“.
18. Și aceasta făcea în multe zile și, durându-se Pavel și întorcându-să cu duhul, zise: „Poruncescu ție întru numele lui Iisus Hristos să ieși dentr’însa!“ Și ieși într’acel ceas.
19. Și văzând stăpânii ei că au ieșit nădeajdea lucrului lor, apucând pre Pavel și pre Sila, i-au tras la târgu la boiari
20. Și, aducându-i pre ei la voivod, ziseră: „Acești oameni turbură noao cetatea, jidovi fiind,
21. Și ne vestescu obiceaie carele nu-s slobode noao să le priimim, nici să le facem, râmleani fiind“.
22. Și să rădică împreună gloata asupra lor și diregătorii, rumpându-le hainele lor, porunciră să-i bată.
23. Și multe bătăi dându-le lor, îi puseră în temniță, poruncind temniceariului cu grije să-i păzască pre ei;
24. Carele poruncă ca aceasta luând, i-au pus pre ei la cea mai denlăuntru temniță, și picioarele lor le-au băgat în gros.
25. Iară spre amiazănoapte, Pavel și Sila, rugându-să, lăuda pre Dumnezău și asculta pre ei cei legați.
26. Și fără veaste cutremur s’au făcut mare, cât s’au clătit temeaiele temniții; și să deșchiseră îndată ușăle toate, și ale tuturor legături s’au slobozit.
27. Și deșteptându-se temniceariul și văzând deșchise ușăle temniții, zmulgând sabia, vrea pre sine să să omoară, gândind că au fugit cei legați.
28. Și strigă cu glas mare Pavel, zicând: „Nemica rău să nu-ți faci ție pentru că toți sântem aicea!“
29. Și cerșând lumină, sări înlăuntru și tremurând căzu la Pavel și la Sila.
30. Și, scoțând pre ei afară, zise: „Domnilor, ce trebuie ca să fac eu ca să mă mântuiesc?“
31. Iară ei ziseră: „Creade în Domnul Iisus Hristos și te vei mântui tu și casa ta“.
32. Și au grăit lui cuvântul Domnului și tuturor celor den casa lui.
33. Și luând pre ei într’acela ceas de noapte, îi spălă de rane și să boteză el și cei ai lui, toți îndată.
34. Și scoțând pre ei la casa lui, puse masă și să bucurară cu toată casa, crezând în Dumnezău.
35. Și, făcându-se zio, trimiseră diregătorii pre purtătorii de toiage, zicând: „Slobozi pre oamenii aceia“.
36. Și spuse temniceariul cuvintele aceastea cătră Pavel, că „Au trimis diregătorii ca să vă sloboziți; acum dară ieșind păsați cu pace“.
37. Iară Pavel zise cătră ei: „Bătând pre noi fățiș fără de judecată, oameni râmleani fiind, și ne-au pus în temniță; și acum pre ascuns ne scot? Că nu iaste așa, ce să vie ei să ne scoață“.
38. Și vestiră diregătorilor purtătorii de toiage graiurile aceastea și să temură auzind că râmleani sânt.
39. Și, mergând, s’au rugat lor și, scoțându-i, să ruga să iasă den cetate.
40. Și, ieșind den temniță, întrară la Lidia și, văzând pre frați, rugară pre ei și ieșiră.
CAP 17[modifică]
1. Și trecând Amfiponi și Apolonia, veniră la Solon, unde era adunarea jidovilor.
2. Și, după obiceaiul lui Pavel, au întrat la ei și în trei sâmbete să întreba cu ei den Scripturi,
3. Deșchizând și arătându-le că Hristos trebuia să pătimească și să învie den morți și cum „Acesta iaste Hristos Iisus, carele eu vestesc voao“.
4. Și oarecarii dentru ei s’au plecat și s’au însoțit cu Pavel și cu Sila, și den elinii cei ce credea, multă mulțime și, den muierile ceale de frunte, nu puține.
5. Și, pizmuind judecării, cei ce nu asculta și, luând lângă sine den cei proști pre oarecarii oameni răi și făcând gloată, turbura cetatea și, mergând la casa lui Iason, îi căuta să-i scoață la norod.
6. Și, neaflându-i pre ei, trăgea pre Iason și pre oarecarii den frați la cei mai mari ai cetății, strigând că ceia ce lumea au amestecat, aceștea și aicea încă au venit,
7. Pre carii i-au priimit Iason, și aceștea toți împotriva poruncilor lui Chesariu fac, zicând să fie alt împărat Iisus“.
8. Și turburară gloata și pre mai marii cetății, auzând aceastea.
9. Și, luând de chelșug de la Iason și de la ceialalți, au slobozit pre ei.
10. Și frații îndată noaptea au trimis pre Pavel și pre Sila la Verria, carii, mergând la adunarea jidovilor, s’au dus.
11. Și aceștea era mai den bună rudă, den cei den Solon carii au priimit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele cercetând Scripturile, de sânt aceastea așa.
12. Mulți dară dentru ei au crezut și den muierile ceale eline, ceale de folos, și den bărbați nu puțini.
13. Și deaca înțeleaseră jidovii cei den Solon că și în Verria să vesteaște de Pavel cuvântul lui Dumnezeu, veniră și acolo, turburând gloatele.
14. Și îndată atuncea pre Pavel l-au trimis frații să meargă spre mare și rămasără Sila și Timotheiu acolo.
15. Iară ceia ce grijiia pre Pavel adusără pre el până la Anthina și, luând porunci cătră Sila și Timotheiu ca cum mai curând să vie cătră el, ieșiră.
16. Iară în Athina așteptându-i pre ei Pavel, să întărâta duhul lui întru el, văzând cetatea plină de idoli.
17. Să întreba, dirept aceaea, în adunare cu jidovii și cu cei ce credea și în târg în toate zilele cătră cei ce să prilejiia.
18. Iară oarecarii den epicurii și den stoici filosofi să priciră cu el, și unii zicea: „Oare ce va acest sămănătoriu de cuvinte a zice?“ Iară alții: „De streini draci să pare vestitoriu a fi, căci pre Iisus și înviarea lui binevestiia“.
19. Și, prinzându-l pre el la Arionpagon, îl aduseră, zicând: „Putem a înțeleage ce iaste această noao învățătură carea de tine să grăiaște?
20. Pentru că oarece strein bagi în auzurile noastre, vreare-am, dirept aceaea, a ști ce vor să fie aceastea“.
21. Iară athineii toți și streinii cei ce veniia la nemică alta îș pierdea vreamea, fără numai a zice câte ceva și a auzi mai nou.
22. Și stând Pavel în mijlocul Ariopagului, zise: „Bărbați athinei, întru toate mai temători de Dumnezău pre voi văz.
23. Pentru că, trecând și privind închinăciunele voastre, aflaiu și capiște întru carele era scris ‘Neconoscutului Dumnezău’; pre carele dară, neconoscându-l, cinstiți cu închinăciunea, pre Acesta eu vestesc voao.
24. Dumnezău, cela ce au făcut lumea și toate câte sânt întru ea, Acesta ceriului și pământului Domnu fiind, nu întru făcute de mână beseareci lăcuiaște,
25. Nici de mâni de oameni să slujaște, nefiind lipsit de ceva, acesta dând tuturor viață și răsuflare întru tot.
26. Și au făcut dentr’un sânge toată limba oamenilor, a lăcui preste toată fața pământului, rânduind mai denainte obiciuite vremi și punerile hotarălor lăcuirii lor,
27. A cerca pre Domnul de-l vor putea să-l pipăie pre el și să-l afle, și încă nu departe de la fieștecarele dentru noi fiind.
28. Pentru că în el trăim și ne mutăm și sântem după cum oarecarii dentru ai voștri făcători ziseră: ‘Pentru că și dentr’al Cestuia neam sântem’.
29. Rudă dară fiind lui Dumnezău, nu sântem datori a gândi la aur au la argint au la piatră cu cioplitură de merșteșug și gândului omului dumnezăirea a fi aseamenea.
30. Deci anii neconoștinții părăsind Dumnezău, acum porunceaște oamenilor tuturor, pretutindenea, să să pocăiască.
31. Pentru căci au pus zi întru carea va să judece lumea cu direptate întru Bărbatul carele au rânduit, credința dând tuturor, înviind pre el den morți“.
32. Și auzind înviare de morți, unii batjocoriia, alții au zis: „Auzi-vom iarăș pre tine pentru aceasta“.
33. Și așa Pavel ieși den mijlocul lor.
34. Iară oarecarii bărbați, lipindu-se de el, au crezut, întru carii și Dionisie Areopaghitul și o muiare, pre nume Damaris, și alții împreună cu ei.
CAP 18[modifică]
1. Iară după aceasta, despărțându-se Pavel den Athina, veni la Corinthu.
2. Și aflând pre oarecare jidov, pre nume Achila, de la Marea Neagră de neam, fiind venit de curând de la Italia, și pre Prischila, muiarea lui, pentru că au fost poruncit Clavdie să să desparță toți jidovii de la Râm, au venit la ei.
3. Și pentru că era de un fealiu de meșteri, rămânea lângă ei și lucra, pentru că era făcători de corturi la merșteșug.
4. Și să priciia în adunare în toată sâmbăta și îndemna pre jidovi și pre elini.
5. Și deaca să pogorâră de la Machidonia, Sila și Timotheiu să cuprinsease cu duhul, Pavel mărturisind jidovilor pre Hristos Iisus.
6. Și stând ei împotrivă-i și hulind, scuturând hainele, zise cătră ei: „Sângele vostru asupra capului vostru! Curat eu; de acum la limbi mă voiu duce“.
7. Și mutându-se de acolo, veni la casa oarecui pre nume Iustos, ce credea în Dumnezău, căruia casa era alăturea cu adunarea.
8. Iară Crispu, mai marele adunării, au crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui, și mulți den corintheani auzând, credea și să boteza.
9. Și zise Domnul în vedearea nopții lui Pavel: „Nu te teame, ce grăiaște și să nu taci.
10. Că eu sânt cu tine și nimenea nu să va ispiti asupra ta, ca să-ți facă rău; pentru că norod mult iaste mie în cetatea aceasta“.
11. Și șăzu un an și 6 luni, învățând întru ei cuvântul lui Dumnezău.
12. Și Galion, având diregătoria la Ahaia, să rădicară toți deodată jidovii la Pavel și-l aduseră pre el la divan,
13. Zicând că, afară den leage, acesta îndeamnă pre oameni să să închine lui Dumnezău.
14. Și vrând Pavel să deșchiză gura, zise Galion cătră jidovi: „De ar fi dară vreo nedireptate sau hâtrie vicleană, o, jidovilor, după socoteală aș îngădui voao.
15. Iară de iaste cercare pentru cuvânt și pentru nume și pentru leagea cea după cumu e la voi, vedea-veți voi, pentru că judecătoriu acestora nu voiu să fiu“.
16. Și goni pre ei de la divan.
17. Și apucând toți elinii pre Sosthen, mai marele adunării, îl bătea înaintea divanului; și nimica de aceastea lui Galion era grije.
18. Iară Pavel, încă mai îngăduind zile câteva, despărțindu-să de frați, mearse pre apă la Siria, și împreună cu el Prischila și Achila, tunzându-și capul în Chehrees, pentru că avea rugă.
19. Și sosi la Efes și pre aceia lăsă acolo, iară el, întrând în adunări, să prici cu jidovii.
20. Și rugându-l ei ca să rămâie la dânșii mai multă vreme, nu pristăni,
21. Ce să despărți de ei, zicând: „Cuvine-se cu tot adevărul ca eu praznicul cela ce vine să-l facu la Ierusalim; și iară mă voi învârteji cătră voi, Dumnezău vrând“. Și purcease de la Efes.
22. Și pogorând în Chesaria, suindu-să și închinându-să besearicii, pogorî la Antiohia
23. Și, făcând vreame câtăva, trecând pre rând a galateanilor țară și Frighia, întărind pre toți ucenicii.
24. Iară un jidov oarecarele, Apollos pre nume, alexandrean de rudă, bărbat cuvântătoriu, sosi la Efes, tare fiind întru Scripturi.
25. Acesta era învățat calea Domnului și, fierbântându-să cu duhul, grăiia și învăța pre amăruntul ceale pentru Domnul, știind numai botezul lui Ioan,
26. Și acesta începu fățiș a grăi întru adunare și, auzind pentru el Achila și Prischila, îl apucară pre el și mai chiar la el au arătat calea lui Dumnezău.
27. Și vrând el să treacă la Ahaia, poruncind frații, scrisără ucenicilor să-l priimească pre el, carele mergând ajutoriia mult celora ce crezuse, pren dar.
28. Pentru că vârtos cu jidovii să priciia de față arătând pren Scrisori a fi Hristos Iisus.
CAP 19[modifică]
1. Și fu, când Apollos era în Corinth, Pavel, trecând ceale de mai sus părț, să fie venit la Efes și, aflând pre oarecarii ucenici,
2. Zise cătră ei: „Au luoat-aț Duh Sfânt, crezând?“ Iară ei ziseră cătră el: „Ba nici de și iaste Duh Sfânt am auzit“.
3. Și zise cătră ei: „Dară în ce v’aț botezat?“ Și ei ziseră: „În botezul lui Ioan“.
4. Și zise Pavel: „Ioan au botezat botez de pocăință nărodului, zicând la cela ce vine după el ca să crează, adecă în Hristos Iisus“.
5. Și auzind, s’au botezat în numele Domnului Iisus.
6. Și, puind preste ei Pavel mânile, veni Duhul cel Svânt preste ei, și grăiia cu limbi și prorociia.
7. Și era toț bărbații ca vro doisprăzeace.
8. Și, întrând în adunare, de față grăiia, în trei luni pricindu-se și adeverind ceale de împărăția lui Dumnezeu.
9. Și deaca unii tânjiia și nu asculta, grăind de rău calea înaintea mulțimei, despărțindu-se de la ei, osebi pre ucenici, în toate zilele pricindu-se, în școala unui Tiran.
10. Și aceasta să făcu întru ani doi, câț toți ceia ce lăcuiesc în Asia, auzind cuvântul Domnului Iisus, și jidovi și elini.
11. Și puteri nu mici făcea Dumnezău pren mânile lui Pavel,
12. Cât și asupra celora ce boliia să aducea de la fața lui măhrămi au ștergătoare și să depărta de la ei boalele, și duhurile ceale reale ieșiia de la ei.
13. Și să ispitiră oarecarii den jidovii cei ce umbla împrejur jurători a numi preste ceia ce au duhurile ceale reale, numele Domnului Iisus, zicând: „Jurăm pre voi pre Iisus, pre carele Pavel mărturiseaște!“
14. Și era oarecarii fiii lui Scheva, jidovului arhiereului, șapte, care făcea aceasta.
15. Și răspunzând, duhul acel rău, zise: „Pre Iisus știu și pre Pavel știu, dară voi carii sânteț?“
16. Și sărind preste ei omul întru carele era duhul cel rău și biruind pre ei, să întări asupra lor, cât goli și răniți fugiră den casa aceaea.
17. Și aceasta fu știută la toți jidovii și elinii ceia ce lăcuia Efesul și căzu frică preste toți preste ei și să măriia numele Domnului Iisus.
18. Și mulți dentru ceia ce crezuse veniia ispoveduindu-se și vestind lucrurile lor.
19. Și mulți den ceia ce făcuse iscodirile, aducând cărțile, le ardea înaintea tuturor; și socotiră prețurile lor și aflară de argint cincizeci de mii.
20. Așa cu tărie cuvântul Domnului creștea și să întăriia.
21. Și deaca să umplură aceastea, puse Pavel în duh, trecând Machidonia și Ahaia, să meargă în Ierusalim, zicând: „Și deaca voiu fi eu acolo, trebuie și Râmul să-l văz“.
22. Și trimițând la Machedonia doi den cei ce-i slujiia lui, pre Timotheiu și pre Erast, el îngădui câtăva vreame în Asia.
23. Și fu în vreamea aceaea gâlceavă nu puțină pentru cale.
24. Pentru că oarecare, pre nume Dimitrie, zlătariu, făcând beseareci de argint Artimidei, da lucrătorilor lucru nu puțin;
25. Pre carii adunând, și pre cei ce era lucrători spre unele ca aceastea, zise: „Bărbaților, știț că dentr’acest lucru sporiul nostru iaste.
26. Și vedeț și auziț că nu numai Efesul, ce mai toată Asia Pavel acesta plecând, mută gloată câtăva, zicând că nu-s dumnezăi cei ce pren mână să fac. Și nu numai această parte a noastră primejduiaște a veni spre ponoslu, ce și beseareca cei mari dumnezăoaie, Artimidei, întru nemică să socoti.
27. Și încă va să să și surpe mărimea ei, pre carea toată Asia și lumea cinsteaște închinindu-se“.
28. Și auzând și umplându-se de mânie, striga zicând: „Mare e Artemis a efeseanilor!“
29. Și să umplu cetatea toată de gâlceavă și să porniră cu toți deodată la priveală, hrăpind împreună pre Gaion și pre Arestarhos machedoneanii, soțiile lui Pavel.
30. Iară Pavel, vrând să între în nărod, nu-l lăsa pre el ucenicii.
31. Și unii și den mai marii Asiei, fiind lui priatini, trimițând la dânsul, îl ruga să nu dea pre sine la priveală.
32. Deci alții altceva striga, pentru că era adunarea turburată și mai mulți nu știia pentru care lucru s’au adunat.
33. Iară den gloată scoaseră înainte pre Alexandru, împingându-l pre el înainte jidovii; iară Alexandru, clătind mâna, vrea să răspunză gloatei.
34. Și cunoscând că jidov iaste, un glas să făcu de cătră toți, ca vro doao ceasuri strigând: „Mare e Artimis a efeseanilor!“
35. Iară, așăzând cărturariul gloata, zise: „Bărbați efeseani, dară care iaste omul acela care nu știe cetatea a efeseanilor că e purtătoare de grija besearecii Artimidei, dumnezăoiei cei mari, și a lui Diopetus?
36. Deci, neîndoite fiind aceastea, cuvine-se voi să fiț așăzați și nemică cu obrăznicie să nu faceț.
37. Pentru că aț adus pre bărbații aceștea, nice furi de besearecă (fiind), nici hulind dumnezăoaia voastră.
38. Iară de are Dimitrie, și cei dempreună cu el meșteri, cătră cineva cuvânt, judecători sânt și diregători, facă pâră unul altuia.
39. Iară de pentru altceva cercați, întru cea pre leage adunare să va dezlega.
40. Pentru că grijim să nu să facă pâră de zarvă pentru ziua de astăzi, nici o pricină fiind pentru carea vom putea să dăm seamă de zarva aceasta“. Și aceastea zicând, slobozi adunarea.
CAP 20[modifică]
1. Iară după ce s’au încetat gâlceava, chemând Pavel pre ucenici și închinându-se lor, ieși să meargă la Machidonia.
2. Și trecând părțile acealea și mângâind pre ei cu cuvânt mult, veni la Elada.
3. Și făcând luni trei, făcându-se lui vicleșug despre jidovi, vrând să să suie la Siria, îi fu gândul să să întoarcă pren Machidonia.
4. Și mergea împreună cu el până la Asia Sosipatru Verianul și, den soloneani, Aristarhu și Secundu, și Gaie Derveul și Timotheiu, iară de la Asia Tihic și Trofim.
5. Aceștea, apropiindu-se, aștepta pre noi în Troada.
6. Iară noi am mers pre apă, după zilele Azimelor, de la Filipi și am venit cătră ei la Troada până în 5 zile, unde am zăbovit zile șapte.
7. Iară într’una den sâmbete, adunați fiind ucenicii a frânge pâinea, Pavel să priciia cu ei, vrând să iasă a doua zi, și îndelungă cuvântul până la amiazănoapte.
8. Și era făclii câteva în foișorul unde era adunați.
9. Iară șăzând oarecarele tinerel, pre nume Evtih, la fereastră, împreunându-se cu adânc somn, povestind lui Pavel în multă vreame, biruindu-se de somn, căzu den a treia strașină jos și să râdică mort.
10. Și pogorându-se Pavel, căzu preste el și îmbrățeșându-l zise: „Nu vă turburați, pentru că sufletul lui întru el iaste“.
11. Și suindu-se și frângând pâinea și gustând și oarecâte vorovind până la zio, așa au ieșit.
12. Și aduseră pre copil viu și s’au mângâiat nu puțin.
13. Iară noi, venind la corabie, am mers la Asso, de acolo vrând ca să luom pre Pavel, pentru că așa era rânduit, vrând el să meargă pedestru.
14. Și deaca s’au împreunat cu noi la Asson, luându-l pre el, am venit la Mitelini.
15. Și de acolo mergând a doua zi, am sosit împotriva Hiului și în ceaealaltă zi ne-am apropiat la Samos și, mâind în Troghilie, a doua zi am venit la Militos.
16. Pentru că socotiia Pavel să treacă pre lângă Efes ca să nu se facă lui zăbavă de vreame în Asia, pentru că sârguia, de va fi cu putință lui, în ziua Rusaliilor să fie în Ierusalim.
17. Și de la Militos trimițând la Efes, au chemat pre cei bătrâni ai besearecii.
18. Și, deaca au venit cătră el, zise cătră ei: „Voi știți den ziua dentâiu dentru carea am întrat în Asia cum împreună cu voi în toată vreamea fuiu,
19. Slujiți Domnului cu toată smerenia și cu multe lacrămi și dodeiale de cealea ce s’au întâmplat mie întru vicleniile jidovilor,
20. Cum nemică n’am ferit dentru ceale de folos ca să nu vestesc voao și să vă învăț pre voi și în nărod și pren case,
21. Mărturisind jidovilor și elinilor pocăința cea cătră Dumnezău și credința cea despre Domnul vostru Iisus Hristos.
22. Și iată, eu acum, legat fiind cu Duhul, merg în Ierusalim, cealea ce întru el mi să vor întâmpina mie neștiind,
23. Fără numai că Duhul cel Svânt pren cetăți mărturiseaște, zicând că legături pre mine și necazuri mă așteaptă.
24. Ce nici de una samă nu bag, nici am sufletul mieu cinstit la mine, ca cum a plini calea mea cu bucurie și slujba carea am luat de la Domnul, a mărturisi Evanghelia darului lui Dumnezău.
25. Și iată, eu acum știu că nu veț mai vedea fața mea voi toți, întru care am petrecut mărturisind împărăția lui Dumnezău.
26. Pentru aceaea, mărturisescu-mă voao în ziua de astăzi că curatu-s eu de sângele tuturor.
27. Pentru că nu m’am ferit ca să nu vă vestescu voao tot sfatul lui Dumnezău.
28. Luați dirept aceaea aminte și voao și la toată turma întru carea pre voi Duhul cel Svânt v’au pus socotitori, ca să pașteți Beseareca lui Dumnezău, carea o au câștigat pren sângele lui.
29. Pentru că eu știu aceasta, că vor întra după venirea mea lupi grei întru voi, necruțând turma.
30. Și dentru voi sânguri scula-se-vor bărbaț grăind îndărătnicie, ca să tragă pre ucenici după dânșii.
31. Pentru aceaea, privegheați, aducându-vă aminte că în trei ani noaptea și ziua n’am încetat cu lacrămi învățând pre fieștecarele câte unul den voi.
32. Și acum vă las pre voi, fraților, la Dumnezău și la cuvântul darului lui, cela ce poate zidi deasupra și a da voao moștenire întru cei sfințiț toți.
33. De argint, au de aur, au de îmbrăcăminte, nici de una n’am pohtit.
34. Iară voi știți că treabelor meale și celora ce sânt cu mine au slujit mânile aceastea.
35. Toate le-am arătat voao, că așa ostenind, trebuie a ajutori celor bolnavi și a pomeni cuvintele Domnului Iisus, că el au zis: ‘Fericit iaste a da mai mult decât a lua’“.
36. Și aceastea zicând, puind genuchile lui, împreună cu toți cu ei au făcut rugă.
37. Și câtăva plânsoare fu cătră toți și, căzând pre grumazii lui Pavel, îl săruta pre el,
38. Dorindu mai vârtos de cuvântul carele au fost zis, că nu vor mai vedea obrazul lui. Și-l petrecea pre el la corabie.
CAP 21[modifică]
1. Și, după ce fu a purceade noi, osebindu-ne de la ei, mergând dirept, venit-am la Con, și a doao zi la Rodos, și de acolo la Patara.
2. Și aflând vas trecând la Finichi, întrând în el, am purces.
3. Și ivindu-ne la Chipros și lăsându-l pre el în stânga, mergeam la Siria și ne-am pogorât la Tiros, pentru că acolo era corabia descărcând povara.
4. Și aflând ucenici, am rămas acolo zile șapte, carii lui Pavel zicea pren Duh să nu să suie la Ierusalim.
5. Și, când fu noao a isprăvi zilele, ieșind, mergeam, petrecându-ne pre noi toți împreună cu muieri și copii până afară den cetate; și, puind genuchele pre țărmure, am făcut rugăciune.
6. Și, sărutându-ne unul pre alalt, am întrat în corabie, iară aceia s’au întorsu acasă-și.
7. Iară noi, calea săvârșind, de la Tiros am sosit la Ptolimaida și, sărutând pre frați, am îngăduit o zi lângă ei.
8. Iară a doao zi, ieșind cei ce era cu Pavel, au venit la Chesaria și, întrând în casa lui Filip evanghelistului, fiind den cei șapte, am mas la el.
9. Și la acesta era feate fecioare patru, prorocind.
10. Și, șăzând noi zile mai multe, să pogorî oarecarele de la Iudea proroc, pre nume Agav.
11. Și, venind cătră noi și luând brâul lui Pavel și legându-i mânile și picioarele, zise: „Aceastea zice Duhul cel Sfânt: pre bărbatul al căruia iaste brâul acesta, așa îl vor lega în Ierusalim jidovii și-l vor da pre mânile limbilor“.
12. Și deaca am auzit aceastea, îl rugam și noi și cei de loc ca să nu să suie el în Ierusalim.
13. Și răspunsă Pavel: „Ce faceți de plângeți și-m zdrobiți inima? Că eu nu numai să mă legu, ce și a muri în Ierusalim gata sânt, pentru numele Domnului Iisus“.
14. Și, neascultând el, am încetat, zicând: „Voia Domnului să să facă!“
15. Iară după zilele aceastea, gătindu-ne, ne suiam în Ierusalim.
16. Și veniră împreună și den ucenicii de la Chesaria împreună cu noi, aducând la carele ne vom sălășlui, la Mnason oarecarele, chiprean, vechiu ucenic.
17. Și sosind noi în Ierusalim, cu bucurie ne-au priimit pre noi frații.
18. Iară a doao zi întră Pavel împreună cu noi cătră Iacov și toți bătrânii veniră.
19. Și sărutând pre ei, povestiia câte una pre amăruntul carele au făcut Dumnezău întru limbi pren slujba lui.
20. Și ei auzând, măriia pre Domnul, și ziseră lui: „Vezi, frate, câte zeci de mii sânt den jidovii care au crezut și toți râvnitori legii sânt.
21. Și au înțeles pentru tine, că despărțire înveți de la Moisi pre cei den toate limbile jidovi, zicând ca să nu obrezuiască ei fiii lor, nici după obiceaie a umbla.
22. Deci ce iaste? Cu adevărat trebuie mulțime să să adune, pentru că vor auzi că ai venit.
23. Deci aceastea fă, care ție zicem: Sânt la noi bărbați patru, rugăciune având întru sine;
24. Pre aceștea luând, curățeaște-te împreună cu ei, și cheltuiaște cu ei ca să să rază pre cap; și vor cunoaște toți că de ceale ce au înțeles pentru tine nemică nu iaste, ce mergi și tu leagea păzind.
25. Iară pentru limbile carele au crezut, noi am trimis socotind nemică ca aceasta să păzască ei, fără numai să să ferească ei de jârtva idolilor, și de sânge, și de sugrumat, și de curvie“.
26. Atuncea Pavel, luând pre bărbați, întru a doua zi cu ei împreună curățându-se, întra în besearecă vestind plinirea zilelor curățirei, până unde s’au dus pentru fieștecarele dentru ei aducerea.
27. Și, deaca era a să plini ceale șapte zile, cei de la Asia jidovi, văzând pre el în besearecă, turburară toată gloata și puseră mâinile preste el,
28. Strigând: „Bărbați israilteani, ajutați! Acesta iaste omul cel ce iaste împotriva nărodului, și a legii, și a locului acestuia, pre toți pretutindinea învățând, și încă și elini au băgat în besearecă și au spurcat sfântul loc acesta“.
29. Pentru că văzuse mai nainte pre Trofim Efeseanul în cetate împreună cu el, pre carele gândiia că l-au băgat Pavel în besearecă.
30. Și s’au pornit cetatea toată și fu alergare de nărod și, apucându-se de Pavel, îl trăgea pre el afară den besearecă și îndată să închiseră ușile.
31. Și, cercând pre el să-l omoară, să deade știre la căpitanul polcului că tot Ierusalimul s’au turburat;
32. Care dentr’acel ceas luând slujitori și sutași, au alergat asupra lor; iară ei, văzând pre polcovnic și pre slujitori, încetară a bate pre Pavel.
33. Atuncea, apropiindu-se polcovnicul, să apucă de el și porunci să să leage cu doao lanțuri și întreba cine ar fi și ce-au făcut?
34. Și alții altceva striga în gloată și, neputând să înțeleagă de ispravă, pentru gâlceavă, porunci să-l ducă pre el la tabără.
35. Și când sosi la scări, să întâmplă a să ținea el de slujitori, pentru sila gloatei;
36. Pentru că urma mulțimea gloatei, strigând: „Rădică-l pre el!“
37. Și, vrând să să bage în tabără, Pavel zise căpitanului: „De iaste slobod mie a zice ceva cătră tine?“ Iară el zise: „Elineaște știi?
38. Au doară nu ești tu eghiptineanul cela ce mai nainte de zilele aceastea te-ai rădicat și ai scos în pustiiu pre ceale 4000 de bărbați den Chesarii?“
39. Și zise Pavel: „Eu sânt jidov, tarsean al Chilichiei, nu den nesemnată cetate oroșan; și rog pre tine, porunceaște-m să grăiesc cătră nărod“.
40. Și poruncind el, Pavel, stând pre scări, au clătit cu mâna nărodului și multă tăceare făcându-se, striga cu cea jidovească limbă, grăind:
CAP 22[modifică]
1. „Bărbați frați și părinți, auziț cea de cătră voi acum a mea răspundere!“
2. Și auzind că cu limba jodovească striga lor, mai mult deaderă tăceare.
3. Și zise: „Eu sânt bărbat jidov, născut fiind în Tarsos a Chilichiei, crescut în cetatea aceasta, lângă picioarele lui Gamaleil, învățat fiind pre amăruntul leagea părintească, râvnitoriu fiind lui Dumnezău, cum voi toți astăzi sânteți;
4. Carele aceasta cale am gonit până la moarte, legând și dând la temniță bărbați și muieri,
5. După cum și arhiereul mărturiseaște mie și toată bătrânimea, de la carii și cărți luând cătră frați la Damasc, mergeam ca să aduc și pre ceia ce acolo era legați în Ierusalim, ca să să cearte.
6. Și fu mergând eu și apropiindu-mă de Damasc, spre amiazăzi, fără veaste den ceriu au fulgerat lumină câtăva împrejurul mieu.
7. Și am căzut la pământ și am auzit glas, zicându-mi: ‘Saul, Saul, ce mă gonești?’
8. Iară eu am răspuns: ‘Cine ești, Doamne?’ Și zise cătră mine: ‘Eu sânt Iisus Nazoreul, pre carele tu gonești’.
9. Iară ceia ce împreună cu mine era lumina au văzut și înfricoșați fură, iară glasul n’au auzit celuia ce mie grăiia.
10. Și ziș: ‘Ce voiu face, Doamne?’ Iară Domnul zise cătră mine: ‘Sculându-te, pasă la Damasc, și acolo să va grăi ție pentru toate carele s’au rânduit ție a le face’.
11. Și, deaca nu vedeam de mărirea luminii aceiia, purtându-mă de mână de cei ce era împreună cu mine, veniiu la Damasc.
12. Iară Anania, oarecarele bărbat bun credincios după leage, mărturisindu-se despre toți jidovii cei ce lăcuia,
13. Venind cătră mine și stând, zise mie: ‘Saul frate, caută!’. Și eu într’acela ceas am căutat la el.
14. Iară el zise: ‘Dumnezăul părinților noștri te-au ales pre tine ca să conoști voia lui și să vezi pre cel Dirept și să auzi glas den gura lui.
15. Căci vei fi mărturie lui, cătră toți oamenii, de care ai văzut și ai auzit.
16. Și acum ce zăbovești? Sculându-te, botează-te și spală-ți păcatele tale, chemând numele Domnului!’
17. Și fu mie întorcându-mă în Ierusalim și făcând eu rugă în besearecă, fuiu întru năucire.
18. Și văzuiu pre el, zicând mie: ‘Sârguiaște și ieși degrabă den Ierusalim, pentru căci nu vor priimi mărturia ta pentru mine’.
19. Și eu ziș: ‘Doamne, ei știu că eu eram puind în temniță și bătând la adunări pre ceia ce credea întru tine;
20. Și când să vărsa sângele lui Stefan, mucenicului tău, și eu eram ispravnic și împreună voind la moartea lui, păzind hainele celora ce omorâia pre el’.
21. Și zise cătră mine: ‘Pasă, că eu la limbi departe te trimițu’“.
22. Și-l asculta pre el până la acest cuvânt și râdicară glasul lor, zicând: „Râdică-l de la pământ pre unul ca acesta, pentru că nu se cade el să trăiască!“.
23. Și strigând ei și aruncând hainele și prah aruncând în văzduh,
24. Porunci pre el polcovnicul să-l ducă în tabără, zicând cu bătaie să să cearte el, ca să conoască pentru care vină așa striga asupra lui.
25. Iară deaca-l prea întindea pre el cu curealele, zise Pavel cătră sutașul cel ce sta: „De e slobod voao a bate om râmlean și nevinovat?“
26. Și auzând sutașul, mergând, spuse miașului, zicând: „Caută ce vei să faci, pentru că omul acesta râmlean iaste“.
27. Și apropiindu-se, căpitanul zise lui: „Spune-m mie, de ești tu râmlean?“ Și el zise: „Așa“.
28. Și răspunse polcovnicul: „Eu cu multă cheltuială poliția aceasta am câștigat“. Iară Pavel zise: „Iară eu am și născut“.
29. Deci îndată să depărtară de la el ceia ce vrea să-l iscodească și căpitanul s’au spăriat, cunoscând că râmlean iaste și căci legase pre el.
30. Și a doua zi vrând să cunoască adevărul ce să huleaște de jidovi, dezlegă-l pre el den legături și porunci să vie arhiereii și toată adunarea lor și, aducând pre Pavel, îl puse între ei.
CAP 23[modifică]
1. Și căutând Pavel la adunare, zise: „Bărbaț fraț, eu cu toată știința bună am petrecut spre Dumnezău până în ziua aceasta“.
2. Iară arhiereul Anania porunci celor ce sta lângă el să-l bată preste gură.
3. Atuncea Pavel cătră el zise: „Va să te bată Dumnezău, păreate spoit; și tu șăzi judecându-mă după leage și, călcând leagea, poruncești să mă bată?“
4. Iară ceia ce dvoriia ziseră: „Pre arhiereul lui Dumnezău suduiești?“
5. Și zise Pavel: „N’am știut, fraților, că iaste arhiereu, pentru că scrisu e: ‘Pre biruitoriul nărodului tău să nu-l grăiești de rău!’“
6. Și cunoscând Pavel că o parte iaste de saduchei și ceealaltă de farisei, strigă în adunare: „Bărbaț fraț, eu fariseu sânt, fecior de fariseu; pentru nădeajdea și înviarea den morți ei mă judecă!“
7. Și aceasta el grăind, făcutu-s’au price între farisei și între sadochei și să despărți mulțimea;
8. Pentru că sadocheii zicu că nu iaste înviare, nici înger, nici duh, iară fariseii mărturisescu-le amândoao.
9. Și să făcu strigare mare și, sculându-se cărturarii părții fariseilor, să priciia, zicând: „Nici un rău nu aflăm întru omul acesta; iară de au grăit lui duh au înger, să nu ne sfădim cu Dumnezău“.
10. Și multă gâlceavă făcându-se, temându-se căpitanul ca să nu rumpă ei pre Pavel, porunci oștii să să pogoare să-l hrăpească pre el den mijlocul lor și să-l aducă în tabără.
11. Și în noaptea ce veni, stând la el Domnul, zise: „Cutează, Pavele, pentru că, în ce chip ai mărturisit ceale ce sânt de mine în Ierusalim, așa trebuie tu și în Râm să mărturisești“.
12. Și făcându-se zio, făcând oarecarii den jidovi turburare, să proclețiră pre ei, zicând nici să mănânce, nici să bea, până nu vor ucide pre Pavel.
13. Și era mai mulți de 40 ceia ce jurământul acesta au fost făcut;
14. Carii mergând la arhierei și la bătrâni, ziseră: „Cu procleciune ne-am proclețit pre noi nemică să nu gustăm până nu vom omorî pre Pavel.
15. Acum dară voi arătaț căpitanului, împreună cu adunarea, ca mâine pre el să pogoară cătră voi, ca adecă să cercaț mai pre amăruntul ceale ce sânt pentru el, iară noi, mai nainte de ce să va apropia el, gata sântem să-l omorâm pre el“.
16. Și auzind feciorul surorii lui Pavel vicleșugul, mergând și întrând în tabără, spuse lui Pavel.
17. Și chemând Pavel pre unul den sutași, zise: „Pre tinerelul acesta du-l la căpitanul, pentru că are oarece să spuie lui“.
18. Deci cela luând pre dânsul, îl duse la căpitan și zise: „Cel legat Pavel, chemând pre mine, să rugă pentru acest tinerel să-l aduc cătră tine, având oarece a grăi ție“.
19. Și apucându-l de mână căpitanul și depărtându-se deosebi, îl întreba: „Ce iaste carea ai să-m spui mie?“
20. Și zise că „Jidovii s’au vorovit ca să să roage ție ca mâine la adunare să pogori pre Pavel, ca adecă vrând ceva mai pre amăruntul să-l întreabe pre el.
21. Deci tu să nu-i asculți, pentru că pândesc pre el dentru ei bărbați mai mulți de 40, carii s’au proclețit pre ei nice a mânca, nice a bea, până nu vor omorî pre el; și acum gata sânt, așteptând cea de la tine făgăduință“.
22. Deci căpitanul au slobozit pre tinerel, poruncind ca nimărui să nu spuie că: „Aceastea ai arătat cătră mine“,
23. Și chemând pre doi oarecarii den sutași, zise: „Gătiț doao sute de slujitori, ca să meargă până la Chesaria, și călăreț șaptezeci și fuștași doao sute, den al treilea ceas de noapte.
24. Și dobitoace să aduceț, ca să puie pre Pavel să-l scape cătră Filic domnul“,
25. Scriind carte cuprinzând într’acesta chip:
26. „Clavdia Lisie, celui prea tare domn Filic să să bucure!
27. Pre acesta om, fiind prins de jidovi și vrând să să omoară despre ei, stând cu oaste, l-am scos pre el, înțelegând ca râmlean iaste.
28. Și vrând să înțeleg vina pentru carea pârâia pre el, îl pogorâiu pre el la adunarea lor;
29. Pre carele aflaiu pârându-se pentru întrebările legii lor, iară nemică vreadnic de moarte, au de legături, vină având.
30. Și vestindu-se mie cum va să fie vicleșug la bărbatul acesta, despre jidovi, dentru acela ceas am trimis cătră tine, poruncind și pârâșilor să zică ceale despre el înainte-ț. Fii sănătos“.
31. Deci oșteanii, după rânduiala lor, luând pre Pavel, l-au adus noaptea la Antipatrida.
32. Iară a doua zi, lăsând pre călăreț să meargă cu el, să întoarseră în tabără;
33. Carii întrând în Chesaria și dând cartea domnului, deaderă și pre Pavel lui.
34. Și cetind domnul și întrebându-l den ce eparhie iaste, și înțelegând că iaste de la Chilichia:
35. „Auzi-voiu pre tine –zice– când și pârâșii tăi vor veni“. Și porunci ca să să păzască el în divanul lui Irod.
CAP 24[modifică]
1. Iară preste cinci zile pogorâtu-s’au arhiereul Anania cu cei bătrâni și cu un meșter de graiu, Tertil oarecarele, carii au arătat domnului asupra lui Pavel.
2. Și chemându-se el, începu a pârî pre el Tertil, zicând: „Multă pace nemerind pren tine și isprăvire făcându-se la limba aceasta, pren a ta socoteală,
3. Pretutindinea și în locul priimim, putearnice Filix, cu toată mulțemita.
4. Iară nu ca întru mai mult să te ostenesc, te rog să auzi tu pre scurt cu ale tale blândeațe.
5. Pentru că aflând pre omul acesta pierzătoriu, și pornind gâlcevile la toț jidovii ceia ce sânt în lume, și mai mare eresului nazareilor,
6. Carele și besearica au ispitit să o spurce, pre carele am și prinsu și după a noastră leage am vrut să-l judecăm,
7. Iară venind Lisia căpitanul, cu multă silă den mânile noastre l-au luat.
8. Poruncind pârâșilor lui să vie la tine; de carele vei putea sângur, cercetând de toate de aceastea, să cunoști de ceale ce noi pârâm pre el“.
9. Și împreună adeveriia și jidovii, zicând cum aceastea așa să fie.
10. Și răspunse Pavel, făcând lui semnu domnul să zică: „Știindu-te că de mulți ani fiind judecătoriu limbii aceștiia, mai cu bun suflet ceale de mine îț răspunzu,
11. Putând tu a cunoaște că nu-s mai mult decât 12 zile de când m’am suit să mă închin la Ierusalim.
12. Și nici în besearică au aflat pre mine cătră cineva pricindu-mă, au turburare a face gloatei, nici la adunări, nici în cetate,
13. Nici să mă adeverească pot pentru carele acum mă pârăscu.
14. Și mărturisescu aceasta ție că pre calea carea zic eres, așa crezu la cel părintescu Dumnezău, crezând la toate ceale den leage și în proroci scrise,
15. Nădeajde având în Dumnezău, carea și aceștea așteaptă cum să fie înviere morților, și direpților, și strâmbilor.
16. Și întru aceasta eu mă nevoiescu neîmpiedecată știință a avea cătră Dumnezău și cătră oameni pururea.
17. Și pren ani mulți am fost venit milostenie ca să facu la limba mea, și prinoase;
18. Întru carele m’au aflat curățit în besearică, nu cu gloată, nici cu gâlceavă.
19. Iară oarecarii den Asia jidovi, carii trebuie înaintea ta a fi de față și a pârî, de au ceva cătră mine;
20. Sau aceștea singuri să zică de au aflat ceva întru mine strâmbătate, stând eu la adunare;
21. Au pentru un glas ca acesta, carele am strigat stând întru ei, că pentru înviarea morților eu mă judec astăzi de voi“.
22. Și, auzând aceastea Filixu, părăsi pre ei, mai pre amăruntul știind ceale ce sânt pentru cale, zicând: „Când Lisia căpitanul să va pogorî, voiu înțeleage ceale ce sânt de voi“,
23. Și poruncind sutașului să să păzească Pavel și să aibă răpaos și pre nimenea să nu oprească dentru ai lui ca să-i poslușască au să să apropie de el.
24. Iară după câteva zile, mergând Filix cu Drusila, muiarea lui, fiind jidovcă, chemă pre Pavel și auzi pre el, pentru cea întru Hristos credință.
25. Și grăind el de direptate și răbdare și pentru judecata care va să fie, înfricoșindu-se Filix, au răspuns: „Acum pasă, iară, aflând vreame, mai chema-te-voiu“,
26. Încă și nădejduind că bani să vor da despre Pavel, ca să-l dezleage pre el; pentru aceaea, și mai adease pre el chemându-l grăiia cu el.
27. Și doi ani împlinindu-se, să puse în locul lui Filix Porchie Fiston; și vrând har să facă jidovilor, Filix lăsă pre Pavel legat.
CAP 25[modifică]
1. Deci Fist, întrând în diregătorie, preste trei zile să sui în Ierusalim de la Chesaria.
2. Și arătară lui arhiereul și cei mai de frunte ai jidovilor asupra lui Pavel și să ruga lui,
3. Cerșând har asupra lui, ca să-l trimiță pre el la Ierusalim, vicleșug făcând ca să-l ucigă pre el pre drum.
4. Deci Fist au răspuns: „Pavel să păzeaște în Chesaria, și el va degrabă să să ducă.
5. Decii cei tari întru voi –zise– pogorându-se împreună, de iaste ceva întru bărbatul acesta, pârască-l pre el“.
6. Și zăbăvind întru ei zile mai multe decât zeace, pogorându-se în Chesaria a doao zi, șăzând la divan, porunci să aducă pre Pavel.
7. Și venind el, stătură împrejur jidovii cei ce era veniț de la Ierusalim, multe și greale vine aducând asupra lui Pavel, carele nu le putea să le dovedească,
8. Răspunzând el că: „Nici la leagea jidovilor, nici la besearecă, nici la Chesariu am greșit ceva“.
9. Iară Fist, vrând jidovilor har să le arate, răspunzând lui Pavel, zise: „Vei la Ierusalim să te sui, acolo pentru aceastea să te judeci de mine?“
10. Și zise Pavel: „La divanul lui Chesariu stând sânt, unde trebuie să mă judec. Jidovilor nici o strâmbătate n’am făcut, după cum și tu mai bine știi.
11. Pentru că, de am făcut strâmbătate și vreadnic de moarte am făcut cevaș, nu mă feresc de moarte; iară de nemică nu iaste de care aceștea mă pârăscu, nimeni nu poate pre mine lor să mă dăruiască. Pre Chesariu chem“.
12. Atunce Fist, grăind împreună cu sfatul, răspunse: „Pre Chesariu ai chemat, la Chesariu vei mearge“.
13. Și zile trecând câteva, Agripa împăratul și Vernichi au sosit la Chesaria, să să adune cu Fist.
14. Și deaca multe zile zăboviia acolo, Fist împăratului au arătat ceale ce era de Pavel, zicând: „Un om oarecarele iaste lăsat de Filix legat,
15. Pentru carele, mergând eu la Ierusalim, arătatu-mi’au arhiereii și bătrânii jidovilor, cerșând asupra lui judecată;
16. Cătră carii am răspuns că nu iaste obiceaiu la râmleani să dăruiască pre vreun om la pierire, până nu va avea cel ce să pâraște de față pre pârâș, și loc de răspuns va lua pentru vină.
17. Deci, venind împreună ei aicea, îngăduială nemică făcând, și a doua zi șăzând la divan, porunciiu să să aducă omul;
18. Pentru carele, stând pârâșii, nici o vină aducea, den carele prepuneam eu,
19. Ce cercări oarecarele pentru a lor teamere de Dumnezăire avea cătră el și pentru oarecarele Iisus, ce au murit, pre carele zicea Pavel că trăiaște.
20. Și, îndoindu-mă eu spre cercarea acestuia, ziceam de va vrea să meargă la Ierusalim și acolo să să judece pentru aceastea.
21. Iară Pavel strigând să să păzască el la a lui Sevastos judecată, am poruncit să să păzască el până voiu trimite pre el cătră Chesariu“.
22. Iară Agrippa cătră Fist zise: „Vreare-aș și eu să auzu pre om“. Iară el: „Mâine –zise– vei auzi pre dânsul“.
23. Deci a doua zi, venind Agrippa și Vernichi cu multă pofală și întrând la ascultare împreună cu miașii și cu oamenii ce era mai de folos ai cetății și poruncind Fist, adusu-s’au Pavel.
24. Și zise Fist: „Agripo împărate și toți cei ce împreună sânteți cu noi bărbați, vedeți pre acesta, pentru care toată mulțimea jidovilor mi s’au rugat, și în Ierusalim și aicea, strigând că nu trebuie să mai trăiască el.
25. Iară eu, pricepând nemică vreadnic de moarte el să fie făcut, și el singur chemând pre Sevastos, am socotit să-l trimițu pre el.
26. Pentru carele a scrie ceva pre amăruntul domnului nu am. Pentru aceaea l-am adus pre el la voi, și mai vârtos înaintea ta, împărate Agrippo, ca cercetarea făcându-se, voiu avea ceva să scriu.
27. Pentru că fără socoteală mi se pare a fi trimițându-l legat, să nu însămnezu și ceale de asupra lui vini“.
CAP 26[modifică]
1. Iară Agripa cătră Pavel zise: „Porunceaște-ți-să ție pentru tine să zici“. Atuncea Pavel răspundea, tinzând mâna:
2. „Pentru toate carele mă pârăsc despre jidovi, împărate Agripo, socotesc pre mine fericit, vrând să răspunz înaintea ta astăzi,
3. Mai vârtos cunoscătoriu fiind tu tuturor celor ale jidovilor năravuri și cercetări; pentru aceaea rogu-te cu multă îngăduială să mă auzi.
4. Deci viața mea, cea den tinereațe, cea ce de ’nceput s’au făcut întru limba mea în Ierusalim, știu toți jidovii,
5. Știind pre mine mai denainte, de vor vrea să mărturisască căci, după cel chiar eres al legii noastre, am trăit fariseu.
6. Și acum pre nădeajdea făgăduinții, cei ce s’au făcut cătră părinți despre Dumnezău, stau judecându-mă.
7. La carea ceale 12 fealiuri ale noastre întru neîncetare ziua și noaptea slujind, nădejduiesc să sosească; pentru carea nădeajde mă pârăsc, împărate Agrippo, despre jidovi.
8. Ce lucru necredincios să judecă lângă voi, deaca Dumnezeu morți învie?
9. Deci eu, mi s’au părut întru mine, cătră numele lui Iisus Nazareneanul a trebui multe împotrivă a face;
10. Carea am și făcut în Ierusalim, și pre mulți den sfinți eu în temniță i-am închis, cea de la arhierei volnicie luându-o; și omorându-se ei, dam sorț.
11. Și la toate adunările, de multe ori căzând pre ei, îi îndemnam să hulească și, mult nebunindu-mă asupra lor, îi goniiam până și la ceale den afară cetăți;
12. Întru carele și mergând la Damasc, cu biruință și diregătorie de la arhierei,
13. Întru amiazăzi, pre cale, am văzut, împărate, de la ceriu, mai mult decât lumina soarelui, lumină încungiurându-mă și pre cei ce cu mine mergea.
14. Și toți noi căzând la pământ, auziiu glas grăind cătră mine și zicând cu cea jidovească limbă: ‘Saul, Saul, ce mă gonești? Cu greu iaste ție cătră bolduri a lovi cu piciorul’,
15. Iară eu ziș: ‘Cine ești, Doamne?’ Iară el zise: ‘Eu sânt Iisus, pre carele tu gonești.
16. Ce te scoală și stăi pre picioarele tale, pentru că spre aceasta m’am arătat ție, ca să te aleg slugă și mărturie celor ce ai văzut, și celor ce mă voiu arăta ție.
17. Scoțându-te den norod și den limbi, la carii acum pre tine trimiț,
18. Să deșchizi ochii lor, ca să să întoarcă de la întunearec la lumină și de la biruința satanei spre Dumnezău, ca să ia ei iertare de păcate și sorțu întru cei sfințiți, cu credința cea ce e întru mine’.
19. Pentru aceaea, împărate Agrippo, nu m’am făcut neascultătoriu cereștii vederi,
20. Ce celor den Damascu întâiu, și ierusalimleanilor, și în toată țara jidovilor, și limbilor vestind să să pocăiască și să să întoarcă spre Dumnezău, vreadnice de pocăință lucruri făcând.
21. Pentru aceastea jidovii, prinzându-mă în bisearică, să ispitiia să mă omoară.
22. Deci, ajutoriu nemerind cel de la Dumnezău, până în ziua aceasta stau, mărturisind la mic și la mare, nimica afară grăind dentru carele prorocii au grăit vrând să să facă, și Moisi:
23. De iaste pătimitoriu Hristos, de va să vestească, întâiu de înviarea morților, lumină norodului și limbilor“.
24. Și aceastea el răspunzând, iară Fist cu mare glas zise: „Nebun ești, Pavele; cartea cea multă spre nebunie te întoarce“.
25. Iară el: „Nu-s nebun –zise– putearnice Fiste, ce ale adevărului și ale înțelepciunii graiuri răspunzu; pentru că știe
26. Pentru aceastea împăratul, cătră carele și îndrăznind grăiescu, pentru că nu mi se pare nimica a nu ști el pentru aceastea, pentru că nu e în unghiu făcută aceasta.
27. Crezi, împărate Agrippo, pre proroci? Știu că crezi“.
28. Iară Agrippa cătră Pavel zise: „Pre câtinel mă faci creștin a mă face“.
29. Iară Pavel zise: „Ruga-m’aș lui Dumnezău, și în puținel și în mult, nu numai pre tine, ce și pre toți ceia ce aud pre mine astăzi să să facă ca aceștea, în ce fealiu și eu sânt, afară den legăturile aceastea“.
30. Și aceastea zicând el, sculatu-s’au împăratul și domnul și Vernica și ceia ce șădea împreună cu ei.
31. Și depărtându-să, grăiia unul cătră altul, zicând că: „Nimica de moarte vreadnic au de legături face omul acesta“.
32. Iară Agrippa lui Fist zise: „A să slobozi s’ar putea omul acesta, de n’ar fi chemat pre Chesariu“.
CAP 27[modifică]
1. Iară după ce s’au ales ca să meargem noi în Italia, da pre Pavel și pre alții oarecarii legați la un sutaș pre nume Iulie, al ceatei Sevastis.
2. Și întrând în corabie de la Adramit, vrând să meargă la locurile lui de la Asia, purceasem, fiind împreună cu noi Arestarhu Machidoneanul de la Solon.
3. Și a doua zi ne-am pogorât la Sidon și cu iubire omenească Iulie lui Pavel arătându-i-se, porunci la priateni, mergând, să-l grijască.
4. Și de acolo purcegând, am trecut pre supt Chipros, pentru că vânturile era împotrivă.
5. Și genunea cea despre Chilichia și Panfilia trecându-o, ne-am pogorât la Mira Lichiei.
6. Și acolo, aflând sutașul corabie alexandrinească mergând în Italia, ne-au băgat pre noi într’însa.
7. Și în câteva zile, începuiu mergând și abia sosind spre Cnidos, nelăsând pre noi vântul, am trecut pre lângă Crit, despre Salmoni.
8. Și abia abătându-ne de la ea, venit-am la un loc oarecarele ce să chema Bune Vaduri, lângă care aproape era cetatea Lasea.
9. Și câtăva vreame trecând și fiind meargerea pre apă cu primejdie, pentru că și postul trecuse, îi învăța Pavel,
10. Zicând lor: „Bărbați, văzu că cu dosadă și multă pagubă, nu numai a povării și a corabiei, ce și a sufletelor noastre, va fi meargerea“.
11. Iară sutașul de cârmaciu și de corăbiari asculta mai mult decât cealea ce să grăiia de Pavel.
12. Și netocmit bine fiind vadul de iernatec, mai mulți făcură sfat să purcează și de acolo, ca, de vor putea, ajungând la Finica să ierneaze, vadul Critului văzând, ce iaste spre amiazăzi și spre Hor.
13. Iară bătând austrul, părându-le că au nemerit sfatul lor, lăsând pre Ason, mergea spre Grit.
14. Iară nu după multă vreame lovi asupra ei vânt cela ce-i zic tifonicos, ce să cheamă Viforul lui Evros.
15. Și hrăpindu-se corabia și neputând să stea împotriva vântului, slobozindu-ne, ne duceam.
16. Și la un ostrov oarecarele supuindu-ne, ce să chema Clavdis, abia am putut de am prins varca;
17. Carea rădicându-o cu ajutoriuri să trebuia, încingând corabia și temându-se ca să nu cază în sorbu, slobozind veatrila, așa să purta.
18. Și vârtos viforându-ne noi, a doao zi lepădare făcea.
19. Și a treia zi, cu mânile noastre unealtele corabiei am lepădat.
20. Nici soarele, nici stealele văzându-se preste multe zile și vifor nu puțin fiindu-ne asupră, deci să luase toată nădeajdea de a ne mântui noi.
21. Și multă flămânzie fiind, atuncea stând Pavel în mijlocul lor, zise: „Cădea-se, o, bărbaților, ascultând pre mine, să nu purceadem de la Crit și a dobândi dosada aceasta și paguba.
22. Și acum învăț pre voi a fi cu bună voie, pentru că lepădare de suflet nici una nu va fi dentru voi, afară de corabie.
23. Pentru că au venit la mine în noaptea aceasta îngerul lui Dumnezău, al căruia sânt, căruia și slujăsc,
24. Zicând: ‘Nu te teame, Pavle, la Chesariu trebuie a sta tu de față, și, iată, ț’au dăruit ție Dumnezău pre toți ceia ce merg cu tine’.
25. Pentru aceaea, fiți cu bun suflet, bărbaților, pentru că crezu în Dumnezău că așa va fi, în ce chip mi’au grăit mie.
26. Și la oarecare ostrov trebuie să cădem noi.
27. Și deaca a patrusprăzeace noapte să făcu, pornindu-ne noi în Adria, la miezul nopții socotiia corăbiarii a să apropia de ei oarecare țară.
28. Și cercând, aflară stânjăni 20; și puținel depărtându-se și iarăși slobozind, aflară stânjăni cincisprăzeace.
29. Și temându-ne ca nu cândai în locuri aspre să cădem, den fund aruncând patru fiară, să rugă să să facă zio“.
30. Și corăbiarii, cercând să fugă den vas și slobozind varca în mare, cu prilej adecă că den pisc vor să întinză fiară,
31. Zise Pavel sutașului și oșteanilor: „De nu vor rămânea aceștea în vas, voi să scăpați nu veț putea“.
32. Atuncea oșteanii tăiară funile varcii și o lăsară pre ea de căzu.
33. Iară până unde vrea să să facă zio, ruga Pavel pre toți să ia de mâncat, zicând: „Patrusprăzeace zile astăzi, așteptând, nemâncați sânteț, nemică gustând.
34. Pentru aceaea rog pre voi să luați de mâncat, pentru că aceasta spre mântuirea voastră iaste; pentru că nice unuia dentru voi păr den cap va cădea“.
35. Și zicând aceastea și luând pâine, mulțimi lui Dumnezău înaintea tuturor și, frângând, începu a mânca.
36. Și cu bună voie făcându-se toți, și ei au luat de mâncat.
37. Și eram în corabie toate sufletele 276.
38. Și săturându-se de mâncare iușora corabia, lepădând hrana în mare,
39. Iară când s’au făcut zio, pământul nu-l cunoștea; iară socotiia un pisc având țărmure, la carele sfătuiră, de vor putea, să împingă corabia.
40. Și rădicând fiarăle, le sloboziră în mare și slăbiră jugurile cârmelor și, rădicând veatrila den frunte, siliia despre țărmure.
41. Și căzând în loc cu doao mări, deaderă la uscat vasul și, piscul denainte împlântându-se, rămase neclătit, iară fundul să rumpea de sila valurilor.
42. Iară oșteanii sfat făcură ca pre cei legați să-i omoară, ca nu cândai vreunul înotând va scăpa.
43. Iară sutașul, vrând să mântuiască pre Pavel, opri pre ei den sfat și porunci pre ceia ce vor putea să înoate să să sloboază întâiu la pământ, ca să iasă și ceialalți, pre unii pre scânduri, și pre alții pre unele den ale corăbiei. Și așa făcură toți de scăpară la pământ.
CAP 28[modifică]
1. Și scăpând, atuncea au cunoscut că Meleti ostrovul să cheamă.
2. Iară varvarii făcea nu fiece milă cu noi, pentru că, aprinzând foc, ne-au luat pre toți pre noi, pentru ploaia ce era și pentru frig.
3. Și adunând Pavel mulțime de gătejii și puind preste foc, o vipere, de căldură ieșind, să apucă de mâna lui.
4. Iară deaca văzură varvarii spânzurând jigania de mâna lui, zicea unul cătră altul: „Cu adevărat ucigaș iaste omul acesta, pre carele, mântuind den mare, judecata să trăiască n’au lăsat“.
5. Deci el, scuturând jigania în foc, nemică rău n’au pățit.
6. Iară ei aștepta pre el ca să să umfle au să cază fără veaste mort. Și mult ei așteptând și văzând nemică nevoie la el făcându-se, premenindu-se, zicea că e Dumnezău el.
7. Iară întru ceia ce era împrejurul locului aceluia, era sălașă ale mai marelui ostrovului, pre nume Poplie, carele, priimindu-ne pre noi trei zile, cu dragoste ne ospătă.
8. Și fu tatăl lui Poplie, de friguri și de vintre fiind cuprins, zăcea; cătră carele Pavel întrând și făcând rugă, puind mânile preste el, l-au vindecat pre dânsul.
9. Deci aceastea făcându-se, și ceialalți, ceia ce avea boale în ostrov, mergea și să tămăduia.
10. Carii și cu multă cinste ne-au cinstit pre noi și, vrând a purceade, ne-au grijit ceale de treabă.
11. Iară după trei luni, ne-am pornit cu corabia, ce au iernat în ostrovul Alexandriei, carea era însămnată Dioscurilor.
12. Și nemerind la Siracussa, am așteptat zile trei.
13. Și de acolo, încunjurând, am sosit la Righion; și preste o zi, făcându-se austru, a doua zi am venit la Potioli,
14. Unde, aflând frați, ne-am mângâiat spre ei, ca să rămânem zile șapte. Și așa la Râm am venit.
15. Și de acolo frații, auzind ceale pentru noi, au ieșit întru întimpinarea noastră, până la Târgul lui Apie și până la Trei Cârciume; pre carii văzând Pavel, mulțămind lui Dumnezău, luo îndrăznire.
16. Iară când am sosit la Râm, sutașul au dat pre legați celui mai mare preste oaste, iară lui Pavel să rândui să rămâie deosebi, împreună cu cela ce păziia pre el oștean.
17. Și fu după trei zile, chemă Pavel pre ceia ce era jidovi de frunte; și, adunându-se ei, zicea cătră ei: „Bărbați frați, eu nemică împotrivă făcând norodului au obiceaielor de la părinți, legat den Ierusalim m’am dat în mânile râmleanilor,
18. Carii, certându-mă, au vrut să mă sloboază, pentru că nici o vină de moarte era întru mine.
19. Și pricindu-se jidovii, m’am îndemnat a chema pre Chesariu, nu ca având ceva a pârî pre limba mea.
20. Pentru aceasta pricină dară am chemat pre voi să vă văzu și să vorovescu, că pentru nădeajdea lui Israil lanțul acesta iaste prejur mine“.
21. Iară ei cătră dânsul ziseră: „Noi nici cărți pentru tine am luat de la Iudea, nici, venind vreunul dentru frați, au vestit au au grăit ceva pentru tine rău.
22. Ce rugăm de la tine să auzim ceale ce socotești; că pentru eresul acesta cunoscut noao iaste că pretutindenilea să priceaște“.
23. Și rânduind lui zi, veniră cătră el spre ospăț mai mulți, cărora le arăta mărturisind împărăția lui Dumnezău și adeverind lor ceale pentru Iisus, de la leagea lui Moisi și a prorocilor, de dimeneață până în sară.
24. Și unii credea celora ce să zicea, iară alții nu credea.
25. Și netocmiți fiind unul cătră alalt, să răsipiia, zicând Pavel un cuvânt, că „Bine Duhul cel Svânt au grăit pren Isaia prorocul cătră părinții noștri,
26. Zicând: ‘Pasă cătră norodul acesta și zi: ‘Cu auzul să auziți și să nu înțeleageț și căutând să căutaț și să nu vedeț.
27. Pentru că s’au îngroșat inema nărodului acestuia și cu urechile cu greu au auzit și ochii lor i-au închis, ca nu cândva vor vedea cu ochii și cu urechile vor auzi, și cu inima vor înțeleage și să vor întoarce și voiu vindeca pre ei’.
28. Deci știut să fie la voi că limbilor s’au trimis mântuirea lui Dumnezău; aceștea vor și auzi“.
29. Și aceastea el zicând, duseră-se jidovii, multu având întru dânșii price.
30. Și rămase Pavel doi ani deplin cu al său chelșug și priimiia pre toți ceia ce întra cătră el,
31. Mărturisind împărăția lui Dumnezău și învățând ceale pentru Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăznirea, fără contenire.
| ▲ Începutul paginii. |