Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/Marco
_pagina_1.png)
- Aici, de pre Evanghelia lui Marco trebuie să știm trei lucruri:
- Întâiu, de pre ce au scris Marco.
- A doua oară, cine au fost Marco și în ce limbă au scris Evanghelia lui.
- A treia oară, câte părți are Evanghelia lui.
1) Sfântul Marco, ca și Matthei, scrie de cuvintele și de faptele lui Hristos, de chinuri, de moarte, de înălțarea lui Hristos. Iară nașterea lui Hristos o lasă, că el toate le scrie mai pre scurt. Scris-au pentru aceasta ca și alalți evanghelisti, ca să arate pre Iisus Nazarineanul că-i Hristos, carele să arată așa, în carele s’au împlut toate ce au fost prorocit prorocii de Hristos; acela-i Hristos și aceastea toate s’au împlut în Iisus Nazarineanul, cum arată evanghelistii. Pentru aceaea Iisus Nazarineanul iaste Hristos, cel ce era făgăduit părinților.
2) De a doua oară, Marco n’au fost den cei 12 apostoli, ce au fost den cei 70 de ucenici; cum zic unii, fost-au ascultătoriu și ucenic lui Petăr, de care pomeneaște în sfârșitul cărții dentâiu. Scris-au Evanghelia lui în limbă grecească, ca și alalți evanghelisti și apostoli; săvai că au scris Evanghelia mai vârtos pentru rugarea rimleanilor; ce n’au scris în limbă lătinească, ce grecească, cum atunci pretutindenilea petrecea cu limbă grecească. Pavel apostol încă au scris la rimleani, ce au scris în limbă grecească; și ovreailor încă n’au scris ovreiaște, ce greceaște.
3) A treia, Evanghelia lui Marco are trei părți. Partea dentâiu: despre deregătoria prorociei lui Hristos, carea o au arătat propoveduind Evanghelia și tâlcuind leagea lui Dumnăzău, certând păcatele și învățătura strâmbă a jidovilor, prorocind despre venirea pieririi jidovilor și de venirea lui la giudecată. Alte lucruri încă semnează aici: chemarea apostolilor, și trimeaterea lor a propovedui în Iudea, și minunile lor, și întrarea lui cea împărătească în Ierusalim, și curățirea besearecii. Această parte dentâiu iaste cuprinsă în ceale 13 capete dentâiu. A doua parte iaste de popia lui Hristos, carea o au arătat întru răbdarea sa pentru păcatele noastre și murind pentru noi; și-i cuprinse aceasta în 2 capete, în 15, 16. A treia parte iaste de începătura împărăției slavei lui, pentru sculare den morți și trimeaterea apostolilor în toată lumea să propoveduiască Evanghelia și înălțarea la ceriu, și șădearea de-a direapta Tatălui. Aceastea-s cuprinse în al 16 cap.
CAP 1
[modifică]
1. Înceaperea Evangheliei a lui Iisus Hristos, Fiiului lui Dumnezău.
2. Precum s’au scris în proroci: „Iată, eu voiu trimite îngerul mieu înaintea feații tale, carele va găti calea ta înaintea ta“.
3. Glasul celui ce strigă în pustie: „Gătiți calea Domnului, direapte faceți cărările lui“.
4. Era Ioan botezând în pustie și propoveduind botezul pocăinței întru iertăciunea păcatelor.
5. Și ieșiia cătră el toată țara Iudeii și ierusalimleanii și să boteza toți în râul Iordanului de la el, ispoveduindu-și păcatele lor.
6. Și era Ioan îmbrăcat cu peri de cămilă și brâu de curea prejur mijlocul lui și mânca vlăstări și miare sălbatică.
7. Și propoveduia, zicând: „Vine după mine cel mai tare de mine, căruia nu-s destoinic, plecându-mă, să-i dezlegu cureua încălțămintelor lui.
8. Că eu am botezat pre voi cu apă, iară acela va boteza pre voi cu Duhul Sfânt“.
9. Și fu în zilele acealea, veni Iisus den Nazaretul Galileii și să boteză de la Ioan în Iordan.
10. Și îndată, ieșind den apă, văzu deșchise ceriurile și Duhul, ca un porumbu, pogorând spre el.
11. Și glas fu den ceriuri: „Tu ești Fiiul Mieu cel iubit, întru carele bine am vrut“.
12. Și numaidecât scoase pre el Duhul în pustie.
13. Și era acolo în pustie patruzeci de zile, ispitindu-se de Satana; și era cu hiarăle și îngerii slujiia lui.
14. Iară după ce să prinse Ioan, veni Iisus în Galilea, propoveduind Evanghelia împărăției lui Dumnezău.
15. Și zicând că „Să împlu vreamea și s’au apropiat împărăția lui Dumnezău; pocăiți-vă și creadeți întru Evanghelie“.
16. Și îmblând pre lângă Marea Galileiului, văzu pre Simon și pre Andreiu, fratele lui, aruncând mreaja lui Simon în mare (că era păscari).
17. Și zise Iisus lor: „Veniți după mine și vă voiu face pre voi a fi păscari de oameni“.
18. Și numaidecât lăsând mrejile lor, mearsără după el.
19. Și mergând de acolea puținel, văzu pre Iacov cel al lui Zevedeiu și pre Ioan, fratele lui, și pre ei în cin diregând mrejile.
20. Și numaidecât chemă pre ei și, lăsând pre Zevedeiu, tatăl lor, în cin cu năimiții lor, mearsără după el.
21. Și întrară în Capernaum; și numaidecât în sâmbete, întrând în adunare, învăța.
22. Și să mira de învățătura lui, că era învățând pre ei ca cum avea puteare, și nu ca cărturarii.
23. Și era în adunarea lor un om cu duh necurat, și strigă
24. Zicând: „Lasă, ce e noao și ție, Iisuse Nazarineane. Venit-ai să pierzi pre noi? Știu-te cine ești, sfântul lui Dumnezău“.
25. Și certă pre el Iisus, zicând: „Amuțeaște și ieși dentr’însul“.
26. Și, scuturându-l pre el duhul cel necurat și strigând cu glas mare, ieși dentr’însul.
27. Și să spământară toți, cât să întreba întru eiș, zicând: „Ce e aceasta? Ce e învățătura cea noao aceasta, că, după putearea, și duhurilor celor necurate porunceaște și ascultă de el?“
28. Și ieși veastea lui numaicât întru tot împrejurul Galileiului.
29. Și îndată ieșind den adunare, veniră în casa lui Simon și a lui Andreiu, cu Iacov și Ioan.
30. Iară soacra lui Simon zăcea de friguri prinsă și numaicât ziseră lui de ea.
31. Și, mergând, o sculă pre ea, țiindu-o de mână, și îndată lăsară pre ea frigurile și slujiia lor.
32. Iară când fu sara într’apusul soarelui, aduseră cătră el pre toți beteagii și îndrăciții.
33. Și era tot orașul strânsu la ușă.
34. Și au vindecat pre mulți bolnavi cuprinși de multe fealiuri de boale și draci mulți au scos; și nu lăsa să grăiască dracii, că știia pre el.
35. Și dimeneața, foarte de noapte sculându-se, ieși și mearse Iisus în loc pustiiu și acolo să ruga.
36. Și mearseră după el Simon și carii era cu el.
37. Și aflând pre el, ziseră lui că „toți caută pre tine“.
38. Și grăi lor: „Blămaț în satele și în orașele ce-s mai aproape, ca să propoveduiescu și acolo, că pentru aceaea am venit“.
39. Și propoveduia în sinagoghiile lor, în toată Galilea, și dracii scotea.
40. Și veni cătră el un stricat, rugându-l pre el și îngenunchind la el și zicând lui că „de vei vrea, poți mă curăți“.
41. Iară Iisus, milostivindu-se, tinse mâna și atinse de el și zise lui: „Voiu, curățeaște-te“.
42. Și zicând el, îndată să duse de la el stricăciunea și să curăți.
43. Și răstindu-se lui, numaidecât mână pre el.
44. Și zise lui: „Caută nemelui nemică să nu spui, ce pasă de te arată popei și du, pentru curățenia ta, ce au poruncit Moisi, întru mărturia lor“.
45. Iară el, ieșind, începu a propovedui multe și a vesti cuvântul, cât nu mai putea el aiavea în cetate să între, ce afară, în locuri pustie era, și veniia la el de pretutindenea.
CAP 2
[modifică]
1. Și iară întră în Capernaum, după câteva zile, și să auzi că iaste în casă.
2. Și îndată să adunară mulți, cât nu mai putea încăpea nici pre lângă ușă, și grăia lor cuvântul.
3. Și veniră la el, aducând slăbănog, purtându-se de patru.
4. Și neputându-se apropia cătră el pentru mulțime, descoperiră casa unde era și, spărgând, sloboziră patul în carele zăcea slăbănogul.
5. Și văzând Iisus credința lor, zise slăbănogului: „Fiiule, iartă-să ție păcatele tale“.
6. Și era acia șăzând unii den cărturari și cugetând întru inimile lor:
7. „Ce grăiaște așa acesta hule? Cine poate ierta păcatele, fără numai sângur Dumnezău?“
8. Și îndată cunoscând Iisus, cu duhul său, că așa cugetă întru eiș, zise lor: „Ce cugetaț aceastea întru inemile voastre?
9. Care e mai lesne, a zice slăbănogului: ‘Iartă-ți-se păcatele tale’, au a zice: ‘Scoală și-ț ia patul tău și îmblă’?
10. Ce, ca să știț că are Fiiul Omenesc putearea a ierta păcatele pre pământ“, (zise slăbănogului:)
11. „Ție zic: Scoală și-ț ia patul tău și pasă la casa ta“.
12. Și îndată să sculă și, rădicându-ș patul, ieși înaintea tuturora, cât să mira toți și lăuda pre Dumnezău, zicând că „niciodinioară n’am văzut așa“.
13. Și ieși iară la mare și toată mulțimea veniia la el și învăța pre ei.
14. Și trecând, văzu pre Levi al lui Alfeu șăzând la vamă și zise lui: „Vino după mine“ și, sculându-se, mearse după el.
15. Și fu când șădea el în casa lui și mulți vameș și păcătoși șădea cu Iisus și cu ucenicii lui, că era mulți și mergea după el.
16. Și văzând cărturarii și fariseii pre el mâncând cu vameșii și cu păcătoșii, ziseră ucenicilor lui: „Căci mănâncă și bea cu vameșii și cu păcătoșii?“
17. Și, auzând, Iisus zise lor: „N’au treabă cei ce pot de vraci, ce bolnavii. N’am venit să chem direpții, ce păcătoșii la pocăință“.
18. Și era ucenicii lui Ioan și ai fariseilor postind și veniră și ziseră lui: „Căci ucenicii lui Ioan și ai fariseilor postesc, iară ucenicii tăi nu postesc?“
19. Și zise lor Iisus: „Au pot posti fiii nuntei când iaste ginerele cu ei? Până când e ginerele cu ei, nu pot posti.
20. Iară vor veni zilele când să va lua de la ei ginerele și atuncea vor posti într’acealea zile.
21. Și nimeni nu coase peatecul nou în veșmântul vechiu, iară de nu, rădică plinirea lui cel nou celui vechiu și mai mare va fi spărtura.
22. Și nimeni nu bagă vinul nou în foii vechi, iară de nu, sparge vinul nou foii și vinul să varsă și foii pier; ce vinul nou în foii noi să să bage“.
23. Și fu trecând el sâmbăta pren sămănături și începură ucenicii lui, mergând, a zmulge spicele.
24. Și zisără lui fariseii: „Iată, ce fac sâmbăta ce nu să cade?“
25. Iară el zicea lor: „Au niciodinioară n’aț cetit ce-au făcut David când au avut lipsă și flămânzise el și cei ce era cu el?
26. Cum întră în casa lui Dumnezău, pre vremea lui Aviathar arhiereul, și mâncă pâinile sfinte, carele nu să cădea a mânca, ce numai popilor, și deade și celora ce era cu el?“
27. Și zise lor: „Sâmbăta pentru om s’au făcut, nu omul pentru sâmbăta“.
28. Dirept aceaea Fiiul Omenesc domn e și sâmbetei.
CAP 3
[modifică]
1. Și întră iară în sinagoghi și era acolo un om având mâna uscată.
2. Și-l păziia pre el de-l va vindeca sâmbăta, ca să-l defaime pre el.
3. Și zise omului celui ce avea mâna uscată: „Scoală-te în mijloc“.
4. Și zise lor: „Cade-să sâmbăta bine a face au rău a face, suflet a mântui au a-l piarde?“ Iară ei tăcea.
5. Și căutând spre ei cu mânie, mâhnindu-se de împietritura inimii lor, zise omului: „Tinde mâna ta“. Și tinse și să alcătui mâna lui sănătoasă ca și ceaealaltă.
6. Și ieșind, fariseii făcea cu irodianii asupra lui sfat, ca pre el să-l piarză.
7. Și Iisus să duse cu ucenicii lui cătră mare și multă mulțime den Galilea mergea după el și de la Iudea,
8. Și de la Ierusalim, și de la Idumea, și den ceaea parte de Iordan, și cei demprejurul Tirului și Sidonului, mulțime multă, auzând câte făcea, veniră cătră el.
9. Și zise ucenicilor lui ca să fie lui îndămână corăbioara, pentru mulțimea, ca să nu-l împresoare pre el.
10. Că pre mulți au vindecat, cât năvăliia spre el, ca să să atingă de el câți avea boale.
11. Și duhurile ceale necurate, când vedea pre el, cădea înaintea lui și striga, grăind că „Tu ești Fiiul lui Dumnezău“.
12. Iară el mult certa pre ei, ca să nu-l facă arătat pre el.
13. Și să sui în munte și chemă la sine pre ceia ce vrea însuș, și veniră cătră el.
14. Și făcu 12 ca să fie cu el și ca să-i trimiță pre ei să propoveduiască,
15. Și să aibă puteare să vindece boalele și să scoață dracii.
16. Și puse numele lui Simon – Petăr;
17. Și Iacov al lui Zevedeiu și Ioan, fratele lui Iacov (și puse lor numele Voanerghes, ce să zice fiii tunetului),
18. Și Andreiu, și Filip, și Vartholomeiu, și Mattheiu, și Thoma, și Iacov a lui Alfeu, și Thadeu, și Simon Cananitul,
19. Și Iuda Iscariotis, carele și vânduse pre el.
20. Și veniră acasă, și să adună iară mulțime, cât nu putea ei nici bucate să mănânce.
21. Și auzind cei de lângă el, veniră să prinză pre el, că zicea că „nu-și e în minte“.
22. Și cărturarii cei ce venise den Ierusalim zicea că are Velzevul și cum că cu domnul dracilor scoate dracii.
23. Și, chemând pre ei, în pilde zicea lor: „Cum poate Satana pre Satana să scoață?
24. Și împărăția de să va împărți pre sine, nu poate sta împărăția aceaea.
25. Și măcară casă de să va împărți pre sine, nu poate sta casa aceaea.
26. Și Satana de au stătut pre sine și s’au împărțit, nu poate sta, ce are sfârșănie.
27. Nu poate nimeni vasele celui tare, întrând în casa lui, să le jăfuiască, de nu va lega întâiu pre cel tare, și atuncea casa lui va jăfui.
28. Adevăr zic voao că toate păcatele să vor ierta fiilor oamenilor, și hulele, oricâte vor huli.
29. Iară cela ce va huli în Duhul Sfânt nu are iertăciune în veac, ce iaste vinovat judecății de veac“.
30. Că zicea: „Duh necurat are“.
31. Deci veniră muma lui și frații și, stând afară, trimeaseră la el, chemându-l pre el.
32. Și șădea mulțimea împrejurul lui și ziseră lui: „Iată muma ta și frații tăi și surorile tale afară, te caută“.
33. Și răspunse lor, zicând: „Cine iaste muma mea sau frații miei?“
34. Și, căutând pre ceia ce șădea prejur el, zise: „Iată muma mea și frații miei.
35. Că oricine va face voia lui Dumnezău, acela e fratele mieu și sora mea și muma mea“.
CAP 4
[modifică]
1. Și iară începu a învăța, lângă mare, și să adună cătră el mulțime multă, cât el, întrând în corabie, șădea în mare, și toată mulțimea lângă mare era, pre uscat.
2. Și învăța pre ei în pilde multe, și zicea lor întru învățătura lui:
3. „Ascultați! Iată, ieși sămănătoriul a sămăna.
4. Și fu când sămăna, una căzu lângă cale și veniră pasările ceriului și o mâncară.
5. Iară alta căzu pre pietriș, unde nu avea pământ mult, și numaidecât răsări, pentru căci nu avea pământ într’adânc.
6. Și, răsărind soarele, să pârli și, neavând rădăcină, să uscă.
7. Și alta căzu în spini, și crescură spinii, și o înecară, și rod nu deade.
8. Și alta căzu în pământ bun și deade rod, rădicându-să și crescând, și aduse una treizeci și una șasezeci și una o sută“.
9. Și zicea: „Cine are urechi de auzirea, să auză“.
10. Și când fu sânguru, întrebară pre el carii era lângă el, cu cei doisprăzeace, de pildă.
11. Și zise lor: „Voao s’au dat să știți taina împărăției lui Dumnezău, iară celor den afară în pilde toate vor fi,
12. Ca, privind, să privească și să nu vază și, auzind, să auză și să nu înțeleagă, nu cândva să să întoarcă și să să iarte păcatele lor“.
13. Și zise lor: „Au nu știți pilda aceasta? Dară cum veți toate pildele înțeleage?
14. Cela ce samănă, cuvântul samănă.
15. Și aceștea sânt cei de lângă cale unde să samănă cuvântul și, deaca-l aud, numaicât vine Satana și ia cuvântul ce e sămănat întru inimile lor.
16. Și aceștea sânt așijderea cei ce samănă în pietrișu, carii, deaca aud cuvântul, îndată cu bucurie îl priimescu.
17. Și n’au rădăcină întru eiș, ce slabi sânt, decii, făcându-să strânsoare au gonire pentru cuvânt, numaidecât să smintescu.
18. Și aceștea-s carii aud cuvântul.
19. Și grijile veacului acestuia și înșălăciunea bogăției și pohtele ceale de alalte, întrând, îneacă cuvântul și fără rod să face.
20. Și aceștea sânt cei ce s’au sămănat în pământul cel bun, carii aud cuvântul și-l priimescu și aduc rod: unul treizeci și unul șasezeci și unul o sută“.
21. Și zicea lor: „Au doară făclia să aprinde ca să să puie supt obroc sau supt pat? Au nu în sfeașnic să o puie?
22. Că nu iaste ceva ascuns carea să nu să vădească, nici pre ascuns sau făcut ce numai la ivală să vie.
23. De are cineva urechi de auzirea, să auză“.
24. Și zicea lor: „Vedeți ce auziți! Cu care măsură veți măsura, măsura-să-va voao, și să va adaoge voao, celor ce aud.
25. Că cine va avea, da-i-să-va lui, și carele n’are, și ce are lua-să-va de la el“.
26. Și zicea: „Așa iaste împărăția lui Dumnezău, precum omul ar pune sămânța pre pământ.
27. Și doarme și să scoală, noaptea și ziua, și sămânța răsare și creaște, cum nu știe el.
28. Că pământul den eluș rodeaște: întâiu iarbă, după aceaea spic, după aceaea deplin grâu în spic.
29. Iară când va da rodul, numaidecât trimite seacerea, că au venit seceratul“.
30. Și zicea: „Cui vom asămăna împărăția lui Dumnezău, sau în ce pildă vom închipui pre ea?
31. Ca grăunțul de muștariu carele, când să va sămăna în pământ, mai mic iaste de toate semințele care-s pre pământ.
32. Și deaca să samănă, creaște și să face mai mare de toate legumile și face stâlpări mari, cât pot supt umbra lui pasările ceriului să sălășuiască“.
33. Și cu pilde ca aceastea multe grăiia lor cuvântul, cum putea a auzi.
34. Iară fără pildă nu grăiia lor; iară deosebi ucenicilor lui toate le spunea.
35. Și grăi lor într’aceaea zi, fiind sara: „Să treacem în ceaea parte“.
36. Și lăsând mulțimea, luară pre el, cumuș era, în corabie; și alte vase încă era cu el.
37. Și să scorni vihor de vânt mare, iară valurile întra în corabie, cât mai să împlea ea.
38. Și era el în fundul corabiii, dormind pre căpătâiu; și-l deșteptară pre el și ziseră lui: „Învățătoriule, au nu bagi samă că pierim?“
39. Și, sculându-se, certă vântul și zise mării: „Domoleaște-te! Înfrânează-te!“ Și încetă vântul și fu liniște mare.
40. Și zise lor: „Ce sânteț înspăimaț așa? Cum n’aveț credință?“
41. Și să înfricoșară cu frică mare și grăiia unul cătră alalt: „Oarecine iaste acesta, că și vântul și marea ascultă pre el?“
CAP 5
[modifică]
1. Și veniră de ceaea parte de mare, în laturea gadarineanilor.
2. Și ieșind el den corabie, îndată timpină pre el, dentru mormânturi, un om cu duh necurat.
3. Carele lăcașul avea în morminte, și nici cu lanțuri nu putea cineva să-l leage pre el.
4. Pentru că de multe ori fiind el în fiară și în lanțuri, și să rumpsease de el lanțurile și fiarăle să sfărâmase, și nimeni nu putea pre el să-l domolească.
5. Și în toată vreamea, noaptea și ziua, prin munți și în morminte era, strigând și tăindu-se cu pietri pre sine.
6. Și, văzând pre Iisus de departe, alergă și să închină lui.
7. Și strigând cu glas mare, zise: „Ce e mie și ție, Iisuse, Fiiul lui Dumnezău celui de sus? Juru-te pre Dumnezău să nu mă muncești“.
8. (Că-i grăiia lui: „Ieși duh necurat den om“.)
9. Și-l întreba pre el: „Ce ți-e numele?“ Și răspunse grăind: „Legheon mi-e numele, că mulți sântem“.
10. Și ruga pre el mult ca să nu-i scoață pre ei afară den ținut.
11. Și era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci păscând.
12. Și rugară pre el toți dracii, zicând: „Slobozi pre noi în porci, ca să întrăm întru ei“.
13. Și-i slobozi pre ei Iisus îndată. Și, ieșind, duhurile ceale necurate întrară în porci, și năvăli turma de pre țărmure în mare (și era ca la doao mii), și să înecară în mare.
14. Iară ceia ce păștea porcii fugiră și deaderă veaste în oraș și în sate; și ieșiră să vază ce iaste ceaea ce s’au făcut.
15. Și veniră cătră Iisus și văzură pre cel îndrăcit șăzând, și îmbrăcat, și întreg la minte pre acela ce avea legheonul, și să spământară.
16. Și spunea lor cei ce văzuse cum s’au făcut celui îndrăcitu și de porci.
17. Și începură a ruga pre el să să ducă den hotarăle lor.
18. Și, întrând el în corabie, ruga pre el cel ce-au fost îndrăcit ca să fie cu el.
19. Iară Iisus nu lăsă pre el, ce zise lui: „Pasă la casa ta, cătră ai tăi, și vesteaște lor câte au făcut ție Domnul și te-au miluit“.
20. Și mearse și începu a propovedui în Decapolis câte i-au făcut lui Iisus; și toți să mira.
21. Și trecând Iisus în corabie iară în ceaea parte, să adună mulțime multă la el și era lângă mare.
22. Și iată, veni unul den mai-marii sinagogului, pre nume Iair, și, văzându-l pre el, căzu cătră picioarele lui.
23. Și rugă pre el mult, zicând că „Fiica mea spre moarte iaste, ca, viind, să pui mânile preste ea, ca să să mântuiască și să trăiască“.
24. Și mearse cu el; și după el mergea mulțime multă și-l împresura pre el.
25. Și muiare oarecare fiind în curgere de sânge 12 ani
26. Și mult pătimind de mulți vraci și cheltuindu-ș ce avuse toate și nemică nu folosindu-se, ce mai mult spre rău viind,
27. Auzind de Iisus, veni în mulțime den dos și atinse de veșmântul lui.
28. Că zicea că „măcar de aș atinge de veșmântul lui, mântui-mă-voiu“.
29. Și îndată săcă izvorul sângelui ei și simți cu trupul că să vindecă de acea boală.
30. Și numaidecât cunoscând Iisus întru sine putearea cea ce ieșise dentru el, întorcându-se cătră gloată, zicea: „Cine să atinse de veșmintele meale?“
31. Și ziseră lui ucenicii lui: „Vezi mulțimea împresurându-te și zici ‘cine să atinse de mine’“?
32. Și căută în laturi să vază pre cea ce au făcut aceasta.
33. Iară muiarea, spământându-se și tremurând, știind ce s’au făcut ei, veni și căzu la picioarele lui și spuse lui tot adevărul.
34. Iară el zise ei: „Fiică, credința ta te mântui, pasă în pace și fii sănătoasă de boala ta“.
35. Încă grăind el, veniră de la mai marele sinagogului zicând că „fata ta au murit, dirept ce mai ostenești pre Învățătoriul?“
36. Iară Iisus, numaicât auzind cuvântul grăindu-se, zise mai marelui sinagogului: „Nu te teame, numai ce creade!“
37. Și nu lăsă nici pre unul să meargă după sine, numai pre Petr și Iacov și pre Ioan, fratele lui Iacov.
38. Și veni în casa mai marelui sinagogului și văzu gâlceavă, plângând și văietându-se mult.
39. Și întrând, zise lor: „Ce gâlceviț și plângeț? Copila n’au murit, ce doarme“.
40. Și râdea pre el. Iară el, scoțând pre toți, luo pre tatăl fecioarei și pre muma și pre carii era cu el și întră unde era fecioara zăcând.
41. Și prinzând fecioara de mână, zise ei: „Talitha Kum“, care iaste tălmăcindu-se: „Fecioară, (ție zic,) scoală!“
42. Și numaidecât să sculă fecioara și îmbla, că era ca de 12 ani. Și să mirară cu minune mare.
43. Iară el conteni pre ei mult, ca nimeni să nu știe aceasta. Și zise să-i dea ei să mănânce.
CAP 6
[modifică]
1. Și ieși de acolo și veni la moșia sa, și mergea după el ucenicii lui.
2. Și, fiind sâmbătă, începu în sinagog a învăța. Și mulți, auzind, să mira zicând: „De unde-s acestuia aceastea? Și care e înțelepciunea ce s’au dat lui? Că și puteri ca aceastea pren mânile lui să fac?
3. Au nu iaste acesta teslariul, fiiul Mariei și frate lui Iacov și lui Iosie și Iudei și lui Simon? Și au nu sânt surorile lui acicea cătră noi?“ Și să smintiia întru el.
4. Și grăiia lor Iisus că „Nu iaste proroc necinstit, fără numai în moșia lui și întru rudenii și în casa lui“.
5. Și nu putu acolo nici o puteare să facă, ce numai pre puținei bolnavi puse mânile și-i vindecă.
6. Și să mira pentru necredința lor. Și îmbla satele împrejur, învățând.
7. Și chemă pre cei 12 și începu pre ei a-i trimite câte doi, câte doi și deade lor puteare spre duhurile ceale necurate.
8. Și porunci lor ca nemică să nu ia pre cale, numai toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani în pungă.
9. Ce numai încălțați cu colțuni și să nu să îmbrace în doao veșminte.
10. Și zicea lor: „Veriunde veț întra în casă, acolea rămâneț până veț ieși de acolo.
11. Și vericâți nu vor priimi pre voi, nici vor asculta pre voi, ieșind de acolea, scuturați prahul de supt picioarele voastre, întru mărturie lor. Adevăr zic voao că mai iușor va fi sodomleanilor au gomoreanilor în ziua judecății decât orașului aceluia“.
12. Și ieșind, propoveduia ca să să pocăiască.
13. Și draci mulți scotea și ungea cu untdelemn pre mulți bolnavi și-i vindeca.
14. Și auzi împăratul Irod (că arătat s’au făcut numele lui) și zicea că Ioan cela ce boteza s’au sculat den morți și derept aceaea lucrează puterile întru el.
15. Alții zicea că Ilie iaste, iară alții zicea că iaste proroc sau ca unul den proroci.
16. Iară auzind, Irod zise că „Acesta e Ioan pre carele am tăiat eu, el s’au sculat den morți“.
17. Că Irod acesta, trimițând, au prins pre Ioan și l-au legat pre el în temniță, pentru Irodiada, muiarea lui Filip, fratelui său, căci o luase muiare.
18. Că zicea Ioan lui Irod că „Nu ți se cade să aibi pre muiarea fratelui tău“.
19. Iară Irodiada pizmiia lui și vrea să-l omoară, și nu putea,
20. Că Irod să temea de Ioan, știind pre el om dirept și sfânt, și-l socotiia pre el și, ascultând pre el, multe făcea și cu drag asculta pre el.
21. Și tâmplându-se o zi de bună vreame, când Irod nașterilor lui făcea cină boiarilor săi și căpitanilor și mai marilor Galileii,
22. Și întrând fata Irodiadei și jucând, și plăcând lui Irod și celor ce șădea cu el, zise împăratul featei: „Ceare de la mine ce vei vrea, și voiu da“.
23. Și să jură ei că „Au ce vei ceare de la mine da-ț-voiu ție, până la jumătate de împărăția mea“.
24. Iară ea, ieșind, spuse mâne-sa: „Ce voiu ceare?“ Iară ea zise: „Capul lui Ioan Botezătoriul“.
25. Și întrând îndată, cu grabă, la împăratul, ceru, zicând: „Voiu ca să-mi dai acum, în blid, capul lui Ioan Botezătoriul“.
26. Și împăratul, foarte întristându-se, pentru jurământuri și pentru ceia ce șădea cu el, nu vru să-i leapede cearerea.
27. Și numaidecât trimițând împăratul speculator, porunci să să aducă capul lui.
28. Iară el, mergând, tăie capul lui în temniță și-l aduse în blid și-l deade featei, și fata îl deade mâne-sa.
29. Și auzind, ucenicii lui veniră și luară trupul lui și-l puseră în mormânt.
30. Atuncea să adunară apostolii la Iisus și-i spuseră lui toate, și câte au făcut, și câte au învățat.
31. Și zise lor: „Veniți voi înșivă deosebi, în loc pustiiu, și odihniți puținel“. Că era mulți carii veniia și cei ce mergea și nice să mănânce nu avea prileju.
32. Și mearseră în loc pustiiu cu corabia, sânguri.
33. Și văzând pre ei mergând mulțimea și conoscură pre el mulți și pedestri den toate orașăle au alergat acolo și să apropiară pre ei și veniră la el.
34. Și ieșind, văzu Iisus mulțime multă și să milostivi spre ei, că era ca oile neavând păstoriu, și începu a învăța pre ei multe.
35. Și iată, fiind vreame multă, mergând la el, ucenicii lui ziseră că „Pustiiu iaste locul și iată, vreame multă.
36. Slobozi pre ei, ca să meargă pren sate și în orașăle demprejur să-ș cumpere lor pâini, că n’au ce mânca“.
37. Iară el, răspunzând, zise lor: „Dați voi lor să mănânce“. Și ziseră lui: „Mergând să cumpărăm de doao sute de dinari pâini și să dăm lor să mănânce?“
38. Iară el zise lor: „Câte pâini aveți? Meargeți și vedeți“. Iară ei, știind, ziseră: „Cinci și doi pești“ .
39. Atunci porunci lor să-i așaze pre toți mease, mease pre iarbă vearde.
40. Și șăzură ceate, ceate, câte o sută și câte cincizeci.
41. Și luând ceale cinci pâini și cei doi pești, căutând la ceriu, blagoslovi și frânse pâinile și le deade ucenicilor lui, ca să le puie înaintea lor, și cei doi pești împărți tuturor.
42. Și mâncară toți și să săturară.
43. Și strânsără fărâmături doaosprăzeace coșnițe pline și den pești.
44. Și era ceia ce au mâncat pâinile ca la cinci mii de oameni.
45. Și îndată sili pre ucenicii lui să între în corabie și să treacă înainte, în ceaea parte, în Vithsaida, până va slobozi el mulțimea.
46. Și slobozind pre ei, mearse în munte să să roage.
47. Și fiind sara, era corabia în mijlocul mării și el însuși pre uscat.
48. Și văzu pre ei chinuindu-să când vâsliia corabia (că era vântul împotriva lor). Și în a patra strajă a nopții veni cătră ei îmblând pre mare și vrea să meargă pre lângă ei.
49. Iară ei, văzându-l pre el îmblând pre mare, le păru a fi o nălucă și strigară.
50. (Că toți îl vedea și să turburară.) Și îndată grăi cu ei și zise lor: „Cutezați! Eu sânt, nu vă teamereți“.
51. Și întră la ei în corabie și încetă vântul. Și ei mai vârtos întru eiș să înfricoșa și să mira.
52. Că n’au priceput la pâini, că era inima lor împietrită.
53. Și trecând, veniră la pământul Ghenesarethului și să deaderă la vad.
54. Și ieșind ei den corabie, numaidecât cunoscând pre el,
55. Alergând tot împrejurul locului aceluia, începură în paturi a purta bolnavii, unde-l auziia că iaste.
56. Și oriunde întra, în sate, au în cetăți, au țarini, pren târguri punea bolnavii și ruga pre el încai numai să să atingă de poalele veșmintelor lui. Și câți să atingea de el să vindeca.
CAP 7
[modifică]
1. Și să adunară cătră el fariseii și unii den cărturari, carii viind den Ierusalim.
2. Și văzând pre unii den ucenicii lui cu mânile necurate (adecă nespălate) mâncând pâini, îi huliia.
3. Că fariseii și toți jidovii, de nu-ș spală mâinile cu pumnul, nu mănâncă, țiind rânduiala bătrânilor.
4. Și viind den târg, de nu spală, nu mănâncă; și altele multe sânt carele au luat a ținea: spălarea păharălor și a urcioarelor și a căldărilor și a paturilor.
5. După aceaea întrebară pre el fariseii și cărturarii: „Pentru ce ucenicii tăi nu îmblă după rânduiala bătrânilor, ce cu mânile nespălate mănâncă pâine?“
6. Iară el, răspunzând, zise lor: „Bine au prorocit Isaia de voi, fățarnicii, cum iaste scris: ‘Acest norod cu buzele mă cinsteaște, iară inima lor departe e de la mine’.
7. Ce în deșărt mă cinstescu, învățând învățăturile poruncile oamenilor.
8. Că, lăsând porunca lui Dumnezău, țineți obiceaiul oamenilor: spălarea urcioarelor și a păharălor și altele aseamene ca aceastea multe faceți“.
9. Și zicea lor că „Bine, lepădați porunca lui Dumnezău, ca rânduiala voastră să păziți.
10. Că Moisi au zis: ‘Cinsteaște pre tată-tău și pre muma ta’ și ‘Cela ce va grăi de rău pre tată sau pre mumă, cu moarte să moară’.
11. Iară voi ziceți: ‘De ar zice omul tătâni-său sau mâni-sa: Corvan (ce iaste: Daru), ori cu carele de la mine te vei folosi’.
12. Și nu-l mai lăsaț pre el nemică să facă tătâne-său sau mâne-sa,
13. Călcând cuvântul lui Dumnezău cu rânduiala voastră care aț rânduit; și aseamene ca aceastea multe faceț“.
14. Și chemând toată mulțimea, grăiia lor: „Ascultaț pre mine toț și înțeleageți.
15. Nemică nu iaste den afara omului, întrând într’însul, care poate pre el spurca, ce ceale ce ies dentru el, acealea sânt carele spurcă omul.
16. De are cineva urechi de auzirea, să auză“.
17. Și când întră în casă de la gloată, întreba pre el ucenicii lui de pildă.
18. Și zise lor: „Așa și voi neînțelegători sânteți? Nu vă priceapeț că tot cel ce den afară întră în om nu-l poate spurca pre el?
19. Că nu întră în inema lui, ce în mațe, și la șăzut iase, curățind toate bucatele“.
20. Și zicea că „Ce iase den om, aceaea spurcă pre omul.
21. Că denlăuntru, dentru inema oamenilor, ies cugetele reale, preacurviile, curviile, uciderile,
22. Furtușagurile, lăcomiile, vicleșugurile, înșălăciunea, necurăția, ochiul viclean, hula, trufia, nebunia.
23. Aceastea reale toate ies denlăuntru și spurcă pre om“.
24. Și de acolea sculându-se, mearse în hotarăle Tirului și a Sidonului și, întrând în casă, nu vrea să-l știe nimeni, și nu să putea ascunde.
25. Pentru că auzind o muiare de el, carea avea o fată cu duh necurat, venind căzu la picioarele lui.
26. (Și muiarea era elină, siriancă finică de neam). Și rugă pre el ca să scoață dracul den fata ei.
27. Iară Iisus zise ei: „Lasă mai nainte să să sature fiii, că nu e bine a lua pâinea fiilor și a o arunca cățeilor“.
28. Iară ea răspunse și zise lui: „Așa, Doamne, că și cățeii de supt masă mănâncă den fărâmele fiilor“.
29. Și zise ei: „Pentru acest cuvânt, pasă, ieșit-au dracul den fata ta“.
30. Și mergând în casa ei, află dracul ieșit și fata zăcând în pat.
31. Și iară ieșind den hotarăle Tirului și Sidonului, veni la Marea Galileiului, pren mijlocul hotarălor a Decapoleos.
32. Și aduseră lui un surd, grăind anevoie, și rugară pre el să-ș puie mâna pre el.
33. Și luând pre el den mulțime deusebi, puse deagetele sale în urechile lui și, scuipând, au atinsu de limba lui.
34. Și căutând spre ceriu, suspină și zise lui: „Effatha!“, ce iaste: „Deșchide-te“.
35. Și numaidecât să deșchiseră auzurile lui și să dezlegă legătura limbii lui și grăiia dirept.
36. Și-i conteni pre ei ca nemălui să spuie; iară cât conteniia pre ei, ei mai vârtos striga.
37. Și mai vârtos să mira, zicând: „Toate le-au făcut bine: face și pre surzi a auzi, și muții a grăi“.
CAP 8
[modifică]
1. În zilele acealea, prea multă gloată fiind și neavând ce mânca, chemând Iisus pre ucenicii lui, zise lor:
2. „Milă mi-e de mulțime, că, iată, trei zile așteaptă lângă mine și n’au ce mânca.
3. Și de-i voiu lăsa pre ei flămânzi la casele lor, vor slăbi pre cale, că unii dentr’înși de departe au venit“.
4. Și răspunseră lui ucenicii lui: „De unde pre aceștea va putea cineva aicea să-i sature de pâine în pustie?“
5. Și întreba pre ei: „Câte pâini aveț?“ Iară ei ziseră: „7“.
6. Și porunci mulțimei să șază pre pământ. Și luând ceale 7 pâini, mulțemind, frânse și deade ucenicilor lui să le puie înainte; și puseră înaintea mulțimei.
7. Și avea și puținei peștișori și, blagoslovindu-i, zise să puie înainte și aceia.
8. Deci mâncară și să săturară și luară rămășițe de fărmituri 7 coșnițe.
9. Și ceia ce mâncară era ca la 4000; și-i slobozi pre ei.
10. Și numaicât întrând în corabie cu ucenicii lui, veni în părțile Dalmanuthei.
11. Și ieșiră fariseii și începură a să prici cu el, cerșind de la el sămn den ceriu, ispitind pre el.
12. Și suspinând cu duhul său, zise: „Pentru ce neamul acesta caută sămn? Adevăr zic voao, de să va da rudei aceștiia sămn“.
13. Și lăsând pre ei, întrând iară în corabie, mearse de ceaea parte.
14. Și uitară ucenicii lui să ia pâini și mai mult de o pâine n’avea cu ei în corabie.
15. Și porunciia lor, zicând: „Căutaț, vedeț de cătră aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod“.
16. Și să socotiia unul cu alalt, zicând că „pâini nu avem“ .
17. Și știind, Iisus zise lor: „Ce vă socotiț că pâini nu aveț? Încă nu socotiț, nici înțeleageț? Încă împietrită aveț inima voastră?
18. Ochi având nu vedeț și urechi având nu auziț și nu vă aduceț aminte?
19. Când am frânt ceale 5 pâini la ceale 5000, câte coșuri pline de fărmituri aț rădicat?“ Ziseră lui: „Doaosprăzeace“.
20. „Și când ceale șapte la cei 4000, câte coșuri pline de fărâme aț luat?“ Ei ziseră: „Șapte“.
21. Și zise lor: „Cum nu priceapeț?“
22. Și veni în Vithsaida; și adusără lui un orb și rugară pre el ca să atingă pre el.
23. Și prinzând mâna orbului, îl scoase pre el afară den oraș și, scuipind în ochii lui, puindu-ș mâinile pre el, întrebă pre el de veade ceva.
24. Și rădicându-ș ochii, zise: „Văz pre oameni, că ca copacii îmblând îi văz“.
25. După aceaea iară puse mâinile pre ochii lui și făcu iară pre el să caute, și să îndireptă și văzu luminos pre toți.
26. Și trimise pre el la casa lui, zicând: „Nice în sat să întri, nice să spui cuiva în sat“.
27. Și ieși Iisus și ucenicii lui în satele Chesariei lui Filip; și pre cale întreba pre ucenicii lui, zicând lor: „Cine mă zic oamenii a fi?“
28. Iară ei răspunsără: „Ioan Botezătoriul, și alții Ilie, iară alții unul den proroci“.
29. Și el zise lor: „Dară voi cine mă ziceț a fi?“ Și răspunzând, Petr zise lui: „Tu ești Hristos“.
30. Și certă pre ei ca să nu spuie nemunui de el.
31. Și începu a învăța pre ei că trebuie Fiiului Omenesc multe a păți și a să izgoni de bătrâni și de arhierei și de cărturari și a să omorî și după trei zile a învia.
32. Și aiave grăiia cuvântul. Și apucând pre el Petr, începu a-l certa.
33. Iară el, întorcându-se și văzând pre ucenicii săi, certă pre Petr, zicând: „Pasă denapoia mea, satano, că nu gândești ceale ale lui Dumnezeu, ce ceale ale oamenilor“.
34. Și chemând pre mulțime cu ucenicii lui, zise lor: „Cine va vrea după mine să vie să să leapede de sine și să ia crucea lui și să vie după mine.
35. Că cine va vrea sufletul lui pentru mine și pentru Evanghelie, acela va mântui pre el.
36. Că ce va folosi omul de ar dobândi lumea toată și-ș va păgubi sufletul lui?
37. Sau ce schimbu va da omul pentru sufletul lui?
38. Că cine să va rușina de mine și de cuvintele meale în ruda aceasta preacurvare și păcătoasă, și Fiiul Omenescu să va rușina de el când va veni întru slava Tatului Său cu îngerii cei sfinți“.
CAP 9
[modifică]
1. Și zicea lor: „Adevăr zic voao că sânt unii, den carii stau aicea, carii nu vor gusta moartea până vor vedea împărăția lui Dumnezău viind cu puteare“.
2. Și după șase zile luo Iisus pre Petăr și pre Iacov și pre Ioan și-i aduse pre ei într’un munte înalt, numai ei de eiși, și-ș schimbă fața înaintea lor.
3. Și veșmintele lui fură sclipindu, albe foarte, ca zăpada, carele nălbitori pre pământ nu poate să le nălbească.
4. Și să arătă lor Ilie cu Moisi, grăind cu Iisus.
5. Și răspunzând Petăr, zise lui Iisus: „Ravvi, bine e noao să fim aicea; și să facem trei colibi: ție una și lui Moisi una și lui Ilie una“.
6. Că nu știia ce va grăi, că era înfricoșaț.
7. Și fu nuor umbrind pre ei și veni glas den nuor, zicând: „Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, pre el ascultați“.
8. Și numaidecât căutând împrejur, pre nimeni nu mai văzură, ce numai pre Iisus Însuș cu ei.
9. Iară pogorând ei den munte, conteni pre ei ca să nu povestească nemănui carele au văzut, ce numai când să va scula Fiiul Omenesc den morți.
10. Și cuvântul țânură întru ei, întrebându-să: „Ce iaste a să scula den morți?“
11. Și întrebară pre el, zicând: „Dară căci zic cărturarii că să cade Ilie să vie mai nainte?“
12. Iară el, răspunzând, zise lor: „Iată, Ilie, viind mai nainte, va tocmi toate. Și cumu e scris de Fiiul Omenesc ca să pață multe și să să defaime.
13. Ce zic voao că și Ilie au venit și făcură lui câte vrură, cum e scris asupra lui“.
14. Și viind cătră ucenici, văzu mulțime multă prejur ei și cărturari întrebându-să cu ei.
15. Și îndată toată mulțimea, văzând pre el, să spământă și, alergând, da mâna cu el.
16. Și întrebă pre cărturari: „Ce vă priciți întru voi?“
17. Și răspunzând, unul den mulțime zise: „Învățătoriule, aduș pre fiiul mieu la tine, având duh mut.
18. Și oriunde îl apucă, sparge pre el și spumează și scârșneaște dinții lui și să usucă. Și ziș ucenicilor tăi ca să-l scoață, și nu-l putură“.
19. Iară el, răspunzând, zise lui: „O, rudă necredincioasă, până când voiu fi la voi? Până când voiu suferi pre voi? Aduceți-l la mine“.
20. Și-l adusără la el. Și văzându-l pre el, îndatăș duhul scutură pre el și, căzând la pământ, tăvăliia-se aspumând.
21. Și întrebă pre tatăl lui: „Câtă vreame iaste de când s’au făcut lui aceasta?“ Iară el zise: „Den copilărie.
22. Și de multe ori pre el și în foc l-au aruncat, și în ape, ca să-l piarză pre el. Ce ce poți, ajută noao, fiindu-ți milă de noi“.
23. Iară Iisus zise lui: „De poți creade, toate să pot celui ce creade“.
24. Și îndată strigând tatăl copilului, cu lacrămi zicea: „Crezu, Doamne! Ajută necredinței meale“.
25. Deci văzând Iisus că năvăleaște mulțimea, certă pre duhul cel necurat, zicând lui: „Duh mut și surd, eu ție poruncesc: Ieși dentr’însul și de-acum să nu mai întri într’însul!“
26. Și strigând și mult scuturând pre el, ieși; și fu ca un mort, cât mulțimea zicea că au murit.
27. Iară Iisus, prinzându-l de mână, râdică pre el, și să sculă.
28. Și întrând el în casă, ucenicii lui întrebară pre el de eiș: „Căci noi nu-l putum scoate pre el?“
29. Și zise lor: „Acest fealiu cu nemică nu poate să iasă, fără numai cu rugăciune și cu post“.
30. Și de acolea ieșind, împreună mergea pren Galilea, și nu vrea să-l știe nimeni.
31. Că învăța pre ucenicii săi și zicea lor că Fiiul Omenesc să va da în mânile oamenilor și-l vor omorî pre el și, omorându-l, a treia zi va învie.
32. Iară ei nu înțeleaseră cuvântul și să temea a întreba pre el.
33. Și veni în Capernaum. Și fiind în casă, întrebă pre ei: „De ce vă prigoniiați pre cale?“
34. Iară ei tăcură, că să prigonise pre cale unul cu alt, cine are fi mai mare întru ei.
35. Și șăzând, chemă pre cei 12 și zise lor: „Cela ce vrea să fie cel dentâiu, fi-va mai apoi de toți și tuturor slugă“.
36. Și luând un copil, puse pre el în mijlocul lor și, luându-l în brațe, zise lor:
37. „Oricine va priimi pre unul den cești copii în numele mieu, pre mine priimeaște; și cine priimeaște pre mine, nu priimeaște pre mine, ce pre cela ce m’au trimis pre mine“.
38. Iară Ioan răspunse lui, zicând: „Învățătoriule, văzut-am pre oarecine întru numele tău scoțând dracii, carele nu vine după noi, și l-am contenit pre el, pentru că nu vine după noi“.
39. Iară Iisus zise: „Nu-l opriți pre el, că nimeni nu iaste care va face puteare în numele mieu și să poată curund rău grăi de mine.
40. Că oricine nu iaste împotriva voastră, pentru voi iaste.
41. Că vericine va da voao un păhar de apă în numele mieu, căci ai lui Hristos sânteți, adevăr grăiesc voao, nicicum nu va piarde plata lui.
42. Și vericine va sminti pre unul de acești mici, carii cred întru mine, mai bine iaste lui de va zăcea piatră de moară prejur grumazii lui și să va arunca în mare.
43. Și de te sminteaște mâna ta, taie-o, mai bine e ție ciung în viață să întri, decât, doao mâni având, să întri în gheena, în focul cel nestins,
44. Unde viarmele lor nu moare și focul nu se stinge.
45. Și de te va sminti piciorul tău, taie pre el, mai bine iaste ție în viață să întri șchiop, decât, doao picioare având, să te bagi în gheenă, în focul nestins,
46. Unde viarmele lor nu moare și focul nu se stinge.
47. Și de te sminteaște ochiul tău, scoate-l, mai bine iaste ție cu un ochiu să întri întru împărăția lui Dumnezău, decât, doi ochi având, să te bagi în focul gheenei,
48. Unde viarmele lor nu moare și focul nu se stinge.
49. Că tot cu foc să va săra, și toată jârtva cu sare să va săra.
50. Bună e sarea; iară sarea de să va face nesărată, cu ce o veți îndulci? Aveți întru voi sare și vă veți împăca unii cu alalți“.
CAP 10
[modifică]
1. Și de acolo sculându-se, veni în hotarăle Iudeii, de ceaea parte de Iordan, și să adună iară la el mulțime și, cum avea obiceaiu, iară-i învăța pre ei.
2. Și apropiindu-se fariseii, întrebară pre el: „Oare cade-se bărbatului a-ș lăsa muiarea?“, ispitindu-l pre el.
3. Iară el, răspunzând, zise lor: „Ce au poruncit voao Moisi?“
4. Iară ei ziseră: „Moisi au rânduit să-i scrie carte de despărțire și să o lase“.
5. Și răspunzând, Iisus zise lor: „Cătră năsilnicia inemii voastre au scris voao porunca aceasta.
6. Iară de ’nceputul zidirei, bărbat și muiarea i-au făcut Dumnezău pre ei.
7. Dirept aceaea va lăsa omul pre tată-său și pre mumă-sa și să va lipi cătră muiarea lui.
8. Și vor fi amândoi un trup, cât de-acii nu mai sânt doi, ce un trup.
9. Deci care au împreunat Dumnezău, omul să nu desparță“.
10. Și în casă iară întrebară ucenicii lui pre el de acela lucru:
11. „Și vericine-ș va lăsa muiarea lui și va lua alta, preacurveaște spre ea.
12. Și muiarea, de-ș va lăsa bărbatul ei și să va mărita după altul, preacurveaște“.
13. Și aduseră lui copii, ca să să atingă de ei, iară ucenicii certa pre ceia ce-i aducea.
14. Carea văzând Iisus, nu-i păru bine și zise lor: „Lăsaț copiii să vie la mine și nu oprireț pre ei, că unora ca acestora iaste împărăția lui Dumnezău.
15. Adevăr grăiescu voao, vercine nu va priimi împărăția lui Dumnezău ca copilul, nu va întra întru ea“.
16. Și, luându-i în brațe, puse-ș mânile pre ei și-i blagoslovi.
17. Și ieșind el în cale, alergă oarecine și, îngenunchind înainte-i, întreba pre el: „Învățătoriule bune, ce voiu face ca să moștenescu viața veacilor?“
18. Iară Iisus zise lui: „Ce-m zici bun? Nimeni nu iaste bun fără numai unul Dumnezău.
19. Știi poruncile: nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi strâmbu, nu păgubi, cinsteaște pre tatăl tău și pre mumă-ta“.
20. Iară el, răspunzând, zise lui: „Învățătoriule, aceastea toate le-am păzit den tinereațele meale“.
21. Iară Iisus, căutând spre el, îl îndrăgi și-i zise lui: „Încă una-ț lipseaște: pasă, câte ai vinde și dă săracilor, și vei avea comoară în ceriu; și vino de umblă după mine, luându-ț crucea“.
22. Iară el, întristându-se pentru cuvânt, să duse mâhnit, că avea avuție multă.
23. Și căutând Iisus împrejur, zise ucenicilor lui: „Cum anevoie ceia ce au avuțiile întru împărăția lui Dumnezău vor întra!“
24. Iară ucenicii să mira de cuvintele lui. Iară Iisus, răspunzând, iară zise lor: „Fiilor, cum anevoie iaste celor ce nădejduiesc pren avuții a întra întru împărăția lui Dumnezău:
25. Mai lesne iaste cămilei pren urechile acului a treace, decât bogatului întru împărăția lui Dumnezău să între“.
26. Iară ei mai mult să mirară, zicând întru eiș: „Cine poate să să spăsească?“
27. Iară Iisus, căutând spre ei, zise: „La oameni fără putință e, iară nu la Dumnezău, că toate să pot lângă Dumnezău“.
28. Și începu Petăr a zice lui: „Iată, noi am lăsat toate și am venit după tine“.
29. Și răspunzând, Iisus zise: „Adevăr grăiesc voao, nimeni nu iaste carele ș’au lăsat casa, sau frații, sau surorile, sau tată, au muma, au muiarea, sau feciorii, au moșii pentru mine și pentru Evanghelie,
30. De nu va lua cu o sută de părți mai mult: acum, în vreamea aceasta, case și frați și surori și mume și feciori și moșii cu goniri, și în veacul cel viitoriu viața veacinică.
31. Că mulți vor fi cei dentâiu apoi și cei de apoi întâiu“.
32. Și era pre cale, suindu-se în Ierusalim, și Iisus era mergând înainte-le. Și să spământară și mergând după el să temea. Și luând iară pre cei 12, începu lor a spune ceale ce era lui să să întâmple,
33. Că, „Iată, ne suim la Ierusalim și Fiiul Omenesc da-să-va arhiereilor și cărturarilor; și-l vor judeca pre el spre moarte și vor da pre el limbilor.
34. Și vor batjocuri pre el și-l vor bate pre el și-l vor scuipi pre el și-l vor omorî pre el și a treia zi va învia“.
35. Și veniră cătră el Iacov și Ioan, feciorii lui Zevedeiu, zicând: „Învățătoriule, vom ca verice vom ceare să faci noao“.
36. Iară el zise lor: „Ce veț să vă fac voao?“
37. Iară ei ziseră lui: „Dă-ne noao ca să șădem unul de-a direapta ta, altul de-a stânga ta, întru slava ta“.
38. Iară Iisus zise lor: „Nu știț ce ceareț! Putea-veț bea păharul care eu beau și cu botezul care eu mă botez să vă botezați?“
39. Iară ei ziseră lui: „Putea-vom“. Iară Iisus zise lor: „Păharul care eu voiu bea bea-l-veț, și cu botezul care eu mă voiu boteza boteza-vă-veț.
40. Iară a ședea de-a direapta mea și de-a stânga mea nu iaste mie a da, ce celora ce s’au gătit“.
41. Și auzind cei zeace, începură a să mânia pre Iacov și pre Ioan.
42. Iară Iisus, chemând pre ei, zise lor: „Știț că cei ce li să pare a birui pre limbi domnesc pre ei și mai-marii lor stăpânesc pre ei.
43. Iară întru voi nu va fi așa, ce cine va vrea să fie mare întru voi, să fie slugă voao.
44. Și cela ce va vrea să fie voao întâiul, fi-va slugă tuturor.
45. Că și Fiiul Omenesc n’au venit să i să slujască, ce să slujască și să dea sufletul lui răscumpărare pentru mulți“.
46. Și veniră în Erihon. Și ieșind el den Erihon și ucenicii lui și mulțime multă, Vartimeiu orbul, fiiul lui Timeiu, șădea lângă cale, cerșind.
47. Și auzind că iaste Iisus Nazarineanul, începu a striga și a zice: „Fiiul lui David, Iisuse, miluiaște-mă!“
48. Și certa pre el mulți ca să tacă, iară el cu mult mai vârtos striga: „Fiiul lui David, miluiaște-mă!“
49. Și stând Iisus, zise să-l cheame. Și chemară pre orbul, zicând lui: „Cutează, scoală, că te cheamă“.
50. Iară el, lepădând veșmântul său, să sculă de veni la Iisus.
51. Și răspunzând, zise Iisus lui: „Ce vei să-ț fac ție?“ Iară orbul zise lui: „Învățătoriule, ca să văz“.
52. Iară Iisus zise lui: „Pasă, credința ta te vindecă“. Și atunceaș văzu și mergea după Iisus pre cale.
CAP 11
[modifică]
1. Și când să apropiară cătră Ierusalim, la Vithfaghi și Vithania, cătră Muntele Maslinilor, trimise doi den ucenicii lui.
2. Și zise lor: „Meargeț în cel sat ce e în preajma voastră și, îndată întrând într’însul, afla-veț un mânz legat, pre carele nimeni den oameni n’au șăzut. Dezlegându-l pre el, aduceți-l.
3. Și de ar zice voao cineva: ‘Ce faceț aceasta?’, ziceț că Domnului trebuiaște și numaidecât îl va trimite acicea“.
4. Deci mearseră și aflară mânzul, legat lângă ușă, afară la răspântia drumului, și-l dezlegară pre el.
5. Și unii den carii sta acolea ziseră lor: „Ce faceț de dezlegaț mânzul?“
6. Iară ei ziseră lor cum le poruncise Iisus, și-i lăsară pre ei.
7. Și aduseră mânzul la Iisus și puseră pre el veșmintele lor și șăzu pre el.
8. Iară mulți așternură veșmintele lor pre cale, iară alții tăia stâlpări den copaci și le așternea pre cale.
9. Și cei ce mergea înainte și cei dendărăt striga, grăind: „Osanna! Blagoslovit cel ce vine întru numele Domnului!
10. Blagoslovită împărăția carea vine întru numele Domnului părintelui nostru David! Osanna întru înălțime!“
11. Și întră în Ierusalim Iisus și în besearică și, căutând împrejur toate, fiind ceasul de sară, ieși în Vithania cu cei doisprăzeace.
12. Și a doao zi, ieșind ei den Vithania, flămânzi.
13. Și văzând un smochin de departe având frunze, veni să vază, cândai va afla ceva într’însul; și deaca veni la el, nemica nu află, fără numai frunzele, că nu era încă vreamea smochinelor.
14. Și, răspunzând, Iisus zise lui: „De acum niceodinioară nimeni den tine rod să nu mănânce în veac“. Și auziia ucenicii lui.
15. Și veniră iară în Ierusalim. Și întrând Iisus în besearică, începu a scoate pre cei ce vindea și cumpăra în besearică, și measele schimbătorilor și scaunile celor ce vindea porumbi le răsturnă.
16. Și nu lăsa pre nimeni să poarte vas pren besearică.
17. Și învăța zicând lor: „Au nu iaste scris că casa mea casă de rugăciune să va chema, la toate limbile? Iară voi făcut-aț pre ea peșteră tâlharilor“.
18. Și auziră cărturarii și mai-marii popilor. Și căuta cum l-ar piarde pre el, că să temea de el, căci toată mulțimea să mira de învățătura lui.
19. Iară când fu sară, ieși Iisus afară den oraș.
20. Și dimineața trecând, văzură smochinul uscat den rădăcină.
21. Atuncea, aducându-ș aminte, Petăr zise lui: „Ravvi, iată, smochinul pre carele blestemași secă“.
22. Și, răspunzând, Iisus zise lor: „Aveți credința lui Dumnezău.
23. Că adevăr grăiescu voao, că cine ar zice muntelui acestuia: Rădică-te și te aruncă în mare, și nu să va îndoi întru inima sa, ce să crează că cealea ce va zice vor fi, fi-va lui au ce va zice.
24. Dirept aceasta zic voao: Toate câte veți ceare, rugându-vă, să creadeți că veți lua și vor fi voao.
25. Și când stați a vă ruga, iertați asupra cuiva verice aveți, ca și Tatăl vostru cel den ceriuri să iarte voao greșalele voastre.
26. Iară de nu veți ierta voi, nice Tatăl vostru cel den ceriuri va ierta voao greșalele voastre“.
27. Și veniră iară în Ierusalim. Și, în besearică îmblând el, veniră la el mai-marii popilor și cărturarii și bătrânii.
28. Și zisără lui: „Cu ce puteare faci aceastea? Și cine ț’au dat ție această puteare ca să faci aceastea?“
29. Iară Iisus, răspunzând, zise lor: „Întreba-voiu și eu pre voi un cuvânt; și-m răspundeți mie, și eu voiu spune voao cu ce puteare facu aceastea:
30. Botezul lui Ioan den ceriu era, au de la oameni? Răspundeți-mi!“
31. Și cugetară întru sine, grăind: „De vom zice: ‘Den ceriu’, va zice: ‘Direp ce dară n’ați crezut lui?’
32. Ce de vom zice: ‘De la oameni’“, să temea de norod, că toți-l avea pre Ioan că adevărat proroc era.
33. Și, răspunzând, zisără lui Iisus: „Nu știm“. Și Iisus, răspunzând, zise lor: „Nici eu voiu spune voao cu ce puteare fac aceastea“.
CAP 12
[modifică]
1. Și începu lor în pilde a zice: „Un om sădi vie, și împrejur o îngrădi, și săpă teasc, și zidi turn, și o deade lucrătorilor, și să duse departe.
2. Și trimise la viari slugă la vreame, ca să ia de la viari den roada viei.
3. Iară ei, prinzând pri el, îl bătură și-l trimiseră deșărt.
4. Și iară trimise cătră ei altă slugă; și pre acela, ucigându-l cu pietri, îi sparseră capul și-l trimiseră batjucorit.
5. Și iară pre altul trimise, și pre acela omorâră; și pre alții mulți, pre unii bătându-i, iară pre alții omorând.
6. Deci încă un fiiu având iubit al său, trimise și pre acela cătră ei, pe urmă zicând că ‘Să vor rușina de fiiul mieu’.
7. Iară viarii ziseră întru sine că ‘Acesta iaste moșteanul, veniți să omorâm pre el și a noastră va fi moșia’.
8. Și prinzându-l pre el, omorâră-l și-l lepădară afară den vie.
9. Ce dară va face domnul viei? Veni-va și va piarde pre lucrători și va da via altora.
10. Nici scrisoarea aceasta ați cetit: ‘Piatra carea o lepădară ziditorii, aceaea fu în capul unghiului’?
11. De la Domnul fu aceasta și iaste minunată în ochii noști“.
12. Și căuta pre el să-l prinză, ce să temură de mulțime, că conoscură că spre ei zice acea pildă. Și lăsându-l pre el, să duseră.
13. Și trimiseră la el unii den farisei și den irodiani, ca să-l prinză cu cuvântul.
14. Iară ei, deaca veniră, ziseră lui: „Învățătoriule, știmu-te că adevărat ești și nu grijăști de nemică, că nu cauți în fața oamenilor, ce în direptate calea lui Dumnezău înveți. Cade-se a da dajde împăratului au ba? Da-vom au nu vom da?“
15. Iară el, știind fățăria lor, zise lor: „Ce mă ispitiți? Aduceți-m un ban să văzu“.
16. Iară ei aduseră. Și zise lor: „Al cui chip iaste acesta și scriptura?“ Iară ei ziseră lui: „A lui chesariu“.
17. Și, răspunzând, Iisus zise lor: „Daț ce e a lui chesariu lui chesariu, și ale lui Dumnezău lui Dumnezău“. Și să mirară de el.
18. Și veniră saduchei la el, carii zic înviere să nu fie, și întrebară pre el, zicând:
19. „Învățătoriule, Moisi au scris noao că de va muri cuiva fratele și-i va rămânea muiarea și feciori nu va lăsa, ca să ia fratele său muiarea lui și să râdice sămânța fratelui său.
20. Șapte frați era. Și cel dentâiu luo muiare și, murind, nu lăsă sămânță.
21. Și al doilea luo pre ea, și muri, și nici acela nu lăsă sămânță. Și al treilea iară așa.
22. Și o luară pre ea câte șapte și nu lăsară sămânță. Mai apoi de toți muri și muiarea.
23. Dară la înviere, când vor învie, a căruia den ei va fi muiarea? Că câte șapte au avut pre ea muiare?“.
24. Și răspunzând, Iisus zise lor.: „Au nu pentru aceaea vă rătăciți, că neștiind scripturile, nice putearea lui Dumnezău?
25. Că, după ce vor învie den morți, nici să vor însura, nici să vor mărita, ce sânt ca îngerii carii sânt în ceriuri.
26. Iară de morți, că vor învia, au n’ați cetit în cartea lui Moisi cumu-i grăi lui Dumnezău den rug, zicând: ‘Eu-s Dumnezăul lui Avraam și Dumnezăul lui Isaac și Dumnezăul lui Iacov’?
27. Nu iaste Dumnezău morților, ce al viilor. Dară voi mult rătăciți!“
28. Și apropiindu-se unul den cărturari, auzind pre ei prigonindu-se, văzând că celora bine le-au răspuns, întrebă pre el: „Carea iaste poruncă mai întâiu de toate?“
29. Iară Iisus răspunse lui că mai întâiu de toate poruncile: „Auzi, Israile, Domnul Dumnezăul nostru Domnul unul iaste,
30. Și să iubești pre Domnul Dumnezăul tău den toată inima ta și den tot sufletul tău și den tot cugetul tău și den toată tăria ta. Aceasta e porunca dentâiu.
31. Și a doua aseamenea ei: Să iubești pre vecinul tău ca pre tine. Mai mare de aceastea altă poruncă nu iaste“.
32. Atunci zise lui cărturariul: „Bine, Învățătoriule. Pre adevărat grăiș că unul iaste Dumnezău și nu iaste altul fără el.
33. Și a iubi pre el den toată inema și den tot înțelesul și den tot sufletul și den toată tăria și a iubi pre vecinul ca pre sine mai mult iaste decât toate arderile-de-tot și jârtvele“.
34. Și văzând pre el Iisus că cu înțelepciune răspunse, zise lui: „Nu ești departe de împărăția lui Dumnezău“. Și nimeni nu mai îndrăzniia să-l întreabe pre el.
35. Și răspunzând, Iisus zicea, învățând în besearică: „Cum zic cărturarii că Hristos iaste fiiul lui David?
36. Că însuși David zis-au în Duhul Sfânt: ‘Zice Domnul Domnului mieu: Șăzi de-a direapta mea, până când voiu pune pizmașii tăi scaun supt picioarele tale’.
37. Însuși dară David îi zice lui Domnu; și de unde lui fecior iaste?“ Și cea multă gloată asculta pre el cu dulceață.
38. Și zicea lor întru învățătura lui: „Socotiți-vă de cărturarii carii le place a îmbla în podoabe și închinăciune în târguri,
39. Și șăderile întâiu în săboară și șăderi mai înainte la ospeațe,
40. Carii înghit casele văduvelor și cu prilej îndelung rugăciune făcând; aceștea vor lua mai grea judecată“.
41. Și șăzând Iisus dirept visterie, priviia cum aruncă mulțimea bani în vistiariu. Și mulți bogați arunca mult.
42. Și viind o văduo săracă, aruncă doi fileari, ce iaste un condrant.
43. Și chemând pre ucenicii lui, zise lor: „Adevăr zic voao că aceasta văduo săracă mai mult aruncă decât toți cei ce aruncară in sicriiu.
44. Că toți den prisoseala lor au aruncat, iară aceasta, den lipsa ei, tot cât au avut au aruncat, toată avuția ei“.
CAP 13
[modifică]
1. Și ieșind el den besearecă, zise lui unul den ucenicii săi: „Învățătoriule, vezi ce fealiuri de pietri-s și ce fealiuri de zidiri!“
2. Și Iisus, răspunzând, zise lui: „Vezi aceastea zidire mare? Nu să va lăsa piatră pre piatră care să nu să răsipească“.
3. Și șăzând el în Muntele Maslinilor, împotriva besearecii, întrebară pre el, de eluș, Petăr și Iacov și Ioan și Andrei:
4. „Spune noao când vor fi aceastea? Și ce e sămnul când să vor sfârși aceastea toate?“
5. Iară Iisus, răspunzând lor, începu a zice: „Căutaț nimeni pre voi să nu vă înșale.
6. Că mulți vor veni în numele mieu, zicând că eu sânt, și pre mulți vor amăgi.
7. Iară când veț auzi oști și vești de oști, nu vă turburareț, că să cade să fie aceastea, ce încă nu va fi sfârșitul.
8. Că să va rădica limbă pre limbă și împărăție pre împărăție și vor fi cutremuri pre-alocuri și vor fi foameț și turburări – începăturile durorilor aceastea.
9. Ce vă păziț voi înșivă, că vor da pre voi în sfaturi și pre la săboară bătuț veț fi și înaintea diregătorilor și împăraților veț sta, pentru mine, întru mărturie lor.
10. Și la toate limbile trebuiaște mai nainte să să propoveduiască Evanghelia.
11. Iară când vă vor duce pre voi dându-vă, nu vă grijireț mai nainte ce veț grăi, nici vă învățareț, ce care să va da voao într’acel ceas aceaea grăiț. Că nu veț fi voi ceia ce grăiți, ce Duhul Sfânt.
12. Și va da frate pre frate spre moarte și tată pre fecior și să vor scula feciorii pre părinți și-i vor omorî pre ei.
13. Și veț fi urâț de toți pentru numele mieu; iară cela ce va răbda până în sfârșit, acela să va mântui.
14. Iară când veț vedea urâciunea pustiirei, carea e zisă de Daniil prorocul, stând unde nu se cade (cela ce va ceti să înțeleagă), atuncea carii vor fi în Iudea să fugă la munți.
15. Și cela ce va fi în pod să nu să pogoară în casă, nici să între să ia ceva den casa lui.
16. Și cel den câmpu fiind să nu să întoarcă înapoi să ia veșmântul lui.
17. Iară vai de ceale ce vor avea în pântece și de aplecătoare în zilele acealea!
18. Ce vă rugați să nu fie fuga voastră iarna.
19. Că vor fi zilele acealea necaz ca carele n’au fost de ’nceputul zidirei, carea au zidit Dumnezău, până acum și nici va mai fi.
20. Și de n’ar fi scurtat Dumnezău zilele acealea, nu s’ar hi mântuit tot trupul, ce pentru cei aleș, carii au ales, au ciuntit zilele acealea.
21. Și atuncea de ar zice voao cineva: Iată, acicea e Hristos, sau iată colo, nu creadereț.
22. Că să vor scula hristoși mincinoș și proroci mincinoș și vor da seamne și minuni, ca să înșale și pre cei aleș, de-ar putea.
23. Iară voi vă păziț. Iată, mai nainte vă spuș voao toate.
24. Ce în zilele acealea, după strânsoarea aceaea, soarele să va întuneca și luna nu va da lumina ei.
25. Și stealele ceriului cădea-vor și puterile ceale den ceriuri să vor clăti.
26. Și atuncea vor vedea pre Fiiul Omenesc viind în nori, cu puteare multă și slavă.
27. Și atunci va trimite îngerii săi și va aduna pre cei aleș ai săi den ceale patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea ceriului.
28. Dară de la smochin învățați pilda: când va fi stâlparea lui moale și înfrunzeaște, să știț că aproape iaste vara.
29. Așa și voi, când veț vedea aceastea făcându-se, să știț că aproape iaste, la uși.
30. Adevăr grăiesc voao că nu va treace ruda aceasta până nu vor fi aceastea toate.
31. Ceriul și pământul va treace, iară cuvintele meale nu vor treace.
32. Iară de ziua aceaea și ceasul nimeni nu știe, nice îngerii carii sânt în ceriu, nici Fiiul, fără numai Tatăl.
33. Vedeț, prevegheaț și vă rugaț, că nu știț când va fi vreamea.
34. Ca un om ce să duce departe lăsându-ș casa lui, și dând slugilor lui putearea și fieștecăruia lucrul lui, și portariului porunci să preveaghe.
35. Dirept aceaea prevegheați (că nu știț când va veni domnul casei: sara, au la miazănoapte, au la cântatul cocoșilor, au demineață),
36. Să nu cumva, viind fără veaste, să afle pre voi dormind.
37. Iară cealea ce zic voao, tuturor zic: Prevegheați!“
CAP 14
[modifică]
1. Era Paștile și Azimele după doao zile. Și căuta mai-marii popilor și cărturarii cum pre el, cu înșălăciune prinzându-l, să-l omoară.
2. Și zicea: „Nu în praznic, ca să nu fie gâlceavă norodului“.
3. Și fiind el în Vithania, în casa lui Simon Stricatul, șăzând el, veni o muiare având un vas de mir de nard de credință, de mult preț, și, sfărmând vasul, vărsă pre capul lui.
4. Și era oarecarii de le părea rău întru sine și zicea: „Dirept ce fu această pagubă a mirului?
5. Că s’ar fi putut vinde acesta în mai mult de 300 de dinari și să să dea săracilor“. Și împuta ei.
6. Iară Iisus zise: „Dați-i pace. Ce o supărați pre ea? Bun lucru făcu cu mine.
7. Că în toată vreamea săracii aveți cu voi și, când veți vrea, puteți face lor bine, iară pre mine nu mă aveți pururea.
8. Aceasta ce au avut, au făcut: apucă înainte să ungă trupul mieu, spre îngropare.
9. Adevăr grăiescu voao, oriunde să va propovedui Evanghelia, aceasta, în toată lumea, și ce au făcut aceasta, zice-să-va, întru pomenirea ei“.
10. Și Iuda Iscariotis, unul den cei doisprăzeace, mearse cătră mai-marii popilor, ca să-l vânză pre el lor.
11. Iară ei, auzind, să bucurară și făgăduiră lui să-i dea arginți. Și căuta cum cu prileju să-l vânză.
12. Și în ziua dentâi a Azimelor, când jârtviia Paștile, zisără lui ucenicii: „Unde vei să meargem să gătim, să mănânci Paștile?“
13. Și trimise doi den ucenicii lui și zise lor: „Meargeți în oraș și va timpina pre voi un om, purtând un vas cu apă; meargeți după el.
14. Și oriunde va întra, ziceți stăpânului casii că Dascălul zice: ‘Unde iaste sălașul unde voiu mânca Paștile cu ucenicii miei?’
15. Și acela voao va arăta un cerdac mare așternut, gătit. Acolo gătiți noao“.
16. Și mearsără ucenicii lui și veniră în cetate și aflară așa cum zisease lor și gătiră Paștile.
17. Și sara fiind, veni cu cei doisprăzeace.
18. Deci șăzând ei și mâncând, zise Iisus: „Adevăr grăiescu voao că unul den voi mă va vinde, cel ce mănâncă cu mine“.
19. Iară ei începură a să întrista și a zice lui, unul câte unul: „Să nu fiu eu?“ Și altul: „Să nu fiu eu?“
20. Iară el, răspunzând, zise lor: „Unul den doisprăzeace, carele întinge cu mine în blid.
21. Ce Fiiul Omenescu va mearge cumu e scris pentru el; ce vai omului aceluia de carele Fiiul Omenescu să va vinde. Mai bine au vrut fi lui să nu fie născut omul acela“.
22. Și mâncând ei, luând Iisus pâine, blagoslovind, frânse și deade lor și zise: „Luați, mâncați, acesta e trupul mieu“.
23. Și luând păharul, dând har, deade lor și băură dentr’însul toți.
24. Și zise lor: „Acesta-i sângele mieu, cel al legii ceii noao, carele pentru mulți să varsă.
25. Adevăr zic voao că de acum nu voiu bea den rodul viții până în ziua aceaea cându-l voiu bea nou întru împărăția lui Dumnezău“.
26. Și lăudând, ieșiră în Muntele Maslinilor.
27. Și zise Iisus lor că „Toți vă veți sminti în mine, în noaptea aceasta, că scris iaste: ‘Bate-voiu păstoriul, și să vor răsipi oile’.
28. Ce după ce voiu învia, voiu mearge mai nainte de voi în Galilea“.
29. Iară Petăr zise lui: „De s’ar și toți sminti, iară eu nu“.
30. Atuncea zise lui Iisus: „Adevăr zic ție că astăzi, în noaptea aceasta, mai nainte până nu va cânta cocoșul de doao ori, de trei ori te vei lepăda de mine“.
31. Iară el mai vârtos zicea: „De mi’ar fi și a muri cu tine, nicicum nu mă voiu lepăda de tine“. Așijderea și toți zicea.
32. Și veniră în locul ce să cheamă Ghethsimani, și zise ucenicilor săi: „Șădeți aicea până mă voiu ruga“.
33. Și luo pre Petăr și pre Iacov și pre Ioan cu el și începu a să spământa și a să îngrija.
34. Și zise lor: „Întristatu e sufletul mieu până la moarte. Rămâneți aicea și privegheați“.
35. Și mergând înainte puținel, căzu la pământ și să rugă ca, de are fi cu putință, să treacă de la el ceasul.
36. Și zicea: „Avva, Părinte, toate să pot ție, treci de la mine păharul acesta. Ce nu ce voiu eu, ce ce tu“.
37. Și veni și află pre ei dormind. Și zise lui Petăr: „Simone, dormi? Nu putuș un ceas priveghea?
38. Privegheați și vă rugați, să nu întrați în bântuială, că duhul iaste pohtitoriu, iară trupul e slabu“.
39. Și iarăș mearsă de să ruga, acelaș cuvânt zicând.
40. Și întorcându-se, află pre ei iarăș dormind (că era ochii lor îngreuiaț), și nu știia ce vor răspunde lui.
41. Și veni a treia oară și zise lor: „Dormiț de acum și odihniț. Destul! Veni ceasul. Iată, să dă Fiiul Omenesc în mânile păcătoșilor.
42. Sculaț să meargem. Iată, cela ce m’au vândut s’au apropiat“.
43. Și îndată, încă grăind el, veni Iuda, unul den cei doisprăzeace, și cu el mulțime multă cu sabii și leamne, de la arhierei și cărturari și bătrâni.
44. Și dedease cela ce-l vânduse pre el sămn lor, zicând: „Pre carele voiu săruta, acela iaste. Prindeț pre el și-l duceț cu pază“.
45. Și viind numaicât, să apropie la el, zise lui: „Ravvi, Ravvi!“. Și-l sărută pre el.
46. Iară ei puseră mânile lor pre el și-l prinseră.
47. Iară unul den ceia ce sta scoase sabia, lovi pre sluga arhiereului și-i tăie lui ureachea.
48. Și răspunzând, Iisus zise lor: „Ca la un tâlhariu ați ieșit cu sabii și leamne, să mă prindeți.
49. În toate zilele am fost cătră voi în besearecă, învățând, și nu mă prinseț. Ce ca să să împle scripturile“.
50. Și lăsându-l pre el, toți fugiră.
51. Iară un voinic tânăr mergea după el, învăluit fiind cu un cearșaf, peste pialea goală, și-l prinseră pre el tinerii.
52. Iară el, lăsând cearșaful, gol fugi de la ei.
53. Și duseră pre Iisus la arhiereu și să adunară la el toți mai-marii popilor și bătrânii și cărturarii.
54. Iară Petăr pre departe mergea după el, până înlăuntru, la curtea arhiereului, și era șezând împreună cu slugile și încălzându-se la foc.
55. Iară mai-marii popilor și tot sfatul căuta spre Iisus mărturie ca să-l omoară pre el, și nu afla.
56. Că mulți mărturisiia spre el strâmbu și nu să tocmiia mărturiile.
57. Atunci unii, sculându-se, mărturisiia strâmbu asupra lui, zicând
58. Că „Noi am auzit pre el zicând că ‘Eu voiu surpa beseareca aceasta cea făcută cu mâna și în trei zile altă, nefăcută cu mâna, voiu zidi’“.
59. Și nici așa nu era aseamene mărturia lor.
60. Și, sculându-se popa cel mare în mijloc, întrebă pre Iisus, zicând: „Nu răspunzi nemică ce aceștea mărturisescu asupra ta?“
61. Iară el tăcea și nemica nu răspundea. Și iară-l întrebă pre el arhiereul și zise lui: „Tu ești Hristos, Fiiul celui blagoslovit?“
62. Iară Iisus zise: „Eu sânt și veț vedea pre Fiiul Omenesc șăzând de-a direapta puterii și viind asupra norilor ceriului“.
63. Iară arhiereul, rupându-ș veșmintele sale, zise: „Ce ne mai trebuiaște noao mărturie?
64. Auzit-aț hulele; ce vă pare voao?“ Iară ei toți judecară pre el a fi vinovat morții.
65. Și începură unii a scuipi pre el și a acoperi fața lui și a-l bate preste obraz pre el și a zice lui: „Proroceaște!“ Și slugile îl bătea cu palmele preste obraz.
66. Și fiind Petăr în curte jos, veni una den slujnicele arhiereului.
67. Și văzând pre Petăr încălzindu-se, căutând spre el, zise: „Și tu cu Nazarineanul Iisus erai“.
68. Iară el să lepădă, zicând: „Nu știu, nici știu ce grăiești tu“. Și ieși afară înaintea curții; și cucoșul cântă.
69. Și slujnica, văzând pre el, iară începu a zice celora ce sta acolea că „Acesta dentr’înșii iaste“.
70. Iară el iară să lepădă. Și preste puținel iară cei ce sta ziseră lui Petăr: „Adevăr den ei ești, că galilean ești și graiul tău seamăna“.
71. Iară el începu a să blăstăma și a să jura că „Nu știu pre omul acela carele ziceț“.
72. Și a doao oară cântă cucoșul. Și-ș aduse aminte Petăr de cuvântul carele-i zisease lui Iisus, că „Mai nainte de ce va cânta cocoșul de doao ori, de trei ori te vei lepăda de mine“. Și începând plângea.
CAP 15
[modifică]
1. Și dimeneața, numaidecât sfat făcând mai-marii popilor cu bătrânii și cărturarii și cu tot sfatul, legând pre Iisus, duseră-l și-l deaderă lui Pilat.
2. Și întrebă pre el Pilat: „Tu ești împăratul jidovilor?“ Iară el, răspunzând, zise lui: „Tu zici“.
3. Și-l pârâia pre el mult mai-marii popilor.
4. Iară Pilat iarăș întrebă pre el, zicând: „Nu răspunzi nemică? Vezi câte mărturisesc asupra ta“.
5. Iară Iisus de-acii nemică nu răspunse, cât să mira Pilat.
6. Iară la praznic sloboziia lor câte un legat, pre carele cerea.
7. Și era cel ce-l chema Varavva, prinsu cu cei împreună cu el cetaș, legat carei în zarvă făcuse ucidere.
8. Și strigând mulțimea, începură a ceare să le facă cum pururea le făcea lor.
9. Iară Pilat răspunse lor, zicând: „Veți să slobozu voao pre împăratul jidovilor?“
10. (Că știia că pentru pizma îl dedease pre el arhiereii).
11. Iară arhiereii învitară mulțimea ca mai vârtos pre Varavva să sloboaze lor.
12. Și Pilat, răspunzând, iară zise lor: „Dară ce veți să fac cestuia ce-i ziceți împăratul jidovilor?“
13. Iară ei iară strigară: „Răstigneaște pre el!“
14. Iară Pilat zicea lor: „Ce rău au făcut?“ Iară ei mai vârtos au strigat: „Răstigneaște pre el!“
15. Iară Pilat, vrând să facă pre voia mulțimei, slobozi lor pre Varavva și deade pre Iisus, bătându-l, ca să-l răstignească.
16. Iară slujitorii duseră pre el înlăuntru în curte, carea iaste divan, și chemară tot șireagul.
17. Și îmbrăcară pre el în mohorât și-i puseră lui, împletind, cunună de spini.
18. Și începură a să închina lui, zicând: „Bucură-te împăratul jidovilor!“
19. Și bătea capul lui cu trestie și scuipiia pre el și, duplecându-se în genunchi, să închina lui.
20. Și deaca-ș bătură joc de el, dezbrăcară-l de mohorât și îmbrăcară pre el în veșmintele lui și-l scoaseră să-l răstignească.
21. Și siliră pre un om ce trecea, anume Simon Chirineiu (viind den câmp, tatăl lui Alexandru și a lui Ruf), să ducă crucea lui.
22. Și duseră pre el în locul Golgothii, care iaste tălmăcindu-se „Locul Căpățânilor“.
23. Și deaderă lui să bea vin mestecat cu zmirnă, iară el nu luo.
24. Și răstignindu-l pre el, împărțiia veșmintele lui, aruncând sorțu spre eale, cine ce ar lua.
25. Și era ceasul al treilea și răstigniră pre el.
26. Și era scrisoarea vinei lui scrisă: „ÎMPĂRATUL JIDOVILOR“.
27. Și cu el răstigniră doi tâlhari, unul de-a direapta și altul de-a stânga lui.
28. Și să împlu scriptura, carea zice: „Și cu cei fără de leage să socoti“.
29. Iară ceia ce trecea huliia pre el, clătind capetele lor și grăind: „Ua! Cela ce strică beseareca și în trei zile o zideaște!
30. Mântuiaște-te pre tine și pogori de pre cruce!“
31. Așijderea și arhiereii, bătându-ș joc unul cătră alt, cu cărturarii zicea: „Pre alții au mântuit, iară pre sine nu să poate mântui;
32. Hristos, împăratul lui Israil, pogoare-se acum de pre cruce, ca să vedem și să creadem“. Și cei ce era răstigniț cu el mustra pre el.
33. Și fiind ceasul al șasele, întunearec fu preste tot pământul până la al noaole ceas.
34. Și în al noaole ceas strigă Iisus cu glas mare, zicând: „Eloí, Eloí, lammá savahtaní?“, ce să zice tălmăcindu-se: „Dumnezăul Mieu, Dumnezăul Mieu, la ce m’ai părăsit?“
35. Și unii den carii sta acolea, auzind, zicea: „Iată, pre Ilie strigă“.
36. Și alergând unul și împlând bureate de oțăt și puindu-l în trestie, îi deade să bea, zicând: „Lăsaț să vedem de va veni Ilie să-l pogoare pre el“.
37. Iară Iisus, lăsând glas mare, îș deade duhul.
38. Și catapeteazma besearecii să rupse în doao, de sus până jos.
39. Și văzând sutașul carele sta den preajma lui că strigând așa răposă, zise: „Adevărat omul acesta Fiiul lui Dumnezău era!“
40. Și era și muieri de departe privind, întru carele era Maria Magdalina și Maria lui Iacov celui mic și muma lui Iosie și Salomia,
41. Carele și când era în Galilea mersease după el și slujiia lui, și altele multe carele mersease cu el în Ierusalim.
42. Și iată, sară fiind, de vreame ce era vineri, care iaste înaintea sâmbetei,
43. Veni Iosif den Arimathea, cu bun chip sfeatnic, carele și acela era așteptând împărăția lui Dumnezău, îndrăznind, întră la Pilat și ceru trupul lui Iisus.
44. Iară Pilat să miră de au murit așa curând și, chemând pre sutașul, întrebă pre el de au murit demult.
45. Și înțelegând de la sutașul, dărui trupul lui Iosif.
46. Iară el, cumpărând giulgiu și luând pre el, înfășură-l cu giulgiul și-l puse pre el în mormânt, care era scobit în piatră, și răsturnă o piatră pre ușa mormântului.
47. Iară Maria Magdalina și Maria lui Iosie priviia unde el să pune.
CAP 16
[modifică]
1. Și făcându-se sâmbăta, Maria Magdalina și Maria, muma lui Iacov, și Salomia au cumpărat unsori ca să meargă să ungă pre el.
2. Și foarte de demineață, întru una a sâmbetelor, veniră la mormânt, răsărind soarele.
3. Și grăiia una cătră alta: „Cine va răsturna noao piatra de pre ușa mormântului?“
4. Și căutând, văzură că era piatra răsturnată; că era mare foarte.
5. Și, întrând în mormânt, văzură pre un tânăr șăzând de-a direapta, îmbrăcat în veșmânt alb, și să spământară.
6. Iară el zise lor: „Nu vă spământareț! Pre Iisus căutați, Nazareneanul cel răstignit? Sculatu-s’au! Nu iaste acicea. Iată locul unde l-au pus pre el.
7. Ce meargeț, spuneț ucenicilor lui și lui Petr că va mearge, mai nainte de voi, în Galilea; acolo veț vedea pre el, cum au zis voao“.
8. Și ieșind, fugiră de la mormânt, că era cuprinse de tremur și de mirare; și nemică nimunui nu ziseră, că să temea.
9. Iară înviind demineața, în ziua dentâiu a săptămânii, arătă-să întâiu Mariei Magdalinei, dentru carea scosease 7 draci.
10. Aceaea, mergând, vesti celora ce fusease cu el, jălind și plângând.
11. Iară aceia, deaca auziră că iaste viu și l-au văzut ea, nu crezură.
12. Iară după aceaea, a doi dentr’înșii mergând să arătă, într’alt chip, mergând la un sat.
13. Și aceia, mergând, deaderă veaste celoralalți; nici pre aceia nu crezură.
14. Mai apoi, șăzând ei, cei unsprăzeace, s’au arătat și înfruntă necredința lor și împietrirea inimii, că celor ce l-au văzut pre el sculat nu crezură.
15. Și zise lor: „Meargeți în toată lumea, propoveduiți Evanghelia la toată zidirea.
16. Cela ce va creade și să va boteza, spăsi-să-va; iară cela ce nu va creade, osândi-să-va.
17. Iară seamnele celor ce vor creade aceastea vor urma: cu numele mieu dracii vor scoate, grăi-vor în limbi noao.
18. Șerpi vor lua și de-ar și bea ceva de moarte nu va strica lor, pre bolnavi mânile-ș vor pune și bine le va fi“.
19. Iară Domnul, după ce grăi lor, să luo sus în ceriu și șăzu de-a direapta lui Dumnezău.
20. Iară ei, ieșind, propoveduiră pretutindinea, Domnul împreună lucrând și cuvântul întărind, pren ceale ce urma seamne. Amin.
| ▲ Începutul paginii. |