Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/Luca
_pagina_1.png)
| ←Evanghelia de la Marco | DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ NOAUĂ EVANGHELIA DE LA LUCA |
Evanghelia de la Ioan→ |
Luca au fost vraciu den Antiohia, după aceaea au fost în cale soție credincioasă lui Pavel, și în propovedania Evangheliei soție, cum să cunoaște den Deanie 20, stih 16, și 13, 14, 15 și Cap 21, stih 1, 2, 3 i proci și Cap 27, 28 și Epistolia colaseanilor 4, stih 14 și Epistola a doua a lui Timotheiu, în Cap 4, stih 11.
CAP 1[modifică]
1. De vreame ce mulți să apucară să tocmească poveaste pentru ceale adevărate întru noi lucruri,
2. Cum ne-au dat noao cei de ’nceput singuri văzători, și slugi făcându-se cuvântului,
3. Părutu-s’au și mie, urmând de sus la toate pre amăruntul pre rând a scrie ție, putearnice Theofile,
4. Ca să cunoști întemeiarea cuvintelor pentru carele te-ai învățat.
5. Și fu în zilele lui Irod, împăratului Iudeii, oarecare preot, anume Zaharia, den rânduiala Aviei, și muiarea lui den featele lui Aaron, și numele ei Elisavet.
6. Și era direpți amândoi înaintea lui Dumnezău, îmblând întru toate poruncile și direptățile Domnului, fără prihană.
7. Și nu avea ei feciori, pentru că Elisavet era stearpă și amândoi îndelungaț întru zilele lor era.
8. Și fu când preoțiia el la rânduiala slujbei lui înaintea lui Dumnezeu,
9. După obiceaiul preoției, să întâmplă să tămâiaze întrând în beseareca Domnului.
10. Și toată mulțimea de oameni era rugându-se afară în vreamea tămâierii.
11. Iară lui să arătă îngerul Domnului, stând de-a direapta oltariului tămâierii.
12. Și Zaharia, văzând, să turbură, și frică căzu preste el.
13. Și zise cătră el îngerul: „Nu te teame, Zahario, că s’au ascultat rugăciunea ta, și muiarea ta, Elisafta, naște-va fiiu ție și vei chema numele lui Ioan.
14. Și va fi ție bucurie și mulți de nașterea lui să vor bucura.
15. Că va fi mare înaintea Domnului, și vin și sichera nu va bea, și să va împlea de Duhul Sfânt încă den zgăul mumei lui.
16. Și pre mulți fii ai lui Israil va întoarce cătră Domnul Dumnezăul lor.
17. Și el va mearge înaintea lui, cu duhul și cu putearea lui Ilie, și a întoarce inima părinților cătră feciori, și pre cei neascultători întru înțelepția celor direpți, să gătească Domnului nărod tocmit“.
18. Și zise Zaharia cătră înger: „Den ce voiu cunoaște aceasta? Că eu sânt bătrân și muiarea mea trecută în zilele ei“ .
19. Și, răspunzând îngerul, zise lui: „Eu sânt Gavriil, carele stau înaintea lui Dumnezău, și sânt trimis să grăiesc cătră tine și să vestesc ție aceastea.
20. Și iată, vei fi tăcând și nu vei putea grăi până în ziua ce vor fi aceastea, pentru căci nu crezuș cuvintele meale, carele să vor împlea la vreamea lor“.
21. Și era nărodul așteptând pre Zaharia și să mira ce să zăbăveaște în besearecă.
22. Și ieșind, nu putea grăi lor. Și cunoscură că au văzut vedeare în besearecă; și el arăta lor și rămase mut.
23. Și fu deaca să împlură zilele slujbei lui, să duse la casa lui.
24. Iară după acealea zile, zămisli Elisafta, muiarea lui, și ascundea pre sine cinci luni, zicând:
25. „Că așa-m făcu mie Domnul, în zilele carele au socotit să ia ocara mea întru oameni“.
26. Iară în a șasea lună trimes fu îngerul Gavriil de Dumnezău în orașul Galileei, care-i e numele Nazaret,
27. Cătră fecioară logodită cu bărbat căruia numele Iosif, den casa lui David; și numele fecioarei Mariam.
28. Și întrând cătră ea îngerul, zise: „Bucură-te cea plină de dar, Domnul e cu tine; blagoslovită tu întru muieri“.
29. Iară ea văzând, să turbură de cuvântul lui, și cugeta: „Oare ce ară fi închinarea aceaea?“
30. Și zise ei îngerul: „Nu te teame, Mariam, că aflaș har la Dumnezău.
31. Și iată, vei zămisli în zgău, și vei naște fiiu și vei chema numele lui Iisus.
32. Acesta va fi mare, și Fiiu Celui de Sus chema-să-va, și-i va da lui Domnul Dumnezău scaunul lui David, tatălui său,
33. Și va împărăți în casa lui Iacov în veaci, și împărăției lui nu va fi sfârșenie“.
34. Iară Mariam zise cătră înger: „Cum va fi aceasta, de vreame ce bărbat nu cunoscu?“
35. Și răspunzând, îngerul zise ei: „Duh Sfânt va pogorî spre tine și putearea Celuia de Sus te va umbri; dirept aceaea și ce să va naște den tine Sfânt, chema-să-va Fiiul lui Dumnezău.
36. Și iată Elisafta, rudenia ta, și ea zămislită fiind fiiu în bătrâneațele ei, și aceasta a șasea lună iaste ei, ce să chema stearpă.
37. Că la Dumnezău nu va neputința tot cuvântul“.
38. Iară Mariam zise: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău“. Și să duse de la ea îngerul.
39. Iară sculându-se Mariam, în zilele acealea, mearse la munte, cu degrabă, în cetatea Iudei.
40. Și întră în casa Zahariei și să închină Elisaftei.
41. Și fu când auzi Elisafta închinăciunea Mariei, săltă pruncul în pântecele ei și să împlu de Duhul Sfânt Elisafta,
42. Și strigă cu glas mare și zise: „Blagoslovită ești tu întru muieri și blagoslovit rodul pântecelui tău.
43. Și de unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului mieu cătră mine?
44. Că iată, cum fu glasul închinării tale întru urechile meale, săltă pruncul cu bucurie în pântecele mieu.
45. Și fericită e carea au crezut că va fi săvârșire celor zise ei de la Domnul“.
46. Și zise Mariam: „Măreaște sufletul mieu pre Domnul,
47. Și să bucură sufletul mieu preste Dumnezău, Mântuitoriul mieu,
48. Că căută spre smerenia slujnicei sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
49. Că făcu cu mine măriri Cel Putearnic, și sfânt e numele lui.
50. Și mila lui în neamurile neamurilor, celor ce să tem de el.
51. Făcu tărie cu brațul lui și răsipi mândrii cu cugetul inemiei lor.
52. Pogorî putearnicii den scaune și rădică smeriții.
53. Pre cei flămânzi împlu-i de bunătăți și pre cei bogați îi trimise deșărți.
54. Apucă-se Israil, feciorul lui, să pomenească mila,
55. Precum au grăit cătră părinții noștri, lui Avraam și sămenții lui, în veaci“.
56. Și rămase Mariam cu ea ca la trei luni; și să întoarse în casa ei.
57. Iară Elisaftei să împlu vreamea nașterii ei și născu fiiu.
58. Și auziră vecinii și rudeniile ei că Domnul au mărit mila lui cu ea și să bucura împreună cu ea.
59. Și fu a opta zi, veniră să taie împrejur copilul, și chema pre el pre numele tătâne-său, Zaharia.
60. Și răspunzând muma lui, zise: „Ba! Ce să va chema Ioan“.
61. Și ziseră cătră ea că: „Nimeni nu iaste în ruda ta care să să cheame cu acest nume“.
62. Ce arăta tătâne-său cum va vrea să-l cheame pre el.
63. Și el, cerșind tablă, scrise zicând: „Ioan e numele lui“. Și să mirară toți.
64. Și să deșchise gura lui numaicât și limba lui, și grăi, lăudând pre Dumnezău.
65. Și să făcu frică preste toți vecinii lor; și în tot poalele muntelui Iudeii să grăia toate cuvintele aceastea.
66. Și toți ceia ce auziia puseră întru inimile lor, zicând: „Oare ce va fi copilul acesta?“ Și mâna Domnului era cu el.
67. Și Zaharia, tatăl lui, să împlu de Duhul Sfânt și proroci, zicând:
68. „Blagoslovit Domnul Dumnezăul lui Israil, că socoti și făcu răscumpărare nărodului său;
69. Și râdică corn de spăsenie noao în casa lui David, feciorului său,
70. Precum au grăit pren rostul sfinților, celor den veac prorocii lui,
71. Mântuire dentru vrăjmașii noștri și den mâna tuturor celora ce urăsc pre noi,
72. Să facă milă cu părinții noștri, și să-ș aducă aminte de legătura lui cea Sfântă;
73. Jurământul carele au jurat cătră Avraam, părintele nostru, să dea noao.
74. Fără frică, izbăvindu-se den mânile pizmașilor noștri, să slujască lui,
75. Cu curăție și cu direptate înaintea lui, toate zilele vieții noastre.
76. Iară tu, cocoane, proroc Celui de Sus chema-te-vei, că vei îmbla înaintea feații Domnului să gătești calea lui,
77. Ca să dai conoștința spăseniei norodului lui, întru iertăciunea păcatelor lor,
78. Pentru milosârdiile milei Dumnăzăului nostru, carele ne-au socotit pre noi Răsăritul den Nălțime,
79. Să să arate celora ce întru întunearec și în umbra morții șăd, să direpteaze picioarele noastre în calea de pace“.
80. Iară Coconul creștea și să întăriia cu duhul. Și fu în pustie până în ziua arătării lui cătră Israil.
CAP 2[modifică]
1. Și fu în zilele acealea, ieși poruncă de la Chesariu Avgust să să scrie toată lumea.
2. (Aceasta scrisoare întâiu fu, domnind în Siria Chirineu.)
3. Și mergea toți să să scrie, cineș în orașul său.
4. Să sui și Iosif den Galilea, den orașul Nazaretului, în Iudea, în cetatea lui David, carea să cheamă Vithleaem (pentru căce era el den casa și den neamul lui David),
5. Să să scrie cu Maria, cea logodită cu el muiare, fiind grea.
6. Și fu fiind ei acolo, împlură-se zilele ca să nască ea.
7. Și născu pre Fiiul ei Cel Dentâiu Născut, și-l înfășă pre el, și-l puse în iasle, pentru căci nu era lor loc în sălaș.
8. Și păstori era într’acelaș loc priveghind cu fluiere și străjuind păzile nopții la turma lor.
9. Și iată, îngerul Domnului stătu asupra lor și slava Domnului au strălucit prejur ei, și să înfricoșară cu frică mare.
10. Și zise lor îngerul: „Nu vă teamereți, că, iată, vă vestescu voao bucurie mare, carea va fi la tot norodul;
11. Că să născu noao astăzi Mântuitoriu (carele iaste Hristos Domnul), în cetatea lui David.
12. Și acesta e voao sămnul: afla-veți pruncu înfășat, culcat în iasle“.
13. Și îndată fu, cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pre Dumnezău și zicând:
14. „Slava lui Dumnezău întru înălțimi și pre pământ pace, întru oameni bună voire“.
15. Și fu deaca să dusără de la ei îngerii la ceriu, oamenii, păstorii, zisără unii cătră alalți: „Să meargem, dară, în Vithleaem și să vedem cuvântul acesta ce s’au făcut, care Domnul au arătat noao“.
16. Și veniră în degrabă și aflară și pre Mariam și pre Iosif, și Coconul culcat în iasle.
17. Și văzând, au conoscut pentru graiul ce s’au grăit lor pentru Coconul acesta.
18. Și toți carii auziia să mira de carele zisease păstorii cătră ei.
19. Iară Mariam toate le păziia cuvintele aceastea, puindu-le la inima ei.
20. Și să întoarsără păstorii, slăvind și lăudând pre Dumnezău de toate cealea ce auziră și văzură, cum fu grăit cătră ei.
21. Și când să împlură opt zile, să tăie Coconul împrejur și să chemă numele lui Iisus, cel ce fu chemat de înger, încă mai nainte, până nu să prinsease el în pântece.
22. Și când să împlură zilele curățeniilor, după Leagea lui Moisi, duseră pre el în Ierusalim să-l puie înaintea Domnului
23. (Cumu e scris în Leagea Domnului, că tot ce e parte bărbătească deșchizând zgăul, sfânt Domnului chema-să-va),
24. Și ca să dea jârtvă, după cumu e zis în Leagea Domnului, o păreache de turtureale sau doi pui de porumbi.
25. Și, iată, era un om în Ierusalim, căruia îi era numele Simeon; și era omul acesta dirept și cu frica lui Dumnezău, așteptând mângâiarea lui Israil, și Duhul Sfânt era asupra lui.
26. Și era zis lui de Duhul cel Sfânt să nu vază moartea mai nainte până nu va vedea pre Hristosul Domnului.
27. Și veni cu Duhul în besearică, și când dusără înlăuntru părinții pre Coconul Iisus, să facă ei pentru el cum era obiceaiul Legii,
28. Și el luo pre el în brațele lui și binecuvântă pre Dumnezău și zise:
29. „Acum, slobozeaște pre sluga ta, Doamne, după cuvântul tău, cu pace,
30. Că văzură ochii miei mântuirea ta,
31. Carea ai gătit înaintea feații a tuturor noroadelor:
32. Lumină întru descoperirea limbilor și slavă norodului tău, Israil“.
33. Și era Iosif și muma lui mirându-se de ceale grăite pentru el.
34. Și blagoslovi pre ei Simeon și zise cătră Mariam, muma lui: „Iată, acesta zace spre cădearea și scularea a multora întru Israil, și întru semnu împotrivă grăindu-să
35. (Și ție sângură sufletulu-ț va pătrunde sabie), ca să să descoapere de la multe inimi cugete“.
36. Și era Anna prorocița, fata lui Fanuil, den ruda lui Asir, aceasta era petrecută în zile multe, lăcuind cu bărbatul ei șapte ani den fecioria ei.
37. Și ea văduvă, ca de 80 și patru de ani, carea nu să depărta de la besearică, cu posturi și cu rugăciuni slujind noaptea și ziua.
38. Și aceasta într’acel ceas stând, să mărturisiia Domnului, și grăiia de el tuturor celor ce aștepta răscumpărarea în Ierusalim.
39. Și deaca săvârșiră toate ceale după Leagea Domnului, să întoarseră în Galilea, în orașul lor, în Nazaret.
40. Iară Cuconul creștea și să întăriia cu duhul, împlându-se de înțelepție, și darul lui Dumnezău era preste el.
41. Și părinții lui mergea, în toți anii, în Ierusalim, la praznicul Paștilor.
42. Și când fu de 12 ani, suindu-se ei în Ierusalim, dupre obiceaiul praznicului,
43. Și sfârșind zilele când să întorcea ei, rămase Iisus Cuconul în Ierusalim, și n’au știut Iosif și muma lui.
44. Și gândind ei a fi el întru cei împreună-călători, mearseră cale de o zi, și-l căuta pre el pren rudenii și în cunoscuți.
45. Și, neaflându-l, să întorseră în Ierusalim, căutând pre el.
46. Și fu după a treia zi, aflară pre el în besearecă, șăzând în mijlocul dascalilor, ascultându-i și întrebând pre ei.
47. Și toț carii auziia pre el să mira de înțelepciunea și de răspunsurile lui.
48. Și văzându-l pre el, să mirară; și zise muma lui cătră el: „Fiiule, că ce făcuș noao așa? Iată, ta’tău și eu, dorind, te căutam pre tine“.
49. Și zise cătră ei: „Ce e de mă căutați? Au nu știiați că mi să cade mie a fi întru cealea ale Tatului Mieu?“
50. Iară ei nu înțeleasără cuvântul care grăi lor.
51. Și pogorî cu ei și veni în Nazaret și era ascultătoriu de ei. Și muma lui ținea toate cuvintele aceastea întru inima ei.
52. Și Iisus creștea întru înțelepție și vârstă și în dar, lângă Dumnezău și lângă oameni.
CAP 3[modifică]
1. Iară în al cincilesprăzeace ani ai domniei lui Tiverie Chesariu, domnind în Iudea Pilat den Pont, și Irod biruind a patra parte de Galilea, și Filip, fratele lui, biruind a patra parte den Itirea și den țara Trahoniei, și Lisanie, den Avilenea a patra parte biruind,
2. Pe vreamea arhiereilor Anii și Caiafei, fu cuvântul lui Dumnezău pre Ioan, fiiul Zahariei, în pustiie.
3. Și veni în tot împrejurul Iordanului, propoveduind botezul pocăinței, în iertăciunea păcatelor.
4. Cumu e scris în cartea cuvintelor Isaiei prorocul, zicând: „Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiț calea Domnului, direapte faceț cărările lui.
5. Toată valea să va împlea, și tot muntele și măgura să va smeri, și ceale strâmbe vor fi direapte, și ceale aspre spre căi neatede.
6. Și va vedea tot trupul mântuirea lui Dumnezău“.
7. Deci grăiia mulțimei cei ce mergea să să boteaze de la el: „Nașteri de năpârci, cine au arătat voao să fugiț de mânia cea viitoare?
8. Faceț, dară, roduri destoinice pocăinței și nu înceapereț a grăi întru voiș ‘Tată avem pre Avraam’, că zic voao că poate Dumnezău den ceaste pietri a râdica feciori lui Avraam.
9. Și iată și săcurea la rădăcina copacilor zace, deci tot pomul carele nu face rod bun taie-se și în foc aruncă-să“.
10. Și întrebară pre el mulțimea, zicând: „Dară ce vom face?“
11. Și, răspunzând, zise lor: „Cine are doao veșminte să dea celuia ce n’are, și cela ce are bucate așijderea să facă“.
12. Și veniră și vameși să să boteaze, și ziseră cătră el: „Învățătoriule, ce vom face?“
13. Iară el zise cătră ei: „Nemică mai mult decât vă e rânduită faceț“.
14. Și întrebară și slujitorii pre el, zicând: „Dară noi ce vom face?“ Și zise lor: „Pre nimeni să nu clintiț, nici-i năpăstuiț, ce destui fiț cu câștigurile voastre“.
15. Și așteptând oamenii și cugetând toți întru inimile lor de Ioan, nu cumva el va fi Hristos,
16. Răspunse Ioan, zicând tuturor: „Eu cu apă botez pre voi, ce vine cel mai tare de mine, căruia nu-s destoinic să dezleg cureaua încălțămintelor lui. Acela va boteza pre voi cu Duhul Sfânt și cu foc,
17. Căruia i-e lopata în mâna lui și curățeaște aria lui, și va strânge grâul în jâcnița lui, iară paiele le va arde cu foc nestinsu“.
18. Deci multe și altele mângâindu, binevestiia oamenilor.
19. Iară Irod, al patrulea biruitoriu, fiind mustrat de el pentru Irodiada, muiarea lui Filip, frate-său, și pentru toate realele care făcuse Irod,
20. Adaose și aceasta preste toate, și închise pre Ioan în temniță.
21. Și fu deaca să botezară toți oamenii, și Iisus botezându-se și rugându-se, să să fie deșchis ceriul
22. Și să să fie pogorât Duhul cel Sfânt în chip de trup, ca un porumb, spre el, și glas den ceriu să să fie făcut, zicând: „Tu ești Fiiul Mieu cel iubit, în tine binevruiu“.
23. Și acesta era Iisus începând a fi ca de treizeci de ani (cum să părea), fiiul lui Iosif al lui Ili,
24. Al lui Matthat, al lui Levi, al lui Melhi, al lui Iaina, al lui Iosif,
25. Al lui Mattathie, al lui Amos, al lui Naum, al lui Esli, al lui Nagghia,
26. Al lui Maath, al lui Mattathie, al lui Semei, al lui Iosif, al lui Iuda,
27. Al lui Iona, al lui Risa, al lui Zorovavel, al lui Salathiil, al lui Niri,
28. Al lui Melhi, al lui Addi, al lui Cosam, al lui Elmodam, al lui Ir,
29. Al lui Iosi, al lui Eleezer, al lui Iorim, al lui Mattha, al lui Levi,
30. Al lui Simeon, al lui Iuda, al lui Iosif, al lui Ionan, al lui Eliachim,
31. Al lui Melea, al lui Mainan, al lui Mattatha, al lui Nathan, al lui David,
32. Al lui Iese, al lui Ovid, al lui Vooz, al lui Salmon, al lui Naason,
33. Al lui Aminadav, al lui Araim, al lui Esrom, al lui Fares, al lui Iuda,
34. Al lui Iacov, al lui Isaac, al lui Avraam, al lui Thara, al lui Nahor,
35. Al lui Saruh, al lui Ragav, al lui Falec, al lui Ever, al lui Sala,
36. Al lui Cainan, al lui Arfaxad, al lui Sim, al lui Noe, al lui Lameh,
37. Al lui Mathusala, al lui Enoh, al lui Iader, al lui Malaleil, al lui Cainan,
38. Al lui Enos, al lui Sith, al lui Adam, al lui Dumnezău.
CAP 4[modifică]
1. Iară Iisus, plin de Duhul Sfânt să înturnă de la Iordan și fu dus de Duhul în pustie,
2. În patruzeci de zile ispitindu-se de diavolul. Și nu mâncă nemică în zilele acealea, iară sfârșindu-se acealea, după aceaea flămânzi.
3. Și zise lui diavolul: „De ești Fiiul lui Dumnezău, zi pietrii aceștiia să să facă pâine“.
4. Și răspunse Iisus cătră el, zicând: „Scris iaste că nu numai pre pâine sângură va trăi omul, ce pre tot cuvântul lui Dumnezău“.
5. Și suind pre el diavolul într’un munte înalt, arătă lui toate împărățiile lumii într’o minută de vreame.
6. Și zise lui diavolul: „Ție voiu da toată putearea aceasta, și mărirea lor, că mie e dată, și cui voiu vrea, aceluia o voiu da.
7. Derept aceaea tu de te vei închina înaintea mea, ale tale vor fi toate“.
8. Și, răspunzând, zise Iisus lui: „Du-te napoia mea, satano, că scris iaste: Să te închini Domnului Dumnezăului tău, și aceluia numai să slujești“.
9. Atuncea duse pre el în Ierusalim și-l puse spre arepa besearecii, și zise lui: „De ești Fiiul lui Dumnezău, pune-te pre tine de aicea jos,
10. Că scris iaste că: Îngerilor lui porunci-va de tine, să te păzască.
11. Și cum preste mâni rădica-te-vor, să nu cândva poticnești de piatră piciorul tău“.
12. Și răspunzând, zise Iisus lui că: „S’au zis: Să nu ispitești pre Domnul Dumnezăul tău“.
13. Și sfârșind toată ispita diavolul, să duse de la el până la o vreame.
14. Iară Iisus să întoarse cu putearea Duhului în Galilea și ieși veaste de el în tot împrejurul.
15. Și el învăța în adunările lor, slăvindu-se de cătră toți.
16. Și veni în Nazaret, unde era crescut, și întră, după obiceaiul lui, în ziua sâmbetelor în adunare și să sculă să cetească.
17. Și s’au dat lui cartea Isaiei prorocul. Și, deșchizând cartea, află locul unde era scris:
18. „Duhul Domnului pre mine, pentru care lucru m’au uns pre mine bine să vestesc săracilor, m’au trimes să vindec pre cei zdrobiți cu inima; a propovedui robilor slobozie și orbilor vedeare; a trimite pre cei sfărâmați întru slobozire,
19. A propovedui an Domnului priimit“.
20. Și, închizând cartea, dându-o slugii, șăzu; și ochii tuturor den sinagog era căutând spre el.
21. Și începu a zice cătră ei că: „Astăzi să împlu Scriptura aceasta în urechile voastre“.
22. Și toți mărturisiia lui și să mira spre cuvintele ceale de dar, carele ieșiia den rostul lui, și zicea: „Au nu iaste acesta feciorul lui Iosif?“
23. Și zise cătră ei: „Cu adevăr veți zice mie pilda aceasta: ‘Vraciule, vindecă-te însuți; câte am auzit că s’au făcut în Capernaum, fă și acicea în moșia ta’“.
24. Și zise: „Adevăr grăiesc voao, că nice un proroc priimit iaste în moșia lui.
25. Ce adevăr zic voao, multe văduve era în zilele lui Ilie în Israil, când să încuie ceriul la trei ani și șase luni, cât fu foamete mare preste tot pământul.
26. Și nici cătră una de aceastea nu fu trimis Ilie, ce numai la Sarepta Sidonului, la o muiare văduo.
27. Și mulți stricați era în zilele lui Eliseiu proroc întru Israili, și nice unul den ei nu se curăți, fără numai Neeman Sirianul“.
28. Și să împlură toți de mânie, în adunare, auzind aceastea.
29. Și sculându-se, scoaseră pre el afară den oraș, și-l duseră pre el până în sprânceana muntelui, pre carele cetatea lor era zidită, ca să-l împingă pre el.
30. Iară el, trecând pren mijlocul lor, mergea.
31. Și pogorî în Capernaum, în orașul Galileii, și învăța pre ei în sâmbete.
32. Și să mira de învățătura lui, că cu destoinicie era cuvântul lui.
33. Și în sinagog era un om, având duh drăcesc necurat, și strigă cu glas mare,
34. Zicând: „Lasă, ce e noao și ție, Iisuse Nazarineane? Venit-ai să pierzi pre noi? Știut e cine ești: Cel sfânt al lui Dumnezău“.
35. Și certă Iisus pre el, zicând: „Înfrânează-te, și ieși dentr’însul“. Și aruncând pre el dracul în mijloc, ieși dentr’însul, nemică stricându-l.
36. Și să făcu spaimă spre toți și grăiia unul cătră alt, zicând: „Ce e cuvântul acesta? Că cu volnicie și cu putearea porunceaște duhurilor necurate, și ies“.
37. Și ieșiia glas de el preste tot locul împrejurului.
38. Și sculându-să Iisus den sinagogă, întră în casa lui Simon. Iară soacra lui Simion era prinsă de friguri foarte și ruga pre el pentru ea.
39. Și stând asupra ei, certă frigurile și o lăsară pre ea, și numaidecât sculându-să slujiia lor.
40. Iară apuind soarele, toți carii avea bolnavi de multe fealiuri de boale aducea pre ei cătră el, iară el pre fieșcarele den ei puindu-și mânile, au vindecat pre ei.
41. Și ieșiia și draci den mulți, strigând și grăind că „Tu ești Hristos, Fiiul lui Dumnezău“. Și certând, nu lăsa să grăiască aceastea, pentru că știia pe Hristos că el iaste.
42. Și făcându-să zio, ieșind mearse în loc pustiiu, și mulțimea îl căuta pre el și veniră până la el, și opriia pre el ca să nu meargă de la ei.
43. Iară el zise cătră ei că: „Și altor orașă mi să cade să vestescu împărăția lui Dumnezău, că pentr’aceasta sânt trimis“.
44. Și propoveduia în sinagogurile Galileii.
CAP 5[modifică]
1. Și fu când mulțimea împresura pre el să auză cuvântul lui Dumnezău, și el sta lângă iazerul Ghenesaretului,
2. Și văzu doao vase stând lângă iazer, iară păscarii, ieșind dentr’însăle, spăla mrejile.
3. Și întrând într’unul den vase care era al lui Simon, rugă pre el de la pământ să-l delunge puținel. Și șăzând, învăța den vasu pre mulțime.
4. Iară deaca încetă grăind, zise cătră Simon: „Du-l la adâncă și aruncați mrejile voastre spre vânat“.
5. Și răspunzând Simon, zise lui: „Dascale, toată noaptea ostenindu-ne, nemică n’am prinsu, iară pe cuvântul tău arunca-voiu mreaja“.
6. Și făcând aceasta, prinsără mulțime multă de pești, de să rumpea mreaja lor.
7. Și făcură semnu părtașilor celor den cela vas ca să vie să le ajute lor, și veniră și împlură amândoao vasele, cât afunda eale.
8. Și văzând Simon Petăr, căzu la genuchele lui Iisus, zicând: „Ieși de la mine, că om păcătos sânt, Doamne“.
9. Că spaima cuprinsease pre el, și pre toți carii era cu el, de vânarea peștilor care prinsără.
10. Așijderea și Iacov și Ioan, feciorii lui Zevedeiu, carii era soții lui Simon; și zise Iisus cătră Simon: „Nu te teame, de acum vei vâna oamenii“.
11. Și trăgând vasele la pământ, lăsând toate, mearsără după el.
12. Și fu când era el într’un oraș, și iată un om plin de stricăciune și, văzând pre Iisus, căzând pre fața lui, rugă pre el grăind: „Doamne, de-ai vrea, poți să mă curățești“.
13. Și tinzând mâna, atinse pre el, zicând: „Voiu, curățeaște-te“. Și atunceaș să duse stricăciunea de la el.
14. Iară el porunci lui nemărui să nu spuie; „Ce mergi și te arată preotului, și du pentru curățenia ta cum au poruncit Moisi, spre mărturie lor“.
15. Iară mai vârtos să tindea cuvântul de el și să aduna mulțime multă să auză și să să vindece de la el de boalele lor.
16. Iară el era dându-să în laturi, în pustiiuri, și să ruga.
17. Și fu întru una de zile și el era învățând, și era șăzând fariseii și dascalii legii, carii era veniț den toate satele Galileii, și Iudeii, și Ierusalimului, și putearea Domnului era spre ca să vindece pre ei.
18. Și iată oameni purtând în pat un om carele era slăbănog, și cerca să-l ducă înlăuntru, să-l puie înaintea lui;
19. Și neaflând pre unde l-ar duce pre el, pentru mulțimea, suindu-se în pod, pren carămizi, sloboziră pre el cu păticeanul în mijloc, înaintea lui Iisus.
20. Și văzând credința lor, zise lui: „Omule, iartă-să ție păcatele tale“.
21. Și începură a cugeta cărturarii și fariseii, zicând: „Cine iaste acesta, carele grăiaște hule? Cine poate ierta păcatele, fără sângur Dumnezău?“
22. Iară Iisus, știind cugetele lor, răspunzând zise lor: „Ce cugetați întru inimile voastre?
23. Ce iaste mai lesne a zice ‘Iartă-ți-se păcatele tale’ sau a zice ‘Scoală și îmblă’?
24. Iară ca să știț că puteare are Fiiul Omenesc pre pământ a ierta păcatele (zise slăbănogului), ție zic: Scoală și, luând patul tău, pasă acasă-ț“.
25. Și îndată sculându-se înaintea lor, luându-ș pre carele zăcuse, mearse la casa lui slăvind pre Dumnezău.
26. Și spaimă luo pre toți, și slăviia pre Dumnezău, și să împlură de frică, zicând că: „Văzum minuni astăzi“.
27. Și după aceastea ieși, și văzu pre un vameș, anume Levi, șăzând la vamă, și zise lui: „Vino după mine“.
28. Iară el, lăsând toate, sculându-se dusă-să după el.
29. Și făcu Levi lui ospăț mare în casa lui. Și era mulțime de mitarnici multă și de alții carii șădea cu ei.
30. Și cârtiia cărturarii lor și fariseii pre ucenicii lui, zicând: „Pentru ce cu mitarnicii și cu păcătoșii mâncați și beați?“
31. Și, răspunzând, Iisus zise lor: „Nu le trebuiaște sănătoșilor vraci, ce bolnavilor.
32. N’am venit să chem pre direpți, ce pre păcătoși la pocăință“.
33. Iară ei ziseră lui: „Direp ce ucenicii lui Ioan postesc adease și rugăciuni fac, așijderea și ai fariseilor, iară ai tăi mănâncă și beau?“
34. Iară el zise lor: „Au puteț face pre fiii casei mirelui, întru cât iaste Mirele cu ei, să postească?
35. Ce vor veni zile și când să va lua de la ei Mirele; atuncea vor posti în zilele acealea“.
36. Zicea lor și pildă, că: „Nimeni peatec de veșmânt nou va pune pre veșmânt vechiu, iară de nu, și cel nou se va sparge, și la cel vechiu nu să tocmeaște cel de la cel nou.
37. Și nimeni nu bagă vin nou în foii vechi, iară de nu, rumpe-va vinul cel nou foii; și el să va vărsa și foii vor pieri.
38. Ce vinul nou în foii noi să-l puie și amândoi să vor ținea.
39. Și nimeni, cine bea vechiu, nu va vrea numaicât nou, că zice: Mai bun iaste cel vechiu“.
CAP 6[modifică]
1. Și fu în a doao sâmbătă dentâiu, trecea el pren sămănături, și zmulgea ucenicii lui spicele și mânca, frecându-le în mâni.
2. Iară unii den farisei ziseră lor: „Ce faceț carea nu să cade a face în sâmbete?“
3. Și, răspunzând Iisus, zise lor: „Nici aceasta n’aț cetit, ce au făcut David când flămânzi el și ceia ce era cu el?
4. Cum au întrat în casa lui Dumnezău și pâinile sfinte le luo și mâncă, și deade și celora ce era cu el, carele nu să cădea să mânânce fără numai preoții.
5. Și zicea lor că „Fiiul Omenesc Domn iaste și sâmbetei“.
6. Și fu și într’altă sâmbătă de întră el în sinagog și învăța. Și era acolo un om căruia mâna cea direaptă era uscată.
7. Și lua aminte cărturarii și fariseii, au doară sâmbăta va vindeca, ca să afle hulă asupra lui.
8. Iară el știia cugetele lor și zise omului celuia ce avea mână uscată: „Scoală și stăi în mijloc“; iară el sculându-se stătu.
9. Zise dirept aceaea Iisus lor: „Întreba-voiu pre voi ce să cade în sâmbete, bine a face au rău a face? Suflet a-l mântui au a-l piarde?“
10. Și căutând spre ei toți împrejur, zise omului: „Tinde mâna ta“. Iară el făcu așa și să alcătui mâna lui sănătoasă, ca și ceaealaltă.
11. Iară ei să împlură de nebunie, și grăia unul cătră alt ce oare ară face lui Iisus.
12. Și fu în zilele acealea, ieși în munte să să roage, și înnoptă acolo întru rugăciunea lui Dumnezău.
13. Și când fu la zio, chemă ucenicii lui și, alegând dentr’înșii doisprăzeace, pre care și apostoli îi numi,
14. Pre Simon, pre carele și Petăr îl numi, și pre Andrei, fratele lui, pre Iacov și pre Ioan, pre Filip și Vartholomeiu,
15. Pre Mattheiu și Thoma, pre Iacov al lui Alfeo și pre Simon, carele-l chema Zilotin,
16. Pre Iuda a lui Iacov și pre Iuda Iscariotis, carele fu și vânzătoriu,
17. Și, pogorându-se cu ei, stătu în loc șăsu, și mulțimea ucenicilor lui, și mulțime multă de nărod den toată Iudea și den Ierusalim, și după lângă marea Tirului și a Sidonii, carii venise să asculte pre el și să să vindece de boalele lor,
18. Și carii să chinuia de duhure necurate, și să vindeca.
19. Și toată mulțimea căuta să să atingă de el, că puteare ieșiia den el și vindeca pre toți.
20. Iară el, rădicând ochii lui spre ucenicii săi, grăiia: „Fericiți săracii, că a voastră iaste împărăția lui Dumnezău.
21. Fericiți carii flămânziț acum, că sătura-vă-veț. Fericiț carii plângeți acum, că veț râde.
22. Fericiț veț fi când vor urî pre voi oamenii și când vă vor despărți, și vă vor ocărî și numele vostru ca un rău îl vor scoate, pentru Fiiul Omenesc.
23. Bucurați-vă într’aceaea zi și săltaț, că iată, plata voastră multă iaste în ceriu; pentru că ca aceastea făcea prorocilor părinții lor.
24. Ce vai voao, bogaților, că aț luat mângâiarea voastră.
25. Vai voao, sătuilor, că veț flămânzi, vai voao carii râdeț acum, că veț jăli și veț plânge.
26. Vai, când bine vor zice voao oamenii, că așa făcea prorocilor mincinoș părinții lor.
27. Ce voao zic, cestora ce auziț: Iubiți pre vrăjmașii voștri, bine faceț celora ce vă urăsc pre voi.
28. Bine-grăiți pre cei ce vă blastămă și vă rugaț pentru ceia ce vă dodeiescu pre voi.
29. Celui ce te loveaște preste falcă, întoarce-i și ceaealaltă, și de la cela ce-ț ia veșmântul, și cămașa nu-i opri.
30. Și la tot cel ce ceare de la tine dă-i; și de la cela ce-ț ia ale tale nu le ceare.
31. Și cum veț să facă voao oamenii, și voi faceț lor așijderea.
32. Că de veț iubi pre ceia ce iubescu pre voi, ce har iaste voao? Că și păcătoșii iubescu pre ceia ce iubescu pre ei.
33. Și de veț face bine celor ce fac voao bine, care har iaste voao? Că și păcătoșii fac aceasta.
34. Și de veț împrumuta celora de la carii nădejduiț că veț lua, care har iaste voao? Că și păcătoșii pre păcătoși împrumutează, ca să ia întocma.
35. Dirept aceaea iubiț pre vrăjmașii voștri și bine faceț și împrumutaț, nemică nenădejduindu-vă, și va fi plata voastră multă, și veți fi fii Celui Nalt, că el bun iaste cătră cei nemulțămitori și răi.
36. Fiț dirept aceaea miloș, cum și Tatăl vostru milos iaste.
37. Și nu judecați și nu vă veți judeca; nu osândireți și nu vă veți osândi; sloboziți și vă veți slobozi.
38. Dați și să va da voao măsură bună, îndesată și scuturată, și pre deasupra vărsându-se da-vor în sânul vostru, că cu aceaeaș măsură care veți măsura, măsura-să-va voao“.
39. Și zise lor pildă: „Au doară poate orb pre orb să-l ducă pre cale? Au nu vor cădea amândoi în groapă?
40. Nu iaste ucenicul mai presus de dascalul său; iară întemeiat fiind, tot va fi ca dascalul său.
41. Și cauți ațapocul în ochiul fratelui tău, iară bârna ce e în ochiul tău nu socotești.
42. Sau cum poți zice fratelui tău: ‘Frate, lasă să scoțu ațapocul cel den ochiul tău’, tu bârna cea den ochiul tău nu văzând? Fățarnice, scoate întâiu bârna den ochiul tău, și atuncea vei căuta să scoți așchia cea den ochiul fratelui tău.
43. Că nu iaste pom bun carele face roada putredă, nici pom putred făcând poame bune.
44. Că tot pomul den rodul lui să conoaște; că nu culeg den spin smochine, nici den măceș struguri.
45. Omul bun den comoara inimii sale cea bună scoate binele, și omul rău den comoara rea a inimii sale scoate răul. Că den prisosirea inimii grăiaște gura lui.
46. Dară ce mă chemați ‘Doamne, Doamne’, și nu faceți ceale ce zic?
47. Tot cela ce va veni cătră mine și aude cuvintele meale și le face, arăta-voiu voao cui iaste aseamene:
48. Aseamenea iaste omului ce zideaște casă, carele săpă și adâncă și puse temelie preste piatră, și, făcându-se năboiu, lovi apa de casa aceaea, și nu o putu clăti pre ea, că era întemeiată pre piatră.
49. Iară cela ce au auzit, și n’au făcut, aseamene iaste omului ce au zidit casă pre pământ fără temelie, în carea lovi apa, și numaicât căzu, și fu spărtura casei aceiia mare“.
CAP 7[modifică]
1. Iară de vreame ce sfârși toate cuvintele lui întru auzirea oamenilor, întră în Capernaum.
2. Iară sluga unui sutaș, bolnav fiind, vrea să moară, carele era la el cinstit.
3. Și auzind de Iisus, trimise la el bătrânii iudeilor, rugând pre el ca să vie să mântuiască pre sluga lui.
4. Iară ei venind cătră Iisus, rugară pre el foarte, zicând că: „E destoinic căruia va da aceasta,
5. Că iubeaște limba noastră și sinagogul el l-au făcut noao“.
6. Iară Iisus mergea cu ei și, nefiind departe el de casă, trimise la el sutașul priateni, zicând lui: „Doamne, nu te osteni, că nu-s destoinic ca să întri supt acoperemântul mieu.
7. Pentru aceaea nice pre mine mă învredniciiu să viu cătră tine, ce zi cu cuvântul și să va vindeca feciorul mieu,
8. Că eu încă sânt om supt puteare rânduit, având supt mine slujitori, și zic cestuia: ‘Pasă’, și mearge, și altuia ‘Vino’, și vine, și slugii meale: ‘Fă aceasta’, și face“.
9. Iară auzind aceastea Iisus, să miră de el și, întorcându-se, zise mulțimei ce mergea după el: „Zic voao că nici în Israil atâta credință n’am aflat“.
10. Și înturnându-se carii era trimiș acasă, aflară sluga cea bolnavă sănătoasă.
11. Și fu a doua zi, mergea în orașul ce să chema Nain, și cu el mergea ucenicii lui destui și mulțime multă.
12. Iară cum să apropie cătră poarta orașului, și iată, să scotea afară un mort, unul născut fiiu mumei lui, și ea era văduo, și mulțime multă den oraș cu ea.
13. Și văzând pre ea Domnul, i să făcu milă de ea și zise: „Nu plânge“.
14. Și apropiindu-se, să atinse de coșciug (iară ceia ce-l ducea stătură) și zise: „Voinice, ție zic, scoală!“
15. Și șăzu mortul, și începu a grăi; și-l deade pre el mumei lui.
16. Și luo frică pre toți, și slăviia pre Dumnezău, zicând că: „Proroc mare s’au sculat întru noi și cum au socotit Dumnezău pre norodul lui“.
17. Și ieși cuvântul acesta în toată Iudea pentru el și în tot împrejurul locului.
18. Și deaderă veaste lui Ioan ucenicii lui de aceastea de toate și, chemând pre doi den ucenicii săi, Ioan
19. Trimise-i cătră Iisus, zicând: „Tu ești cela ce vine au pre altul așteptăm?“
20. Și venind cătră el, bărbații zisără: „Ioan Botezătoriul ne-au trimis pre noi la tine zicând: Tu ești cela ce vine au altul vom aștepta?“
21. Și într’acel ceas vendecă pre mulți de boale și de rane și de duhuri necurate, și a mulți orbi deade vedeare.
22. Și, răspunzând, Iisus zise lor: „Meargeți, dați știre lui Ioan cealea ce ați văzut și ați auzit: că orbii vădu, șchiopii îmblă, stricații să curățescu, surzii aud, morții înviază,
23. Săracii să binevestescu; și fericit iaste cela ce nu să va sminti în mine“.
24. Și ducându-să vestitorii lui Ioan, începu a grăi mulțimei de Ioan: „Ce ați ieșit în pustie a vedea? Trestie de vânt clătindu-să?
25. Dară ce ați ieșit a vedea? Om în veșminte moi îmbrăcat? Iată, cei cu veșminte slăvite și în desfătăciune fiind, la împărății sânt.
26. Dară ce ați ieșit a vedea? Proroc? Adevăr zic voao: și mai mult decât proroc.
27. Acesta iaste de carele e scris: ‘Iată eu trimiț solul mieu înaintea feații tale, carele va găti calea ta, înaintea ta’.
28. Că zic voao că: Întru născuți den muieri nimeni nu e mai mare proroc decât Ioan Botezătoriul; iară carele e mai mic întru împărăția lui Dumnezău, mai mare de el iaste“.
29. Și tot norodul auzând, și vameșii au făcut dirept pre Dumnezău, botezați fiind cu botezul lui Ioan.
30. Iară fariseii și legiuitorii sfatul lui Dumnezău lepădară de la ei, nebotezându-să de la el.
31. „Cu ce voiu asămăna oamenii neamului acestuia? Și cu ce sânt aseamenea?
32. Aseamenea sânt coconilor cărora șăd în târgu și strigă unii cătră alalți, zicând: ‘Fluierat-am voao și n’ați jucat, cântam de jale și n’ați plâns’.
33. Că veni Ioan Botezătoriul, nici pâine mâncând, nici vin bând, și ziceți: ‘Drac are’.
34. Veni Fiiul Omenesc, mâncând și bând, și ziceți: ‘Iată om mâncătoriu și băutoriu de vin, vameșilor priaten și păcătoșilor’.
35. Și înțelepciunea să îndireptă de la toți fiii ei“.
36. Și rugă pre el unul den farisei ca să mănânce cu el și, întrând în casa fariseului, șăzu.
37. Și iată, o muiare den oraș, carea era păcătoasă, știind că șade în casa fariseului, aducând un alavastru cu unsoare
38. Și, stând lângă picioarele lui, den dos, plângând, începu a spăla picioarele lui cu lacrămi, și cu părul capului ei ștergea, și săruta picioarele lui, și le ungea cu unsoarea.
39. Și văzând fariseul carele chemase pre el, zise întru sine, zicând: „Acesta de-ari fi proroc, ar ști cine e și ce muiare e carea să atinge de el, că iaste păcătoasă“.
40. Și răspunzând Iisus, zise cătră el: „Simone, am a-ț zice oarece“. Iară el zise: „Învățătoriule, zi!“
41. „Doi datornici era unui împrumutătoriu, unul era datoriu cu cinci sute de dinari, iară altul cu cincizeci.
42. Și neavând ei să plătească, amândurora le-au dăruit. Spune-mi dară care den ei mai mult pre el va îndrăgi?“
43. Răspunzând Simon, zise: „Pare-mi că cela ce cel mai mult i-au dăruit“. Iară el zise lui: „Dirept judecași“.
44. Și întorcându-se cătră muiare, zise lui Simon: „Vez această muiare? Întraiu în casa ta, apă pre picioarele meale nu dedeș, iară aceasta cu lacrămi spălă picioarele meale și cu părul capului ei le ștearse.
45. Sărutare nu-mi dedeși, iară aceasta de când am întrat nu lipsi sărutându-mi picioarele.
46. Cu untdelemn capul mieu n’ai uns, iară aceasta cu mir unse picioarele meale. Pentru carea zic ție: Iartă-se păcatele ei ceale multe, că iubi mult. Iară căruia să iartă puțân, puțân iubeaște“.
47. Și zise ei: „Iartă-ți-se păcatele tale“. Și începură carii șădea împreună a zice întru sine: „Cine iaste acesta carele și păcatele iartă?“ Și zise cătră muiare: „Credința ta te mântui, pasă în pace“.
CAP 8[modifică]
1. Și fu după aceaea, și el făcea cale pren cetate și pren sate, propoveduind și vestind împărăția lui Dumnezău; și cei 12 cu el,
2. Și niște muieri carele era vindecate de duhuri reale și de boale, Maria carea să chema Magdalina, den carea ieșise 7 draci,
3. Și Ioana, muiarea Huzei, diregătoriului lui Irod, și Sosanna, și altele multe, carele slujiia lui den avearea lor.
4. Și adunându-se mulțime multă și cei de pren cetăți, mergând cătră el, zise pren pildă:
5. „Ieși sămănătoriul să samene sămânța lui. Și sămănând el, una căzu lângă cale și o călcară și pasările ceriului mâncară-o.
6. Și alta căzu pre piatră și, răsărind, să uscă, pentru că nu avea răveneală.
7. Și alta căzu în mijlocul spinilor și, crescând spinii dempreună, o necară pre ea.
8. Și alta căzu în pământ bun și, crescând, făcu rod de o sută de ori mai mult“. Aceastea grăind, striga: „Cine are urechi de auzirea, să auză“.
9. Deci întrebară pre el ucenicii lui, zicând: „Ce iaste pilda aceasta?“
10. Iară el zise: „Voao dată e a ști taina împărăției lui Dumnezău, iară altora în pilde, ca văzând să nu vază, și auzând să nu priceapă.
11. Iară pilda e aceasta: Sămânța iaste cuvântul lui Dumnezău.
12. Iară cei de lângă cale sânt ceia ce aud, după aceaea vine diavolul și ia cuvântul de la inima lor, să nu cumva, crezând, să să spăsască.
13. Iară cei de pre piatră, carii, deaca aud, cu bucurie priimesc cuvântul, și aceștea rădăcină nu au, carii după vreame cred, și în vreamea dodeialii să despart.
14. Iară carea cade în spini, aceștea sânt carii, auzind, și de griji, și de bogății, și de dulcețile vieții să îneacă și rod nu aduc.
15. Iară carea cade în pământ bun, aceștea sânt carii, întru inimă bună și curată, cuvântul auzit țânu-l și rod fac întru răbdare.
16. Că nimeni, lumina aprinzând, nu va acoperi pre ea cu vasul sau supt pat să o puie, ce în sfeașnic o pune, ca ceia ce întră să vază lumina.
17. Că nu iaste ascuns care nu să va face arătat, nice ascunsă ca să nu să cunoască și la aiave să nu vie.
18. Deci căutaț cum auziț, că: Cine are da-i-să-va, și cela ce n’are, și ce-i pare că are lua-să-va de la el“.
19. Și veniră la el muma și frații lui, și nu să putea împreuna cu el, pentru mulțimea.
20. Și-i deaderă veaste lui, zicându-i: „Muma ta și frații tăi stau afară, vrând să te vază“.
21. Iară el, răspunzând, zise lor: „Muma Mea și frații Miei aceștea sânt, carii ascultă cuvântul lui Dumnezău și-l fac“.
22. Și fu într’o zi, și el întră într’un vas, și ucenicii lui; și zise cătră ei: „Să treacem de ceaea parte de iazer“. Și să sloboziră.
23. Și mergând ei cu luntrea, adormi. Și să scorni în iazer vifor de vânt, și să împlea și pieriia.
24. Și venind la el, deșteptară-l, zicând: „Dascale, dascale, pierim“. Iară el, deșteptându-să, certă vântul și valurile apei, și se încetă și fu leniște.
25. Zise lor: „Unde iaste credința voastră?“ Deci înfricoșindu-să, să mira, grăind unii cătră alalți: „Oare cine iaste acesta, că și vânturilor și apelor porunceaște, și ascultă pre el?“
26. Și mearsără în ținutul gadareanilor, carea iaste împotriva Galileii.
27. Iară ieșind ei la uscat, timpină pre el un om den oraș, carele avea draci de multă vreame, și în veșminte nu să îmbrăca, și în casă nu mânea, ce în morminte.
28. Și văzând pre Iisus și strigând, căzu la el, și cu glas mare zise: „Ce e mie și ție, Iisus, Fiiul lui Dumnezău Celui Înalt? Rogu-te să nu mă muncești“.
29. Că porunciia duhului necurat să iasă den om, că de mulți ani l-au fost hrăpit pre el, și să lega cu lanțuri și cu obezi păzându-să, și rumpând legăturile, să ducea de dracul în pustie.
30. Și întrebă pre el Iisus, zicând: „Ce ți-e numele?“ Iară el zise: „Legheon“, că mulți draci întrase în el.
31. Și ruga pre el ca să nu le poruncească lor să meargă în adânc.
32. Și era acolo un cârd de porci mulți păscând în măgură, și rugară pre el ca să-i sloboază pre ei să între în ei; și îi rândui.
33. Și ieșind dracii den om, întrară în porci, și să porni turma de pre țărmure în iazer și să înecă.
34. Și văzând păstorii ce fu, fugiră, și mergând, deaderă veaste în oraș și în sate.
35. Și ieșiră să vază ce s’au făcut și veniră cătră Iisus, și aflară șăzând omul den carele ieșiră dracii, îmbrăcat și în minte întreagă, șăzând lângă picioarele lui Iisus, și să temură.
36. Și spusără lor și văzând cum s’au mântuit cel îndrăcit.
37. Și rugară pre el toată mulțimea den prejurul gadarineanilor să să ducă de la ei, că în frică mare era, iară el, întrând în vas, să înturnă.
38. Rugă pre el acel om den carele ieșise dracii să fie cu el, ce Iisus slobozi pre el, zicând:
39. „Întoarnă-te acasă-ți și povesteaște câte ț’au făcut ție Dumnezău“. Și mearse pren tot orașul, propoveduind câte i-au făcut lui Iisus.
40. Și fu când să înturnă Iisus, priimi pre el mulțimea, că toți aștepta pre el.
41. Și iată, veni un om ce-i era numele Iair, carele era mai-mare săborului, și căzând la picioarele lui Iisus, ruga pre el să între în casa lui,
42. Că avea el numai o fată, ca de doisprăzeace ani, și aceaea muriia; iară mergând el, mulțimea împresura pre el.
43. Și o muiare, fiind în curgere de sânge de doisprăzeace ani, carea la vraci cheltuise toată avearea ei, și nu putu nici de la unul să să vindece,
44. Apropiindu-să den dos, să atinse de marginele veșmintelor lui și numaidecât stătu cursura sângelui ei.
45. Atuncea zise Iisus: „Cine să atinse de mine?“ Și tăgăduindu-să toți, zise Petăr și ceia ce era cu el: „Învățătoriule, de gloate ești cuprinsu și te împresoară, și zici ‘Cine se atinse de mine?’“
46. Iară Iisus zise: „Atinsese de mine oarecine, că eu cunoscuiu că ieși puteare den mine“.
47. Și văzând muiarea că nu putu să să ascunză, tremurând veni și căzu la picioarele lui, spuse lui înaintea a tot norodul pentru care pricină s’au atins de el și cum s’au vindecat îndată.
48. Iară Iisus zise ei: „Cutează, fiică, credința ta te mântui, pasă în pace“.
49. Încă el grăind, veni oarecine de la mai-marele săborului zicând lui: „Murit-au fata ta, nu osteni pre Dascalul“.
50. Iară Iisus auzind, răspunse lui, grăind: „Nu te teame, numai creade și să va mântui“.
51. Și întrând în casă, nu lăsă să între nimeni, numai Petăr, și Iacov, și Ioan, și pre tatăl coconei și mumă-sa.
52. Și o plângea toți și să văieta, iară el zise: „Nu plângereți, n’au murit, ce doarme“.
53. Și batjocuriia pre el, știind că au murit.
54. Iară el, scoțând pre toți afară și apucând pre ea de mână, strigă zicând: „Fetișoară, scoală!“
55. Și să înturnă sufletul ei, și învise îndată; și porunci să dea ei să mănânce.
56. Și să spământară părinții ei, iară el porunci lor nemului să nu spuie ce s’au făcut.
CAP 9[modifică]
1. Și chemând pre cei 12 ucenici ai lui, deade lor puteare și volnicie preste toți dracii, și boalele să vindece.
2. Și trimise pre ei să propoveduiască împărăția lui Dumnezău și să vindece bolnavii.
3. Și zise lor: „Nemică să nu luați pre cale, nici toiag, nici traistă, nice pâine, nici bani, nici câte doao veșminte a avea.
4. Și veri în ce casă veți întra, acolea rămâneți și de acolea ieșiți.
5. Și vericarii nu vor priimi pre voi, ieșind den orașul acela, și prahul den picioarele voastre scuturați, întru mărturie spre ei“.
6. Și ieșind, îmbla pren toate satele, binevestind și vindecând pretutindenea.
7. Auzi și Irod, al patrulea domnitoriu, cealea ce fură de el toate, și să îndoia, pentru că zicea unii că Ioan s’au sculat den morți.
8. Iară unii zicea că Ilie s’au arătat, iară alții că un proroc den cei de demult s’au sculat.
9. Și zicea Irod: „Pre Ioan eu l-am tăiat, dară cine iaste acesta, de carele eu auzu unele ca aceastea?“ Și căuta să-l vază pre el.
10. Și înturnându-se apostolii, spuseră lui toate câte făcuse. Și luând pre ei, să osebi Însuș în loc pustiiu al orașului ce să cheamă Vithsaida.
11. Iară înțelegând mulțimea, mearseră după el; și priimind pre ei, grăia lor de împărăția lui Dumnăzău, și celor ce trebuia vindecare vindeca-i.
12. Iară ziua începu a treace, și mergând la el cei 12, ziseră lui: „Slobozi mulțimea ca să meargă în orașă și în sate carele-s împrejur, să să odihnească și să-ș afle bucate, că acicea sântem în loc pustiiu“.
13. Și zise lor: „Daț voi lor să mănânce“. Iară ei ziseră: „Nu iaste la noi mai mult de cinci pâini și doi pești, poate că vom mearge noi să cumpărăm mulțimei aceștiia bucate“.
14. Că era bărbați ca la cinci mii; iară el zise ucenicilor lui: „Așăzați pre ei otace, câte 50“.
15. Și făcură așa, și-i așăzară pre toți.
16. Și luând ceale cinci pâini și cei doi pești, căutând la ceriu, le blagoslovi și le frânse și deade ucenicilor să le puie înaintea mulțimei.
17. Și mâncară și să săturară toți, și să râdică prisosala lor, fărmituri, coșuri doosprăzeace.
18. Și fu fiind el rugându-se deosebi, cu el era ucenicii și întrebă pre ei, zicând: „Cine-m zic mulțimea că sânt?“
19. Iară ei răspunzând, ziseră: „Ioan Botezătoriul, alții Ilie, iară alții că un proroc den cei de demult s’au sculat“.
20. Și zise lor: „Dară voi cine-m ziceți că sânt?“ Răspunzând Petăr zise: „Pre Hristos al lui Dumnezău“.
21. Iară el, contenind pre ei, porunci nemărui să nu spuie aceasta,
22. Zicând că să cade Fiiului Omenesc multe a păți, și a să izgoni de bătrâni, și de arhierei, și de cărturari, și a-l omorî, și a triia zi a înviia.
23. Și zicea tuturora: „Cine va vrea după mine să vie, să să leapede de sine și să ia crucea lui în toate zilele și să vie după mine.
24. Că cine va vrea sufletul lui să-l mântuiască piarde-l-va pre el, iară cine va piarde sufletul lui pentru mine acesta-l va mântui pre el.
25. Că ce foloseaște omului de va dobândi lumea toată, iară pre sine să piarză sau să să păgubească?
26. Că cine să va rușina de mine și de cuvintele meale, de acela Fiiul Omenesc să va rușina, când va veni cu slava lui, și a Tatălui, și a sfinților îngeri.
27. Ce zic voao adevărat: Sânt unii, den carii stau acicea, carii nu vor gusta moartea până nu vor vedea împărăția lui Dumnezău“.
28. Și fu după cuvintele aceastea ca la opt zile, și luând pre Petăr și pre Ioan și Iacov, să sui în măgură să să roage.
29. Și fu, rugându-se el, fața obrazului lui alta, și veșmântul lui albu strălucind.
30. Și iată doi bărbaț voroviia cu el, carii era Moiisi și Ilie,
31. Carii, să văzură în slavă, grăiia de ieșirea lui carea era a împlea în Ierusalim.
32. Iară Petăr și ceia ce era cu el era îngreuiați de somnu, iară deșteptându-se, văzură slava lui, și cei doi bărbaț ce sta cu el.
33. Și fu când osebiia ei de la el, zise Petăr lui Iisus: „Dascale, bine iaste noao acicea a fi, și să facem trei colibi: una ție, și lui Moisi una, și una lui Ilie“, neștiind ce grăiaște.
34. Și aceastea zicând el, fu nuor și umbri pre ei, și să spăreară când întrară ei în nor.
35. Și glas fu den nor, zicând: „Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, pre acesta ascultaț“.
36. Și după ce fu glasul, să află Iisus sângur. Iară ei tăcură și nemurui nu spusără, în zilele acealea, nemică de acealea carele au văzut.
37. Și fu a doua zi, pogorându-să ei den munte, mearse înainte mulțime multă.
38. Și iată, oarecine den mulțime strigă, zicând: „Dascale, rogu-te, caută spre feciorul mieu, că unul născut îm iaste.
39. Și iată, duhul hrăpeaște pre el de pripă, strigă și-l scutură pre el cu spumă, și abia să duce de la el, sfărmând pre el.
40. Și mă rugaiu ucenicilor tăi ca să-l scoață, și nu putură“.
41. Și, răspunzând, Iisus zise: „O, rudă necredincioasă și îndărătnică! Până când voiu fi cătră voi și voiu suferi pre voi? Adu fiiul tău încoace“.
42. Și încă apropiindu-să, îl trânti pre el dracul și-l scutură, iară Iisus certă duhul cel necurat, și vindecă copilul și-l deade tătâne-său.
43. Și să mirară toți de mare putearea lui Dumnezău și, mirându-să toți de toate carile au făcut, Iisus zise ucenicilor:
44. „Puneț voi în urechile voastre cuvintele aceastea, că: Fiiul Omenesc să va da în mânile oamenilor“.
45. Iară ei nu înțeleasără cuvântul acesta, și era lor ascuns de ei ca să nu-l priceapă, și să temea a întreba pre el de cuvântul acesta.
46. Și întră gând între ei: Carele va fi mai mare den ei?
47. Iară Iisus, știind cugetul inimii lor, luo un copil, puse-l lângă sine,
48. Și zise lor: „Cela ce va priimi pre cuconul acesta în numele mieu, pre mine priimeaște, și cela ce priimeaște pre mine, priimeaște pre cela ce-au trimis pre mine. Că, carele iaste mai mic între voi, acela va fi mare“.
49. Iară răspunzând Ioan, zise: „Dascale, văzut-am pre oarecine în numele tău scoțând dracii și l-am contenit pre el, că nu vine după tine cu noi“.
50. Și zise Iisus lui: „Nu contenireț, că cine nu e împrotivă noao, pentru noi iaste“.
51. Și fu când să împlea zilele Înălțării lui, și el întări fața lui să meargă în Ierusalim.
52. Și trimise vestitori înaintea feații lui. Și mergând întrară într’un sat al samarineanilor ca să-i gătească lui.
53. Și ei nu priimiră pre el, căci fața lui era mergând în Ierusalim.
54. Iară văzând ucenicii lui, Iacov și Ioan, ziseră: „Doamne, vei să zicem să pogoară foc den ceriu și să-i mistuiască pre ei, cum făcu și Ilie?“
55. Iară Iisus, întorcându-se, certă pre ei și zise: „Nu știț de ce fealiu de duh sânteț voi.
56. Că Fiiul Omenesc n’au venit să piarză sufletele oamenilor, ce să le mântuiască“. Și mearsără într’alt sat.
57. Și fu mergând ei pre cale, zise oarecine lui: „Mearge-voiu după tine, veriunde vei mearge, Doamne“.
58. Și zise Iisus lui: „Vulpile au viezunii și pasările ceriului cuiburi, iară Fiiul Omenesc nu are unde capul să-ș pleace“.
59. Ce zise cătră altul: „Vino după mine“. Iară el zise: „Doamne, îngăduiaște-mă să merg întâiu să îngrop pre tatăl mieu“.
60. Și zise Iisus lui: „Lasă morții să îngroape pre morții lor, iară tu pasă și vesteaște împărăția lui Dumnezău“.
61. Zise și altul: „Mearge-voiu după tine, Doamne, iară întâiu îngăduiaște-mă să isprăvesc celora ce-s în casa mea“.
62. Și zise cătră el Iisus: „Nimeni, puind mâna lui pre plug și căutând înapoi, iaste îndireptat întru împărăția lui Dumnezău“.
CAP 10[modifică]
1. Iară după aceastea, au arătat Domnul și alți 70, și trimise pre ei, câte doi, înaintea feații lui, în tot orașul și locul unde era el mergătoriu.
2. Și zicea lor: „Iată, secerătura e multă, iară lucrătorii puțini; ce vă rugați Domnului secerăturii ca să trimeață lucrători la secerarea sa.
3. Meargeț, iată, eu trimiț pre voi ca mieii în mijlocul lupilor.
4. Nu purtareț pungă, nice taistră, nice încălțăminte, și nimurui pre cale să nu daț închinăciune.
5. Veri în ce casă veț întra, întâiu ziceț: ‘Pace casei aceștiia’.
6. Și de va fi acolo fiiul pacei, odihni-se-va preste el pacea voastră, iară de nu, cătră voi să va înturna.
7. Iară într’aceaea casă rămâneț, mâncând și bând ceale de la ei, că harnic iaste lucrătoriul platei sale. Nu vă mutați den casă în casă.
8. Și veri în ce oraș veț întra și vă vor priimi, mâncați de carele vă vor pune voao înainte.
9. Și vindecați bolnavii carii vor fi acolea, și ziceț lor: ‘Apropiatu-s’au la voi împărăția lui Dumnezău’.
10. Veri întru care oraș veț întra și nu vor priimi pre voi, ieșind în ulițele lui, ziceț:
11. ‘Și prahul ce s’au lipit de noi den orașul vostru scuturăm voao. Însă aceasta să știț, că s’au apropiat la voi împărăția lui Dumnezău’.
12. Iară vă zic voao că Sodomului în ziua aceaea mai lesne va fi decât orașului aceluia.
13. Vai ție, Horazin, vai ție, Vithsaida, că de ar fi fost în Tir și în Sidon puterile carele fură întru voi, demult în saci și în cenușă șăzând s’ar fi pocăit.
14. Însă Tirului și Sidonei mai iușor va fi la judecată decât voao.
15. Și tu, Capernaum, care până la ceriu te-ai înălțat, până la iad te vei pogorî.
16. Cela ce ascultă pre voi, pre mine ascultă, și cela ce să leapădă de voi, de mine să leapădă; iară cela ce să leapădă de mine, leapădă pre cela ce m’au trimis pre mine“.
17. Și să întoarseră cei 70 cu bucurie, zicând: „Doamne, și dracii să pleacă noao, întru numele tău“.
18. Iară el zise lor: „Văzuiu pre satana, ca un fulger den ceriu căzând.
19. Iată, dau voao puteare să călcați preste șărpi și preste scorpii, și preste toată putearea vrăjmașului, și nemică voao nu va strica.
20. Însă de aceasta nu vă bucurareț căci duhurile voao să pleacă, ce bucurați-vă că numele vostru scris iaste în ceriuri“.
21. Într’acel ceas să bucură cu Duhul Iisus și zise: „Mărturisescu-mă ție, Părinte, Doamne al ceriului și al pământului, că ai ascuns aceastea de cătră înțelepți și înțelegători, și le descoperiș acealea pruncilor. Așa, Părinte, că așa fu ție bunăvoire înaintea ta.
22. Toate-m sânt date de Părintele Mieu și nimeni nu știe cine iaste Fiiul, fără numai Tatăl, și cine iaste Tatăl, fără numai Fiiul și vericui va vrea Fiiul să-i arate“.
23. Și întorcându-să cătră ucenici, sângur zise: „Ferice de ochii carii văd ceale ce vedeți!
24. Că zic voao că mulți proroci și împărați au vrut să vază carele vedeți voi, și nu văzură; și să auză carele auziți, și nu auziră“.
25. Și iată, un legiuitoriu să sculă, ispitindu-l pre el și zicând: „Dascale, ce voiu face, viața de veaci să moștenescu?“
26. Iară el zise lui: „În Leage ce s’au scris? Cum cetești?“
27. Iară el, răspunzând, zise: „Să iubești pre Domnul Dumnezăul tău den toată inima ta și den tot sufletul tău și den toată vârtutea ta și den tot cugetul tău, și pre aproapele tău ca pre tine“.
28. Și zise lui: „Dirept ai răspuns, fă aceasta și vei trăi“.
29. Iară el, vrând să să indirepteaze pre sine, zise lui Iisus: „Și cine iaste aproapele mieu?“
30. Și răspunzând Iisus, zise: „Un om oarecare pogorâia den Ierusalim în Erihon și în tâlhari căzu, carii, și dezbrăcându-l pre el, și rănindu-l, să dusără, lăsându-l mai mort fiind.
31. Iară după tâmplare, un preot pogorâia pre acea cale și, văzându-l pre el, trecu pre lângă el.
32. Așijderea și un levit, sosind la acel loc, venind și văzând, trecu pre lângă el.
33. Iară un samarinean, venind pre cale, sosi la el și, văzând pre el, fu-i milă de el
34. Și, apropiindu-se, legă ranele lui, turnând untdelemn și vin; puindu-l pre el pre al lui dobitoc, duse-l în sălaș de oaspeț și-i purtă grija lui.
35. Și a doao zi mergând, scoase doi dinari și-i deade gazdei, și zise lui: ‘Poartă-i grija lui și, vericât vei cheltui mai mult, eu, când mă voiu întoarce, voiu plăti ție’.
36. Dară, carele dentr’acei trei ți să pare priatin să fie fost celuia ce căzu în tâlhari?“
37. Iară el zise: „Carele au făcut milă cu el“. Iară Iisus zise lui: „Pasă de fă și tu așijderea“.
38. Și fu mergând ei, și el întră într’un sat, iară o muiare, numele ei Martha, priimi pre el în casa ei.
39. Și aceasta avea o sor de o chema Maria, carea și șăzând la picioarele lui Iisus, asculta cuvântul lui.
40. Iară Martha să învăluia prejur multă slujbă și, stând, zise: „Doamne, nu socotești că sora-mea m’au lăsat sângură să slujăsc? Ce-i zi ei ca să-mi ajute“.
41. Și răspunzând Iisus, zise ei: „Martho, Martho, grijești-te și prejur multe te silești.
42. Ce un lucru trebuiaște, iară Maria cea bună parte ș’au ales, carea nu să va lua de la ea“.
CAP 11[modifică]
1. Și fu fiind el în oarecare loc rugându-se; deaca istovi, zise unul den ucenicii lui cătră el: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum și Ioan au învățat pre ucenicii săi“.
2. Și zise lor: „Când vă rugați, ziceți: TATĂL NOSTRU cel den ceriuri, sfințască-se numele tău, vie împărăția ta, fie voia ta, cum în ceriu, și pre pământ.
3. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne noao pren toate zilele.
4. Și iartă noao păcatele noastre, că și noi lăsăm la tot ce ne iaste datoriu noao, și să nu ne bagi pre noi în ispită, ce ne izbăveaște pre noi de ficleanul“.
5. Și zise cătră ei: „Cine dentru voi va avea un priaten și mearge-va cătră el la miază noapte și va zice lui: ‘Priatene, împrumutează-mă cu trei pâini,
6. Că un priaten den cale au venit la mine și n’am ce-i pune lui înainte’.
7. Și acela, den lăuntru răspunzând, va zice: ‘Nu mă osteni, iată că ușa-i încuiată și coconii miei cu mine sânt într’așternut, nu mă pociu scula să-ți dau’.
8. Zic voao, săvai nu s’ar scula să-i dea lui, căci iaste priaten lui, iară pentru acolisitura lui, scula-să-va și-i va da lui câtu-i trebuiaște.
9. Și eu încă zic voao: Ceareți și să va da voao, căutați și veți afla, sunați și să va deșchide voao.
10. Că tot cel ce ceare ia, și cel ce caută află, și celui ce va bate deșchide-i-să-va.
11. Și la care tată den voi va ceare feciorul pâine, au piatră îi va da lui? Sau și peaște, au doară în loc de peaște șarpe-i va da lui?
12. Sau de va ceare ou, au da-i-va lui scorpie?
13. Derept aceaea, de sânteți voi răi, știți dări bune a da feciorilor voștri, dară cu cât mai vârtos Tatăl vostru cel den ceriu va da Duh Sfânt celora ce cer de la el?“
14. Și era scoțând un drac, și acesta era mut. Și fu ieșind dracul, grăi mutul; și să mirară mulțimea.
15. Iară unii dentr’înșii ziseră: „Cu Veelzevul, domnul dracilor, scoate dracii“.
16. Iară alții ispitindu-l, sămn de la el cerea den ceriu.
17. Iară el, știind cugetele lor, zise lor: „Toată împărăția ce să împarte întru sine pustiaște-se și casă preste casă cade.
18. Iară deși satana preste sine s’au împărțit, cum va sta împărăția lui? Că ziceți că cu Veelzavul scoțu eu dracii.
19. Iară de scoțu eu dracii cu Veelzevul, feciorii voștri cu cine-i vor scoate? Derept aceaea ei vor fi judecătorii voștri.
20. Iară de scoț dracii cu deagetul lui Dumnezău, sosit-au dară preste voi împărăția lui Dumnezău.
21. Când cel tare înarmat păzeaște curtea lui, în pace sânt câte-s ale lui.
22. Iară de va veni preste el cel mai tare de el, va birui pre el, toate armele lui va lua, spre carele nădejduia, și dobânda lui va împărți.
23. Cine nu e cu mine, asupra mea iaste, și cela ce nu strânge cu mine, răsipeaște.
24. Când iase duhul cel necurat den om, îmblă pren loc fără de apă, căutând odihnă; și deaca nu află, zice: ‘Întoarce-mă-voiu în casa mea de unde am ieșit’.
25. Și viind, o află măturată și împodobită.
26. Atunci mearge și ia alte șapte duhuri mai reale de el, și întrând lăcuiescu acolea, și vor fi ceale de apoi omului aceluia mai reale decât ceale dentâiu“.
27. Și fu când grăiia el aceastea, rădicând o muiare glas den mulțime, zise lui: „Fericit pântecele ce te-au purtat și țâțele ce-ai supt“.
28. Iară el zise: „Adevărat, fericiți-s ceia ce aud cuvântul lui Dumnezău și-l păzesc“.
29. Iară mulțimea adunându-se, începu a zice: „Ruda aceasta hicleană iaste, sămnu ceare, și sămnu nu să va da ei, fără numai sămnul lui Iona prorocul.
30. Că cum au fost Iona sămnu nineviteanilor, așa va fi și Fiiul Omenesc rudei aceștiia.
31. Împărăteasa austrului să va scula la judecată cu bărbații rudei aceștiia și-i va osândi pre ei, că veni de la marginea pământului să auză înțelepția lui Solomon; și iată, mai mult decât Solomon aicea.
32. Bărbații Nineviei scula-se-vor la judecată cu ruda aceasta și vor osândi pre ea, că să pocăiră la propovedania lui Iona; și iată, aicea e mai mare de Iona.
33. Nimeni, aprinzând lumina, o va pune întru ascuns, nici supt obroc, ce în sfeașnic, ca să vază lumina ceia ce întră.
34. Lumina trupului iaste ochiul, deci când va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iară deaca va fi rău, și trupul tău e întunecat.
35. Dirept aceaea ia aminte ca lumina carea e întru tine să nu fie întunearec.
36. Că, de va fi trupul tău tot luminat, neavând vro parte ceva întunecată, fi-va luminat tot, ca și când te-are lumina lumina cu strălucirea“.
37. Iară când grăiia, rugă pre el un fariseu ca să prânzească la el; și întrând, șăzu.
38. Iară fariseul, văzând, să miră că nu să spălă mai nainte de prânzu.
39. Și zise Domnul cătră el: „Acum voi, fariseii, cea den afară a păharului și a blidului curățiț, iară cea den lăuntrul vostru plin iaste de hrăpire și răutate.
40. Nebunilor, au nu cela ce-au făcut cea den afară, și cea den lăuntru au făcut?
41. Însă ceale den prilej daț milostenie, și iată, toate vor fi voao curate.
42. Ce vai voao, fariseilor, că zeciuiț izma și ruta, și toate legumile, și daț judecata și dragostea lui Dumnezău; aceastea s’au căzut a le face, și acealea a nu lăsa.
43. Vai voao, fariseilor, că iubiț șădearea întâiu în adunări, și închinăciunile pren târguri.
44. Vai voao, cărturarilor și fariseilor fățarnici, că sânteț ca mormintele ceale ce nu-s arătate, și oamenii ce îmblă pre deasupra nu știu“.
45. Răspunzând neștine den știutorii legii, zise lui: „Dascale, aceastea zic, și pre noi ne ocărăști“.
46. Iară el zise: „Vai și voao, știutorilor de leage, că încărcați oamenii sarcine cu greu purtate, iară voi cu un deaget al vostru nu veț să atingeț la sarcine.
47. Vai voao, că zidiț mormintele prorocilor, iară părinții voștri au omorât pre ei.
48. Oare mărturisiț și împreună veț cu faptele părinților voștri, că aceia omorâră pre ei, iară voi zidiț mormintele lor.
49. Dirept aceaea și înțelepciunea lui Dumnezău zise: ‘Trimi-te-voiu la dânșii proroci și apostoli, și dentr’înșii vor omorî și vor goni’.
50. Ca să să caute sângele tuturor prorocilor cel ce să varsă, den izvodirea lumii, de ruda aceasta,
51. De la sângele lui Avel până la sângele Zahariei, carele au pierit între oltariu și între besearică. Adevărat zic voao, căuta-să-va de la ruda aceasta.
52. Vai voao, legiuitorilor, că ați luat cheaia științii; voi n’ați întrat, și pre ceia ce întra opriiați“.
53. Deaca zise el aceastea lor, începură cărturarii și fariseii tare a-l opri, și a-l opri pre el de graiu, pentru multe pândindu-l pre el, cercând să vineaze ceva den gura lui, ca să-l pârască pre el.
CAP 12[modifică]
1. Întru carele adunându-să zeci de mii de noroade, cât să călca unii pre alții, începu a zice ucenicilor lui: „Întâiu, luați-vă aminte pre voi de aluatul fariseilor, care iaste fățărie.
2. Că nemică nu iaste acoperit care să nu să descopere, și ascunsu carea să nu să știe.
3. Dirept aceea, câte ați zis întru întunearec, în lumină să va auzi, și care ați șoptit la ureache în cămări, să va propovedui preste case.
4. Iară zic voao, priatenilor miei: Nu vă teamereți de ceia ce omoară trupul și după aceaea n’au mai mult ce face.
5. Ce voiu arăta voao de cine să vă teameți: Teameți-vă de cela ce, după ce va omorî, are puteare să arunce în gheenă; așa zic voao, de acesta vă teameți.
6. Au nu să vând cinci păsăreale în doi fileari? Și una den eale nu e uitată înaintea lui Dumnezău.
7. Ce și perii capului vostru toț numărați sânt; deci nu vă teamereți, de multe pasări sânteți osebiți.
8. Iară zic voao: tot cine mă va mărturisi pre mine înaintea oamenilor, și Fiiul Omenescu va mărturisi întru el, înaintea îngerilor lui Dumnezău.
9. Iară cela ce să leapădă de mine înaintea oamenilor, lepăda-să-va denaintea îngerilor lui Dumnezău.
10. Și tot cine va grăi cuvânt spre Fiiul Omenescu ierta-să-va lui, iară celuia ce va huli spre Duhul Sfânt nu i să va ierta.
11. Iară când vor duce pre voi în sinagoguri, și la deregători, și la puternicii, nu vă grijireți cum au ce veți răspunde sau ce veți zice,
12. Că Duhul Sfânt va învăța pre voi, într’acela ceas, carele să cade a grăi“.
13. Zise lui neștine den mulțime: „Învățătoriule, zi fratelui mieu să împarță cu mine moștenirea“.
14. Iară el zise lui: „Omule, cine m’au pus pre mine judecătoriu sau împărțitoriu între voi?“
15. Și zise cătră ei: „Vedeți și vă păziți de lăcomie, căci nu când va prisosi la neștine, viața lui iaste den avuțiile lui“.
16. Zise lor pildă, zicând: „Unui om bogat au rodit pământul.
17. Și cugeta întru sine, grăind: ‘Ce voiu face, că n’am unde aduna rodurile meale?’ Și zise: ‘Aceasta voiu face:
18. Sparge-voiu jitnițile meale și mai mari le voiu face, și voiu strânge acolo toate rodurile meale și bunătățile meale.
19. Și voiu zice sufletului mieu: Suflete, ai multe bunătăți zăcând spre mulți ani, odihneaște, mănâncă, bea, veseleaște-te’.
20. Și-i zise lui Dumnezău: ‘Nebune, într’această noapte sufletul tău vor ceare de la tine, dară cealea ce-ai gătit cui vor fi?’
21. Așa e cela ce strânge lui comoară și nu în Dumnezău să bogățeaște“.
22. Și zise cătră ucenicii lui: „Dirept aceasta, zic voao, nu grijireți de sufletul vostru ce veți mânca, nici de trup ce veți îmbrăca.
23. Mai mult sufletul iaste decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea.
24. Luați aminte corbii, că nu samănă, nici seaceră, carii n’au celariu, nici jâcniță, și Dumnezău hrăneaște pre ei. Cu cât mai vârtos sânteț voi osebiți decât pasările.
25. Dară cine den voi, grijind, poate să adaogă preste vârsta lui un cot?
26. Deci deaca nu puteț nici cel mai puțin a face, dară de cealealalte ce grijiți?
27. Socotiț crinii cum crescu: nu ostenescu, nici torc. Și zic voao că nici Solomon, întru toată slava lui, s’au îmbrăcat ca unul dentru aceștea.
28. Iară de iarba, astăzi în câmpu fiind și mâine în cuptoriu aruncându-se, Dumnezău așa îmbracă, cu cât mai vârtos pre voi, puțin credincioși?
29. Și voi nu căutareț ce veț mânca sau ce veț bea, și nu vă înșălareț.
30. Că toate aceastea limbile lumii le caută, iară Tatăl vostru știe că vă trebuiescu aceastea,
31. Ce ceareț împărăția lui Dumnezău, și toate aceastea să vor adaoge voao.
32. Nu te teame, turmă mică, că au binevrut Tatăl vostru să dea voao împărăția.
33. Vindeț avuția voastră și daț milostenie; faceț voao pungi nevechite, comoară nescăzută în ceriuri, unde furul nu să apropie, nici moliile o strică.
34. Că unde iaste comoara voastră, acolo va fi și inema voastră.
35. Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile aprinse;
36. Și voi, aseamene cu oamenii carii așteaptă pre domnul lor, când să va scula de la nuntă, ca, venind și sunând, numaidecât vor deșchide lui.
37. Fericiț slugile acealea pre carii, venind domnul, va afla priveghind. Adevăr zic voao, că să va încinge și-i va așăza pre ei, și viind va sluji lor.
38. Și de va veni la a doua strajă, și la a triia strajă va veni, și-i va afla așa, fericiț sânt slugile acealea.
39. Iară aceasta să știț: că de ară ști stăpânul casei în care ceas furul va veni, ară priveghea și n’ar lăsa să-i sape casa lui.
40. Deci și voi fiț gata, că, în ceasul care nu gândiț, Fiiul Omenesc va veni“.
41. Zise Petăr lui: „Doamne, noao zici pilda aceasta au tuturora?“
42. Și zise Domnul: „Oare cine iaste cel credincios diregătoriu al casei și înțelept, pre carele îl va pune domnul preste slujba lui, să dea, la vreame, merticul?
43. Fericit sluga aceaea carele, viind domnu-său, afla-l-va făcând așa.
44. Adevărat zic voao că preste toată avuția lui va pune pre el.
45. Iară de va zice sluga aceaea întru inema lui: ‘Pesti-va domnul mieu a veni’, și va înceape a bate slugile și slujnicele, a mânca, și a bea, și a să îmbăta;
46. Veni-va domnul slugii aceluia în zi carea nu-l așteaptă și în ceasul carele nu-l știe, și-l va tăia în doao și partea lui cu necredincioșii va pune.
47. Iară sluga aceaea carele știe voia domnu-său, și negătindu-se și nefăcând voia lui, mult să va bate.
48. Iară cela ce nu știe, și făcând vreadnice de bătăi, bate-să-va puțin; și la tot căruia i s’ au dat mult, mult să va ceare de la el, și la cine au pus mult, mai mult vor ceare de la el.
49. Foc am venit să puiu pre pământ, și ce voiu de s’au aprinsu!
50. Ce botez am a mă boteza și cum mă cuprinzu până când să vor săvârși!
51. Vă pare că am venit să dau pace pre pământ? Ba, zic voao, ce numai împărțeală.
52. Că vor fi de acum cinci într’o casă, împărțit: trei spre doi și doi spre trei.
53. Că să va împărți tată pre fecior, și fecior spre tată, mumă spre fată, și fată spre mumă, soacra spre noru-sa, și nor spre soacra ei“.
54. Și zicea și mulțimei: „Când vedeț nuor ieșind de la apus, numaidecât ziceț ‘ploaie vine’, și să face așa.
55. Și când suflă austru ziceț că ‘zăduh va fi’, și va fi.
56. Fățarnicilor! Fața pământului și a ceriului știț ispiti, dară vreamea aceasta cum nu știț ispiti?
57. Ce nu judecați dară și înșivă întru voi ce e dirept?
58. Pentru că în ce chip mergi cu pârâșul tău cătră domn, pre cale dă prilej să te izbăvești de el, ca nu cândai să te tragă cătră judecătoriu, și judecătoriul te va da temniceariului, și temniceariul te va arunca în temniță.
59. Zic ție: Nu vei ieși de acolo până nu vei plăti și fileariul cel de apoi“.
CAP 13[modifică]
1. Era unii, într’aceaea vreame, spuindu-l lui pentru galileiani, al cărora sânge Pilat au mestecat cu jârtvele lor.
2. Și răspunzând Iisus, zise lor: „Au vă să pare că galileianii aceștea mai păcătoși au fost de toți galileianii, că ca aceastea au pățit?
3. Nicecum, zic voao, ce, de nu vă veț pocăi, așea veț pieri cu toți.
4. Sau acei 18, preste carii căzu turnul în Siluam și omorî pre ei, pare-vă că aceștea mai greșiț era de toți oamenii carii lăcuiesc în Ierusalim?
5. Nu, zic voao, ce, de nu vă veț pocăi, toți așijderea veț pieri“.
6. Și zicea și aceasta pildă: „Un smochin avea oarecine în via lui sădit și veni căutând rod într’însul, și nu află. Și zise cătră viariu: ‘Iată, trei ani viiu căutând roadă în smochinul acesta, și nu aflu. Taie-l pre el, căci și pământul îl cuprinde în deșărt’.
8. Iară el, răspunzând, zise lui: ‘Doamne, lasă pre el încă în cest an, până voiu săpa împregiurul lui și voiu pune gunoiu.
9. Cândai va face roadă, lasă-l; iară să nu, tăia-l-vei pre dânsul la cea viitoare vreame’“.
10. Și era învățând într’una den sinagoguri în sâmbete.
11. Și iată, o muiare era având duhul neputinței de 18 ani, și era gârbovă, cât nu să putea să să îndirepteaze nicedecum.
12. Și văzând pre ea, Iisus chemă-o și zise ei: „Muiare, slobozitu-te-ai den boala ta“.
13. Și puse pre ea mânile și îndată să îndireptă și lăudă pre Dumnezeu.
14. Și răspunzând mai-marele sinagogului, bănuind căci o vindecă sâmbăta Iisus, zicea mulțimei: „Șase zile sânt întru carele să cade a lucra, deci într’aceastea viind vă veț vindeca, și nu în ziua sâmbetei“.
15. Răspunse dirept aceaea lui Domnul și zise: „Fățarnicilor, fieștecarele de voi sâmbăta au nu dezleagă boul lui sau asinul de la iasle, și-l duce de-l adapă?
16. Iară aceasta, fata lui Avraam fiind, carea o au legat satana, iată, de 18 ani, au nu să cădea a să dezlega den legătura aceasta în zi de sâmbăta?
17. Și aceastea zicând el, să rușina toți ceia ce să punea împotriva lui, și toată mulțimea să bucura de toate ceale slăvite ce să făcea de el.
18. Și zicea: „Cu ce e aseamene împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voiu asămăna pre ea?
19. Aseamenea iaste grăunțului de muștariu, carele, luând omul, l-au pus în grădina lui, și crescu și să făcu copaciu mare și pasările ceriului încuibuiră în ramurile lui“.
20. Și iară zise: „Cu ce voiu asămăna împărăția lui Dumnezău?
21. Aseamene iaste aluatului carele, luându-l, muiarea ascunse în făină de trei măsuri, până să dospi toată“.
22. Și îmbla pren orașă și sate, învățând, și cale făcând în Ierusalim.
23. Și zise oarecine cătră el: „Doamne, au puțini sânt ceia ce să spăsesc?“ Iară el zise cătră ei:
24. „Nevoiți-vă a întra pren poarta cea strâmtă, că mulți, zic voao, vor cerca să între și nu vor putea.
25. Dar când să va scula stăpânul casii și va încuia ușa, și veți înceape afară a sta și a bate în ușă, zicând: ‘Doamne, doamne, deșchide noao!’ Și răspunzând, va zice voao: ‘Nu vă știu pre voi de unde sânteți’.
26. Atuncea veți înceape a zice: ‘Mâncat-am înaintea ta și am băut, și în ulițele noastre ai învățat’.
27. Și va zice: ‘Zic voao, nu știu pre voi de unde sânteți. Depărtați-vă de la mine toți lucrătorii fără direptate’.
28. Acolo va fi plâns și scrâșnirea dinților, când veți vedea pre Avraam, și pre Isaac, și pre Iacov, și pre toți prorocii întru împărăția lui Dumnezău, iară voi goniți afară.
29. Și vor veni de la răsărit și de la apus, și de la miazănoapte și de la amiazăzi, și vor șădea întru împărăția lui Dumnezău.
30. Și iată, sânt de apoi carii vor fi întâiu, și sânt dentâi carii vor fi de apoi“.
31. Într’aceaea zi să apropiară unii den farisei, zicându-i: „Ieși și pasă de aicea, că Irod va să te omoară“.
32. Și zise lor: „Mergând ziceți aceștii vulpi: ‘Iată, scoț dracii și vindecări fac astăzi și mâine, și a treia zi mă voiu isprăvi’.
33. Însă mi se cade astăzi și mâine, și după aceaea a face cale, că nu se tâmplă să piaie prorocul afară de Ierusalim.
34. Ierusalime, Ierusalime, omorâtoriul prorocilor și cel ce ai ucis cu pietri pre cei trimiși la tine, de câte ori vruiu să adun feciorii tăi, cum adună găina puii ei supt aripi, și n’ai vrut.
35. Iată, lasă-să voao casa voastră pustie, și zic voao că nu mă veți vedea pre mine până va veni când veți zice: ‘Blagoslovit cela ce vine întru numele Domnului!’“
CAP 14[modifică]
1. Și fu când întră el într’o casă a unuia den boiarii fariseilor, sâmbătă, să mănânce pâine, și ei îl lua aminte pre el.
2. Și iată, un om bolnav de idropică era înaintea lui.
3. Și răspunzând Iisus, zise cătră legiuitori și farisei, zicând: „Au slobodu e sâmbăta a vindeca?“
4. Iară ei tăcură. Și apucându-l, vindecă-l pre el și-l lăsă.
5. Și răspunzând lor, zise: „A căruia den voi asinul sau boul va cădea în fântână, au nu-l va trage numaicât în zi de sâmbătă?“
6. Și nu putu să răspunză lui cătră aceastea.
7. Și zicea pildă cătră chemați, luând aminte cum alegea șăderile dentâiu, zicând lor:
8. „Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu șădea la locul cel dentâiu, ca nu cumva să fie chemat de dânsul altul mai cinstit de tine.
9. Și viind carele și pre tine și pre acela au chemat, va zice ție: ‘Dă locul cestuia!’ Și atuncea vei înceape, cu rușine, locul cel mai de apoi a ținea.
10. Ce, când vei fi chemat, mergi și șăzi la locul cel den jos, ca, când va veni cela ce te-au chemat, zice-va ție: ‘Priatene, mută-te mai sus!’ Atuncea-ț va fi cinste înaintea celor ce șăd cu tine.
11. Că tot cela ce să va înălța smeri-să-va, și cela ce să va pleca înălța-să-va“.
12. Și zicea și celuia ce-l chemase pre el: „Când faci prânz sau cină, nu chema priatenii tăi, nici frații tăi, nici rudeniile tale, nici vecini bogați, să nu cândva te cheame și ei pre tine și-ț va fi ție împrumut.
13. Ce, când faci ospăț, cheamă pre săracii, pre sluți, șchiopi, orbi.
14. Și fericit vei fi, căci n’au cu ce-ț răsplăti, că ți să va răsplăti ție întru înviarea direpților“.
15. Iară aceastea auzind unul den ceia ce șădea cu el, zise lui: „Fericit cela ce mănâncă pâine întru împărăția lui Dumnezău!“
16. Iară el zise lui: „Un om oarecare făcu cină mare și chemă mulți.
17. Și mână pre sluga lui la ceasul cinei să zică chemaților: ‘Veniți, că iată, gata sânt toate!’
18. Și începură toți într’un chip a să apăra; cel dentâiu zise lui: ‘Țarină am cumpărat și-m trebuie să ies să o văzu, rogu-te să mă aibi mântuit’.
19. Și altul zise: ‘Părechi de boi cumpărat-am, 5, și voiu mearge să-i ispitescu pre ei, rogu-te aibi-mă mântuit’.
20. Și altul zise: ‘Muiare am luat spre nuntă și pentru aceaea nu pociu veni’.
21. Și înturnându-să sluga aceaea, spuse domnu-său aceastea. Atuncea, mâniindu-să, stăpânul casei zise slugii lui: ‘Ieși curând la ulițe și în cărările cetății; și cerșătorii, și ciungii, și șchiopii, și orbii adu-i acicea’.
22. Și zise sluga: ‘Doamne, făcutu-s’au cum ai poruncit și încă mai iaste loc’.
23. Și zise domnul cătră slugă: ‘Ieș la drumuri și la îngrădiri și-i îndeamnă să între ca să să împle casa mea’.
24. Că zic voao că: Niciunul den bărbații aceia ce era chemați vor gusta de cina mea“.
25. Mergea într’aceaea cu el mulțime multă și, întorcându-să, zise cătră ei:
26. „Vericine vine cătră mine și nu uraște pre tată-său și pre muma, și muiarea, și feciorii, și frații, și surorile, încă și sufletul lui, nu poate ucenicul mieu să fie.
27. Și cine nu poartă crucea sa și vine după mine nu poate să fie ucenicul mieu.
28. Că cine dentru voi va vrea să zidească un turnu, au nu va șădea mainte să-ș socotească cheltuiala, de are ceale de săvârșit?
29. Că nu cândva, puind el temelia și neputându-l săvârși, toți ceia ce-l vor vedea vor înceape a-ș bate joc de el,
30. Zicind că: ‘Acest om începu a zidi și nu putu săvârși’.
31. Sau care împărat, mergând să să bată cu alt împărat, au nu va șădea mainte să să sfătuiască, oare putea-va cu zeace mii să să timpine cu cela ce vine asupra lui cu doaozeci de mii?
32. Iară de nu, încă fiind el departe, solie trimițând, să roagă de pace.
33. Deci așa, fieștecarele den voi, carele nu să va lepăda de toată avuția lui, nu poate fi ucenicul mieu.
34. Bună e sarea, iară de sarea să va nebuni, cu ce să va săra?
35. Nice în pământ, nici în gunoiu nu-i bună, afară leapădă pre ea. Cine are urechi de auzirea, să auză“.
CAP 15[modifică]
1. Și era apropiindu-să la el toți vameșii și păcătoșii, să auză pre el.
2. Și cârtiia fariseii și cărturarii, zicând că: „Acesta pre păcătoși priimeaște și mănâncă cu ei“.
3. Și grăi cătră ei pilda aceasta, zicând:
4. „Care om dentru voi, având o sută de oi și pierzând una dentru eale, au nu va lăsa ceale noaozeci și noao în pustie și va mearge după cea pierdută, până o va afla?
5. Și aflându-o, o pune pre umărul lui, bucurându-să.
6. Și venind acasă, cheamă priatenii și vecinii, zicând lor: ‘Bucurați-vă cu mine, că am aflat oaia mea cea pierdută!’
7. Zic voao că așa va fi bucurie în ceriu de un păcătos ce să pocăiaște, decât de noaozeci și noao de direpți, cărora nu le trebuiaște pocaanie.
8. Sau care muiare, având zeace drahme, de va piarde o drahmă, au nu va aprinde lumina și va mătura casa, și va căuta cu deadinsu până o va afla?
9. Și aflându-o, chema-va priatenile și vecinile, zicând: ‘Bucurați-vă cu mine, că am aflat drahma carea am pierdut!’
10. Așa zic voao, bucurie iaste înaintea îngerilor lui Dumnezău pentru un păcătos pocăit“.
11. Și zise: „Un om avea doi feciori.
12. Și zise cel mai tânăr den ei tătâne-său: ‘Tată, dă-mi partea ce mi se cade de avuție’. Și împărți lor avuția.
13. Și nu după multe zile, adunând toate, feciorul cel mai mic să duse într’o țară departe și acolo răsipi avuția lui, viețuind.
14. Și cheltuind el toate, fu foamete mare în țara aceaea și el începu a să lipsi.
15. Și mearse de se lipi de un lăcuitoriu acelui ținut, și trimise pre el în câmpul său să pască porcii.
16. Și poftiia să împle pântecele său de roșcovi ce mânca porcii, și nime nu-i da lui.
17. Deci, viindu-ș în fire, zise: ‘Câți năimiți ai tătâne-mieu să satură de pâine, iară eu pieiu de foame!
18. Scula-mă-voiu de mă voiu duce la tatăl mieu și voiu zice lui: ‘Tată, greșit-am spre ceriu și înaintea ta.
19. Și de-acum nu sânt harnic să mă chem fiiul tău. Fă-mă ca unul den năimiții tăi’.
20. Și sculându-se, veni cătră tatăl lui; și încă fiind el departe, văzu pre el tatăl lui și i să făcu milă; și, alergând, căzu preste grumazii lui și-l sărută pre el.
21. Și zise lui feciorul: ‘Tată, greșit-am spre ceriu și înaintea ta, și de-acum nu sânt harnic să mă chem fiiul tău’.
22. Și zise tatăl cătră slugile sale: ‘Aduceți podoaba cea dentâiu și-l îmbrăcați pre el, și dați inel în mâna lui, și încălțăminte în picioare.
23. Și, aducând vițelul cel hrănit, giungheați-l și, mâncând, să ne veselim;
24. Că acesta fiiul mieu era mort și învie, și pierdut era și să află’. Și începură a să veseli.
25. Iară feciorul lui cel mai mare era în câmp și, venind, să apropie de casă, auzi cântece și jocuri.
26. Și chemând pre unul den feciori, întrebă ce să fie aceastea.
27. Iară el zise lui că: ‘Fratele tău au venit și i-au jungheat tatăl tău vițelul cel îngrășat, căci sănătos l-au priimit pre el’.
28. Și să mânie și nu vru să între; iară tatăl lui, ieșind, ruga pre el.
29. Iară el, răspunzând, zise tătâne-său: ‘Iată, atâțea ani slujăsc ție și niciodinioară porunca ta n’am trecut, și mie niciodată nu mi’ai dat un ied, ca să mă veselesc cu priatenii miei.
30. Iară când fiiul tău acesta, carele mâncă avuția ta cu curvele, veni, jungheaș lui vițelul cel îngrășat’.
31. Iară el zise lui: ‘Fiiule, tu în toată vreamea ești cu mine, și toate ale meale ale tale sânt.
32. A ne veseli și a ne bucura să cădea, căci fratele tău acesta mort era și învise, și pierdut era și să află’“.
CAP 16[modifică]
1. Și zicea și cătră ucenicii lui: „Era un om bogat carele avea un diregătoriu casei și acesta fu pârât la el că răsipeaște avuția lui.
2. Și chemând pre el zise lui: ‘Ce auz aceasta de tine? Dă samă de diregătoria ta, că nu vei putea mai mult a fi diregătoriu’.
3. Și zise întru sine diregătoriul casei: ‘Ce voiu face, că domnul mieu ia diregătoria de la mine? A săpa nu pociu, a ceare rușine mi-e.
4. Știu ce voiu face ca, pentru când mă voiu schimba de diregătorie, să mă priimească în casele lor’.
5. Și chemând câte unul pre fieștecarele den datornicii domnului său, zise celui dentâiu: ‘Cu cât ești datoriu domnu-mieu?’
6. El zise: ‘Cu 100 de măsuri de untdelemn’. Și zise lui: ‘Priimeaște-ți scrisoarea și șăzi numaidecât de scrie cincizeci’.
7. Iară după aceaea zise altuia: ‘Dară tu cu cât ești datoriu?’ Iară el zise: ‘Cu o sută de măsuri de grâu’. Și zise lui: ‘Ia-ți scriptura ta și scrie 80’.
8. Și lăudă domnul pre diregătoriul nedireptății, că înțelepțeaște au făcut. Că fiii veacului acestuia mai înțelepți sânt decât fiii luminii în neamul lor.
9. Și eu voao zic: Faceți-vă voao priatini den mamona nedireptății, ca, când veț săvârși-vă, să vă priimească pre voi în corturile ceale de veaci.
10. Cine-i credincios în puțin și la mult e credincios; și cine-i nedirept în puținel și în mult e nedirept.
11. Deci de nu fuseț credincioși întru nedireptul mamona, cea adevărată cine voao va creade?
12. Și deaca nu fuseț credincioși întru cel strein, dară ce-i a voastră cine vă va da?
13. Nici o slugă nu poate sluji la doi domni, că sau pre unul va urî și pre altul va îndrăgi, sau de unul să va ținea și de celalalt va huli. Nu veț putea sluji lui Dumnezău și lui mamona“.
14. Și auzind aceastea toate și fariseii, iubitori de argint fiind, și-ș bătea gioc de el.
15. Și zise lor: „Voi sânteț carii vă direptați pre voi înaintea oamenilor, iară Dumnezău știe inimile voastre; că cea înălțată la oameni, urâciune iaste înaintea lui Dumnezău.
16. Leagea și prorocii – până la Ioan; de atuncea împărăția lui Dumnezău să binevesteaște și tot la aceaea să sileaște.
17. Iară mai lesne iaste ceriului și pământului a treace, decât den Leage o certă să cază.
18. Tot cine-ș va lăsa muiarea lui și va lua alta, preacurveaște; și tot cine va lua lăsată de bărbat, preacurveaște.
19. Și era un om oarecare bogat și să îmbrăca în mohorât și cu vison, veselindu-se în toate zile, luminat.
20. Și oarecare sărac, anume Lazar, carele zăcea înaintea ușii lui, zgăibos.
21. Și poftiia să să sature de fărâmele ce cădea den masa bogatului, ce și câinii veniia și lingea zgaibele lui.
22. Fu de muri cerșitoriul, și-l dusără îngerii în sânul lui Avraam. Muri și bogatul și-l îngropară.
23. Și în iad, rădicând ochii lui, fiind în munci, văzu pre Avraam de departe și pre Lazar în sânul lui.
24. Și el strigând zise: ‘Părinte Avraame, miluiaște-mă și trimite pre Lazar ca să întingă vârful deagetului în apă și să stâmpere limba mea, că mă chinuiesc întru această văpaie!’
25. Și zise Avraam: ‘Fiiule, adu-ți aminte că țe-ai luat tu binele tău în viața ta, și Lazar așijderea răul, iară acum el să mângâie, iară tu te muncești.
26. Și prespre toate aceastea, între noi și între voi prăpastie mare s’au întărit, ca cei ce ar vrea să treacă de acicea la voi nu pot, nice de acolo să treacă cătră noi’.
27. Iară el zise: ‘Rogu-te, dară, părinte, ca să trimeț pre el în casa tătâne-mieu,
28. Că am cinci frați, ca să mărturisească lor, ca să nu vie și ei într’acest loc de muncă’.
29. Zise Avraam lui: ‘Au pre Moisi și pre proroci; asculte-i pre ei’.
30. Iară el zise: ‘Ba, părinte Avraame, ce de ar mearge cineva den morți cătră ei, s’ar pocăi’.
31. Și zise lui: ‘De nu vor asculta pre Moisi și pre proroci, nici de s’ar scula cineva den morți vor asculta’“.
CAP 17[modifică]
1. Și zise cătră ucenicii săi: „Fără putință iaste să nu vie zmintealele, iară vai aceluia pren carele vin!
2. Mai bine ară fi lui o piatră de ară zăcea prejur grumazii lui și să să arunce în mare, decât să smintească pre unul de cești mai mici.
3. Feriți-vă pre voi! De va greși ție fratele tău, ceartă pre el, și de să va pocăi, iartă lui.
4. Și de șapte ori în zi de va greși ție și de șapte ori de să va întoarce la tine zicând: ‘Căiescu-mă’, – iartă-i lui“.
5. Și ziseră apostolii Domnului: „Adaoge-ne credință“.
6. Și zise Domnul: „De aț avea credință ca un grăunț de muștariu, zicere-aț murului acestuia: ‘Dezrădăcinează și te sădeaște în mare’, și ară asculta pre voi.
7. Carele dentru voi, având o slugă, arând sau păscând, și venind den câmpu, zice-i-va numaidecât: ‘Vino de șăzi’?
8. Și a nu-i va zice lui: ‘Găteaște-mi ceva să cin și, încingându-te, slujeaște-mi până voiu mânca și voiu bea, și după aceaea vei mânca și vei bea și tu’?
9. Au doară îi va avea har slugii aceiia căce-i făcu ceale ce era poruncit lui? Nu mi se pare.
10. Așa și voi, când faceț toate cealea ce-s poruncite voao, ziceț că: ‘Slugi netreabnice sântem, că ce sântem datori să facem, făcut-am’“.
11. Și fu când mergea el în Ierusalim, și el trecea pren mijlocul Samariei și a Galileei,
12. Și întrând el într’un sat, tâmpinară pre el zeace bărbați stricaț, carii stătură de departe,
13. Și ei rădicară glas, zicând: „Iisuse, Învățătoare, miluiaște pre noi“.
14. Și văzând, zise lor: „Meargeț și vă arătaț pre voi preoților“. Și fu când mergea ei, să curățiră.
15. Iară unul dentr’înșii, văzând că s’au vindecat, să înturnă, cu glas mare slăvind pre Dumnezău.
16. Și căzu cu fața la picioarele lui, mulțămind lui. Și acela era samarinean.
17. Și răspunzând Iisus, zise: „Au nu zeace să curățiră? Dară cei noao unde-s?
18. Nu să aflară să să întoarne, să dea slavă lui Dumnezău fără numai acest strein de neam?“
19. Și zise lui: „Scoală de pasă, credința ta te mântui“.
20. Și întrebat fiind de farisei când va veni împărăția lui Dumnezău, răspunse lor și zise: „Nu va veni împărăția lui Dumnezău, să o poată lua aminte.
21. Nici vor zice ‘Iată acicea sau iată acolo’. Că, iată, împărăția lui Dumnezău înlăuntrul vostru iaste“.
22. Și zise cătră ucenici: „Veni-vor zile când veț pohti una den zilele Fiiului Omenesc să vedeț, și nu veț vedea.
23. Și vor zice voao: ‘Iată cicea sau iată acolo’; nu meargeți, nici îmblaț după aceia.
24. Pentru că în ce chip fulgerul care fulgeră den cel de supt ceriu, la cel de desupt ceriu luminează, așa va fi Fiiul Omenesc în ziua lui.
25. Iară întâiu i să cade lui multe a păți și a fi izgonit de ruda aceasta.
26. Și cum au fost în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele Fiiului Omenesc.
27. Mânca, bea, însura-să, și să mărita, până în care zi întră Noe în corabie, și veni potopul și pierdu pre toț.
28. Așijderea și precum au fost în zilele lui Lot: mânca, bea, vindea, cumpăra, sădiia, făcea case.
29. Iară în ce zi ieși Lot den Sodom, ploo foc și piatră pucioasă den ceriu și pierdu pre toți.
30. Ca aceastea vor fi în ziua în carea și Fiiul Omenesc să va arăta.
31. Într’aceaea zi, carele va fi în pod, și vasele lui în casă, să nu să pugoară să le ia, și cel den câmpu, așijderea, să nu să întoarne înapoi.
32. Aduceți-vă aminte de muiarea lui Lot.
33. Cine va căuta sufletul lui să-l mântuiască piarde-l-va, și cine va piarde pre el învia-l-va.
34. Zic voao: Într’acea noapte fi-vor doi într’un pat, unul să va lua și altul să va lăsa.
35. Doao vor măcina împreună, una să va lua și alta să va lăsa. Fi-vor doi în câmpu, unul să va lua și altul să va lăsa“.
36. Și răspunzând, zisără lui: „Unde, Doamne?“ El zise lor: „Unde va fi trupul, acolo să vor aduna vulturii“.
CAP 18[modifică]
1. Iară zicea și pildă lor, că să cade lor în toată vreamea a să ruga și a nu să leni,
2. Zicând: „Un judecătoriu era într’un oraș, de Dumnezău netemându-să și de om nerușinându-să.
3. Iară era, în orașul acela, o muiare văduvă și veniia la el zicând: ‘Izbândeaște-mă despre pârâșul mieu’.
4. Și nu vru în multă vreame, iară după aceaea zise întru eluș: ‘Săvai că nu mă tem de Dumnezău și de om nu mă rușinez,
5. Iară pentru că-m face dodeială văduva aceasta, izbândi-voiu pre ea, ca nu până la săvârșit venind să-m facă supărare’.
6. Zise Domnul: ‘Auziți ce zice judecătoriu nedireptății!’
7. Iară Dumnezău au nu va face izbânda aleșilor lui, carii strigă la el ziua și noaptea, și îndelungând mânia preste ei?
8. Zic voao că va face izbânda lor de sârg. Însă când va veni Fiiul Omenesc, oare afla-va credință pre pământ?“
9. Și zise pilda aceasta cătră unii carii să nădejduia întru sine a fi direpți și defăima pre alții:
10. „Doi oameni mearsără în besearică să să roage, unul dentru ei fariseu și altul vameș.
11. Fariseul, stând deusebi, așa să ruga ‘Doamne, mulțămescu-ți că nu sânt ca ceialalți oameni jăhuitori, nedirepți, preacurvari, sau ca și acest mitarnic.
12. Postescu-mă de doao ori în săptămână, dau a zeacea den toate câte câștig’.
13. Iară mitarnicul, departe stând, nu vrea nici ochii să rădice cătră ceriu, ce bătea pieptul lui zicând: ‘Doamne, iartă mie păcătosului!’
14. Zic voao că mai îndireptat pogorî acesta în casa lui decât cela, că tot cela ce să înalță pre sine pleca-să-va, iară cela ce să pleacă pre sine înălța-să-va“.
15. Și aducea la el și pruncii, ca de ei să să atingă. Iară văzând ucenicii, certară pre ei.
16. Iară Iisus chemând pre ei, zise: „Lăsaț copiii să vie cătră mine și nu-i oprireți, că unora ca acestora iaste împărăția lui Dumnezău.
17. Adevăr zic voao: Cine nu va priimi împărăția lui Dumnezău ca copilul, nu va întra întru ea“.
18. Și întrebă pre el unul den boiari, zicând: „Învățătoriule bune, ce voiu face, viața veacinică să moștenescu?“
19. Și zise Iisus lui: „Ce mă zici bun? Nime nu e bun, fără numai unul Dumnezău.
20. Poruncile știi: Nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi strâmbu, cinsteaște pre ta’tău și pre mumă-ta“.
21. Iară el zise: „Aceastea toate le-am păzit den tinereațele meale“.
22. Iară auzind aceastea Iisus, zise lui: „Încă una-ț lipseaște. Toate câte ai, vinde și împarți săracilor și vei avea comoară în ceriu; și vino de îmblă după mine“.
23. Iară el, auzând aceastea, foarte să întristă, că era bogat foarte.
24. Și văzând pre el Iisus întristat făcându-să, zise: „Cum cu anevoie vor întra carii au bani la împărăția lui Dumnezău!
25. Că mai lesne iaste cămila pren urechile acului să treacă, decât bogatul întru împărăția lui Dumnezău să între“.
26. Iară carii auziră aceastea ziseră: „Dară cine să poate să să spăsească?“
27. Iară el zise: „Ceale ce nu să pot la oameni, să pot de la Dumnezău“.
28. Și zise Petr: „Iată, noi am lăsat toate și am venit după tine“.
29. Iară el zise lor: „Adevăr grăiesc voao, că nime nu iaste carele au lăsat casa, sau părinții, sau frații, sau muiarea, sau feciorii pentru împărăția lui Dumnezău,
30. Care nu va lua cu mai multe părți în vreamea aceasta, și în veacul cel viitoriu, viața veacinică“.
31. Și luând pre cei 12, zise cătră ei: „Iată, suim în Ierusalim și să vor împlea toate ceale scrise pren proroci Fiiului Omenesc.
32. Că să va da limbilor și să va batgiocuri, și să va ocărî, și să va scuipi.
33. Și bătându-l, îl vor omorî pre el, și a treia zi va învia“.
34. Iară ei nemică de aceastea înțeleasără și era cuvântul acesta ascuns de ei și nu cunoștea cealea ce să grăiia.
35. Și fu când să apropie el în Erihon, un orb șădea lângă cale, cerând.
36. Și, auzind mulțime trecând, întreba ce va să fie aceasta?
37. Și-i spuseră lui că Iisus Nazareneanul treace.
38. Și strigă zicând: „Iisuse, Fiiul lui David, miluiaște-mă“.
39. Și ceia ce mergea înainte certa pre el să tacă, iară el mai vârtos strigă: „Fiiul lui David, miluiaște-mă“.
40. Și stând Iisus, porunci să-l aducă pre el la sine; apropiindu-se de el, întrebă pre dânsul,
41. Zicând: „Ce vei să fac ție?“ Iară el zise: „Doamne, să văz“.
42. Și Iisus zise lui: „Vezi! Credința ta te mântui pre tine“.
43. Și îndată văzu, și mergea după el, slăvind pre Dumnezău. Și toată mulțimea văzând, deaderă laudă lui Dumnezău.
CAP 19[modifică]
1. Și întrând, trecea Ierehonul.
2. Și iată un om, pre nume chemându-se Zacheu, și el era mai-mare vameșilor, și acesta era bogat.
3. Și căuta să vază pre Iisus cine iaste, și nu putea de mulțime, că de stat mic era.
4. Și alergând înainte, să sui într’un smochin, ca să-l vază pre el, că pre acolea vrea să treacă.
5. Și cum sosi la acel loc, căutând Iisus, văzu pre el și zise lui: „Zachee, grăbeaște de te pogoară, că astăz în casa ta mi să cade a mânea“.
6. Și grăbind, pogorî și-l priimi pre el bucuros.
7. Și văzându-l, toți cârtiia, zicând că la un om păcătos au întrat să poposască.
8. Și stând Zacheiu, zise cătră Domnul: „Iată, giumătate de averile meale, Doamne, dau săracilor și, de al cuiva ceva am năpăstuit, da-l-voiu cu patru părți“.
9. Și zise cătră el Iisus, că: „Astăzi să făcu mântuirea casei aceștiia, pentru ce și el fecior lui Avraam iaste.
10. Că veni Fiiul Omenesc să caute și să mântuiască pre cel ce era pierit“.
11. Și auzând ei aceastea, adăogând, zise pildă, pentru că era aproape de Ierusalim și li să părea lor că numaidecât va să să arate împărăția lui Dumnezeu.
12. Zise dară: „Un om de bună rudă mearse într’o țară departe să-ș ia lui împărăție și să să întoarne.
13. Și chemând zeace slugi ale lui, deade lor zeace grivne și zise cătră ei: ‘Neguțătoriți-vă până voiu veni’.
14. Iară orășanii lui urâia pre el și trimiseră solie după el, zicând: ‘Nu vom pre acesta să împărățască preste noi’.
15. Și fu când să înturna el, luând împărăția, și zise să cheame la el slugile aceastea cărora le dedease argintul, ca să știe cine ce au neguțătorit.
16. Și veni cel dentâiu, zicând: ‘Doamne, grivna ta au lucrat zeace grivne’.
17. Iară el zise lui: ‘Bine-i, slugă bună, că întru puțin fuseș credincios, aibi puteare preste zeace orașă’.
18. Și veni al doilea, zicând: ‘Doamne, grivna ta au făcut cinci grivne’.
19. Și zise și acestuia: ‘Și tu fii preste cinci orașă’.
20. Și altul veni, zicând: ‘Doamne, iată grivna ta care o aveam, pusă în măhramă,
21. Că m’am temut de tine, că om mânios ești, iai ce n’ai pus și seaceri ce n’ai sămănat’.
22. Și zise lui: ‘Den gura ta te voiu judeca, slugă rea. Știuși că om mânios sânt, iau care n’am pus și secerând care n’am sămănat;
23. Și pentru ce n’ai dat argintul mieu la masa schimbătorilor? Și eu, viind, cu camătă aș fi făcut pre el’.
24. Și celor ce sta zise: ‘Luaț de la el grivna și dați celuia ce are zeace grivne’.
25. Și ziseră lui: ‘Doamne, acela are zeace grivne’.
26. ‘Că zic voao că a tot celuia ce are da-i-să-va, iară de la cela ce n’are, și ce are lua-să-va de la el.
27. Însă pizmașii miei, aceia carii nu mă vrură să împărățesc preste ei, aduceți-i încoace și-i jungheați înaintea mea’“.
28. Și zicând aceastea, mergea înainte, suindu-se în Ierusalim.
29. Și fu când să apropie în Vithaghi și Vithania, la munte ce să cheamă al Maslinilor, trimise doi den ucenicii lui,
30. Zicând: „Meargeți în cel sat ce vă e împrotivă, întru carele întrând, afla-veți mânz legat, preste carele nime niceodată om au șăzut. Dezlegând pre el, aduceți-l.
31. Și să v’ar întreba cineva pre voi: ‘Pentru ce dezlegați?’, așa ziceți lui că: ‘Domnului trebuiaște’.
32. Și mergând cei trimeși, aflară cum le zisease lor.
33. Și dezlegând ei mânzul, ziseră domnii lui cătră ei: ‘Ce dezlegaș mânzul?’
34. Iară ei ziseră: ‘Domnului trebuiaște’.
35. Și-l aduseră pre el la Iisus și, aruncând veșmintele lor preste mânz, suiră pre Iisus deasupra.
36. Și mergând el, așternea veșmintele lor pre cale.
37. Și apropiindu-se el la pogorâșul Muntelui Maslinilor, începură toată mulțimea de ucenici, bucurându-se, a lăuda pre Dumnezău cu glas mare pentru toate puterile carele văzuse,
38. Zicând: „Blagoslovit cel viitoriu Împărat în numele Domnului! Pace în ceriu și slavă întru ceale înalte!“
39. Și unii den farisei den mulțime ziseră lui: „Învățătoriule, ceartă ucenicii tăi!“
40. Și răspunzând, zise lor: „Zic voao că: De vor aceștea tăcea, pietrile vor striga“.
41. Și deaca apropie, văzând orașul, plânse de el,
42. Zicând că: „De ai fi știut și tu, întru ziua ta aceasta, cealea ce-s cătră pacea ta! Iară acum ascunsu-s’au de ochii tăi.
43. Că vor veni zilele preste tine, și vor împregiura vrăjmașii tăi șanț ție, și te vor încunjura, și te vor strânge de toate părțile.
44. Și te vor asămăna cu pământul, și feciorii tăi întru tine, și nu vor lăsa întru tine piatră preste piatră, pentru ce n’ai socotit vreamea socotealei tale“.
45. Și întrând în besearică, începu a scoate pre cei ce vindea într’însa și cumpăra,
<sup
47. Și era învățând în toate zilele în besearică. Iară mai-marii popilor și cărturarii căuta să-l piarză pre el, și cei de frunte a norodului.
48. Și nu afla ce-i vor face, că toată mulțimea să ținea de el ascultând.
CAP 20[modifică]
1. Și fu într’una den zilele acealea, învățând el oamenii în besearică și binevestind, să sculară asupră-i mai-marii popilor și cărturarii, împreună cu cei bătrâni,
2. Și grăiră cătră el, zicând: „Spune noao cu a cui puteare faci aceastea, sau cine iaste carele ț’au dat putearea aceasta“.
3. Iară răspunzând, zise cătră ei: „Întreba-voiu și eu pre voi un cuvânt, și-m spuneți:
4. Botezul lui Ioan den ceriu era au de la oameni?“
5. Iară ei cugetară întru eiș, zicând că: „De vom zice: ‘Den ceriu’, va zice: ‘Dară pentru ce n’ați crezut lui?’
6. Iară de vom zice: ‘De la oameni’, toată mulțimea cu pietri ne vor ucide pre noi, c’au crezut că Ioan proroc iaste“.
7. Și răspunsără: „Nu știm de unde e“.
8. Și Iisus zise lor: „Nici eu nu voiu spune voao cu a cui puteare fac aceastea“.
9. Și începu a zice cătră mulțime pilda aceasta: „Un om sădi vie și o deade pre ea lucrătorilor și multă vreame fu departe.
10. Și la vreame, trimise cătră lucrători pre slugă, ca den roada viii să-i dea lui. Iară lucrătorii, bătându-l pre el, trimisără-l deșărt.
11. Și adaose a trimite altă slugă, iară ei, și pre acela bătându-l și batjocurindu-l, trimisără-l deșărt.
12. Și adaose a trimite al treile, iară ei și pre acela, rănindu-l, scoasără-l afară.
13. Și zise domnul viii: ‘Ce voiu face? Trimite-voiu pre fiiul mieu cel iubit, doară, de vor vedea pre acesta, să vor rușina’.
14. Și văzând pre el lucrătorii, cugetară întru eiș, zicând: ‘Acesta iaste moșteanul; veniți să omorâm pre el, ca să fie a noastră moștenirea’.
15. Și scoțându-l pre el afară den vie, îl omorâră. Dară ce va face lor domnul viei?
16. Veni-va și va piarde pre lucrătorii aceștea și va da via altora“. Și auzind, zisără: „Să nu fie!“
17. Iară el, căutând spre ei, zise: „Ce iaste, dară, ce e scris aceasta: ‘Piatra ceaea carea o lepădară ziditorii, aceaea s’au făcut în capul unghiului;
18. Tot cela ce va cădea preste aceaea piatră, frânge-să-va, iară preste carele va cădea, vântura-l-va pre el’?“
19. Și cerca mai-marii popilor și cărturarii să-ș puie mânile preste el într’acel ceas, și să temură de oameni, că cunoscură că de ei zise pilda aceasta.
20. Și păzind, au trimis prilăstitori, fățărnicind pre sine a fi direpți, ca să -l prinză pre el în cuvânt, ca să-l dea pre el împărăției și puterii diregătoriului.
21. Și-l întrebară pre el, zicând: „Învățătoriule, știm că dirept zici și înveți, și nu iai față, ce pre adevărat calea lui Dumnezău înveți:
22. Cade-să noao a da bir împăratului au ba?“
23. Iară înțelegând hicleșugul lor, zise cătră ei: „Ce mă ispitiți?
24. Arătați-m banul, al cui chip are și scriptură?“ Și, răspunzând, zisără: „Al împăratului“.
25. Iară el zise lor: „Dați dară carele-s a împăratului, împăratului, și carele sânt ale lui Dumnezău, lui Dumnezău“.
26. Și nu putură să-l apuce pre el în cuvânt înaintea mulțimei și, mirându-se de răspunsul lui, tăcură.
27. Iară apropiindu-se unii den saduchei (carii zicea împotrivă, înviare să nu fie), întrebară pre el,
28. Zicând: „Învățătoriule, Moisi au scris noao: ‘De ară muri cuiva fratele, având muiare, și acesta va muri fără feciori, ca să-i ia fratele lui muiarea și să învie sămânța fratelui său’.
29. Deci era șapte frați și cel dentâiu, luând muiare, muri fără feciori.
30. Și luo cel al doile muiarea, și acesta muri fără feciori.
31. Și al treilea o luo pre ea și așijderea, câteșapte nu lăsară feciori și muriră.
32. Iară mai apoi de toți, muri și muiarea.
33. Dară, la înviere, a căruia dentr’aceia va fi muiare, pentru că câteșapte o avură pre ea muiare?“
34. Răspunzând Iisus, zise lor: „Fiii veacului acestuia să însoară și să mărită,
35. Iară carii să vor destoinici a dobândi acel veac și a învierii den morți, nici să vor însura, nici să vor mărita.
36. Nici pot să mai moară, aseamenea sânt cu îngerii, și fiii lui Dumnezău sânt, fiind fiii învierii.
37. Iară că vor învia morții, și Moisi încă au arătat asupra rugului, precum zice pre Domnul: ‘Dumnezăul lui Avraam, și Dumnezăul lui Isaac, și Dumnezăul lui Iacov’.
38. Și Dumnezău nu iaste al morților, ce al viilor, că toți cu el trăiescu“.
39. Iară răspunzând unii den cărturari, ziseră: „Învățătoriule, bine ziseș“.
40. Iară deacii nu mai îndrăzniră să-l întreabe nemică.
41. Și zise cătră ei: „Cum zic pre Hristos a fi fiiul lui David?
42. Și acesta David zice în cartea psalomilor: ‘Zise Domnul Domnului mieu: ‘Șăzi de-a dereapta mea,
43. Până voiu pune pre vrăjmașii tăi scaun supt picioarele tale’.
44. Deci David cheamă pre el Domnu, dară cum fiiu lui iaste?“
45. Iară auzind toți oamenii, zise ucenicilor săi:
46. „Luați-vă aminte de cărturari, de cei ce vor a îmbla în podoabe, și iubesc închinăciuni pren târguri, și șăderile dentâiu în adunări, și șăderile dentâiu la cini,
47. Carii mănâncă casele văduvelor și cu prilej lungu fac rugăciune; aceștea vor lua mai multă osândă“.
CAP 21[modifică]
1. Căutând, văzu pre cei bogați aruncând darurile lor gazofilachiin.
2. Văzu și pre o văduo oarecarea și săracă aruncând acolo doi fileari.
3. Și zise: „Adevărat zic voao că văduoa cea săracă aceasta mai mult decât toț au aruncat.
4. Că toți aceștea den cel ce prisoseaște lor aruncară daruri lui Dumnezău, iară aceasta, dentru lipsa ei, toată avuția ce avea o aruncă“.
5. Și grăind oarecarii pentru besearecă, cu pietri bune și cu daruri împodobită, zise:
6. „Vedeț aceastea, carele veni-vor zile întru carele nu să va lăsa piatră preste piatră carea nu să va surpa“.
7. Și întrebară pre el, zicând: „Învățătoriule, dară când vor fi aceastea? Și ce e sămnul când vor fi aceastea?“
8. Iară el zise: „Căutaț să nu vă înșălaț; că mulț vor veni în numele mieu, zicând că ‘Eu sânt’ și ‘Vreamea s’au apropiat’. Deci nu meargeț după ei.
9. Iară când veț auzi războaie și răzmirițe, nu vă spământareț, că să cad aceastea a fi întâiu, ce nu va fi numaidecât sfârșitul.
10. Atuncea – zicea lor – scula-se-va limbă preste limbă, și împărăție preste împărăție.
11. Și vor fi cutremuri mari, pre alocurea, și foamete, și ciume, vor fi spaime și seamne den ceriu mari vor fi.
12. Iară mainte de aceastea toate, pune-vor preste voi mâinile lor și vă vor goni, dându-vă pren săboară și în temnițe, vă vor duce pre la împărați și la domni pentru numele mieu.
13. Și să va istovi voao întru mărturie.
14. Puneț dirept aceaea în inimile voastre să nu vă gândiț întâiu cum veț răspunde,
15. Că eu voiu da voao gură și înțelepciune, căriia nu-i vor putea sta, nice-i vor putea grăi împrotivă toți carii să vor pune împrotivă voao.
16. Și vă veț da de cătră părinți, și de frați, și de rudenie, și de priateni, și vor omorî pre unii den voi.
17. Și veț fi urâț de toți pentru numele mieu.
18. Și păr den capul vostru nu va pieri.
19. Cu răbdarea voastră agonisiț sufletele voastre.
20. Iară când veți vedea Ierusalimul încungiurat de oști, atuncea să știț că s’au apropiat pustiirea lui.
21. Atuncea ceia den Iudea să fugă la munți și carii-s în mijlocul lui să să dea în laturi, și cei den țări să nu între în el.
22. Că zilele izbândirei sânt acealea, ca să să plinească toate carele-s scrise.
23. Iară vai de ceale ce au în pântece și de aplecătoare, în zilele acealea, că va fi nevoie mare pre pământ și mânie între oamenii aceștea.
24. Și vor cădea în ascuțitul sabiei și să vor robi la toate limbile, și Ierusalimul va fi călcat de păgâni până se vor împlea vremile limbilor.
25. Și vor fi seamne în soare, și în lună, și în steale, și pre pământ tânguire păgânilor, cu lipsă, sunând marea și valul,
26. Dându-ș sufletul oamenii de frică și de așteptarea celor ce vin în lume, că puterile ceriurilor să vor clăti.
27. Și atuncea vor vedea pre Fiiul Omenesc, venind întru nori cu puteare și cu slavă multă.
28. Deci începându-se aceastea a fi, căutați sus și rădicați capetele voastre, că să apropie răscumpărarea voastră“.
29. Și zise pildă cătră ei: „Vedeț smochinul și toate leamnele:
30. Când înfrunzesc, văzând, dentru sine-vă știț că-i aproape vara.
31. Așa și voi, când veț vedea aceastea fiind, să știț că aproape iaste împărăția lui Dumnezău.
32. Adevăr zic voao că nu va treace ruda aceasta până nu vor fi toate.
33. Ceriul și pământul vor treace, iară cuvintele meale nicecum nu vor treace.
34. Și vă luați aminte pre voi, să nu cumva să să îngreuiaze inimile voastre cu amețealele mâncării și bețiii și cu grijile lumești, și ziua aceaea fără veaste va veni preste voi;
35. Că, ca un laț va veni, preste toți carii șăd preste fața a tot pământului.
36. Privegheați dară în toată vreamea, rugându-vă, ca să vă destoiniciț a scăpa de aceastea, de toate carele-s venitoare, și să stați înaintea Fiiului Omenesc“.
37. Și era ziua învățând în besearecă, iară noaptea, ieșind, mânea în muntele carele să cheamă al Maslinilor.
38. Și toț oamenii mâneca cătră el, să auză pre el în besearecă.
CAP 22[modifică]
1. Iară apropiindu-se sărbătoarea Azimelor, carea să cheamă Paști,
2. Și marii popilor și cărturarii căuta cum l-ar omorî pre el, că să temea de oameni.
3. Iară satana întră în Iuda, carele să cheamă Iscariotin, carele era den numărul celor doisprăzeace.
4. Și, mergând, grăi mai-marilor popillor, și cu voivozii, cum l-ar vinde pre el lor.
5. Și să bucurară și să tocmiră cu el să-i dea lui bani.
6. Și să mărturisi și căuta un prilej ca să-l vânză pre el lor, fără gloată.
7. Și veni ziua Azimelor, întru carea să cădea să jârtvuiască Paștile.
8. Și trimise pre Petăr și pre Ioan, zicând: „Meargeți, gătiți noao Paștile, ca să mâncăm“.
9. Iară ei ziseră lui: „Unde vei vrea să gătim?“
10. Iară el zise cătră ei: „Iată, întrând voi în cetate, timpina-va pre voi un om purtând un urcior cu apă; meargeți după el în casa unde va întra,
11. Și veți zice stăpânului casii: ‘Zice ție Învățătoriul: ‘Unde iaste sălașul de oaspeți, unde să mănânc Paștile cu ucenicii miei?’
12. Și el va arăta voao un foișor mare, așternut; acolo gătiți“.
13. Deaca mearseră, aflară cum zisease lor, și gătiră Paștile.
14. Și când veni ceasul, șăzu; și cei 12 apostoli, cu el.
15. Și zise lor: „Cu poftă am poftit aceaste Paști să mănânc cu voi, mainte de a pătimi eu;
16. Că zic voao că de acum nu voiu mânca dentru aceastea până nu să va împlea întru împărăția lui Dumnezău“.
17. Și luând păhar, dând laudă, zise: „Luați acesta și vă împărțiți voao.
18. Că zic voao că nu voiu bea den rodul viței până nu va veni împărăția lui Dumnezău“.
19. Și luând pâinea, dând har, frânse și deade lor, zicând: „Acesta-i Trupul Mieu, carele să dă pentru voi; aceasta faceți întru pomenirea mea“.
20. Așijderea și păharul, după ce au cinat, zicând: „Acest păhar e Leagea noao, în Sângele Mieu, carele să varsă pentru voi.
21. Însă iată, mâna celuia ce mă vinde, cu mine iaste la masă.
22. Și Fiiul Omenesc mearge după cumu-i rânduit, ce vai omului aceluia de carele să vinde“.
23. Atuncea ei începură a întreba întru eiș cine ar fi dentru ei carele va să facă aceasta.
24. Și fu și price într’înșii, carele li s’ar părea a fi mai mare între ei.
25. Iară el zise lor: „Împărații limbilor domnesc pre eale și cei ce biruiesc pre eale făcători de bine să cheamă.
26. Iară voi nu așa, ce carele-i mai mare întru voi să fie ca cel mai mic, și povățuitoriul, ca cela ce slujaște.
27. Că cine e mai mare: cela ce șade au cela ce slujaște? Au nu cela ce șade? Iară eu sânt, între voi, ca cela ce slujaște.
28. Iară voi sânteți carii ați rămas cu mine întru bântuialele meale.
29. Și eu vă făgăduiesc voao, cum făgădui mie Tatăl Mieu, împărăție,
30. Ca să mâncați și să beați la masa mea întru împărăția mea și să șădeți pre scaune, judecând doaosprăzeace rude ale lui Israil“.
31. Zise Domnul: „Simon, Simon, iaca, satana au cerut pre voi să vă cearnă ca grâul.
32. Iară eu mă rugaiu pentru tine, să nu scază credința ta; iară tu oarecând înturnându-te, întăreaște pre frații tăi“.
33. Iară el zise lui: „Doamne, cu tine gata sânt și în temniță, și la moarte a mearge“.
34. Iară el zise: „Zic ție, Petre: Nu va cânta astăzi cocoșul până nu te vei lepăda de trei ori, cum nu mă știi pre mine“.
35. Și zise lor: „Când am trimis pre voi fără pungă și fără traistă și încălțăminte, au avut-ați lipsă de ceva?“ Iară ei ziseră: „Ba, de nemică“.
36. Deci zise lor: „Iată, acum cine are pungă să o ia, așijderea și traistă; și cela ce n’are, să-ș vânză haina lui și să-ș cumpere sabie.
37. Că zic voao că încă Scripturii aceștiia i să cade să să împle în mine, care zice: ‘Și cu cei fără de leage să socoti’, că și ceale pentru mine coneț au“.
38. Iară ei zisără: „Doamne, iaca doao arme aicea?“ Iară el zise lor: „Destule-s“.
39. Și ieșind, mearse după obiceaiu în Muntele Maslinilor, și mearsără după el și ucenicii lui.
40. Și sosind la loc, zise lor: „Rugați-vă să nu întrați la dodeială“.
41. Atuncea el să departă de la ei, câtu e o aruncare de piatră, și, îngenuchind, să ruga,
42. Zicând: „Părinte, de vei, să treacă păharul acesta de la mine, însă nu voia mea, ce a ta să fie“.
43. Și să arăta lui înger den ceriu, întărindu-l pre el.
44. Și fiind în tânjire, mai cu deadinsu să ruga, și să făcu sudoarea lui ca niște picături de sânge picând pre pământ.
45. Și sculându-să de la rugăciune, veni la ucenici, află pre ei dormind de ’ntristare.
46. Și zise lor: „Ce dormiți? Sculați-vă și vă rugați, ca să nu întrați în năpaste“.
47. Iară încă grăind el, iată mulțimea, și cela ce să chema Iuda, unul den cei doisprăzeace, mergea înaintea lor; și să apropie cătră Iisus, să sărute pre el.
48. Iară Iisus zise lui: „Iudo, cu sărutare pre Fiiul Omenescu vinzi?“
49. Iară văzând ceia ce era pre lângă el ce va să fie, zisără lui: „Doamne, lovi-l-vom cu sabia?“
50. Și unul dentr’înșii lovi pre sluga arhiereului și-i tăie lui ureachea cea direaptă.
51. Iară Iisus, răspunzând, zise: „Lăsați, până aici“. Și, atingând ureachea lui, vindecă pre el.
52. Zise într’aceaea Iisus cătră ceia ce venise spre el, mai-marii popilor, și voivozii besearicii, și bătrânilor: „Ca la un tâlhariu ați ieșit, cu sabii și cu leamne.
53. În toate zilele fiind eu cu voi în besearică, nu tinset mânile spre mine. Ce acesta-i ceasul al vostru și putearea întunearecului“.
54. Și prinzându-l pre el, dusără-l și-l băgară pre el în casa arhiereului, iară Petăr mergea după el pre departe.
55. Iară ațâțând foc în mijlocul curții și șăzând ei împreună, șădea Petăr în mijlocul lor.
56. Și văzându-l pre el o slujnică șăzând cătră lumină, căutând spre el, zise: „Și acesta cu el era“.
57. Iară el să lepăda, zicând: „Muiare, nu-l știu pre el“.
58. Și preste puținel, altul, văzând pre el, zise: „Și tu dentru ei ești“. Iară Petăr zise: „Oame, nu sânt“.
59. Și trecând ca un ceas, altul îl întețiia, zicând: „Adevărat, și acesta cu el era, că-i galilean“.
60. Iară Petăr zise: „Oame, nu știu ce zici“. Și atunceaș, încă grăind el, cântă cocoșul.
61. Și întorcându-să, Domnul căută spre Petăr; și-ș aduse Petăr aminte de cuvântul Domnului, cumu-i zisease lui, că ‘Mainte de ce va cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de mine’.
62. Și ieșind afară Petăr, plânse cu amar.
63. Și oamenii carii ținea pre Iisus, batgiocuriia pre el, bătându-l.
64. Și acoperindu-l pre el, bătea-l preste obraz și întreba pre el, zicând: „Proroceaște, cine iaste carele te loveaște?“
65. Și altele multe hulind zicea de el.
66. Și făcându-să zio, adunară bătrânii oamenilor, mai-marii popilor și cărturarii și dusără pre el în săborul lor,
67. Zicând: „De ești tu Hristos, spune noao“. Și zise lor: „De voiu spune voao, nu veț creade;
68. Iară de voiu și întreba, nu-m veți răspunde mie, au să mă sloboziți.
69. De acum va fi Fiiul Omenesc șăzând de-a direapta puterii lui Dumnezău“.
70. Și zisără toți: „Dară tu ești Fiiul lui Dumnezău?“ Iară el zise cătră ei: „Voi ziceți că eu sânt“.
71. Iară ei ziseră: „Ce ne mai trebuiaște încă mărturie, că înșine auzim den gura lui?“
CAP 23[modifică]
1. Și sculându-se toată mulțimea lor, dusără pre el la Pilat.
2. Începură a pârî pre el, zicând: „Pre acesta am aflat întorcând norodul nostru și oprind împăratului să nu dea dajde, grăindu-se pre sine Hristos Împărat a fi“.
3. Iară Pilat întrebă pre el, zicând: „Tu ești împăratul jidovilor?“ Iară el, răspunzând lui, zise: „Tu zici“.
4. Iară Pilat zise cătră mai-marii popilor și cătră mulțime: „Nici o vină nu aflu în cest Om“.
5. Iară ei întărâta, zicând că turbură oamenii, învățând prespre toată Iudea, începând den Galilea până acicea.
6. Iară Pilat, deaca auzi de Galilea, întrebă: „Au omul galilean iaste?“
7. Și înțelegând că den biruința lui Irod iaste, trimise pre el la Irod, fiind și el în Ierusalim într’acealea zile.
8. Iară Irod, văzând pre Iisus, să bucură foarte, că era vrând de mult să-l vază pre el, pentru că auziia multe de el și să nădejduia vrun sămn a vedea de la el făcându-să.
9. Și-l întreba pre el cu cuvinte multe, iară el nemică nu răspundea lui.
10. Și sta mai-marii popilor și cărturarii întins pârându-l pre el.
11. Și, defăimându-l pre el Irod, împreună, și batjocurind cu curteanii săi pre el, îmbrăcându-l pre el în veșmânt luminat, trimise pre el la Pilat.
12. Și să făcură priatini, Irod cu Pilat, într’aceaea zi, unul cu alalt, că mainte era între ei vrajbă.
13. Iară Pilat, chemând pre mai-marii popilor și pre domnii și oamenii,
14. Zise cătră ei: „Adusu-mi’aț pre Omul Acesta, precum turbură oamenii și, iată, eu înaintea voastră întrebându-l, nice o vină n’am aflat întru Omul Acesta, den carele pârâț asupra lui.
15. Ce nice Irod, că v’am mânat pre voi la el, și iată, nemică vreadnic de moarte iaste făcut de el.
16. Deci certându-l pre el, îl voiu slobozi“.
17. Oricum, obiceaiu avea să sloboază lor la praznic câte unul.
18. Și strigară toată mulțimea, zicând: „Ia-l pre Acesta și slobozi noao pre Varavva“,
19. Carele era, pentru o sfadă oarecarea ce făcuse în cetate și ucidere, pus în temniță.
20. Deci Pilat iară grăi, vrând să sloboază pre Iisus,
21. Iară ei striga, zicând: „Răstigneaște-l, răstigneaște-l pre el“.
22. Iară el a treia oară zise lor: „Dară ce rău au făcut Acesta? Nice o vină de moarte nu aflaiu întru el; iară certându-l pre el, îl voiu slobozi“.
23. Iară ei să învita, cu glasuri mari cerând pre el să-l răstignească; și să întăriia glasurile lor și al mai-marilor popilor.
24. Iară Pilat judecă să să facă după pohta lor.
25. Și slobozi lor pre cel aruncat în temniță pentru sfadă și ucidere, pre carele îl cerea, iară pre Iisus îl deade pre voia lor.
26. Și deaca-l duseră pre el, apucându-se de un Simon Chirineu ce veniia den câmp, pusără preste el crucea să o ducă după Iisus.
27. Iară mergea după el mulțime multă de oameni și de muieri, ceale ce plângea și jăliia pre el.
28. Și întorcându-să Iisus cătră eale, zise: „Fiicele Ierusalimului, nu plângereț asupra mea, însă preste voi plângeț și preste feciorii voștri.
29. Că iată, vor veni zilele în carele vor zice: ‘Ferice de ceale stearpe, și pântecele cealea ce n’au născut, și țâțele carele n’au aplecat’.
30. Atuncea vor înceape a zice măgurilor: ‘Cădeț preste noi!’ și dealurilor: ‘Acoperiț pre noi!’
31. Că de fac aceastea în lemnul cel umăd, în cel uscat ce să va face?“
32. Ducea și pre alți doi făcători de rău, împreună cu el să-i piarză.
33. Și când veniră la locul care să cheamă Căpățână, acolo răstigniră pre el și pre făcătorii de rău, unul de-a direapta, iară altul de-a stânga.
34. Iară Iisus zicea: „Părinte, iartă lor, că nu știu ce fac“. Iară împărțind veșmintele lui, aruncară sorț.
35. Și sta oamenii de priviia și batjocuriia, și boiarii împreună, zicând: „Pre alții au mântuit, mântuiască-se pre sine, de iaste Acesta Hristos, cel al lui Dumnezău ales“.
36. Și-ș bătea joc de el și oștașii, apropiindu-se și oțăt aducând lui
37. Și zicând: „De ești tu împăratul jidovilor, mântuiaște-te pre tine“.
38. Și era și scriptură scrisă deasupra lui, cu slove elinești, și rimlenești, și jidovești: ACESTA IASTE ÎMPARATUL JIDOVILOR.
39. Iară unul den cei făcători de rău care era răstignit huliia pre el, zicând: „De ești tu Hristos, mântuiaște-te pre tine și pre noi“.
40. Iară răspunzând celalalt, certa pre el, zicând: „Nu te temi tu de Dumnezău, căci întru aceaea judecată ești?
41. Și noi pre direptul, pentru că vreadnice de cealea ce am făcut luom (că luom cum s’au căzut după faptele noastre), iară Acesta nemică rău n’au făcut“.
42. Și zicea cătră Iisus: „Pomeneaște-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția ta“.
43. Atuncea zise Iisus lui: „Adevărat zic ție, astăzi cu mine vei fi în raiu“.
44. Și era ca la al șasele ceas, și întunearec să făcu preste tot pământul, până la al noaole ceas,
45. Și să întunecă soarele și să spintecă catapeteazma besearecii pren mijloc.
46. Și strigând Iisus cu glas mare, zise: „Părinte, în mânile tale dau duhul mieu“. Și aceastea zicând, îș deade duhul.
47. Iară sutașul, văzând ce fu, slăvi pre Dumnezău, zicând: „Adevărat acest Om dirept era“.
48. Și toată mulțimea carea venise împreună la acea privire, văzând cealea ce s’au făcut, bătând piepturile lor, să întoarseră.
49. Și sta toți cunoscuții lui departe, și muierile carele venise după el den Galilea, văzând aceastea.
50. Și iată, un bărbat, anume Iosif, sfeatnic fiind, om bun și dirept,
51. Acesta nu era pristănind cu sfatul și cu lucrul lor, – den Arimathea, orașul jidovilor – carele și acela aștepta împărăția lui Dumnezău.
52. Acesta, venind la Pilat, cerșu trupul lui Iisus.
53. Și pogorându-l pre el, îl învăli în cearșaf și-l puse în mormânt ce era săpat în piatră, întru carea nu era nime pus.
54. Și ziua era vineri, și să lumina spre sâmbătă.
55. Și urmând și muierile, carele era venite cu el den Galilea, văzură mormântul și cum s’au pus trupul lui.
56. Și înturnându-se, gătiră aromata și unsori scumpe; și sâmbătă odihniră, după Poruncă.
CAP 24[modifică]
1. Iară într’una de sâmbete, întru adâncă mânecare, mearseră la mormânt, ducând mirosirile care le gătise, și oarecarii – împreună cu eale.
2. Și aflară piatra răsturnată de pre mormânt.
3. Și întrând, nu aflară trupul Domnului Iisus.
4. Și fu îndoindu-se eale de aceaea, și iată, doi bărbaț veniră înainte-le, întru veșminte strălucind.
5. Și spământându-se eale, plecară feațele la pământ; ziseră cătră eale: „Ce căutați pre cel viu cu morții?
6. Nu iaste aicea, ce s’au sculat. Aduceți-vă aminte cum au grăit voao, încă fiind în Galilea,
7. Zicând că să cade Fiiului Omenescu a să da în mânile oamenilor păcătoși și a să răstigni, și a treia zi a învie“.
8. Și-ș adusără aminte de cuvintele lui.
9. Și înturnându-să de la mormânt, spusără aceastea toate celor unsprăzeace și altora tuturor.
10. Și era Maria Magdalina, și Ioana, și Maria a lui Iacov, și cealealalte împreuna cu eale, carele zisără cătră apostoli aceastea.
11. Și să păru înaintea lor cuvintele acelora ca o bârfeală și nu crezură pre eale.
12. Iară Petăr, sculându-să, alergă la mormânt și, plecându-să, văzu cearșafurile sângure zăcând; și să duse mirându-să întru sine de ce fu.
13. Și iată, doi dentru ei era mergând într’aceaeaș zi într’un sat, carele era îndelungat șasezeci de stadii den Ierusalim, al căruia era numele Emmaus.
14. Și aceia voroviia unul cătră alalt de toate aceastea care să tâmplară.
15. Și fu când voroviia ei și să întreba, și însuș Iisus apropiindu-să și mergea împreună cu ei.
16. Iară ochii lor să ținea ca să nu-l cunoască pre el.
17. Și zise cătră ei: „Ce sânt cuvintele aceastea de carele vă voroviți unul cătră altul, mergând, și sânteți posomorâți?“
18. Și răspunzând, unul, carele-i era numele Cleop, zise lui: „Tu sângur nemernicești în Ierusalim și nu știi cealea ce s’au făcut întru el în zilele aceastea?“
19. Și zise lor: „Carele?“ Și ei zisără lui: „Ceale de Iisus Nazarineanul, carele s’au făcut om – proroc, putearnic în cuvânt și în fapt înaintea lui Dumnezău și a toți oamenii;
20. Precum deaderă pre el mai-marii popilor și domnii noștri spre judecată de moarte și răstigniră pre el.
21. Și noi nădejduiam că el iaste cela ce va să răscumpere pre Israil; ce cu aceastea toate împreună, a treia zi mearge astăzi de când aceastea s’au făcut.
22. Ce și nește muieri dentru noi ne spământară, carele mearsără de dimeneață la mormânt
23. Și, neaflând trupul lui, veniră zicând și vedeare de îngeri să hie văzut, carii zic pre el a fi viu.
24. Și mearsără unii dentru noi la mormânt și aflară așa cum și muierile zisără, iară pre el nu l-au văzut“.
25. Și el zise cătră ei: „O, voi, fără minte și târzii cu inima a creade la toate carele au grăit prorocii!
26. Au nu s’au căzut aceastea să le pață Hristos și să între întru slava lui?
27. Și începând, de la Moisi și de la toți prorocii, a tâlcui lor, întru toate scripturile ceale pentru el.
28. Și să apropiară de sat în carele mergea, și el să făcea a mearge mai departe.
29. Și-l siliia pre el, zicând: „Rămâi cu noi, căci cătră sară iaste și s’au plecat ziua“. Și întră să mâie cu ei.
30. Și fu când șăzu el cu ei, luând pâine, o blagoslovi și, frângând, deade lor.
31. Iară lor li să deșchisără ochii și cunoscură pre el, și el nevăzut să făcu de la dânșii.
32. Și ziseră unul cătră alalt: „Au nu ardea inima noastră întru noi când grăiia noao pre calea și când deșchidea noao Scripturile?“
33. Și sculându-să într’acel ceas, să înturnară în Ierusalim și aflară adunați pre cei unsprăzeace și pre cei cu ei,
34. Zicând că s’au sculat Domnul adevărat și s’au arătat lui Simon.
35. Și ei povestiia ceale dentru cale și cum s’au arătat lor în frângerea pâinii.
36. Iară ei vorovind aceastea, însuș Iisus stătu în mijlocul lor și zise lor: „Pace voao!“
37. Iară ei spămându-se și înfricoșați făcându-se, le părea că văd un duh.
38. Și zise lor: „Ce sânteți turburați și derept ce întră cugete întru inimile voastre?
39. Vedeți mânile meale și picioarele meale, că însum eu sânt, pipăiți-mă și vedeți, că duhul carne și oase n’are, precum mă vedeți pre mine având“.
40. Și aceasta zicând, arătă lor mânile și picioarele.
41. Și încă necrezând ei, de bucurie, și mirându-se, zise lor: „Aveți ceva de mâncare acicea?“
42. Iară ei deaderă lui o parte de peaște fript și dentr’un fagur de miare.
43. Și, luând, înaintea lor mâncă.
44. Și zise lor: „Aceastea sânt cuvintele carele am grăit cătră voi încă fiind împreună cu voi, că să cade a să împlea toate carele-s scrise în Leagea lui Moisi, și în proroci, și în psalomi pentru mine“.
45. Atuncea deșchise lor mintea ca să înțeleagă Scripturile.
46. Și zise lor că așa-i scris și așa s’au căzut să pață Hristos, și să învie den morți a treia zi,
47. Și să să propoveduiască în numele lui pocăința și iertăciunea păcatelor, în toate limbile, începând den Ierusalim.
48. „Iară voi sânteți mărturii acestora.
49. Și iată, eu trimițu făgăduința Tatălui Mieu preste voi; iară voi șădeți în cetatea Ierusalimului, până unde vă veț îmbrăca cu puteare de sus“.
50. Și-i scoase pre ei afară până în Vithania și, râdicând mânile sale, blagoslovi pre ei.
51. Și fu când blagosloviia el pre ei, să despărți de la ei și să suia în ceriu.
52. Iară ei, închinându-se lui, să înturnară în Ierusalim cu bucurie mare.
53. Și era în toată vreamea în besearecă, lăudând și binecuvântând pre Dumnăzău. Amin.
| ▲ Începutul paginii. |