Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/Mathei
_pagina_1.png)
| ←Testamentul Nou | DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ NOAUĂ DE LA MATTHEI SVÂNTA EVANGHELIE |
Evanghelia de la Marco→ |
CAP 1[modifică]
1. Cartea nașterii lui Iisus Hristos, fiiul lui David, fiiul lui Avraam.
2. Avraam au născut pre Isaac, iară Isaac au născut pre Iacov, iară Iacov născu pre Iuda și pre frații lui,
3. Iară Iuda născu pre Fares și pre Zara den Thamar, iară Fares născu pre Esrom și Esrom născu pre Aram.
4. Aram născu pre Aminadav, iară Aminadav născu pre Nasson, Nasson născu pre Salmon,
5. Salmon născu pre Vooz den Rahav, iară Vooz născu pre Ovid den Ruth, iară Ovid născu pre Iesei.
6. Iesei născu pre David împăratul, iară David împărat născu pre Solomon den muiarea carea au fost a Uriei.
7. Solomon născu pre Rovoam, iară Rovoam născu pre Avia și Avia născu pre Assa.
8. Assa născu pre Iosafat, iară Iosafat născu pre Ioram, și Ioram născu pre Ozia,
9. Iară Ozia născu pre Ioatham, iară Ioatham născu pre Ahaz, iară Ahaz născu pre Ezechia.
10. Ezechia născu pre Manasi, iară Manasi născu pre Amon.
11. Amon născu pre Iosia, iară Iosia născu pre Iehonia și pre frații lui, spre mutarea Vavilonului.
12. Iară după mutarea Vavilonului, Iehonia născu pre Salathiil, iară Salathiil născu pre Zorovavel.
13. Zorovavel născu pre Aviud, iară Aviud născu pre Eliachim, iară Eliachim născu pre Azor.
14. Azor născu pre Sadoc, iară Sadoc născu pre Ahim și Ahim născu pre Eliud.
15. Eliud născu pre Eleazar, iară Eleazar născu pre Matthan,
16. Iară Matthan născu pre Iacov, iară Iacov născu pre Iosif, bărbatul Mariei, dentru carea s’au născut Iisus, carele să cheamă Hristos.
17. Toate dară neamurile de la Avraam până la David, 14 neamuri, și de la David până la mutarea în Vavilon, neamuri 14, și de la mutarea Vavilonului până la Hristos, neamuri 14.
18. Iară nașterea lui Iisus Hristos așa era, că logodindu-se maica lui, Maria, cu Iosif, mai nainte până nu se adunase ei, află-se în pântece având den Duhul Sfânt.
19. Iară Iosif, bărbatul ei, fiind dirept și nevrând să o vădească pre ea, vru să o lase pre ascuns.
20. Și cugetând el aceastea, iată îngerul Domnului i să arătă lui în vis grăind: „Iosife, fiiul lui David, nu te teame a lua pre Maria muiarea ta, că cel născut întru ea den Duhul Sfânt iaste.
21. Și naște-va fiiu și vei chema numele lui Iisus, că acela va mântui pre norodul lui den păcatele lor“.
22. Și aceasta tot fu ca să să împle ce e zis de Domnul pren prorocul zicând:
23. „Iată, fecioara în pântece va avea și va naște fiiu și vor chema numele lui Emmanuil, carele iaste tălmăcindu-se: ‘Cu noi Dumnezău’“.
24. Și sculându-se Iosif den somn, au făcut cum au poruncit îngerul Domnului și luo pre muiarea lui.
25. Și nu o cunoscu pre ea până unde au născut pre fiiul ei cel născut dentâiu și chemă nume lui Iisus.
CAP 2[modifică]
1. Iară Iisus născându-să în Vithleaemul jidovesc, în zilele lui Irod împărat, iată, vrăjitorii de la răsărituri au venit la Ierusalim,
2. Zicând: „Unde iaste cel ce s’au născut, Împăratul jidovilor? Că am văzut steaua lui spre răsărit și am venit să ne închinăm lui“.
3. Și auzind Irod împărat, să turbură, și tot Ierusalimul cu el.
4. Și adunând pre toți arhiereii și cărturarii norodului, întreba de ei unde să naște Hristos.
5. Iară ei zisără lui: „În Vithleaemul Iudeii, pentru că așa iaste scris pren prorocul:
6. ‘Și tu, Vithleaeme, pământul Iudii, nici într’un chip mai mic ești întru povățuitorii Iudii; că dentru tine va ieși Povățuitoriu carele paște pre norodul mieu, Israil’“.
7. Atuncea Irod, pre ascunsu chemând pre vrăjitori, cercetă de la ei vreamea ceii ce s’au arătat stea.
8. Și trimițând pre ei în Vithleaem zise: „Ducându-vă, cercetați cu de-adins de Cocon; și deacă-l veți afla, dați-m știre, ca să viiu și eu să mă închin lui“.
9. Iară ei, ascultând pre împăratul, mearseră; și iată, steaua carea au văzut la răsărit înainte aducea pre ei, până viind au stătut deasupra unde era Coconul.
10. Iară deaca văzură steaua, să bucurară bucurie mare foarte.
11. Și întrând în casă, aflară Coconul cu Maria, muma lui, și căzând să închinară lui și, deșchizând comoarăle lor, adusără lui darure; aur și tămâie și zmirnă.
12. Și luând răspuns în vis, să nu să întoarcă cătră Irod, pren altă cale s’au dus la țara lor.
13. Și ducându-să ei, iată, îngerul Domnului să arătă în vis lui Iosif zicând: „Sculându-te, ia Coconul și pre muma lui și fugi la Eghipet și fii acolo până voiu zice ție; pentru că va să caute Irod pre Cocon să-l piarză“.
14. Iară el sculându-să, luo Coconul și pre maica lui noaptea și să dusă la Eghipet.
15. Și fu acolo până la moartea lui Irod, ca să să plinească ce e zis de Domnul pren prorocul zicând: „Den Eghipet am chemat pre fiiul mieu“.
16. Atuncea Irod, văzând că fu batjocorit de vrăjitori, să mânie foarte și trimițând au ucisu pre toți copiii cei den Vithleaem și den toate hotarăle lui, de doi ani și mai mici, după vreamea carea au iscodit de la vrăjitori.
17. Atuncea să plini ceaea ce s’au grăit de Ieremia prorocul zicând:
18. „Glas în Rama să auzi, plângere și suspin și țipăt mult; Rahil plângându copiii săi și nu vrea să să mângâie, căci nu era“ .
19. Iară deaca muri Irod, iată, îngerul Domnului în vis să arătă lui Iosif în Eghipet zicând:
20. „Scoală și ia Coconul și pre maica lui și te du în pământul lui Israil, că au murit ceia ce căuta sufletul Coconului“.
21. Iară el sculându-să, luo Coconul și pre maica lui și veni în pământul lui Israil.
22. Și auzind că Arhelau împărățeaște în Iudea în locul lui Irod, tătâne-său, să temu a mearge acolo și, luând știre în vis, să dusă în părțile Galileii.
23. Și venind sălășlui în cetatea carea să cheamă Nazareth, ca să să împle ceaea ce s’au grăit pren proroci, că să va chema Nazarinean.
CAP 3[modifică]
1. În zilele acealea, veni Ioan Botezătoriul propoveduind în pustiiul Iudei
2. Și zicând: „Pocăiți-vă, că s’au apropiat împărăția ceriurilor.
3. Că acesta e cel ce s’au grăit de Isaia prorocul zicând: Glasul celui ce strigă în pustiiu: ‘Gătiț calea Domnului, direapte faceț cărările lui!’“.
4. Și acesta Ioan avea îmbrăcămintea lui de păr de cămilă și brâu de curea prejur mijlocul lui; și hrana lui era vlăstare și miare sălbatecă.
5. Atuncea ieși la el Ierusalimul și toată Iudeia și tot împrejurul Iordanului.
6. Și să boteza de la el în Iordan ispoveduindu-ș păcatele lor.
7. Și văzând mulți den farisei și saduchei viind cătră botezul lui, zise lor: „Pui de năpârci, cine v’au arătat voao să fugiț de urgia cea viitoare?
8. Faceț dară rod vreadnic pocăinței.
9. Și să nu vă pară a grăi întru voi: ‘Părinte avem pre Avraam!’, că zic voao că poate Dumnezău den pietrile aceastea să râdice feciori lui Avraam.
10. Și, iată, și săcurea zace la rădăcina copacilor; deci tot pomul ce nu face rod bun taie-să și în foc să bagă.
11. Că eu botez pre voi cu apă întru pocăință; iară cel ce vine după mine mai tare de mine iaste, căruia nu-s destul să-i port încălțămintele; acela va boteza pre voi cu Duhul Sfânt și cu foc;
12. Căruia e lopata în mâna lui și va curăți area lui și va aduna grâul lui în jitniță, iară paiele le va arde în focul nestins“.
13. Atuncea veni Iisus den Galilea la Iordan cătră Ioan, să să boteaze de dinsul.
14. Iară Ioan opriia pre el, zicând: „Eu trebuiesc să mă botez de tine; și tu vii la mine?“
15. Și răspunzând Iisus zise cătră el: „Lasă acum, că așa să cade noao a împlea toată direptatea“. Atunci lăsă pre el.
16. Și botezându-se Iisus, numaidecât ieși den apă și, iată, i să deșchisără lui ceriurile și văzu Duhul lui Dumnezău pogorând ca un porumb și viind spre el.
17. Și iată glas den ceriuri grăind: „Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, întru carele binevruiu“.
CAP 4[modifică]
1. Atuncea Iisus aduse-să de Duhul la pustie să să ispitească de diavolul.
2. Și postind 40 de zile și 40 de nopți, apoi flămânzi.
3. Și apropiindu-să cătră el ispititoriul, zise: „De ești Fiiul lui Dumnezău, zi ca pietrile aceastea pâini să să facă“.
4. Iară el răspunzând zise: „Scris iaste: Nu numai cu pâine va trăi omul, ce cu tot cuvântul carele iase den gura lui Dumnezeu“.
5. Atunci luo pre el diavolul întru sfânta cetate și-l puse pre el pre aripa besearecii.
6. Și zise lui: „De ești Fiiul lui Dumnezău, pune-te pre tine jos, că scrisu-s’au că: ‘Va porunci îngerilor săi de tine; și preste mâini râdica-te-vor, să nu cândva poticnești de piatră piciorul tău’“.
7. Zise Iisus lui: „Iară s’au scris: ‘Să nu ispitești pre Domnul Dumnezăul tău’“.
8. Iară luo pre el diavolul într’un munte înalt foarte și arătă lui toate împărățiile lumii și mărirea lor.
9. Și zise lui: „Toate aceastea voiu da ție, de te vei pleca să te închini mie“.
10. Atuncea zise Iisus lui: „Du-te denapoia mea, satano, că scrisu-s’au: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini, și lui sângur să slujăști’“.
11. Atuncea lăsă pre el diavolul și iată, îngerii să apropiară și slujiia lui.
12. Și auzind Iisus că Ioan s’au prins, mearse în Galilea.
13. Și lăsând Nazaretul, veni și lăcui în Capernaum, lângă mare, în hotarăle lui Zavulon și lui Neftalim;
14. Ca să să împle ce s’au zis pren Isaia prorocul zicând:
15. „Pământul lui Zavulon și pământul lui Neftalim, calea mării, de ceaea parte de Iordan, Galilea limbilor,
16. Nărodul cel ce șădea întru ’ntunearec văzu lumină mare; și celor ce șădea în locul și în umbra morții, lumină răsări lor“.
17. De atunce începu Iisus a propovedui și a grăi: „Pocăiți-vă, că s’au apropiat împărăția ceriurilor“.
18. Și îmblând Iisus lângă marea Galileii, văzu doi frați: pre Simon, ce să zice Petr, și pre Andreiu, fratele lui, aruncând mreaja în mare, că era păscari.
19. Și zise lor: „Veniți după mine, și voiu face pre voi păscari de oameni“.
20. Carii numaidecât lăsând mrejile, mearseră după el.
21. Și mergând de acolea, văzu alți doi frați, pre Iacov al lui Zevedeiu și pre Ioan, fratele lui, în cin cu Zevedeiu, tatăl lor, tocmind mrejile lor; și chemă pre ei.
22. Iară ei, numaidecât lăsând cinul și pre tatăl lor, mearseră după el.
23. Și încungiură Iisus toată Galilea, învățând adunările lor și propoveduindu Evanghelia împărăției și vindecând toată boala și toată slăbiciunea întru nărod.
24. Și ieși veastea lui în toată Siria și aduseră lui pre toți carii pățiia rău, în multe fealiuri de boale și de chinuri cuprinși fiind: și drăciț, și lunateci și slăbonogi; și au vindecat pre ei.
25. Și mearseră după el gloate multe den Galilea și den Decapolias și den Ierusalim și den Iudea și de ceaea parte de Iordan.
CAP 5[modifică]
1. Și văzând gloatele, să sui în măgură; și șăzând el, veniră cătră el ucenicii lui.
2. Și deșchizând rostul său, învăța pre ei, zicând:
3. „Fericiț cei săraci cu duhul, că acelora iaste împărăția ceriurilor!
4. Fericiți ceia ce plângu, că aceia să vor mângâia!
5. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul!
6. Fericiți ceia ce flămânzesc și însetoșază direptatea, că aceia să vor sătura!
7. Fericiți cei milostivi, că aceia să vor milui!
8. Fericiți cei curați la inemă, că ei vor vedea pre Dumnezău!
9. Fericiți cei de pace făcători, că aceia fii lui Dumnezău să vor chema!
10. Fericiți cei goniți pentru direptate, că acelora iaste împărăția ceriurilor!
11. Fericiți veț fi când vor ocărî pre voi și vă vor goni și vor zice tot răul graiu asupra voastră, mințind pentru mine!
12. Bucurați-vă și vă veseliț, că plata voastră multă e în ceriuri, că așa au gonit pre prorocii mai nainte de voi!
13. Voi sânteți sarea pământului; iară de să va împuți sarea, cu ce să va săra? Întru nemică nu va mai putea, fără numai a să lepăda afară și a să călca de oameni.
14. Voi sânteți lumina lumii; nu să poate ascunde cetatea deasupra dealului zăcând,
15. Nici ardu luminătoriu și-l pun supt obroc, ce în sveașnic; și luminează tuturor celora ce sânt în casă.
16. Așa să lumineaze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază faptele voastre ceale bune, și vor mări pre Tatăl vostru cel dentru ceriuri.
17. Gândiți că am venit să stric leagea, sau prorocii? Că n’am venit să stric, ce să plinesc.
18. Că adevăr grăiesc voao, până unde va treace ceriul și pământul, iotă una, au o sâmcea nu va treace den leage, până unde toate să vor face.
19. Carele dară va dezlega una dentr’aceaste porunci ce-s mai mici și va învăța pre oameni așa, mai mic să va chema întru împărăția ceriurilor; iară cela ce va face și va învăța, acela mare să va chema întru împărăția ceriurilor.
20. Pentru că zic voao că, de nu va prisosi direptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți întra întru împărăția ceriurilor.
21. Auzit-ați că s’au zis celor dentâiu: ‘Să nu ucizi; iară carele va ucide vinovat iaste judecății‘.
22. Iară eu grăiesc voao că tot cel ce urgiseaște pre fratele său în deșărt, vinovat va fi judecății; iară cine ar zice fratelui său: Raca, vinovat iaste săborului, iară oricare ar zice: nebune, vinovat va fi la matca focului.
23. De vei aduce dară darul tău la jârtăvnic și acolo-ț vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta,
24. Lasă acolo darul tău, înaintea jârtăvnicului, și pasă întâiu de te împacă cu fratele tău; și atuncea viind adu darul tău.
25. Fii tocmindu-te cu pârâșul tău curând, până ești pre cale cu el, să nu cumva să te dea pârâșul judecătoriului și judecătoriul te va da slugii și în temniță te vei băga.
26. Adevăr grăiesc ție, nu vei ieși de acolo până unde vei da pre cel de apoi fileariu.
27. Auzit-ați că s’au zis celor dentâiu: să nu preacurviți.
28. Iară eu grăiesc voao că tot cel ce caută spre muiare ca să o poftească pre ea, iată, au preacurvit cu dânsa întru inima lui.
29. Iară de te va blăzni ochiul tău cel dirept, scoate-l și-l leapădă de la tine; că mai bine e ție ca să piară unul den mădularele tale, și nu tot trupul tău să să bage în gheena.
30. Și de te săblăzneaște mâna ta direaptă, taie-o și o leapădă de la tine; că mai bine e ție ca să piară unul den mădularele tale, și nu tot trupul tău să să arunce în gheena.
31. Și s’au zis că: vericine ș’ar lăsa muiarea lui, să-i dea ei carte de despărțeală.
32. Iară eu zic voao că cine-ș va lăsa muiarea lui, afară den cuvântul curviei, face-o pre ea a să preacurvi; și oricine pre cea lăsată va lua preacurveaște.
33. Iară ați auzit că s’au zis celor de demult: să nu juri strâmb; și vei da Domnului jurământurile tale întru tot.
34. Iară eu zic voao: Să nu jurați: nici pre ceriu, că scaun iaste lui Dumnezău,
35. Nici pre pământ, că e cel de supt picioarelor lui, nici pre Ierusalim, că iaste cetate marelui împărat,
36. Nici pre capul tău să te juri, că nu poți nici un păr alb sau negru să faci.
37. Ce să fie cuvântul vostru: așa, așa; nu, nu; iară mai mult de aceastea de la cel viclean iaste.
38. Auzit-ați că s’au zis: ochiu dirept ochiu și dinte pentru dinte.
39. Iară eu zic voao: Nu vă împotrivireți răului, ce cel ce-ț va da palmă preste falca ta cea direaptă, întoarce lui și ceaealaltă.
40. Și celui ce va să pârască cu tine și veșmintul tău să ia, lasă lui și îmbrăcămintea.
41. Și care te va podvodări o milă deloc, pasă cu el doao.
42. Celui ce ceare de la tine dă-i și pre cela ce va să să împrumuteaze de la tine, să nu te întorci.
43. Auzit-ați că s’au grăit: să iubești pre aproapele tău și să urăști pre pizmașul tău.
44. Iară eu zic voao: Iubiți pre pizmașii voștri, binecuvântați pre cei ce vă blastămă, bine faceți celora ce vă urăsc pre voi și vă rugați pentru cei ce vă dodeiesc pre voi și vă gonesc.
45. Ca să fiți fii Tatălui vostru, celui den ceriuri; căci răsare pre soarele său, spre buni și spre răi, și ploo spre direpți și nedirepți.
46. Că de veți iubi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce plată veți avea? Au nu și vameșii fac aceasta?
47. Și de veți cuprinde cu dragoste pre frații voștri numai, ce veți face mai mult? Au nu și vameșii fac așa?
48. Dirept aceaea fiți voi desăvârșit, cum Tatăl vostru cel den ceriuri desăvârșit iaste.
CAP 6[modifică]
1. Luați aminte, milostenia voastră să nu o faceț înaintea oamenilor, ca să vază ei; iară de nu, plată nu aveți de la Tatăl vostru cel den ceriuri.
2. Deci, când faci milostenie, nu bucina înaintea ta, precum cei fățarnici fac în adunări și pren ulițe, ca să să mărească de cătră oameni; adevăr zic voao că-ș iau plata lor.
3. Iară tu, făcând milostenie, să nu știe stânga ta ce face direapta ta,
4. Ca să fie milostenia ta într’ascuns și Tatăl tău, cel ce veade într’ascuns, acela va da ție la arătare.
5. Și când te rogi, nu fi ca fățarnicii, că întru adunări iubescu și în unghiurile ulițelor stând să să roage, ca să să arate oamenilor; adevăr, zic voao că-ș iau plata lor.
6. Iară tu, când te rogi, întră în cămara ta și, închizând ușa ta, te roagă Tatălui tău celui dentr’ascunsu Tatăl tău cela ce veade într’ascunsu da-va ție la arătare.
7. Și, rugându-vă, nu grăiți mult ca păgânii, că le pare că întru multă cuvântarea lor vor fi auziți.
8. Deci nu vă închipuireți lor, că știe Tatăl vostru de cealea ce vă trebuiesc voao, mai nainte decât a ceare voi de la el.
9. Dirept aceaea, așa vă rugați voi: ‘Tatăl nostru cel den ceriuri, sfințească-să numele tău.
10. Vie împărăția ta, fie voia ta, cumu în ceriu, așa și pre pământ.
11. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o noao astăzi.
12. Și lasă noao datoriile noastre, cum lăsăm și noi datornicilor noștri.
13. Și să nu ne duci pre noi în bântuială, ce ne izbăveaște pre noi de cel rău. Că a ta iaste împărăția și putearea și slava întru veaci, amin!’
14. Că, de veți lăsa oamenilor greșalele lor, lăsa-va și voao Tatăl vostru cel cerescu.
15. Iară de nu veți lăsa oamenilor greșalele lor, nici Tatăl vostru nu va lăsa voao greșalele voastre.
16. Și când postiți, nu vă faceți ca cei fățarnici, posomorâți, că-ș strică feațele lor, ca să să arate oamenilor postind; adevăr zic voao, că-ș iau plata lor.
17. Iară tu, când postești, unge capul tău și-ți spală fața ta,
18. Ca să nu te arăți oamenilor că postești, ce Tatălui tău celui într’ascunsu; și Tatăl tău, cel ce veade într’ascunsu, da-va ție la arătare.
19. Nu adunareți voao comori pre pământ, unde moliile și rugina o strică și unde furii o sapă și o fură.
20. Ce adunați comoară voao în ceriu, unde nici moliile, nici rugina o strică, și unde furii nu o sapă, nici o fură.
21. Că, unde iaste comoara voastră, acolo iaste și inima voastră.
22. Luminătoriul trupului iaste ochiul; deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău luminat va fi.
23. Iară de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat; deci, deaca iaste lumina carea e întru tine întunearec, dară întunearecul câtu e?
24. Nimeni nu poate sluji la doi domni; că sau pre unul va urî și pre altul va îndrăgi, au de unul să va ținea și pre altul va defăima; nu veți putea sluji lui Dumnezău și lui Mamona.
25. Derept aceaea zic voao: Nu grijireți cu sufletul vostru ce veți mânca și ce veți bea, nici cu trupul vostru ce veți îmbrăca; au nu iaste sufletul mai mult decât hrana și trupul decât veșmintele?
26. Căutați spre pasările ceriului, că nu samănă, nici seaceră, nici adună în jicniță; și Tatăl vostru cel den ceriu le hrăneaște pre eale. Au nu sânteți voi mai mult osebiți de eale?
27. Dară cine dentru voi, grijind, poate să adaogă preste vârsta lui un cot?
28. Și pentru veșmânt ce vă grijiți? Socotiți crinii câmpului cum cresc: nu ostenescu, nici torcu.
29. Iară zic voao că nici Solomon, întru toată slava lui, să îmbrăca ca unul dentr’aceștea.
30 Și, de iarba câmpului, astăz fiind și mâine în cuptoriu aruncându-se, și Dumnezău așa îmbracă, au nu cu mult mai vârtos pre voi, puțin credincioși?
31. Deci nu vă grijireț zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau ‘Ce vom bea?’ sau ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’
32. Că toate aceastea limbile cer, că știe Tatăl vostru den ceriu că vă trebuiesc aceastea toate.
33. Ce ceareț întâiu împărăția lui Dumnezău și direptatea lui și toate aceastea se vor adaoge voao.
34. Dirept aceaea, nu vă grijireț de mâine, că ziua de mâine griji-va de sine; destul e zilei răutatea ei.
CAP 7[modifică]
1. Nu judecareț, ca să nu vă judecaț.
2. Că cu ce judecată veț judeca, judeca-vă-veț; și cu ce măsură măsuraț, să va măsura voao.
3. Și ce cauți ștercul cel den ochiul fratelui tău, iară bârna care e în ochiul tău nu o iai aminte?
4. Și cum zici fratelui tău: ‘Lasă să scoț ațapocul den ochiul tău’, și iată bârna în ochiul tău?
5. Fățarnice, scoate întâiu bârna den ochiul tău, și atuncea vei căuta a scoate ațapocul den ochiul fratelui tău.
6. Nu dareț sfintele câinilor, nici vărsareț mărgărintarele voastre înaintea porcilor, să nu-l calce cumva supt picioarele lor și, întorcându-se, rumpe-vor pre voi.
7. Ceareț și se va da voao, căutaț și veț afla, sunaț și se va deșchide voao.
8. Că tot cel ce ceare ia, și cel ce cearcă află, și celui ce bate deșchide-i-se-va.
9. Sau cine iaste dentru voi om carele, de va ceare feciorul lui pâne, au da-i-va lui piatră?
10. Și de are ceare peaște, au șarpe-i va da lui?
11. Deci, fiind voi răi, știț dări bune a da fiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel den ceriuri va da bune celor ce cer de la el!
12. Toate dară câte aț vrea să facă voao oamenii, așa și voi faceț lor, că aceasta iaste leagea și prorocii.
13. Întrați pren poarta cea strâmtă; căci largă e poarta, și lată e calea carea duce la pierire, și mulți sânt carii întră pren ea.
14. Că strâmtă e poarta și necăjită e calea carea duce la viață, și puțini sânt carii află pre ea.
15. Luați-vă aminte de proroci mincinoși, carii vin cătră voi în veșmintele oilor, iară denlăuntru sânt lupi răpitori.
16. Den rodul lor îi veț cunoaște pre ei; au doară vor culeage den spini struguri, sau den ciulini smochine?
17. Așa, tot pomul bun, poame bune face, iară pomul putred poame reale face.
18. Nu poate pomul bun poame reale să facă, nici pomul rău poame bune să facă.
19. Tot pomul ce nu face poame bune taie-să și în foc aruncă-să.
20. Oare den poamele lor îi veț cunoaște pre ei.
21. Nu tot cine-m va zice mie: ‘Doamne, Doamne!’, va întra întru împărăția ceriurilor, ce cela ce face voia Tatălui Mieu celui den ceriuri.
22. Mulți vor zice mie în ziua aceaea: ‘Doamne, Doamne, au n’am prorocit în numele tău? Și cu numele tău dracii am scos, și cu numele tău multe puteri am făcut?’
23. Și atunci voiu mărturisi lor că ‘Niciodată am știut pre voi, delungați-vă de la mine, toț carii faceț fărădeleagea!’
24. Deci tot carele aude cuvintele meale aceastea și le face, asămăna-l-voiu pre el omului înțelept, carele au zidit casa lui pre piatră.
25. Și pogorî ploaie, și veniră râurile și suflară vânturile și loviră în casa aceaea, și nu căzu, că era întemeiată pre piatră.
26. Și tot carele aude cuvintele meale aceastea și nu le face, asămăna-să-va omului nebun, carele ș’au zidit casa lui pre năsip.
27. Și pogorî ploaia și veniră râurile și suflară vânturile și să loviră de casa aceaea și căzu și fu răsipirea ei mare“.
28. Și fu deaca sfârși Iisus cuvintele aceastea, să mirară năroadele de învățătura lui;
29. Că era învățând pre ei ca cum avea puteare, și nu ca cărturarii.
CAP 8[modifică]
1. Și pogorându-se el den munte, mearseră după el gloate multe.
2. Și iată bubos, viind să închină lui zicând: „Doamne, de vei vrea, poți-mă curăți“.
3. Și tinzând mâna, atinse pre el Iisus zicând: „Voia mi-e, curățeaște-te!“. Și numaidecât i să curăți lui stricăciunea.
4. Și zise Iisus lui: „Caută nemănui să nu spui, ce pasă de te arată preotului și du darul carele au poruncit Moisi întru mărturia lor“.
5. Și întrând Iisus în Capernaum, să apropie cătră el un sutaș, rugând pre el și grăind:
6. „Doamne, feciorul mieu zace în casă slăbănog, rău muncindu-se“.
7. Și zise Iisus lui: „Eu viind voiu vindeca pre el“.
8. Și răspunzând sutașul, zise: „Doamne, nu sânt destoinic să întri supt strașina mea, ce numai zi cu cuvântul, și să va vindeca feciorul mieu.
9. Că și eu sânt om supt biruință, având supt mine slujitori, și zic cestuia: ‘Pasă’, și mearge, și altuia: ‘Vino’, și vine; și slugii meale: ‘Fă aceasta’, și face“.
10. Iară deaca auzi Iisus aceastea, să miră și zise celor ce mergea după el: „Adevăr grăiesc voao, nici în israili nu aflaiu atâta credință.
11. Însă vă zic voao că mulți de la răsărituri și de la apusuri vor veni și să vor răpăosa cu Avraam și cu Isaac și cu Iacov întru împărăția ceriurilor.
12. Iară fiii împărățiii să vor scoate la întunearecul cel mai den afară; acolo va fi plângere și scrâșnirea dinților“.
13. Și zise Iisus sutașului: „Pasă și cum ai crezut fie ție“; și să vindecă feciorul lui într’acel ceas.
14. Și viind Iisus în casa lui Petr văzu pre soacra lui zăcând și înfierbântată.
15. Și o atinse de mână și lăsă pre ea frigurile și să sculă și slujiia lui.
16. Iară deaca să făcu sară aduseră lui îndrăciț mulți și scotea duhurile cu cuvântul și pre toți bolnavii vindecă,
17. Ca să să împle carea e zisă pren Isaia prorocul zicând: „Acesta au luat slăbiciunile noastre și boalele nostre au purtat“.
18. Și văzând Iisus mulțime multă pregiur sine, porunci să treacă decindea.
19. Și apropiindu-se un cărturariu, zise lui: „Învățătoriule, mearge-voiu după tine oriunde vei mearge“.
20. Și zise lui Iisus: „Vulpile vizunii au, și pasările ceriului lăcașuri, iară Fiiul Omenesc n’are unde să-ș pleace capul“.
21. Iară altul den ucenicii lui zise lui: „Doamne, lasă-mă mai nainte să merg să îngrop pre tată-mieu“.
22. Iară Iisus zise lui: „Vino după mine și lasă pre morți să îngroape morții lor“.
23. Și întrând El în corabie mearseră după el ucenicii lui.
24. Și iată, cutremur mare fu în mare, cât să mai acoperiia corabia de valuri; iară el dormiia.
25. Și apropiindu-se ucenicii lui, deșteptară pre el, zicând: „Doamne, mântuiaște-ne, că pierim“.
26. Și zise lor Iisus: „Ce sânteți fricoș, puțin credincioși ?“ Atuncea sculându-se, certă vânturile și marea și fu liniște mare.
27. Iară oamenii să mirară, zicând: „În ce chip iaste acesta, că și vânturile și marea ascultă pre el?“
28. Și deacă viind el de ceaea parte la locul gherghesineanilor, timpinară pre el doi îndrăciți ieșind dentru morminte, foarte răi, cât nu putea nimeni treace pre aceaea cale.
29. Și iată, strigară grăind: „Ce e noao și ție, Iisuse, Fiiul lui Dumnedzău, venit-ai acicea mai nainte de vreame să ne chinuiești pre noi?“
30. Și era departe de ei o turmă mare de porci, de păștea.
31. Iară dracii ruga pre el grăind: „De ne vei scoate pre noi, porunceaște noao să meargem în turma cea de porci“.
32. Și zise lor: „Meargeți“; iară ei, deaca ieșiră, mearseră în turma de porci și iată, să porni toată turma porcilor asupra râpei în mare și muriră în apă.
33. Iară păstorii fugiră și venind în cetate spuseră toate, și ceale ale îndrăciților.
34. Și iată, tot orașul ieși întru timpinarea lui Iisus și, văzându-l pre el, rugară-l ca să să mute den hotarăle lor.
CAP 9[modifică]
1. Și întrând în corabie, au trecut și au venit într’a lui cetate.
2. Și iată, aduseră lui un slăbănog pus pre pat;
3. Și văzând Iisus credința lor, zise slăbănogului: „Aibi nădeajde, fiiule, iartă-ți-se păcatele tale“.
4. Și iată, unii den cărturari ziseră întru eiș: „Acesta blastemă“.
5. Și, știind Iisus cugetele lor, zise: „Pentru ce voi cugetați rău întru inimile voastre?
6. Pentru căce e mai lesne a zice? ‘Iartă-ți-se ție păcatele tale’, sau a zice: ‘Scoală și îmblă?’
7. Ce ca să știți că puteare are Fiiul Omenesc pre pământ a ierta păcatele (atunci zise slăbănogului): „Sculându-te, râdică-ți patul și te du acasă-ți“.
8. Și sculându-se, mearse la casa lui. Iară deaca văzură mulțimea, să mirară și slăviia pre Dumnezău, carele au dat puteare ca aceaea oamenilor.
9. Și trecând Iisus de acolea, văzu un om șăzând la o vamă, Mattheiu chemându-l, și zise lui: „Vino după mine“; și să sculă de mearse după el.
10. Și fu el șăzând în casă și iată, mulți vameși și păcătoș veniră de șăzură cu Iisus și cu ucenicii lui.
11. Și văzând fariseii, ziseră ucenicilor lui: „Derept ce cu vameșii și cu păcătoșii mănâncă învățătoriul vostru?“
12. Iară Iisus, auzind, zise lor: „Nu trebuie sănătoșilor doftor, ce bolnavilor.
13. Ce mergând învățați ce iaste: ‘Milă voiu, și nu jârtvă’; că n’am venit să chem pre cei direpți, ce pre păcătoși, la pocaanie“.
14. Atunci veniră cătră el ucenicii lui Ioan zicând: „Drept ce noi și fariseii postim mult, iară ucenicii tăi nu postesc?“
15. Și zise lor Iisus: „Au pot fiii nuntei jăli până iaste cu ei ginerele? Ce vor veni zilele când să va lua de la ei ginerele, și atunci vor posti.
16. Deci nimeni nu va cârpi veșmântul vechiu cu peatec nou, că scoate plinirea lui de cătră haină și mai rea spărtură să face.
17. Nici bagă vinul nou în foi vechi, iară de nu, să sparg foii și vinul să varsă și foii pier; ce bagă vinul nou în foi noi și amândoi să țân“.
18. Aceastea grăind el lor, iată un boiariu venind să închină lui, zicând că: „Fata mea acum muri; ce viind pune mâna ta pre ea și va înviia“.
19. Și sculându-se Iisus, mearse după el și ucenicii lui.
20. (Și iată o muiare, căriia-i cura sânge de 12 ani, apropiindu-se den dos, să atinse de poalele veșmântului lui.
21. Că zicea întru sine: „Măcară numai de m’aș atinge de veșmântul lui, mă voiu mântui“.
22. Iară Iisus, întorcându-se și văzându-o zise: „Încreade-te, fată, credința ta te va mântui pre tine“; și să mântui muiarea den ceasul acela).
23. Și deaca veni Iisus în casa boiariului și văzând fluierașii și nărodul gâlcevind,
24. Zise lor: „Dați-vă în laturi că n’au murit fata, ce doarme“; și-ș râdea de el.
25. Iară deaca să scoase afară nărodul, întrând, o au apucat de mână și să sculă fetișoara.
26. Și ieși veastea aceasta preste tot pământul acela.
27. Și trecând de acolo Iisus, mearseră după el doi orbi strigând și grăind: „Miluiaște-ne pre noi, Fiiul lui David“.
28. Iară deaca veni în casă, să apropiară cătră el orbii și zise lor Iisus: „Creadeț că poci face aceasta?“ Ziseră lui: „Așa, Doamne“.
29. Atuncea atinse ochii lor zicând: „După credința voastră fie voao“.
30. Și să deșchiseră ochii lor și certă Iisus pre ei, zicând: „Căutați nimeni să nu știe“.
31. Iară ei, deaca ieșiră, vestiră pre el preste tot pământul acela.
32. Și ieșind ei, iată, aduseră lui un om mut și îndrăcit.
33. Și scoțându-se dracul, grăi mutul și să mirară mulțimea, zicând că niciodată nu s’au arătat așa întru Israil.
34. Iară fariseii zicea: „Cu stăpânul dracilor scoate dracii“.
35. Și încungiura Iisus pren toate orașăle și satele, învățând în adunările lor și propoveduind Evanghelia împărăției și vindecând toată boala și toată slăbiciunea întru oameni.
36. Iară deaca văzu năroadele, i să făcu milă de eale, că era leșinați și părăsiț ca niște oi ce n’au păstoriu.
37. Atunci zise ucinicilor lui: „Iată, săcerătură e multă, iară lucrători-s puțini.
38. Ce vă rugați Domnului secerăturii, ca să scoață lucrătorii la secerătura sa“.
CAP 10[modifică]
1. Și chemând Iisus pre cei 12 ucenici ai săi, deade lor puteare spre duhurile necurate, ca să le scoață pre eale și să vindece toată boala și toată neputința.
2. Iară celor 12 apostoli numele lor aceastea-s: întâiu Simon, carele să zice Petăr, și Andreiu, fratele lui; Iacov al lui Zevedeiu și Ioan, fratele lui;
3. Filip și Vartholomeiu, Thoma și Mattheiu vameșul; Iacov al lui Alfeu și Leveu, cel ce s’au poreclit Thadeu;
4. Simon Cananitul și Iuda Iscariotul, carele și vându pre el.
5. Pre acești 12 îi trimise Iisus poruncindu-le lor zicând: „În calea păgânilor să nu meargeț și în cetatea samarineanilor nu întrați.
6. Ce vă duceț mai vârtos cătră oile ceale pierite ale casei lui Israil.
7. Și mergând, propovăduiț zicând că s’au apropiat împărăția ceriurilor.
8. Pre bolnavi vindecați, pre gubavi curățiț, pre morți înviați, pre draci îi scoateț; în dar aț luat, în dar dați.
9. Să nu câștigați aur, nici argint, nici aramă în brânele voastre.
10. Nici traistă pre cale, nici doao veșminte, nici încălțăminte, nici toiag, că vreadnic iaste lucrătoriul de hrana lui.
11. Ori în ce cetate au sat veți întra, cercetați cine iaste într’însa harnic, și acolo mâneți până veți ieși.
12. Deci, întrând în casă, urați bine ei.
13. Și de va fi casa destoinică, vie pacea voastră spre ea, iară de nu va fi destoinică, pacea voastră cătră voi să va întoarce.
14. Și cine nu va priimi pre voi, nici va asculta cuvintele voastre, ieșind den casă au den orașul acela, scuturați prahul picioarelor voastre.
15. Adevăr grăiescu voao, mai iușor va fi pământul Sodomului și Gomorului în ziua judecății decât orașul acela.
16. Iată, eu trimițu pre voi ca oile în mijlocul lupilor; deci fiți înțelepți ca șerpii și întregi ca porumbii.
17. Și feriți-vă de oameni, că vor da pre voi la adunări și în săboarele lor vor bate pre voi.
18. Și la domni și la împărați duș veț fi pentru mine, întru mărturie lor și limbilor.
19. Iară când vă vor da pre voi, nu vă grijireți cum și ce veți grăi, că să va da voao într’acela ceas ce veți grăi.
20. Că nu veț fi voi grăind, ce Duhul Tatălui vostru cel ce grăiaște întru voi.
21. Da-va frate pre frate spre moarte, și tată pre fiiu, și să vor scula feciorii preste părinți și-i vor omorî pre ei.
22. Și veț fi urâți de toți pentru Numele Mieu; iară cela ce va răbda până în sfârșit, acela să va spăși.
23. Iară când vă vor goni pre voi den cetatea aceasta, fugiți la ceaealaltă, că adevăr grăiesc voao, nu veți fârși cetățile lui Israil până va veni Fiiul Omenescu.
24. Nu iaste ucenicul mai mare decât învățătoriul, nici slugă decât domnul lui.
25. Destul e ucenicului ca să să facă ca dascalul lui, și sluga ca domnu său; deaca chemară pre stăpânul casii Veelzavul, cu cât mai vârtos pre casnicii lui?
26. Deci nu vă teamereți de ei, că nemică nu iaste acoperit ca să nu să descopere și ascunsu care nu să va cunoaște.
27. Care vă zice voao întru întunearec spuneți la lumină, și ce auziți la ureache propoveduiți pren case.
28. Și nu vă teamereți de ceia ce omoară trupul, iară sufletul nu-l pot omorî; ce vă teameți mai vârtos de cela ce poate piarde sufletul și trupul în gheena.
29. Au nu doao păsăreale să vând într’un asarion? Și una de eale nu va cădea pre pământ, fără Părintele vostru.
30. Iară și perii capului vostru încă-s numărați toți.
31. Dirept aceaea nu vă teamereți, că decât multe păsăreale sânteți voi osăbiți.
32. Decii tot carele va mărturisi pre mine înaintea oamenilor, mărturisi-voiu și eu întru el înaintea Tatălui Mieu celui den ceriuri.
33. Și carele să va lepăda de mine înaintea oamenilor, lepăda-mă-voiu și eu de el înaintea Tatălui Mieu celui den ceriuri.
34. Să nu vă pare că am venit să puiu pace pre pământ; n’am venit să puiu pace, ce sabie.
35. Că am venit să osăbescu omul asupra tatălui său, și pre fată asupră mâne-sa, și nor asupra soacră-sa.
36. Și pizmașii omului – cei de casa lui.
37. Cela ce iubeaște tatăl, sau muma, mai vârtos decât pre mine, nu e destoinic mie; și cine va iubi feciorul sau fata mai vârtos decât pre mine, nu-i destoinic de mine.
38. Și cine nu va lua crucea sa și să vie după mine, nu iaste destoinic de mine.
39. Cela ce au aflat sufletul lui piarde-l-va pre el, și cela ce-ș va piarde sufletul lui pentru mine, afla-va pre el.
40. Cine priimeaște pre voi, pre mine priimeaște; și cela ce priimeaște pre mine, priimeaște pre cela ce m’au trimes pre mine.
41. Cela ce priimeaște prorocul în numele prorocului plata prorocului va lua; și cela ce priimeaște pre direptul, în numele direptului, plata direptului va lua.
42. Și cine va da băutură unuia den cești mai mici, numai un păhar de apă reace, în nume de ucenicu, adevăr grăiesc voao nu va piarde plata lui“.
CAP 11[modifică]
1. Și fu deaca săvârși Iisus poruncind celor doisprăzeace ucenici ai lui, trecu de acolo, ca să înveațe și să propoveduiască pren orașile lor.
2. Iară Ioan auzând, den prinsoare, faptele lui Hristos, trimițând doi den ucenicii lui,
3. Zise lui: „Tu ești cela ce va să vie, au pre altul vom aștepta?“
4. Și răspunzând Iisus, zise lor: „Meargeți de spuneți lui Ioan ceale ce auziț și vedeț:
5. Orbii văd și șchiopii îmblă, stricații să curățescu, surzii aud, morții să scoală și săracilor bine să vesteaște.
6. Și fericit iaste cela ce nu să va sminti în mine“.
7. Și ducându-se aceștea, începu Iisus a grăi mulțimei de Ioan: „Ce aț ieșit să vedeț în pustie? Trestie carea să clăteaște de vânt?
8. Iară la ce ați ieșit să vedeț? Om întru veșminte moi îmbrăcat? Iată, ceia ce poartă veșminte moi în casele împăraților sânt.
9. Și ce ați ieșit să vedeț? Proroc? Adevăr grăiesc voao, și mai mult decât proroc.
10. Că acesta iaste de carele s’au scris: ‘Iată, eu trimiț îngerul mieu înaintea feații tale, carele va găti calea ta înaintea ta’.
11. Adevăr grăiesc voao, nu s’au sculat den născuți den muieri mai mare de Ioan Botezătoriul; iară cel mai mic întru împărăția ceriului mai mare e decât el.
12. Iară den zilele lui Ioan Botezătoriul până acum, împărăția ceriurilor sileaște-să, și nevoitorii apucă pre ea.
13. Că toți prorocii și leagea până la Ioan prorociră.
14. Și, de veți vrea să priimiț, acesta e Ilie, carele va să vie.
15. Cela ce are urechi de auzirea să auză.
16. Dară cui voiu închipui ruda aceasta? Aseamene iaste copiilor, cărora șăd în târguri și strigă pre soțiile lor și zic:
17. ‘Fluierat-am voao, și n’ați jucat; plâns-am voao, și n’aț tânguit’.
18. Că veni Ioan, nici mâncând, nici bând, și zic că are drac.
19. Veni Fiiul Omenesc, mâncând și bând, și zic: ‘Iată om mâncătoriu și de vin băutoriu, priaten vameșilor și păcătoșilor!’ Și să îndireaptă înțelepția de la fiii ei“.
20. Atuncea începu Iisus a defăima orașăle întru carele era făcute ceale mai multe puterile lui, căci nu să pocăiră:
21. „Vai ție, Horazin, vai ție, Vithsaidan, că de ară fi fost în Tir și în Sidon puterile carele fură întru voi, de mult cu sac și cu cenușă s’ară fi pocăit.
22. Însă zic voao: Tirului și Sidonului mai lesne va fi în ziua judecăției decât voao.
23. Și tu, Capernaum, ceaea ce te-ai înălțat până la ceriu, până în iad te vei pogorî; că de ară fi fost în Sodom puterile carele fură făcute întru tine, fire-ar rămas până în ziua de astăzi.
24. Însă grăiesc voao că pământului Sodomului mai lesne va fi în ziua judecății decât ție“.
25. Întru aceaea vreame răspunzând Iisus zise: „Mărturisescu-mă ție, Părinte, Domnul ceriului și al pământului, că ai ascuns aceastea de înțelepți și de înțelegători și le-ai arătat pruncilor.
26. Așa, Părinte, că așa fu bunăvrearea înaintea ta!
27. Toate sânt mie date de la Tatăl Mieu și nimene nu cunoaște pre Fiiul, numai Tatăl; nici pre Tatăl cunoaște cineva, fără numai Fiiul, și cui va Fiiul să i-l arate.
28. Veniți cătră mine, toți cei osteniț și împovărați, și eu voiu odihni pre voi.
29. Luați jugul mieu asupra voastră și vă învățați de mine că blând sânt și smerit cu inima și veț afla răpaos sufletelor voastre.
30. Că e jugul mieu bun și sarcina mea iușoară iaste“.
CAP 12[modifică]
1. Într’aceaea vreame merse Iisus sâmbătă pren sămănături, iară ucenicii lui flămânziră și începură a zmulge spice și a mânca.
2. Iară fariseii, văzând, ziseră lui: „Iată, ucenicii tăi fac carea nu se cade a face sâmbăta“.
3. Iară el zise lor: „Au n’ați cetit ce au făcut David când au flămânzit el și carii era cu el?
4. Cum întră în casa lui Dumnezău și pâinile ceale ale aducerii înainte le mâncă, carele nu i să cădea să le mănânce, nici celora ce era cu el, fără numa preoților?
5. Sau n’ați cetit în leage că în sâmbete preoții în besearecă sâmbăta spurcă, și nevinovați sânt?
6. Iară zic voao că mai mare de beseareca iaste acicea.
7. Și de ați ști ce iaste: ‘Milă voiesc, și nu jârtă’, n’ați vinui pre cei nevinovați.
8. Că Domnul iaste și al sâmbetii Fiiul Omenesc“.
9. Și ieșind de acolea, veni la adunarea lor.
10. Și iată, un om era având mâna uscată; și întrebară pre el zicând: „Oare cade-se în sâmbătă a vindeca?“, ca să-l hulească pre el.
11. Iară el zise lor: „Cine iaste întru voi om carele va avea oaie și, de va cădea aceasta sâmbăta în groapă, au nu o va apuca și o va scoate?
12. Deci, cu cât iaste omul mai osebit decât oaia? Derept aceaea cade-se în sâmbete a face bine“.
13. Atuncea grăi omului: „Tinde mâna ta“; și o tinse, și să făcu sănătoasă ca și ceaealaltă.
14. Iară fariseii, deaca ieșiră, făcură asupra lui sfat, ca pre el să-l piarză.
15. Iară Iisus, conoscând, să duse de acolea; și după el mearseră noroade multe și vindecă pre ei pre toți.
16. Și-i certă pre ei ca să nu-l facă pre el vădit.
17. Ca să să împle ceaea ce s’au grăit pren Isaia prorocul zicând:
18. „Iată, Fiiul Mieu, care am ales, iubitul mieu, în carele binevru sufletul mieu, pune-voiu Duhul Mieu preste el și va vestui limbilor judecată.
19. Nu va prici, nici va striga, nici va auzi cineva în ulițe glasul lui.
20. Trestia zdrobită nu va frânge și inul ce fumegă nu va stinge, până când va scoate judecata la biruință.
21. Și întru numele lui limbile vor nădejdui“.
22. Atuncea s’au adus lui un drăcit, orb și mut; și vindecă pre el, cât cel orb și mut și grăiia și vedea.
23. Și să mirară năroadele toate și zicea: „Au nu e doară acesta Fiiu lui David?“
24. Iară fariseii, auzind, ziseră: „Acesta nu scoate dracii, ce numai cu Velzevul, domnul dracilor“.
25. Iară Iisus, știind cugetele lor, zise lor: „Toată împărația împărățindu-se întru sine, pustiaște-se; și toată cetatea au casa, împărțindu-se întru sine, nu va sta.
26. Și de va scoate satana pre satană, întru sine să împărți; dară cum va sta împărăția lui?
27. Și de scoțu eu întru Velzevul dracii, feciorii voștri cu cine vor scoate? Derept aceaea ei vor fi judecătorii voștri.
28. Iară de scoțu eu cu Duhul lui Dumnezău dracii, ajuns-au dară preste voi împărăția lui Dumnezău.
29. Sau cum poate cineva a întra în casa celui tare și vasele lui să-i jăhuiască, de nu va lega întâiu pre cel tare și atunce îi va jăhui casa lui?
30. Cela ce nu iaste cu mine, asupra mea iaste și cine nu strânge cu mine, răsipeaște.
31. Dirept aceasta grăiesc voao: Tot păcatul și hula ierta-să-va oamenilor, iară hula ce e spre Duhul Sfânt nu să va ierta oamenilor.
32. Și cine va zice cuvânt asupra Fiiului Omenesc ierta-să-va lui, iară cela ce ar zice spre Duhul Sfânt nu se va ierta lui nici într’acest veac, nici în cel viitoriu.
33. Au faceț pomul bun și poamele lui bune, sau faceț pomul putred și poamele lui putrede; că den roadă să cunoaște pomul.
34. Puii năpârcelor, cum puteți a grăi bine, răi fiind? Pentru că den prisosirea inimii gura grăiaște.
35. Omul bun den comoara bună a inimii scoate ceale bune, și omul rău, den comoară rea, scoate reale.
36. Iară grăiesc voao că tot cuvântul deșărt carele vor grăi oamenii, da-vor de el samă la ziua judecății.
37. Că den cuvintele tale te vei îndirepta și den cuvintele tale te vei judeca“.
38. Atuncea răspunseră unii den cărturari și farisei zicind: „Învățătoriule, vom de la tine să vedem sămn“.
39. Iară el răspunse, zise lor: „Neamul rău și preacurvariu sămn ceare și sămn nu să va da lui, numai sămnul lui Iona prorocul.
40. Că, cum au fost Iona în pântecele chitului trei zile și 3 nopți, așa va fi și Fiiul Omenesc întru inima pământului 3 zile și 3 nopți.
41. Bărbați nineviteani scula-să-vor la judecată cu ruda aceasta și vor judeca pre ea, căci s’au pocăit de propovedania lui Iona; și iată, mai mult decât Iona aici.
42. Împărăteasa de la amiazăzi să va scula la judecată cu ruda aceasta și o va judeca pre ea, că au venit de la margile pământului să auză înțelepția lui Solomon; și iată, mai mult decât Solomon acicea.
43. Iară când duhul cel necurat va ieși den om, treace pren locuri seci, căutând răpaos, și nu află.
44. Atunci zice: ‘Întoarce-mă voiu la casa mea de unde am ieșit’; și viind află-o zăbovind, măturată și înfrumusețată.
45. Atunci mearge și ia cu sine alte șapte duhuri, mai reale decât el; și întrând lăcuiesc acolea și să fac mai reale omului aceluia ceale de apoi decât ceale dentâiu; așa va fi și aceștii rude reale“.
46. Și încă grăind el cătră gloate, iată, muma și frații lui sta afară, pohtind să grăiască lui.
47. Zise oarecine lui: „Iată, maica ta și frații tăi afară stau căutând să grăiască ție“.
48. Iară el răspunzând zise cătră cela ce-i zisease lui: „Carea e muma mea? Și carii sânt frații miei?“
49. Și tinzând mâna lui spre ucenicii săi, zise: „Iată muma mea și frații miei!
50. Că cela ce va face voia Tatălui Mieu celui den ceriuri, acela mie frate și sor și mumă îm iaste“.
CAP 13[modifică]
1. Și în ziua aceaea, ieșind Iisus den casă, ședea lângă mare.
2. Și să adunară mulțime multă cătră Dânsul, câtu-i fu lui a întra în corabie să șază; și toată gloata sta pre țărmure.
3. Și grăi lor multe în pilde, zicând: „Iată, ieși sămănătoriul să samene.
4. Și sămănând el, unele căzură lângă cale și veniră pasările și le mâncară pre eale.
5. Iară altele căzură pre pietriș, unde nu avea pământ mult și numai cât răsăriră, pentru că nu avea de pământ adâncare.
6. Deci răsărind soarele, să păliră și, pentru căci nu avea rădăcină, să uscară.
7. Altele căzură pre spini și crescură spinii și le înecară pre eale.
8. Iară altele căzură în pământ bun și da rod, una o sută, alta șasezeci, iară alta treizeci.
9. Cela ce are urechi de auzirea să auză“.
10. Și apropiindu-să ucenicii, zisără lui: „Căci grăiești lor în pilde?“
11. Iară el răspunzând, zise lor că „Voao s’au dat a ști tainele împărăției ceriurilor, iară acelora nu s’au dat.
12. (Că ceala ce are da-să-va lui și să va prisosi, iară cel ce n’are, și ce are să va lua de la el).
13. Dirept aceaea în pilde grăiescu lor, ca văzând nu vădu, și auzind nu aud, nici să pricep.
14. Și să împle preste ei prorocia Isaiei, carea zice: ‘Cu auzul veți auzi și nu veți înțeleage și căutând veți căuta și nu veți vedea.
15. Pentru că s’au îngrășat inima norodului acestuia și cu urechile greu au auzit și ochii lor au clipit, ca nu cândva să vază cu ochii și cu urechile să auză și cu inima să înțeleagă și să să întoarcă și voiu vindeca pre ei’.
16. Iară ochii voștri fericiți-s că văd și urechile voastre că aud.
17. Că adevăr grăiesc voao că mulți proroci și direpți au poftit să vază ce vedeți, și n’au văzut, și să auză ceale ce auziti, și n’au auzit.
18. Voi dară auziți pilda sămănătoriului.
19. Tot cel ce aude Cuvântul Împărăției și nu înțeleage, vine hicleanul și apucă ce e sămănat întru inima lui; aceasta e cea ce lângă cale s’au sămănat.
20. Iară cea ce s’au sămănat pre pietrișu, aceasta iaste carele aude Cuvântul și numaicât cu dragoste priimeaște pre el.
21. Și nu are rădăcină întru sine, ce după vreame iaste și, făcându-să strânsoare au gonire pentru Cuvânt, numaidecât să zminteaște.
22. Iaru cea ce-i sămănată în spini, acesta iaste carele aude Cuvântul, și grija veacului acestuia și înșălăciunea bogăției sugrumă Cuvântul și fără de rod să face.
23. Iară cea ce pre pământul cel bun s’au sămănat, acesta iaste carele aude cuvântul și înțeleage, carele aduce rod și face unul o sută, altul șasezeci, altul treizeci“.
24. Altă pildă puse lor înainte zicând: „Asemănă-se împărăția ceriurilor omului celui ce samănă sămânță bună în țarina lui.
25. Și dormind oamenii, veni pizmașul lui și sămănă între grâu neghini și să duse.
26. Iară când răsări iarba și rod făcu, atunci să arătară și neghinile.
27. Viind slugile stăpânului casei, zisără lui: ‘Doamne, au n’ai sămănat sămânță bună în țarina ta? Dară de unde are neghinile?’
28. Iară el zisă lor: ‘Un om pizmașu au făcut aceasta’. Și zisără lui slugile: ‘Dară vrea-vei să meargem să le plevim?’
29. El zise: ‘Ba, să nu cumva, zmulgând neghinile, să zmulgeți împreună cu eale și grâul.
30. Lăsați să crească amândoao până la secerat și la vreamea secerișului voiu zice secerătorilor: Culeageți întâi neghinile și legați pre eale în snopi, ca să arză eale, iară grâul strângeți în jicnița mea’“.
31. Altă pildă puse lor înainte, zicând: „Asămănată iaste împărăția ceriurilor grăunțului de muștariu, carele luându-l omul l-au sămănat în țarina lui;
32. Care iaste mai mic de toate sămințele, iară deaca creaște, mai mare e de toate legumile, și să face copaciu, cât vin pasările ceriului și sălășluiescu în ramurile lui“.
33. Altă pildă grăi lor: „Asămănată iaste împărăția ceriurilor aluatului, care luându-l muiarea îl ascunse în făină de trei măsuri, până s’au dospit tot“.
34. Aceastea toate grăi Iisus în pilde noroadelor și fără pildă nemică nu grăiia lor;
35. Ca să să împle ce e zis pren prorocul zicând: „Deșchide-voiu în pilde rostul mieu și voiu arăta ascunse de începutul lumii“.
36. Atuncea lăsând mulțimea, veni Iisus în casă
37. Și să apropiară cătră el ucenicii lui, grăind: „Spune noao pilda neghinelor țarinii“.
38. Iară el răspunzând, zise lor: „Cela ce samănă sămânța bună iaste Fiiul Omenesc.
39. Iară țarina iaste lumea; și sămânța cea bună, aceștea sânt fiii împărăției; iară neghinile sânt fiii hicleanului.
40. Iară vrăjmașul cela ce au sămănat pre eale iaste diavolul; iară secerătura sfârșenia veacului iaste; iară secerătorii îngerii sânt. Deci, cum să adună neghinele și să ard cu foc, așa va fi la sfârșenia veacului acestuia.
41. Trimite-va Fiiul Omenesc pre îngerii lui și vor culeage dentru împărăția lui toate zmintealele și pre ceia carii fac fărădeleagea.
42. Și-i vor arunca pre ei în cuptoriul de foc; acolo va fi plânsul și scârșnirea dinților.
43. Atunci direpții vor străluci ca soarele întru împărăția Părintelui lor; cine are urechi de auzirea să auză.
44. Iarăș aseamene iaste împărăția ceriurilor cu comoară ascunsă în țarină care, aflându-o omul, o ascunse și de bucuria ei mearge și toate câte are vinde și cumpără pamântul acela.
45. Iară aseamenea iaste împărăția ceriurilor cu omul neguțătoriu, carele caută mărgăritariuri bune;
46. Carele aflând un mărgăritariu de mult preț, mergând, vându tot ce avea și-l cumpără.
47. Iarăș aseamenea iaste împărăția ceriurilor cu năvodul aruncat în mare, și de tot fealiul au adunat;
48. Carele, deaca să împlu, suindu-l pe țărmuri și șăzând, aleaseră ceale bune în vase, iară ceale putrede lepădară afară.
49. Așa va fi la sfârșenia veacului, ieși-vor îngeri și vor despărți pre cei răi den mijlocul direpților.
50. Și-i vor arunca pre ei în cuptoriul de foc; acolo va fi plânsul și scârșnirea dinților“.
51. Zise Iisus lor: „Înțeleageți aceastea toate?“ Grăiră lui: „Așa Doamne!“
52. Iară el zise lor: „Dirept aceasta tot cărturariul știutoriu întru împărăția ceriurilor aseamene iaste cu omul stăpân al casei carele scoate den comoara sa noao și vechi“.
53. Și fu când sfârși Iisus pildele aceastea, trecu de acolea.
54. Și venind la moșia sa învăța pre ei în adunarea lor cât să mira ei și grăiia: „De unde e acestuia această înțelepție și puterile?
55. Au nu e acesta feciorul teslariului? Au nu să cheamă muma lui Maria? Și frații lui, Iacov și Iosie și Simon și Iuda?
56. Și surorile lui au nu-s toate cătră noi? Dară de unde sânt aceastea toate lui?“
57. Și să smintiia întru el; iară Iisus zise lor: „Nu iaste proroc necinstit, fără numai în moșia lui și în casa lui“.
58. Și nu făcu acolo puteri multe pentru necredința lor.
CAP 14[modifică]
1. Întru aceaea vreame auzi Irod, al patrulea biruitoriu, veastea lui Iisus.
2. Și zise slugilor sale: „Acesta iaste Ioan Botezătoriul, acesta au învis den morți și dirept aceasta puterile lucrează întru el“.
3. Pentru că Irod, prinzând pre Ioan, l-au legat pre el și l-au pus în temniță, pentru Irodiada, muiarea lui Filip, fratelui său.
4. Că zicea Ioan lui: „Nu ți să cade să o aibi pre ea“.
5. Și vrând să ucigă pre el, să temu de gloată, căci ca un proroc îl avea pre el.
6. Și nașteri făcându-se lui Irod, jucă fata Irodiadei înainte-le și plăcu lui Irod.
7. Deci cu jurământ să mărturisi ei să-i dea orice ară ceare.
8. Iară ea, fiind învățată de mumă-sa, zise: „Dă-mi cicea în tipsie capul lui Ioan Botezătoriul“.
9. Și să întrestă împăratul, iară pentru jurământuri și pentru cei ce ședea cu el, porunci să să dea.
10. Și trimițând tăie capul lui Ioan în temniță.
11. Și să aduse capul lui în blid și să deade featei și-l duse mâne-sa.
12. Și apropiindu-se ucenicii lui, luară trupul lui și-l îngropară și venind spuseră lui Iisus.
13. Și deaca auzi Iisus, să duse de acolo într’un vas în loc pustiiu, sângur; și auzind gloatele, mearseră după el pedestri den orașe.
14. Și ieșind Iisus, văzu gloată multă și i să făcu milă de ei și vindecă bolnavii lor.
15. Și fiind sara, să apropiară cătră el ucenicii lui, grăind: „Pustiiu iaste locul și acum vreamea treace, slobozi năroadele, ca să meargă pren sate să-ș cumpere lor bucate“.
16. Iară Iisus zise lor: „Nu trebuie să să ducă, dați voi lor să mănânce“.
17. Iară ei ziseră lui: „Nu avem aicea fără numai 5 pâini și doi pești“.
18. El zise: „Aduceți mie acealea încoace“.
19. Și poruncind năroadelor să șază pre pajiște, luând ceale 5 pâini și cei doi pești, căutând la ceriu, binecuvântă și frângând deade ucenicilor pâinile, iară ucenicii năroadelor.
20. Și mâncară toți și să săturară și strânseră prisoseala fărămiturilor 12 coșnițe pline.
21. Iară cei ce mâncară era bărbați ca la 5000, fără muieri și copii.
22. Și îndată îndemnă Iisus pre ucenicii săi să între în corabie și să treacă înainte de el, de ceaea parte, până va slobozi năroadele.
23. Și deaca slobozi mulțimea, să sui în munte sângur, să să roage, deci fiind sară, era însuș acolo.
24. Iară corabia era pre la mijlocul mării, învăluindu-se de valuri, că le era vântul împotrivă.
25. Iară în a patra strajă de noapte, mearse Iisus cătră dânșii îmblând pre mare.
26. Și văzând pre el ucenicii îmblând pre mare, să spăreară zicând că iaste nălucă și de frică strigară.
27. Și numaidecât grăi lor Iisus zicând: „Îndrăzniți, că eu sânt, nu vă teameți“.
28. Și răspunzând Petăr zise lui: „Doamne, de ești tu, porunceaște-mi să viu cătră tine pre apă“.
29. Iară el zise: „Vino“. Și pogorându-se den corabie Petăr, au umblat pre apă, să vie cătră Iisus.
30. Și văzând vântul tare să spământă și, începând a să afunda, strigă zicând: „Doamne, mântuiaște-mă“.
31. Și numai cât Iisus tinzând mâna, apucă pre el și grăi lui: „Puțin credincioase, la ce te îndoiș?“
32. Și întrând ei în corabie, încetă vântul.
33. Iară cei den corabie viind să închinară lui, zicând: „Adevărat Fiiul lui Dumnezău ești“.
34. Și deaca trecând, veniră în pământul Ghenisarethului.
35. Și deaca conoscură oamenii acelui loc, trimiseră întru tot împrejurul acela și aduseră cătră el toți bolnavii.
36. Și ruga pre el ca numai să să atingă de poala veșmântului lui; și câți să atinseră să mântuiră.
CAP 15[modifică]
1. Atunci veniră cătră Iisus cei den Ierusalim, cărturarii și fariseii, zicând:
2. „Pentru ce ucenicii tăi calcă rânduiala bătrânilor, că nu-ș spală mânile lor când mănâncă pâine?“
3. Iară el răspunzând, zise lor: „Dară voi căci călcaț porunca lui Dumnezău pentru rânduiala voastră?
4. Că Dumnezău au poruncit grăind: ‘Cinsteaște pre tată-tău și pre mumă-ta’ și: ‘Cela ce grăiaște de rău pre tată sau pre mumă cu moarte să moară’.
5. Iară voi ziceț: ‘Cela ce ar zice tătâne-său sau mâne-sa: ‘Darul care te vei folosi de la mine’,
6. ‘Și nu va cinsti pre tată-său sau pre mumă-sa’. Și n’aț plinit porunca lui Dumnezău, pentru rânduiala voastră.
7. Fățarnicilor, bine au prorocit de voi Isaia zicând:
8. ‘Apropie-să de mine oamenii aceștea cu gurile lor și cu buzele mă cinstesc, iară inima lor departe e de mine.
9. Că în deșărt mă cinstesc învățând învățături, porunci omenești’“.
10. Și chemând norodul zise lor: „Auziț și înțeleageț.
11. Nu ce întră în gură spurcă pre om, ce ce iase den gură, aceaea spurcă omul“.
12. Atuncea apropiindu-se ucenicii lui, ziseră lui: „Știi că fariseii, auzind cuvântul, să zmintiră?“
13. Iară el răspunzând zise: „Toată răsădirea carea n’au sădit Tatăl Mieu cel ceresc dezrădăcina-se-va.
14. Lăsați pre ei, povățuitori orbi sânt orbilor; orbul, de va povățui pre orb, amândoi vor cădea în groapă“.
15. Și răspunzând Petăr zise lui: „Spune-ne noao pilda aceasta“.
16. Iară Iisus zise: „Au și voi neînțelegători sânteț?
17. Încă nu socotiți că tot care întră în gură, în pântece întră și la șăzut iase?
18. Iară carele ies den gură, den inimă ies și acealea spurcă omul?
19. Că de la inimă ies cugete reale, ucideri, preacurvii, curvii, furtușaguri, mărturii mincinoase, blesteame.
20. Aceastea sânt carele spurcă pre om, iară a mânca cu mânile nespălate, nu spurcă pre om“.
21. Și ieșind Iisus de-acolea, să duse în partea Tirului și a Sidonului.
22. Și iată o muiare hananeiană ieșind dentr’aceale hotară, strigă lui grăind: „Miluiaște-mă, Doamne, Fiiul lui David, fiica mea rău să îndrăceaște“.
23. Iară el nu răspunse ei cuvânt; și apropiindu-se ucenicii lui rugară pre el zicând: „Slobozi-o pre ea, că strigă după noi“.
24. Iară el răspunzând zise: „Nu sânt trimis ce numai cătră oile ceale pierite ale casei lui Israil“.
25. Iară ea, viind, să închina lui, grăind: „Doamne, ajută-mi“.
26. Iară el răspunzând zise: „Nu e bine a lua pâinea feciorilor și a o arunca câinilor.
27. Iară ea zise: „Așea, Doamne, că și câinii mănâncă den fărâmele cealea ce cad den masa domnilor lor“.
28. Atuncea răspunzând Iisus zise ei: „O, muiare, mare-i credința ta, fie ție cum voiești“; și să sănătoși fiica ei dentr’acel ceas.
29. Și mutându-se Iisus de-acolea, veni lângă marea Galileiului și suindu-se pre măgură, ședea acolo.
30. Și apropiindu-se cătră el năroade multe, având cu dânșii ologi, orbi, muți, nevolnici și alții mulți, și-i aruncară pre ei la picioarele lui Iisus și-i vindecă pre ei;
31. Cât să mira mulțimea văzând muții grăind, nevolnicii sănătoși, șchiopii îmblând și orbii văzând; și lăudară pre Dumnezăul lui Israil.
32. Iară Iisus, chemând pre ucenicii săi, zise: „Milă mi-e de nărod, că, iată, trei zile de când șăd lângă mine și n’au ce mânca; și a-i slobozi pre ei nemâncați nu voiu, ca nu cumva să slăbească pre cale“.
33. Și ziseră lui ucenicii lui: „De unde noao în pustie atâtea pâini, ca să se sature atâta mulțime?“
34. Și grăi Iisus lor: „Câte pâini aveț?“ Iară ei ziseră: „7 și puținei peștișori“.
35. Și porunci gloatelor să șază pre pământ.
36. Și luând ceale 7 pâini și peștii, dând laudă, frânse și deade ucenicilor lui, iară ucenicii mulțimei.
37. Și mâncară toți și să săturară și luară prisosala den fărâmituri 7 coșnițe pline.
38. Iară cei ce mâncară era patru mii de oameni fără muieri și copii.
39. Și slobozind norodul, întră în corabie și veni în hotarăle Magdalii.
CAP 16[modifică]
1. Și apropiindu-să fariseii și saducheii, ispitind, rugară pre el semnu den ceriu să le arate lor.
2. Iară el răspunzând zise lor: „Făcându-să sară, ziceți: ‘Senin e, că să rușaște ceriul’.
3. Și demineața: ‘Astăzi vreame turbure, că să rușaște ceriul posomorându-să’. Fățarnicilor, fața ceriului știț a o aleage, iară seamnele vremilor nu puteți?
4. Rudă rea și preacurvare sămnu ceare; și sămnu nu să va da ei, numai sămnul lui Iona prorocul“. Și lăsând pre ei să duse.
5. Și viind ucenicii lui în ceaea parte, uitară să ia pâine.
6. Iară Iisus zise lor: „Căutați și vă păziți de aluatul fariseilor și al saducheilor“.
7. Iară ei cugeta întru sine zicând că „Pâine n’am luat“.
8. Și conoscând Iisus, zise lor: „Ce cugetați întru voi, puțini credincioși, căci pâine n’ați luat?
9. Încă nu socotiți, nici nu aduceț aminte de ceale cinci pâini ale celor cinci mii de oameni și câte coșnițe ați luat?
10. Nici de ceale șapte pâini ale celor patru mii și câte coșnițe ați luat?
11. Cum nu priceapeți că nu de pâine am zis voao să vă luați aminte, de aluatul fariseilor și al saducheilor?“
12. Atuncea pricepură că nu le-au zis să să ferească de aluatul pâinii, ce de învățăturile fariseilor și saducheilor.
13. Și viind Iisus în părțile Chesariei lui Filip, întreba pre ucenicii săi zicând: „Cine mă zic oamenii a fi Fiiul Omenescu?“
14. Iară ei zisără: „Unii Ioan Botezătoriul, alții Ilie, iară alții Ieremia, sau unul den proroci“.
15. Zise lor: „Dară voi cine mă ziceți a fi?“
16. Și răspunzând Simon Petăr, zise: „Tu ești Hristos, Fiiul lui Dumnezău celui viu“.
17. Și răspunzând Iisus, zise lui: „Fericit ești, Simone, Var Iona, că trupul și sângele nu arată ție aceastea, ce Părintele Mieu cel den ceriuri!
18. Și eu zic ție că tu ești Petăr și pre aceasta piatră voiu zidi beseareca mea și porțile iadului nu vor învinge ei.
19. Și voiu da ție cheile împărăției ceriurilor și oricare vei lega pre pământ, fi-va legat în ceriuri, și care vei dezlega pre pământ, fi-va dezlegat în ceriuri“.
20. Atuncea conteni ucenicilor săi ca să nu spuie nemunui că iaste el Iisus Hristos.
21. De atuncea începu Iisus a spune ucenicilor săi că i să cade lui a mearge în Ierusalim și multe a păți de bătrâni și de arhierei și de cărturari și a să omorî, și a treia zi a învia.
22. Și apucându-l pre el Petăr, începu a certa pre el zicând: „Blând ție, Doamne, să nu-ți fie ție aceastea“.
23. Iară el întorcându-să, zise lui Petăr: „Pasă denapoia mea, satano, sminteală îm ești, căci nu gândești de cealea ce sânt ale lui Dumnezău, ce de-ale oamenilor!“
24. Atuncea Iisus zise ucenicilor săi: „Cine va să vie după mine, să să leapede de sine și să ia crucea sa și să vie după mine.
25. Că vericine ar vrea să mântuiască sufletul lui piarde-l-va pre el, iară cine ar piarde sufletul lui pentru mine afla-l-va pre el.
26. Că ce să foloseaște omului de ar dobândi toată lumea și sufletul său va păgubi? Sau ce va da omul schimbu pentru sufletul lui?
27. Că va să vie Fiiul Omenesc cu slava Tatălui său, cu îngerii lui, și atuncea va plăti fiecăruia după faptele lui.
28. Adevăr grăiesc voao că sânt unii de carii stau acicea, carii nu vor gusta moarte, până nu vor vedea pre Fiiul Omenesc viind întru împărăția sa“.
CAP 17[modifică]
1. Și după șase zile luo Iisus cu el pre Petăr și pre Iacov și pre Ioan, fratele lui, și-i sui pre ei spre un munte înalt osebi.
2. Și să schimbă la față înaintea lor și străluci fața lui ca soarele, iară veșmintele lui fură albe, ca lumina.
3. Și iată, să arătă lor Moisi și Ilie grăind cu el.
4. Și răspunzând Petăr, zise lui Iisus: „Doamne, bine iaste noao acicea a fi; de vei, să facem trei colibi, ție una și lui Moisi una și una lui Ilie“.
5. Încă grăind el, iată nuor luminat umbri pre ei și iată glas den nuor grăind: „Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, întru carele binevruiu, pre acela ascultați!“
6. Și auzând ucenicii, căzură pre fața lor și să temură foarte.
7. Și apropiindu-se Iisus, să atinse de ei și zise: „Sculaț și nu vă teameț“.
8. Și rădicând ochii lor, pre nimeni nu văzură, numai pre Iisus sângur.
9. Și pogorându-se ei den munte, porunci lor Iisus, zicând: „Nemărui să nu spuneț vedeania până când va învia Fiiul Omenesc den morți“.
10. Și întrebară pre el ucenicii lui, zicând: „Dară zic cărturarii că trebuie Ilie să vie mai nainte?“
11. Iară Iisus răspunzând, zise lor: „Ilie va veni mai nainte și va tocmi toate.
12. Iară grăiesc voao că Ilie, iată, au venit și nu-l cunoscură pre el, ce făcură lui câte vrură, așa și Fiiul Omenesc va păți de ei“.
13. Atuncea înțeleaseră ucenicii că de Ioan Botezătoriul zise lor.
14. Și mergând ei cătră mulțime, să apropie cătră el un om, căzu îngenunchind la el
15. Și zicând: „Doamne, miluiaște pre fiiul mieu, că e lunatec și rău pate, că de multe ori cade în foc și de multe ori în apă.
16. Și aduș pre el la ucenicii tăi, și nu-l putură vindeca“.
17. Iară Iisus răspunzând zise: „O, rudă necredincioasă și îndărătnică, până când voiu fi cu voi? Până când voiu îngădui pre voi? Aduceți-m pre el încoace“.
18. Și certă Iisus pre el și ieși dentr’însul dracul și să vindecă cuconul dentr’acela ceas.
19. Atunce apropiindu-se ucenicii de Iisus deosebi, ziseră: „Pentru ce noi nu putum scoate pre el?“
20. Iară Iisus zise lor: „Pentru necredința voastră; că adevăr zic voao, de ați avea credință cât un grăunț de muștariu, zicere-aț măgurii aceștiia: ‘Treci de acicea colo!’ și va treace, și nemică nu va fi să nu să poată voao.
21. Că acest fealiu nu iase, ce numai cu rugăciunea și cu postul“.
22. Iară întorcându-se ei în Galilea zise lor Iisus: „Va să să dea Fiiul Omenesc în mânile oamenilor.
23. Și-l vor omorî pre el și a triia zi va învie“. Și să întristară foarte.
24. Și venind ei în Capernaum, să apropiară cei ce lua didrahmele cătră Petăr și-i ziseră: „Învățătoriul vostru nu dă vamă didrahme?“
25. Zise: „Așa“. Și când întră în casă, mai nainte-l apucă pre el Iisus, zicând: „Ce ți se pare, Simone? Împărații pământului de la carii iau vămile sau bir? De la feciorii lor au de la streini?“
26. Zise Petăr lui: „De la striini“. Grăi lui Iisus: „Dară feciorii slobozi sânt.
27. Ce ca să nu-i smintim pre ei, ducându-te la mare, aruncă undița și, care peaște va iași întâiu, râdică-l, și, deșchizând gura lui, vei afla un statir; acela luând, dă lor, pentru mine și pentru tine“.
CAP 18[modifică]
1. Într’acel ceas să apropiară ucenicii cătră Iisus zicând: „Oare cine-i mai mare întru împărăția ceriurilor?“
2. Și chemând Iisus un copil, îl puse în mijlocul lor.
3. Și zise: „Adevăr grăiesc voao, de nu vă veți întoarce și să fiți ca copiii, nu veți întra întru împărăția ceriurilor.
4. Deci, carele să va smeri pre sine, ca acest copil, acela iaste mai mare întru împărăția ceriurilor.
5. Și care ar priimi pre un copil ca acesta în numele mieu, pre mine priimeaște.
6. Iară cine ar sminti pre unul de acești mici, carii cred întru mine, mai bine e lui să să spânzure piatra morii de grumazii lui și să să îneace într’adâncul mării.
7. Vai lumii, de zminteale, că trebuiaște să vie smintealele, însă vai de omul acela pren carele vine zminteala!
8. Iară de te zminteaște mâna ta sau piciorul tău, taie-le pre eale și leapădă de la tine; mai bine iaste ție ciung sau șchiop să întri în viață, decât, doao mâni sau doao picioare având, să te pui în focul veacinic.
9. Și ochiul tău de te va sminti, scoate-l pre el și-l leapădă de la tine; mai bine iaste ție cu un ochiu să întri în viață decât, doi ochi având, să te pui în matca focului.
10. Căutați să nu huliți pre vrunul de acești mici, că grăiesc voao că îngerii lor în ceriu pururea văd fața Tatălui Mieu cel den ceriuri.
11. Că au venit Fiiul Omenesc să mântuiască pre cel pierdut.
12. Ce să pare voao? De vor fi la un om 100 de oi și va rătăci una dentr’însele, au nu, lăsând pre ceale 90 și 9 în munți, caută pre cea rătăcită?
13. Și de se va tâmpla să o afle, adevărat grăiesc voao că să bucură de aceaea mai vârtos decât de ceale 90 și noao nerătăcite.
14. Așa nu iaste voie înaintea Tatălui vostru den ceriuri ca să piaie unul de cești mici.
15. Iară de va greși fratele tău ție, pasă și ceartă pre el între tine și între el sângur; de te va asculta, ai dobândit pre fratele tău.
16. Iară de nu va asculta, mai ia cu tine încă unul sau doi, ca pren gura a doi au trei mărturii va sta tot cuvântul.
17. Iară de nu va asculta și pre ei, spune săborului, iară de nu va asculta nice săborul, fie ție ca cel păgân și ca un vameș.
18. Adevăr grăiesc voao, oricâte veți lega pre pământ, fi-vor legate în ceriu, și oricâte veți dezlega pre pământ, fi-vor dezlegate în ceriu.
19. Iarăș adevăr zic voao că, de se vor tocmi doi dentru voi pre pământ, de tot lucrul care l-ar ceare, fi-va lor de la Tatăl Mieu cel den ceriuri.
20. Că unde sânt doi sau trei adunați întru numele mieu, acolo sânt în mijlocul lor“.
21. Apropiindu-se de el Petăr, zise: „Doamne, de câte ori va greși fratele mieu mie și voiu ierta lui? Până în șapte ori?“
22. Zise Iisus lui: „Nu zic ție numai până de șapte ori, ce până de șaptezeci și șapte de ori.
23. Dirept aceaea asămănatu-s’au împărăția ceriului cu omul împărat carele vru să ia samă cu slugile lui.
24. Deci, începând el a lua samă să aduse lui un datornic cu zeace mii de talanți.
25. Și neavând el să-i dea, porunci domnul lui pre el să-l vânză, și pre muiarea lui și pre feciori și toate ce avea, și să-i plătească.
26. Decii, căzând sluga, să închina lui zicând: ‘Doamne, îndelungeaște-ț mânia asupră-mi și toate-ț voiu plăti’.
27. Și milostivindu-se Domnul slugii aceiia, îl slobozi pre el și-i iertă datoria.
28. Și ieșind sluga aceaea, află pre unul den soțiile lui, carele era lui datoriu cu o sută de dinari; și prinzând pre el, îl sugruma, zicând: ‘Plăteaște-mi ce-mi ești datoriu’.
29. Deci, căzând cel dempreună cu el rob la picioarele lui, ruga pre el grăind: ‘Îndelungă-ț mânia preste mine și voiu plăti ție toate’.
30. Iară el nu vru, ce-l duse de-l băgă în temniță, până va plăti datoria.
31. Și văzând cei dempreună robi ceale ce s’au făcut, foarte să întristară și viind spusără domnului lor toate ceale ce fură.
32. Atuncea, chemând pre el domnul său, zise lui: ‘Slugă hicleană, toată datoria aceaea iertaiu ție, de vreame ce m’ai rugat.
33. Nu ți să cădea și ție să-ț fie milă de cel ce e împreună cu tine rob, cum și mie mi’au fost milă de tine?’.
34. Și mâniindu-se domnul lui, îl deade pre el muncitorilor până va plăti toată datoria lui.
35. Așea și Tatăl Mieu cel ceresc va face voao, de nu veț ierta fieștecarele fratelui său, de la inimile voastre, greșalele lor“.
CAP 19[modifică]
1. Și fu când sfârși Iisus cuvintele aceastea, ieși den Galileiu și veni în hotarăle Iudeii, de ceaea parte de Iordan.
2. Și mearseră după el gloate multe și vindecă pre ei acolo.
3. Și să apropiară cătră el fariseii, ispitindu-l pre el și zicând lui: „Cade-să omului a lăsa pre muiarea lui pentru fiecare vină?“
4. Iară el răspunzând zise lor: „Au n’aț cetit că cel ce au făcut dentâiu, bărbatul și muiarea au făcut pre ei?
5. Și au zis: ‘Dirept aceaea va lăsa omul pre tată-său și pre mumă-sa și să va lipi cătră muiarea sa și vor fi amândoi un trup’.
6. Dirept aceaea nu mai sânt doi, ce un trup; care dară Dumnezău au împreunat omul să nu desparță“.
7. Ziseră lui: „Dară căci au poruncit Moisi să dea carte de despărțire și să o lase pre ea?“
8. Zise lor că „Moisi pentru întărirea inimii voastre au poruncit voao să vă lăsaț muierile voastre, iară dentâiu n’au fost așa.
9. Și zic voao că au cine-ș va lăsa muiarea lui, nu pre curvie, și va lua alta, preacurveaște, și cine va lua lăsată de altul preacurvie face“.
10. Ziseră lui ucenicii lui: „De iaste așa pricina omului cu muiarea, nu e bine să să însoare“.
11. Iară el zise lor: „Nu-l cuprind toț cuvântul acesta, ce cărora li-e dat.
12. Că sânt fameni carii den trupul mumei lor au născut așa, și sânt fameni carii s’au scopit de oameni, și sânt fameni carii s’au scopit pre înșiș pentru împărăția ceriurilor; cela ce poate cuprinde cuprinză“.
13. Atuncea să adusără cătră el copilași ca să-ș puie mânile pre ei și să să roage; iară ucenicii certa pre ei.
14. Iară Iisus zise: „Lăsați copilașii, și nu-i oprireți pre ei a veni cătră mine, pentru că ca acestora iaste împărăția ceriurilor“.
15. Și puindu-și pre ei mânile, să duse de acolea.
16. Și iată unul apropiindu-să, zise lui: „Învățătoriule bune, ce bine voiu face ca să aibu viața veacinică?“
17. Iară el zise lui: „Ce mă zici bun? Nimeni nu e bun, fără numai unul Dumnezău; iară de vei să întri în viață, păzeaște poruncile“.
18. Zise lui: „Carele?“ Iară Iisus zise: „Să nu omori, să nu preacurvești, să nu furi, să nu mărturisești minciuni.
19. Cinsteaște pre tatăl tău și pre muma ta și să iubești pre aproapele tău ca pre tine“.
20. Zise lui tânărul: „Toate aceastea le-am păzit den tinereațele meale; ce încă-m lipseaște?“
21. Zise Iisus lui: „De vei să fii desăvârșit, pasă, vinde tot ce ai și dă săracilor, și vei avea comoară în ceriu, și vino după mine“.
22. Și auzind tânărul cuvântul, să duse întristat, că era având agonisită multă.
23. Iară Iisus zise ucenicilor săi: „Adevăr zic voao că anevoie va întra bogatul întru împărăția ceriurilor.
24. Și iarăș zic voao: Mai lesne iaste cămila pren ureachea acului a treace decât bogatul întru împărăția lui Dumnezău a întra“.
25. Și auzind ucenicii lui, să mirară foarte zicând: „Dară cine să va putea spăsi?“
26. Și căutând Iisus, zise lor: „La oameni aceasta peste putință iaste, iară la Dumnezău toate să pot“.
27. Atuncea răspunzând Petăr, zise lui: „Iată, noi am lăsat toate și am venit după tine; dară ce ne va fi noao?“
28. Iară Iisus zise lor: „Adevăr zic voao că voi, carii ați venit după mine, la nașterea de iznoavă când va șădea Fiiul Omenescu pre scaunul slavei sale, șădea-veți și voi pre doaosprăzeace scaune, judecând ceale doaosprăzeace neamuri ale lui Israil.
29. Și tot carele au lăsat casă, au frații, au surorile, au pre tată-său, au pre mumă-sa, au muiarea, au feciorii, au țarini, pentru numele mieu, cu o sută de părți va lua și viața veacinică va moșteni.
30. Că mulți vor fi cei dentâi apoi, și cei de apoi întâi.
CAP 20[modifică]
1. Că aseamenea iaste împărăția ceriurilor omului căsătoriu, carele ieși dâns-demineață să tocmească lucrători la via lui.
2. Deci tocmindu-să cu lucrătorii, câte un denar pre zi, trimise pre ei la via lui.
3. Și ieșind la al treilea ceas, văzu pre alții stând în târg fără lucru.
4. Și acelora zise: ‘Meargeți și voi în vie și ce ar fi dirept voiu da voao’.
5. Iară ei mearsără; iară ieșind în al șasele și al noaole ceas, făcu așijderea.
6. Și ieșind în al unsprăzeacele ceas, află pre alții stând fără lucru și zise lor: ‘Ce stați acicea toată ziua fără lucru?’
7. Ziseră lui: ‘Că nimeni pre noi n’au tocmit’. Zise lor: ‘Meargeți și voi în vie și ce va fi dirept veț lua’.
8. Și făcându-se seară, zise domnul viei ispravnicului său: ‘Cheamă pre lucrători și le plăteaște lor plata, începând de la cei de apoi, până la cei dentâiu’.
9. Și deaca veniră cei ce venise în al unsprăzeacele ceas, luară unul câte un dinariu.
10. Și viind cei dentâiu, le părea că vor lua mai mult; și luară și aceia câte un dinariu.
11. Iară deaca-i luară, răpștiră spre domnul casei,
12. Zicind că ‘Acești de apoi un ceas lucrară și i-ai făcut tocma cu noi, carii am purtat greutatea zilei și zăduhul’.
13. Iară el răspunzând zise unuia den ei: ‘Priatene, nu fac ție nedireptate, au nu te-ai tocmit într’un dinar cu mine?
14. Ia-ț al tău și pasă, că voiu să dau și cestui de apoi ca și ție.
15. Au nu să cade mie să fac ce voiu vrea dentr’ale meale? De iaste ochiul tău rău, că eu bun sânt?’
16. Așa vor fi cei de apoi întâiu, și cei dentâiu apoi; că mulți sânt chemaț, iară puțini aleși“.
17. Și suind Iisus în Ierusalim, luo pre cei doisprăzeace ucenici înșiș pre cale și zise lor:
18. „Iată, ne suim în Ierusalim și Fiiul Omenesc să va da arhiereilor și cărturarilor, și-l vor judeca pre el spre moarte.
19. Și-l vor da pre el păgânilor să-l batjocurească și să-l bată și să-l răstignească, și a treia zi va învia“.
20. Atunci să apropie de el muma feciorilor lui Zevedeiu cu feciorii săi, închinându-se și cerșind oarece de la el.
21. Iară el zise ei: „Ce vei?“ Zise lui: „Zi ca să șază acești doi feciori ai miei unul de-a direapta ta și altul de-a stânga întru împărăția ta“.
22. Și răspunzând Iisus, zise: „Nu știț ce ceareț; puteț bea păharul carele eu voiu să beau și cu botezul carele eu mă botezu să vă botezaț?“ Ziseră lui: „Putem“.
23. Și zise lor: „Păharul mieu veți bea și cu botezul carele eu mă botezu vă veț boteza, iară a șădea de-a direapta mea și de-a stânga mea nu iaste mie a da, ce celora ce s’au gătit de la Tatăl Mieu“.
24. Și auzind aceastea, cei zeace să mâniară pre cei doi frați.
25. Iară Iisus, chemând pre ei, zise: „Știț că domnii păgânilor domnesc pre ei și cei mari stăpânescu pre ei.
26. Iară între voi nu va fi așa, ce, carele va vrea întru voi să fie mai mare, să fie voao slugă.
27. Și cine va vrea întru voi a fi întâiu, să fie voao slugă.
28. Precum și Fiiul Omenesc n’au venit să-i slujească lui, ce să slujască el și să dea sufletul lui răscumparare pentru mulți“.
29. Și ieșind ei den Erihon, mearse după el mulțime multă.
30. Și iată doi orbi șăzând lângă cale, auzind că Iisus treace, strigară zicând: „Doamne, Fiiul lui David, miluiaște pre noi, Doamne, Fiiul lui David!“
31. Și mulțimea certa pre ei să tacă, iară ei mai vârtos striga zicând: „Doamne, fiiul lui David, miluiaște-ne“.
32. Și stătu Iisus, chemă pre ei și zise: „Ce veț să fac voao?“
33. Ziseră lui: „Doamne, ca să să deșchiză ochii noștri“. Și milostivindu-se Iisus, atinse ochii lor și numaidecât văzură ochii lor și mearseră după el.
CAP 21[modifică]
1. Și când să apropiară cătră Ierusalim și veniră în Visfaghi, cătră Muntele Maslinilor, atunci Iisus trimise doi ucenici,
2. Zicând lor: „Duceți-vă la satul carele iaste înaintea voastră și numaicât veț afla o asină legată și mânzul cu ea; dezlegându-o, aduceț mie.
3. Și de are zice voao cineva ceva, veț zice că Domnului aceastea trebuiesc; și numaidecât le va trimite pre eale.
4. Aceasta tot fu ca să să împle ce iaste zis pren prorocul zicând:
5. „Ziceț featei Sionului: ‘Iată, împăratul tău vine ție blând și șăzând pre asin și mânzul fiiul celui de supt jug’“.
6. Și mergând ucenicii și făcând precum le porunci lor Iisus,
7. Adusără asina și mânzul și puseră deasupra lor.
8. Iară mai multa gloată au așternut veșmintele lor pre cale, iară alții frângea stâlpări den copaci și așternea pre cale.
9. Iară gloatele care mergea înainte și carii mergea denapoi striga zicând: „Osana Fiiului lui David, blagoslovit cel ce vine întru numele Domnului, osana întru înălțimi!“
10. Și întrând el în Ierusalim, să cutremura cetatea, zicând: „Cine iaste acesta?“
11. Iară mulțimea zicea: „Acesta iaste Iisus, prorocul cel den Nazarethul Galileii“.
12. Și întră Iisus în beseareca lui Dumnezeu și scoase pre toți carii vindea și cumpăra în besearecă și measele precupeților și scaunele vânzătorilor de porumbi le-au răsturnat.
13. Și zise lor: „Scris iaste: ‘Casa mea casa rugăciunii se va chema’, iară voi o ați făcut peșteră tâlharilor“.
14. Și veniră la el orbi și șchiopi în besearecă și vindeca pre ei.
15. Și văzând arhiereii și cărturarii ciudele carele au făcut și copiii strigând în besearecă și zicând: „Osana, Fiiul lui David!“, mâniară-se.
16. Și ziseră lui: „Auzi ce zic aceștea?“ Iară Iisus zise lor: „Așa. Au nu aț cetit niciodinioară că den gura pruncilor și sugătorilor ai întărit laudă?“
17. Și lăsând pre ei, ieși afară den oraș în Vithania și să sălășlui acolo.
18. Iară demineața, înturnându-se în oraș, flămânzi.
19. Și văzând un smochin lângă cale, mearse la el și nemica nu află întru el, fără numai frunzele, și zise lui: „De acum să nu mai fie dentru tine rod în veaci“. Și secă smochinul numaidecât.
20. Și văzând ucenicii, să mirară grăind: „Cum numai cât secă smochinul?“
21. Răspunzând, Iisus zise lor: „Adevăr zic voao, de veț avea credință și să nu vă îndoiț, nu numai a smochinului veț face, ce și muntelui acestuia, de aț zice: ‘Rădică-te și te aruncă în mare’, să va face.
22. Și toate câte veț ceare întru rugăciune crezând lua-veț“.
23. Și mergând el în besearecă, când învăța, mearseră cătră el mai marii popilor și bătrânii oamenilor, zicând: „Cu ce puteare faci aceastea? Și cine ți-au dat această puteare?“
24. Și răspunzând Iisus, zise lor: „Întreba-vă-voiu și eu pre voi un cuvânt, carele de veț spune mie, și eu voao voiu spune cu ce puteare aceastea fac.
25. Botezul lui Ioan de unde era? Den ceriu, au de la oameni?“ Iară ei cugeta întru sine zicând: „De vom zice: den ceriu, va zice noao: ‘Dară dirept ce n’aț crezut lui?’.
26. Iară de vom zice: de la oameni, teamemu-ne de gloată, că toți țin pre Ioan ca pre un proroc“.
27. Și răspunzând lui Iisus ziseră: „Nu știm“. Zise lor și el: „Nice eu voiu spune voao cu ce puteare fac aceastea.
28. Și ce vă să pare voao? Un om avea doi feciori și, mergând la cel dentâiu, zise: ‘Fătule, du-te astăzi de lucrează în via mea’.
29. Iară el răspunzând zise: ‘Nu voiu’. Iară mai apoi căindu-se, mearse,
30. Și apropiindu-se cătră cel al doilea, zise așijderea; iară el răspunzând zise: ‘Eu, Doamne’, și nu mearse.
31. Care dentr’acei doi au făcut voia părintelui?“ Ziseră lui: „Cel dentâiu“. Zise Iisus lor: „Adevăr zic voao că vameșii și curvele întrec pre voi întru împărăția lui Dumnezău.
32. Că veni Ioan la voi întru calea direptăției și n’aț crezut lui, iară vameșii și curvele crezură lui; iară voi, văzând, nu v’aț pocăit după aceaea să creadeț lui.
33. Ascultaț altă pildă: Era un om căsătoriu, care sădi vie și cu gard îngrădi pre ea și săpă în ea teasc și zidi turn și o deade pre ea lucrătorilor și să duse departe.
34. Iară când să apropie vreamea rodului, trimise slugile sale cătră lucrători să-i ia rodul ei.
35. Și viarii, prinzând slugile lui, pre unul bătură, iară pre altul omorâră, pre altul cu pietri îl uciseră.
36. Și iară trimise și pre alte slugi, mai multe decât întâiu, și făcură lor așijderea.
37. Mai apoi trimise cătră ei pre fiiul său, zicând: ‘Rușina-se-vor de fiiul mieu’.
38. Iară viarii, văzând pre fiiul, ziseră întru eiș: ‘Acesta iaste moșteanul, veniți să-l omorâm pre el și să ținem moștenirea lui’.
39. Și prinzându-l pre el, scoaseră-l afară den vie, și-l omorâră.
40. Dară, când va veni domnul viei, ce va face viarilor acelora?“
41. Ziseră lui: „Pre răi, rău-i va piarde și via o va da altor viari, carii vor da lui rodul la vreamea lui“.
42. Zise Iisus lor: „N’ați citit niciodată întru Scripturi: ‘Piatra carea nu o băgată în samă ziditorii, aceasta să făcu în capul unghiului; de la Domnul s’au făcut aceasta și iaste minunată întru ochii noștri’?
43. Dirept aceasta zic voao că să va lua de la voi împărăția lui Dumnezău și să va da păgânilor, carii vor face rodul ei.
44. Și cel ce va cădea spre piatra aceasta, zdrobi-să-va; iară pre carele va cădea, vântura-va pre el“.
45. Și auzind mai-marii popilor și fariseii pildele lui, pricepură că de ei grăiaște.
46. Și căutând pre el să-l prinză, să temură de gloate, căci ca un proroc ținea pre el.
CAP 22[modifică]
1. Și răspunzând Iisus, iară zise lor în pilde, zicând:
2. „Asămănatu-s’au împărăția ceriurilor unui om împărat, carele făcu nuntă fiiului său.
3. Și mână slugile sale să cheame pre cei chemați la nuntă, și nu vrură să vie.
4. Iară trimise pre alte slugi zicând: ‘Ziceți chemaților: ‘Iată, prânzul mieu gătit-am, juncii miei și ceale hrănite sânt junghiate și toate-s gata, veniți la nuntă’.
5. Iară ei lenevind, mearseră unul la țarină, iară altul la neguțătoria lui.
6. Iară alții, prinzând pre slugile lui, batjocuriră-i și-i omorâră.
7. Iară împăratul auzind, să mânie și, trimițind oastea lui, pierdu pre acei ucigași și orașul lor arse.
8. Atunci zise slugilor lui: ‘Nunta gata iaste, iară chemații nu fură destoinici’.
9. Dirept aceaea meargeți la ieșirile căilor și, oricâț veț afla, chemați-i la nuntă.
10. Și ieșind slugile lui la căi, strânsără pre toți câț aflară, răi și buni, și să împlu nunta de oaspeți.
11. Și întrând împăratul să vază oaspeții, văzu acolo pre un om neîmbrăcat în veșminte de nuntă.
12. Și zise lui: ‘Priatene, cum ai întrat acicea neavând veșminte de nuntă?’ Iară el amuți.
13. Atunci zise împăratul slugilor: ‘Legându-i mânile și picioarele lui, luați-l și-l aruncaț la întunearecul cel de afară; acolo va fi plângere și scrâșnirea dinților.
14. Că mulți sânt chemați, iară puțini aleși’“.
15. Atuncea, mergând fariseii, făcură sfat ca să-l prinză pre el în cuvânt.
16. Și trimiseră la el ucenicii lor cu irodianii zicând: „Învățătoriule, știm că ești dirept, și calea lui Dumnezău cu adevăr înveți și nu-ț e grije de nemică, că nu cauți la fața oamenilor.
17. Spune dară noao, ce ți se pare? Cade-se a da dajde împăratului au ba?“
18. Și conoscând Iisus ficleșugul lor, zise: „Ce mă ispitiți, fățarnicilor? Arătați-m banul dăjdii“.
19. Iară ei aduseră lui un ban.
20. Și zise lor: „Al cui iaste acest chip și scriptura ce e pre el?“
21. Ziseră lui: „A lui chesariu“. Atuncea zise lor: „Daț dară ale lui chesariu la chesariu, și ale lui Dumnăzău lui Dumnăzău“.
22. Și auzind, să mirară și, lăsând pre el, să duseră.
23. Într’aceaea zi veniră la el saducheii, carii zicea că nu va fi înviere, și întrebară pre el,
24. Zicând: „Învățătoriule, Moisi au zis: ‘De va muri cineva neavând feciori, să ia fratele lui pre muiarea lui și să râdice sămânța fratelui său’.
25. Și era întru noi șapte frați; și cel dentâiu însurându-se muri; și neavând sămânță, lăsă pre muiarea lui fratelui său.
26. Așijderea și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
27. Iară mai apoi de toți muri și muiarea.
28. Dară la înviere, a căruia de acei șapte va fi muiarea? Că toți o au avut pre ea“.
29. Și răspunzând Iisus, zise lor: „Vă rătăciți, neștiind scripturile, nici putearea lui Dumnezău.
30. Că la înviere nice să însoară, nice să mărită, ce ca îngerii lui Dumnăzău în ceriu sânt.
31. Iară de învierea morților au n’ați cetit ce s’au zis de la Dumnăzău zicând voao:
32. ‘Eu sânt Dumnezăul lui Avraam și Dumnezăul lui Isaac și Dumnăzăul lui Iacov’? Nu iaste Dumnezău Dumnezău morților, ce viilor“.
33. Și auzind mulțimea, să mirară de învățătura lui.
34. Iară fariseii, auzind că au astupat gurile saducheilor, să adunară împreună.
35. Și întrebă pre el unul den ei, știutoriu de leage, ispitind pre el și zicând:
36. „Învățătoriule, carea poruncă e mare în leage?“
37. Iară Iisus zise lui: „Să iubești pre Domnul Dumnezăul tău cu toată inima ta și cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.
38. Aceasta e întâiu și mai mare poruncă.
39. Și a doua, aseamene aceștiia; să iubești pre aproapele tău ca și pre tine.
40. Întru aceaste doao porunci toată leagea și prorocii spânzură“.
41. Și fiind adunați fariseii, întrebă pre ei Iisus,
42. Zicând: „Ce vă se pare voao de Hristos? Al cui fiiu iaste?“ Ziseră lui: „A lui David“.
43. Zise lor: „Dară cum David cu Duhul cheamă pre el Domnul zicând așa:
44. ‘Zise Domnul Domnului mieu: Șăzi de-a direapta mea până voiu pune vrăjmașii tăi scaun picioarelor tale’?
45. Dară deaca cheamă David pre el Domnu, cum iaste al lui fiiu?“
46. Și nimeni nu putu să-i răspunză lui cuvânt, nici cuteză cineva dentr’aceaea zi să mai întreabe pre el.
CAP 23[modifică]
1. Atuncea Iisus grăi gloatelor și ucenicilor săi zicând:
2. „În scaunul lui Moisi au șăzut cărturarii și fariseii.
3. Deci, toate câte vor zice voao să țineți, țineț și faceți, iară după faptele lor nu facereți, că ei zic și nu fac.
4. Că leagă sarcine greale și cu nevoie a le purta și le pun preste umerile oamenilor, iară ei nici cu deagetul lor nu vor să le clătească pre eale.
5. Și toate faptele lor le fac pentru să să arate oamenilor că-ș lărgescu advarele lor și-ș mărescu poalele veșmintelor lor.
6. Și iubescu ședearea mai sus la ospeațe și în scaunile ceale de frunte în adunări.
7. Și închinăturile pren târguri, și să să cheame de oameni: ‘Învățătoriule, învățătoriule!’
8. Iară voi nu vă chemareți învățători, că unul iaste Învățătoriul vostru: Hristos; iară voi toți frați sânteți.
9. Și părinte nu vă chemareți voao pre pământ, că unul iaste Părintele vostru, carele iaste în ceriuri.
10. Nici vă chemareți învățători, că unul iaste Învățătoriul vostru: Hristos.
11. Iară carele e mai mare întru voi fi-va voao slugă.
12. Că cine să va înălța pre sine smeri-să-va, și cine să va smeri pre sine înălța-să-va.
13. Ce vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Că mâncați casele văduvelor și cu vină lungă rugându-vă; dirept aceasta, veți lua mai multă judecată.
14. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Că închideți împărăția ceriurilor înaintea oamenilor; că voi nu întrați, nici pre ceia ce întră îi lăsați să între.
15. Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Că încungiurați marea și uscatul să faceți un nemearnic; și când să face, faceți pre el fiiul gheennei, mai cu de doao ori decât voi.
16. Vai voao, povățuitori orbi, carii ziceți: ‘Cine să va jura pre besearică nemică iaste; iară cine să va jura pre aurul besearicii datoriu e!’
17 Nebuni și orbi, care e mai mare, aurul au beseareca, carea sfințeaște pre aurul?
18. Și cine să va jura pre oltariu, nemică iaste; iară cine să va jura pre darul carele e deasupra lui vinovat iaste.
19. Nebuni și orbi, dară care e mai mare, darul au oltariul carele sfințeaște darul?
20. Deci, cela ce să jură pre oltariu, jură-să pre el și pre toate cealea ce sânt deasupra lui.
21. Și cela ce să jură pre besearecă, jură-să pre ea și pre cela ce lăcuiaște întru ea.
22. Și ceia ce să jură pre ceriu, jură-să spre scaunul lui Dumnezău și pre cela ce șade deasupra lui.
23. Vai voao, cărturari și farisei fățarnici! Că zeciuiți izma și mărariul și chimenul, și ați lăsat ceale mai greale ale legii, judecata și milostenia, și credința; aceastea să cădea să le faceți și acealea să nu lăsaț.
24. Povățuitori orbi, ceia ce strecurați țânțariul și cămila înghițiț!
25. Vai voao, cărturari și farisei fățarnici! Că curățiți cea den afară a păharului și a blidului, iară denlăuntru pline sânt de hrăpituri și de nedireptăți.
26. Fariseie oarbe, curățeaște întâi înlăuntrul păharului și blidului ca să fie și cea den afară a lor curată.
27. Vai voao, cărturari și farisei fățarnici! Că vă asămănați mormânturilor celor spoite, carele să arată den afară frumoase, iară denlăuntru pline sânt de oasele morților și de toată necurăția.
28. Așa și voi, den afară vă arătați oamenilor direpți, iară denlăuntru, plini sânteți de fățăria nelegiuirii.
29. Vai voao, cărturari și farisei fățarnici! Că zidiți mormintele prorocilor și împodobiț mormintele direpților.
30. Și ziceți: ‘De am fi fost în zilele părinților noștri, nu am fi fost lor soți în sângele prorocilor’.
31. Cât înșivă mărturisiți pre voi că sânteți fii celora ce au omorât pre proroci.
32. Și voi împleți măsura părinților voștri.
33. Șerpi, pui de năpârci, cum veți scăpa de judecata gheennei?
34. Dirept aceasta, iată eu trimiț cătră voi proroci, și înțelepți, și cărturari; și dentr’înșii omorî-veț și răstigni-veț și dentr’înșii veț bate în săboarăle voastre și goni-i-veț den oraș în oraș.
35. Ca să vie spre voi tot sângele dirept, carele s’au vărsat pre pământ, de la sângele lui Avel, direptul, până la sângele Zahariei, fiiul Varahiei, pre carele aț omorât între besearecă și între oltariu.
36. Adevăr grăiesc voao, veni-vor toate aceastea spre neamul acesta.
37. Ierusalime, Ierusalime, carele omorâș prorocii și cu pietri uciseș pre cei trimeși cătră tine, de câte ori vruiu să adun feciorii tăi, în ce chip adună găina puii ei supt arepi, și n’aț vrut!
38. Iată, să lasă voao casa voastră pustie.
39. Că zic voao: Nu mă veț vedea de acum până când veț zice: ‘Blagoslovit cel ce vine întru numele Domnului!’“
CAP 24[modifică]
1. Și ieșind Iisus den besearecă, mergea și să apropiară ucenicii lui să arate lui ziditurile besearecii.
2. Iară Iisus zise lor: „Nu vedeț aceastea toate? Adevăr grăiesc voao, nu va rămânea acicea piatră pe piatră care să nu să răsipească“.
3. Și șăzând el pre Muntele Maslinilor, apropiară-să ucenicii la el osebi, zicând: „Spune noao când vor fi aceastea? Și ce e sămnul venirei tale și al sfârșăniii veacului?“
4. Și răspunzând Iisus zise lor: „Căutați să nu vă înșale cineva pre voi.
5. Că mulți vor veni întru numele mieu, zicând: ‘Eu sânt Hristos’; și pre mulți vor înșăla.
6. Și veț auzi războaie și auziri de războaie; căutați, nu vă spământați,
7. Că să cade toate să fie, ce încă nu va fi sfârșitul.
8. Că să va scula limbă preste limbă și împărăție preste împărăție și vor fi morți și foameț și cutremure pre-alocurea și toate aceastea-s începătura durerilor.
9. Atuncea vor da pre voi la strânsoare și vă vor omorî pre voi și veț fi urâț de toate limbile pentru numele mieu.
10. Și atuncea să vor zminti mulți și unul pre alt să vor vinde și să vor urî unul cu altul.
11. Și mulți proroci mincinoși să vor scula și vor înșăla pre mulți.
12. Și pentru căci să va înmulți fărădeleagea, răci-să-va dragostea multora.
13. Iară cela ce va răbda până în sfârșit, acela să va spăsi.
14. Și să va propovedui Evanghelia aceasta a Împărăției întru toată lumea, întru mărturia a toate limbile; și atunci va veni sfârșenia.
15. Iară când veț vedea scârba pustiiriei carea s’au grăit pren Daniil prorocul stând în loc sfânt (cela ce ceteaște să înțeleagă),
16. Atuncea cei den Iudea să fugă la munți;
17. Carele e în pod să nu să pogoară să ia ceva den casa lui;
18. Și carele e în câmp să nu să întoarne să ia veșmântul lui.
19. Iară vai celor ce au în pântece și aplecătoarelor într’acealea zile!
20. Ce rugați-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nice sâmbăta.
21. Că va fi atuncea nevoie mare, carea n’au fost de ’nceputul lumii până acum, nici nu va fi.
22. Și de nu s’ar fi micșorat zilele acealea, nu s’ar fi mântuit tot trupul; iară pentru cei aleș să vor scurta zilele acealea.
23. Atuncea, de are zice voao cineva: ‘Iată, acicea e Hristos, sau colea’, nu creadereț.
24. Că să vor scula hristoș mincinoși și proroci mincinoși și vor da seamne mari și minuni, cât să înșale, de va fi putință, și pre cei aleș.
25. Iată, spuș voao mai nainte.
26. De vor zice dară voo: ‘Iată, în pustie iaste’, nu ieșireț. ‘Iată, în cămări’, nu creadeți.
27. Că, cum fulgerul iase de la răsărit și să arată până la apus, așa va fi venirea Fiiului Omenesc.
28. Că oriunde va fi stârvul, acolo să vor aduna vulturii.
29. Iară numaidecât după scârba acelor zile, soarele să va întuneca și luna nu va da lumina ei, și stealele vor cădea den ceriu și puterile ceriurilor să vor clăti.
30. Și atuncea să va arăta sămnul Fiiului Omenesc în ceriu și atuncea vor plânge toate semințiile pământului și vor vedea pre Fiiul Omenesc viind pre norii ceriului, cu puteare și cu slavă multă.
31. Și va trimite pre îngerii săi cu trâmbiță și cu glas mare și vor aduna aleșii lui de la patru vânturi, de la margenile ceriurilor până la margenile lui.
32. Iaru de la smochin vă învățați pildă: când va fi mlădița lui moale și frunzele va odrăsli, știți că aproape e vara.
33. Așa și voi, când veți vedea aceastea toate, să știți că aproape iaste la uși.
34. Adevăr grăiesc voao, nu va treace neamul acesta, până când să vor face aceastea toate.
35. Ceriul și pământul vor treace, iară cuvintele meale nu vor treace.
36. Iară de ziua aceaea și ceasul nimeni nu știe, nici îngerii ceriurilor, fără Tatăl Mieu sângur.
37. Căci, cum au fost în zilele lui Noe, așa va fi și venirea Fiiului Omenesc.
38. Și cum era în zilele ceale mai nainte de potop, mâncând și bând, însurându-se și măritându-se, până în ziua ce întră Noe în chivot,
39. Și nu conoscură până veni potopul și luo pre toți, așa va fi și venirea Fiiulul Omenesc.
40. Atuncea doi vor fi în câmp; unul să va lua și altul să va lăsa.
41. Doao măcenând la moară; una să va lua și una să va lăsa.
42. Deci privegheați, că nu știți în care ceas Domnul vostru va veni.
43. Iară aceasta să știți, că, de-ar ști stăpânul casei în care strajă va veni furul, ar priveghea și n’ar lăsa să-i sape casa lui.
44. Derept aceasta și voi fiți gata, că, în ceasul care n’ați gândi, Fiiul Omenesc va veni.
45. Oare cine iaste sluga cea credincioasă și înțeleaptă, pre carele l-au pus domnul lui preste slujba lui, să dea lor hrană la vreame?
46. Fericită sluga aceaea carele, viind domnul lui, va afla făcând așa.
47. Adevăr zic voao, că preste toată avuția lui pune-l-va pre el.
48. Iară de va zice acea slugă rea întru inima lui: ‘Apesteaște domnul mieu a veni’
49. Și va înceape a bate pre cei cu el robi, mâncând și bând cu bețivii,
50. Veni-va domnul slugii aceluia în ziua carea nu se nădăiaște și în ceasul care nu știe.
51. Și-l va despica pre el și partea lui cu fățarnicii va pune; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
CAP 25[modifică]
1. Atuncea să va asemăna împărăția ceriurilor cu zeace feate, carele luând făcliile lor, ieșiră întru tâmpinarea ginerelui.
2. Iară cinci dentru eale era înțeleapte și cinci nebune.
3. Ceale nebune, luându-ș făcliile lor, nu luară cu sine untdelemn.
4. Iară ceale înțeleapte luară untdelemn în vasele lor cu făcliile lor.
5. Și, zăbăvind ginerile, au adormitat toate și dormiia.
6. Iară la miazănoapte fu strigare: ‘Iată, ginerile vine. Ieșiți în timpinarea lui’.
7. Atuncea să sculară toate fecioarele acealea și-ș împodobiră făcliile lor.
8. Iară ceale nebune celor înțeleapte ziseră: ‘Dați noao den untdelemnul vostru, că făcliile noastre să sting’.
9. Și răspunseră ceale înțeleapte zicând: ‘Ca nu cândai nu va ajunge noao și voao, mai bine meargeți la vânzători și vă cumpăraț voao’.
10. Și mergând eale să cumpere, veni ginerile și ceale gata întrară cu el la nuntă și să închise ușa.
11. Iară mai apoi veniră și cealealalte feate, zicând: ‘Doamne, Doamne, deșchide noao’.
12. Iară el răspunzând zise: ‘Adevăr grăiesc voao, nu vă cunoscu pre voi’.
13. Dirept aceaea prevegheați, că nu știț ziua, nici ceasul în carea Fiiul Omenesc va veni.
14. Că în ce chip un om, mergând departe, chemă slugile sale și deade lor averile lui,
15. Și unuia îi deade cinci talanți, altuia doi, iară altuia unul, fiecăruia după putearea lui, și să duse numaidecât.
16. Și mergând cel ce au luat cei cinci talanți, au lucrat cu ei și făcu alți cinci talanți,
17. Așijderea și cel cu doi, dobândi și el alți doi.
18. Iară cela ce au luat unul, mergând, săpă în pământ și ascunse argintul domnului său.
19. Iară după multă vreame, veni domnul slugilor acelora și luo samă cu ei.
20. Și mergând cel ce au luat cei cinci talanți, aduse alți cinci talanți, zicând: ‘Doamne, cinci talanți mi’ai dat; iată, alți cinci talanți am dobândit cu ei’.
21. Și zise lui domnu-său: ‘Bine iaste, slugă bună și credincioasă; spre puțân fuseși credincios, spre mult te voiu pune; întră în bucuria domnului tău’.
22. Și venind și cela ce au luat cei doi talanți, zise: ‘Doamne, doi talanți mi’ai dat; iaca, alți doi talanți dobândit-am cu ei’.
23. Zise lui domnul lui: ‘Bine e, slugă bună și credincioasă, pre puțin ești credincios, spre multe te voiu pune; întră în bucuria domnului tău’.
24. Și venind și cela ce luase un talant, zise: ‘Doamne, știutu-te-am că ești om nesilnic, secerând unde n’ai sămănat și adunând de unde n’ai răsipit.
25. Și temându-mă, merș și ascunșu talantul tău în pământ. Iată, ai al tău’.
26. Și răspunzând domnu-său zise lui: ‘Slugă rea și leaneșă, știuși că seacer unde n’am sămănat și adun de unde n’am răsipit.
27. Cădea-se dară să fi pus argintul mieu la schimbători și, viind eu, fire-aș luat al mieu cu dobândă.
28. Luați dară de la el talantul și-l daț celuia ce are zeace talanți.
29. Că la tot cela ce are da-i-se-va și i să va prisosi (iară de la cela ce n’are, și ce are lua-se-va de la el).
30. Și pre sluga netreabnică aruncați-l întru întunearecul cel mai de afară; acolo va fi plânsul și scârșnirea dinților’.
31. Iară când va veni Fiiul Omenesc întru slava lui, și toți sfinții îngeri cu el, atuncea va șădea spre scaunul slavei lui.
32. Și să vor aduna înaintea lui toate limbile și va despărți pre ei unul de altul, cum aleage păstoriul oile den capre.
33. Și va pune oile de-a direapta lui, iară caprele de-a stânga.
34. Atunci va zice Împăratul celor de-a direapta lui: ‘Veniți, blagosloviții Părintelui Mieu, moșteniț cea gătită voao împărăția de la întemeiarea lumii.
35. Că am flămânzit și mi’aț dat mâncare, însătoșat-am și mi’aț dat băutură, strein am fost și m’aț priimit.
36. Gol, și m’aț îmbrăcat, bolnăvit-am și m’aț socotit, în temniță am fost și aț venit la mine’.
37. Atuncea răspunde-vor lui direpții, zicând: ‘Doamne, când te-am văzut flămând și te-am hrănit? Sau sătos și ț’am dat băutură?
38. Sau când te-am văzut striin și te-am priimit? Sau gol și te-am îmbrăcat?
39. Sau când te-am văzut bolnav, sau în temniță și am venit la tine?’
40. Și răspunzând Împăratul zise lor: ‘Adevăr grăiescu voao, întru cât ați făcut unuia dentr’acești frați mai mici ai miei, mie ați făcut’.
41. Atuncea va zice și celor de-a stânga: ‘Duceți-vă de la mine, blăstămaților, în focul de veac, carele e gătit diavolului și îngerilor lui!
42. Că am flămânzit și nu mi’aț dat mâncare, însetoșat-am, și nu mi’aț dat băutură.
43. Striin am fost și nu m’ați priimit, gol și nu m’ați îmbrăcat, bolnav și în temniță și nu m’ați socotit’.
44. Atuncea vor răspunde și ei lui zicând: ‘Doamne, când te-am văzut flămând, sau setos, sau striin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și n’am slujit ție?’
45. Atuncea va răspunde lor zicând: ‘Adevăr grăiescu voao, întru cât n’ați făcut unuia dentr’acești mici, nici mie ați făcut’.
46. Și vor mearge aceștea în munca de veaci, iară direpții în viața veacinică“.
CAP 26[modifică]
1. Și fu când sfârși Iisus toate cuvintele aceastea, zise ucenicilor lui:
2. „Știți că după doao zile Paștile vor fi și Fiiul Omenescu să va da să să răstignească“.
3. Atuncea să adunară arhiereii și cărturarii și bătrânii în curtea arhiereului, carele îl chema Caiafa.
4. Și făcură sfat ca să prinză pre Iisus cu hiclenie și să-l omoară.
5. Și zicea: „Nu în sărbătoare, ca să nu fie gâlceavă în oameni“.
6. Iară Iisus fiind în Vithania, în casa lui Simon stricatul,
7. Veni cătră el o muiare având un vas cu mir de mult prețu și-l vărsă pre capul lui, șăzând:
8. Iară văzând ucenicii lui să mâniară zicând: ‘Pentru spre ce e piarderea aceasta?
9. Că putea acestu miru să să vânză drept mult și să să dea săracilor’.
10. Iară știind Iisus, zise lor: ‘Ce dați osteneale muierii? Că lucru bun făcu cu mine.
11. Că săracii pururea aveți cu voi, iară pre mine nu mă aveți pururea.
12. Puind aceasta mirul acesta pre trupul mieu, spre îngroparea mea au făcut.
13. Adevăr grăiescu voao, oriunde să va propovedui Evanghelia aceasta, în toată lumea, zice-să-va și ce au făcut aceasta spre pomenirea ei“.
14. Atuncea mergând unul den cei doisprăzeace, carele îl chema Iuda Iscariotis, la arhierei, zise: „Ce veți să-m dați mie și eu să vî-l dau pre el voao?“
15. Iară ei au pus lui treizeci de arginți.
16. Și de-atuncea căuta vreame bună ca să-l dea pre el.
17. Iară în ziua dentâiu a azimelor, veniră ucenicii la Iisus, zicând lui: „Unde vei să gătim ție să mănânci Paștile?“
18. Iară el zise: „Meargeți în orașu cătră cutarele și ziceți lui: ‘Învățătoriul zice: ‘Vreamea mea e aproape, la tine voiu face Paștile cu ucenicii miei’“.
19. Și făcură ucenicii cum le porunci lor Iisus și gătiră Paștile.
20. Iară fiind sară, șăzu cu cei doisprăzeace.
21. Și mâncând ei, zise: „Adevăr zic voao, că unul den voi mă va vinde“.
22. Și întristându-să ei foarte începură a grăi lui fieștecarele den ei: „Au doară eu sânt, Doamne?“
23. Iară el răspunzând zise: „Cela ce-au întinsu cu mine mâna în blid, acela mă va vinde.
24. Ce Fiiul Omenescu va mearge, cum s’au scris de el, iară vai de omul acela pren carele Fiiul Omenescu să vinde; bine ar fi lui de nu s’ar fi născut omul acela!“
25. Și răspunzând Iuda, cela ce-l vindea pre el, zise: „Au doară sânt eu, învățătoriule?“ Zise lui: „Tu ai zis“.
26. Și cinând ei, luând Iisus pâinea și blagoslovind, frânse și da ucenicilor și zise: „Luați, mâncați, acesta e trupul mieu“.
27. Și, luând păharul și blagoslovind, deade lor zicând: „Beați dentr’acesta toți.
28. Că acesta e sângele mieu, al legii noao, ce să varsă pentru mulți, întru iertăciunea păcatelor.
29. Iară zic voao că nu voiu bea de acum dentru acest rod de vie până la ziua aceaea, când pre el voiu bea cu voi nou întru împărăția Tatului Mieu“.
30. Și lăudând, ieșiră în Muntele Maslinilor.
31. Atuncea zise Iisus: „Toți voi vă veț sminti în mine într’această noapte, că scris iaste: ‘Bate-voiu păstoriul și să vor răsipi oile turmei’.
32. Iară după ce voiu învia, mearge-voiu mai nainte de voi în Galilea“.
33. Și răspunzând Petr, zise lui: „De se vor și toți zminti în tine, iară eu niciodată nu mă voiu zminti“.
34. Zise Iisus lui: „Adevăr grăiesc ție că în ceastă noapte, mainte de cântatul cocoșului, de trei ori te vei lepăda de mine“.
35. Zise Petr lui: „De mi s’ară tâmpla și a muri cu tine, nu mă voiu lepăda de tine“. Așijderea și toți ucenicii ziseră.
36. Atuncea veni cu ei Iisus la satul ce să zice Ghethsimani și zise ucenicilor: „Ședeți acicea până voiu mearge acolo să mă rog“.
37. Și luând pre Petr și pre doi feciori ai lui Zevedeiu, începu a să întrista și a să mâhni.
38. Atuncea zise lor Iisus: „Trist iaste sufletul mieu până moare; rămâneți aici și prevegheaț cu mine“.
39. Și mergând puținel, căzu pre fața lui, rugându-se și zicând: „Părintele Mieu, de iaste cu putință, treacă de la mine acest păhar; însă nu cum voiu eu, ce precum tu“.
40. Și veni cătră ucinici și află pre ei dormind și zise lui Petr: „Așa, nu putut un ceas preveghea cu mine?
41. Prevegheaț și vă rugaț, ca să nu întrați la dodeială; că duhul e osârdios, iară trupul e slab“.
42. Iară a doua oară mergând, să rugă, zicând: „Părintele Mieu, de nu poate treace acest păhar de la mine, de nu voiu bea pre el, fie voia ta“.
43. Și viind iară, află pre ei dormind, că era ochii lor îngreuiați.
44. Și lăsând pre ei, iară mearse de să rugă a treia oară, acelaș cuvânt zicând.
45. Atunci veni cătră ucenicii lui și zise lor: „Dormiț de acum și odihniț! Iată, s’au apropiat ceasul și Fiiul Omenesc să va da în mâinile păcătoșilor.
46. Sculați-vă să meargem; iată, să apropie cela ce mă vându“.
47. Și încă grăind el, iată Iuda, unul den cei doisprăzeace, veni, și cu el mulțime multă cu sabii și leamne, de la arhierei și bătrânii nărodului.
48. Iară cela ce vându pre el dedease lor sămn, zicând: „Pre carele voiu săruta, acela iaste, prindeț pre el“.
49. Și numai cât viind la Iisus, zise: „Bucură-te, învățătoriule“. Și-l sărută.
50. Iară Iisus zise lui: „Priatine, spre ce ai venit?“ Atuncea, apropiindu-se, puseră mâinile pre Iisus, și-l prinsără pre el.
51. Și iată, unul den cei ce era cu Iisus, tinzând mâna, scoase sabia lui și, lovind pre sluga arhiereului, tăie ureachea lui.
52. Atuncea zise Iisus lui: „Întoarce sabia ta în locul ei, că toți carii să apucă de sabie cu sabie vor muri.
53. Au pare-ți-se că nu poci acum ruga pre Părintele Mieu să-mi trimiță mie mai mult decât doaosprezeace legheoane de îngeri?
54. Dară cum s’ar împlea scripturile, că așea să cade să fie?“
55. Într’acel ceas zise Iisus mulțimei: „Ca la un tâlhariu aț ieșit, cu sabii și cu leamne să mă prindeț! Șădeam în toate zilele la voi, învățând în besearecă și nu m’aț prins.
56. Aceasta tot fu ca să să împle scripturile prorocilor“. Atuncea ucenicii toți lăsând pre el, fugiră.
57. Iară ei prinzând pre Iisus, duseră-l la Caiafa, arhiereul, unde cărturarii și bătrânii era adunați.
58. Iară Petăr mergea după el de departe până la curtea arhiereului și, întrând înlăuntru, șădea cu slugile, să-i vază sfârșitul.
59. Iară arhiereii și bătrânii și tot sfatul căuta mărturie mincenoasă asupra lui Iisus, ca să-l omoară pre el.
60. Și nu aflară; și multe mărturii mincenoase viind, nu aflară, iară mai apoi, viind doao mărturii mincenoase,
61. Ziseră: „Acesta au zis: ‘Pociu să surpu beseareca lui Dumnezău și în trei zile să o zidesc pre ea’“.
62. Și, sculându-se arhiereul, zise lui: „Nemică nu răspunzi? Ce mărturisesc aceștea asupra ta?“
63. Iară Iisus tăcea; și răspunzând arhiereul, zise lui: „Juru-te pre Dumnezăul cel viu să spui noao de ești tu Hristos, Fiiul lui Dumnezău“.
64. Zise Iisus lui: „Tu ai zis; însă zic voao, de acum veți vedea pre Fiiul Omenesc șăzând de-a direapta puterii și viind pre norii ceriului“.
65. Atuncea mai marele popilor îș rupse veșmintele sale zicând că „Au hulit, ce ne mai trebuiesc încă mărturii? Iată, acum ați auzit hula lui.
66. Ce vă pare voao?“ Dară ei răspunzând, ziseră: „Iaste vinovat morții“.
67. Atuncea scuipiră în obrazul lui și-l bătură preste obraz, iară alții i-au dat palme,
68. Zicând: „Proroceaște noao, Hristoase, cine e cela ce te lovi?“
69. Iară Petăr șădea afară în curte; și veni la el o slujnică zicând: „Și tu erai cu Iisus Galileanul“.
70. Iară el să lepădă înaintea tuturor, zicând: „Nu știu ce zici“.
71. Și ieșind el cătră poartă, văzu pre el alta, și zise celor ce era acolo: „Și acesta era cu Iisus Nazarineanul“.
72. Și iară să lepădă cu jurământ că „Nu știu omul“.
73. Iară preste puținel, apropiindu-se ceea ce sta, ziseră lui Petăr: „Adevăr și tu ești dentr’înși, că și graiul tău aiavea te face“.
74. Atuncea începu a să blăstăma și a să jura că „Nu știu pre om“. Și numaidecât cântă cocoșul.
75. Și-ș aduse aminte Petăr de cuvântul lui Iisus cela ce-i zisease lui, că „Mai nainte de cântatul cocoșului de trei ori te vei lepăda de mine“. Și ieșind afară, plânse cu amar.
CAP 27[modifică]
1. Și fiind dimeneața, sfat făcură toț arhiereii și bătrânii nărodului asupra lui Iisus, ca să-l omoară pre el.
2. Și legând pre el, îl duseră și-l deaderă lui Pondie Pilat, domnului.
3. Atuncea, văzând Iuda, cela ce-l vânduse pre el, că s’au vinuit, căindu-se, întoarse cei 30 de arginți popilor celor mari și bătrânilor,
4. Zicând: „Greșit-am vânzând sânge nevinovat“. Iară ei ziseră: „Ce e noao? Tu vei vedea“.
5. Și aruncând arginții în besearecă, să duse în laturi și mergând să spânzură.
6. Iară mai marii popilor, luând arginții, ziseră: „Nu se cade aceștea a-i pune în corvan, de vreame ce preț de sânge iaste.
7. Și sfat făcând, cumpărară cu ei Țarina Olariului, de îngroparea striinilor.
8. Pentru aceaea s’au chemat acea țarină Țarina Sângelui, până în ziua de astăzi.
9. (Atuncea să împlu ce s’au grăit pren Ieremia prorocul zicând: „Și luară cei treizeci de arginți, prețul celui prețuit, carele au prețuit, den fiii lui Israil.
10. Și-i deaderă pre Țarena Olariului, cum au rânduit mie Domnul“).
11. Iară Iisus stătu înaintea domnului și întrebă pre el domnul, zicând: „Tu ești împăratul iudeilor?“ Iară Iisus zise lui: „Tu zici“.
12. Și când să huliia el de arhierei și de bătrânii, nemică nu răspundea.
13. Atunce zise lui Pilat: „Au nu auzi câte asupra ta mărturisescu?“
14. Și nu-i răspunse lui spre nici un cuvânt, cât să mira diregătoriul foarte.
15. Iară la praznic avea obiceaiu domnul să sloboază pre unul legat nărodului, pre carele vrea.
16. Ce avea atunci un legat vestit de-l chema Varavva.
17. Deci, adunându-se ei, zise lor Pilat: „Pre carele veț să vă sloboz voao, pre Varava, au pre Iisus, ce să zice Hristos?“
18. Că știia că pentru pizma l-au dat pre el.
19. Și șăzând el la divan, trimis-au cătră el muiarea lui, zicând: „Nemica ție și direptului aceluia, că multe am pățit astăzi în vis pentru el“.
20. Iară arhiereii și bătrânii au îndemnat gloatele ca că ceară pre Varavva, iară pre Iisus să-l piarză.
21. Și răspunzând diregătoriul, zise lor: „Pre carele veț dentr’amândoi să sloboz voao?“ Iară ei ziseră: „Pre Varavva“.
22. Zise lor Pilat: „Dară ce voiu face lui Iisus ce să zice Hristos?“ Ziseră lui toți: „Să să răstignească!“
23. Iară diregătoriul zise: „Dară ce rău au făcut?“ Iară ei mai vârtos striga, zicând: „Să să răstignească!“
24. Și văzând Pilat că nemică nu foloseaște, ce mai multă gâlceavă să face, luând apă, spălă-ș mânile înaintea gloatei zâcând: „Nevinovat sânt de sângele direptului acestuia. Voi veț vedea“.
25. Și răspunzând toată gloata, zise: „Sângele lui pre noi și pre feciorii noștri“.
26. Atunci lăsă lor pre Varavva, iară pre Iisus, izbindu-l, deade-l lor să-l răstignească.
27. Atunce slujitorii domnului, luând pre Iisus la divan, să adunară la el toată adunarea.
28. Și dezbrăcând pre el, îmbrăcară pre el haină roșie.
29. Și împletind cunună de spini, puseră în capul lui, și trestie în direapta lui; și îngenunchind înaintea lui, bătea-ș joc de el, zicând: „Bucură-te, Împăratul Iudeilor“.
30. Și scuipând spre el, luară trestia și bătea capul lui.
31. Și deaca-ș bătură joc de el, dezbrăcară de pre el veșmântul și-l îmbrăcară în veșmintele lui, și-l duseră să-l răstignească.
32. Și ieșind, aflară un om, numele lui Simon Chirineu, și pre acesta siliră ca să-i ducă crucea lui.
33. Și venind la locul ce să cheamă Golgotha, ce să zice: „Locul Căpățânii“,
34. Deaderă lui să bea oțăt cu fiare amestecat; și deacă gustă, nu vru să bea.
35. Iară deaca răstigni pre el, împărțiră veșmintele lui aruncând sorți, să să împle ce e zis de prorocul zicând: „Împărțiră veșmintele meale lor și pre veșmântul mieu aruncară sorțu“.
36. Și șăzând păziia pre el acolo.
37. Și puseră deasupra capului lui vina lui scrisă: ACESTA IASTE IISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR.
38. Atuncea să răstigniră cu el doi tâlhari, unul de-a direapta și altul de-a stânga.
39. Iară ceia ce trecea huliia pre el, clătind capetele lor, și zicând:
40. „Cela ce surpă beseareca și în trei zile o zideaște, mântuiaște-te pre tine! De ești Fiiul lui Dumnezău, pogori de pre cruce!“
41. Așijderea și mai marii popilor, bătându-și joc cu cărturarii și cu bătrânii și cu fariseii, zicea:
42. „Pre alții au mântuit, dară pre sine nu să poate mântui? De iaste Împăratul lui Israil, pogoare-să acum de pre cruce, și vom creade lui.
43. Nădăjduia în Dumnezău; izbăvească acum pre el, de va vrea pre el, că au zis că ‘Sânt Fiiul lui Dumnezău’!“
44. Aceastaș și tâlharii carii era răstigniți cu el împuta lui.
45. Iară den al șasele ceas întunearec fu preste tot pământul, până la al noaole ceas.
46. Iară într’al noaole ceas strigă Iisus cu mare glas, zicând: „Ili, Ili, lama savahthani?“ Aceasta iaste: „Dumnezăul mieu, Dumnezăul mieu, căci mă lăsași?“
47. Iară unii ce sta acolea, auzind, zicea că pre Ilie strigă acesta.
48. Și numaidecât alergă unul dentru ei și, luând bureatele, împlându-l de oțăt și puindu-l în trestie îl adăpa pre el.
49. Iară alții zisără: „Lasă să vedem, au veni-va Ilie să-l mântuiască pre el?“
50. Și Iisus, iară strigând cu glas mare, lăsă-ș duhul.
51. Și iată, catapetazma besearecii să rupse în doao, de sus până jos și pământul să cutremură și pietrile să despicară.
52. Și mormintele să deșchisără și multe trupuri ale sfinților carii era adormiți să sculară.
53. Și ieșind den mormente după înviarea lui, întrară în sfânta cetate și să arătară la mulți.
54. Iară sutașul și ceia ce era cu el străjuind pre Iisus, văzând cutremurul și cealea ce fură, să spământară foarte zicând: „Adevărat Fiiul lui Dumnezău era acesta“.
55. Și era acolo muieri multe de departe privind, carele au mersu după Iisus den Galilea, să slujască lui.
56. Între carele era Maria Magdalina și Maria, a lui Iacov și a lui Iosie mumă, și muma feciorilor lui Zevedeiu.
57. Și fiind înde sară veni un om bogat den Arimathea căruia era numele Iosif, care și el ucenic fu lui Iisus.
58. Acesta apropiindu-să cătră Pilat, ceru trupul lui Iisus.
59. Atuncea Pilat porunci să-i dea trupul; și luând trupul, Iosif îl învăli în cearșaf curat.
60. Și-l puse pre el în cel nou al lui mormânt, carele l-au cioplit în piatră; și prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, să duse.
61. Și era acolea Maria Magdalina și ceaealaltă Marie șăzând în preajma mormântului.
62. Iară a doao zi care iaste după vineri, să adunară mai marii popilor și fariseii cătră Pilat,
63. Zicând: „Doamne, aducemu-ne aminte că acel amăgitoriu zise încă fiind viu: ‘După trei zile mă voiu scula’.
64. Dirept aceaea porunceaște să să păzească mormântul până a treia zi, să nu cumva, viind ucenicii lui noaptea, să-l fure pre el și vor zice oamenilor că s’au sculat den morți, și va fi rătăcirea cea de apoi mai rea decât cea dentâiu“.
65. Și zise lor Pilat: „Aveți custodie, meargeți de întăriți cum știți“.
66. Iară ei mearsără și întăriră mormântul, pecitluind piatra cu custodia.
CAP 28[modifică]
1. Iară în sara sâmbetelor, cei ce lumina întru una a sâmbetelor, veni Maria Magdalina și ceaealaltă Marie să vază mormântul.
2. Și iată, cutremur mare fu; că îngerul Domnului pogorând den ceriu, viind, prăvăli piatra de pre ușă și șăzu preste ea.
3. Și era vedearea lui ca fulgerul, și veșmântul lui alb ca zăpada.
4. Iară străjarii, de frica lui, să spământară și fură ca morții.
5. Iară răspunzând îngerul, zise muierilor: „Voi nu vă teameț, că știu că pre Iisus răstignitul căutați.
6. Nu iaste aici, că s’au sculat, cum au zis; veniț de vedeț locul unde au zăcut Domnul.
7. Și, curând mergând, ziceț ucenicilor lui că s’au sculat den morți și iată, va mearge înaintea voastră în Galilea; acolo îl veț vedea; iată, am zis voao“.
8. Și ieșind curând den mormânt, cu frică și cu bucurie mare, alergară să spuie ucenicilor lui.
9. Și deaca mearsără să spuie ucenicilor lui, iată, Iisus tâmpină pre eale, zicând: „Bucurați-vă“. Iară eale, apropiindu-se, apucară-i lui picioarele și să închinară lui.
10. Atuncea zise Iisus lor: „Nu vă teamereț, meargeț de vestiț fraților miei să meargă în Galilea și acolo mă vor vedea“.
11. Și mergând eale, iată, unii den străjari, mergând în cetate, deaderă știre arhiereilor toate ceale ce s’au făcut.
12. Și adunându-se cu bătrânii și sfat făcând, argint deaderă slujitorilor,
13. Zicând: „Ziceț că ucenicii lui, noaptea viind, l-au furat pre el, dormind noi.
14. Iară de să va auzi aceasta la domn, noi vom îmblânzi pre el și pre voi fără frică vom face“.
15. Iară ei, luând banii făcură cum era învățați și să vesti cuvântul acesta întru iudei până în ziua de astăzi.
16. Iară cei unsprăzeace ucenici mearseră în Galilea, în muntele unde rânduise lor Iisus.
17. Și văzându-l pre el, să închinară lui, iară unii să îndoiră.
18. Și apropiindu-se Iisus, grăi lor, zicând: „Datu-mi-s’au toată putearea în ceriu și pre pământ.
19. Dirept aceaea, mergând, învățați toate limbile, botezând pre ei în numele Tatălui și al Fiiului și al Duhului Sfânt,
20. Învățând pre ei să ție toate câte am poruncit voao; și iată, eu cu voi sânt în toate zilele, până în sfârșănia veacului. Amin“.
| ▲ Începutul paginii. |