Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/Ioan

 

DE IOAN EVANGHELIST, CINE AU FOST

Ioan Evanghelist, carele au scris Evanghelia, și trei poslanii, și Apocalipsis, fost-au unul den cei 12 apostoli a lui Hristos și, dentr’alalți, au fost mai drag ucenic lui Hristos, cum însuș arată Evanghelia sa, în Cap 21, stih 24. Fost-au fecior lui Zevedeiu și frate lui Iacov celui mai mare, pre carele-l omorî Irod, cum să arată la Mattheiu, în Cap 10, stih 2, Marco 3, stih 17, Deania 12, stih 2. Și au fost trimes în pribegie de Dionisie împărat în ostrovul Patmosului și acolo au scris cartea Apocalipsis, cum scrie în Cap 1, stih 9 și în 10, stih 11; iară după moartea lui Dionisie, au venit în Efes, cum scrie Evsevie în Historia besearecii, în a treia carte în Cap 18 și după ce văzu scrisoarea acelor trei evangheliști de mainte.

Și mărturisind despre scrisoarea lui, așa au scris această carte, Evanghelia, văzând că au lăsat ceia niște lucruri ce să cuvin a ști, cum scrie Evsevie în a treia carte, în Cap 21.

CAP 1

Dumnezău Cuvântul. Mărturisirea lui Ioan. Chemarea lui Andrei, Petăr, Filip și Nathanail.

1. De ’nceput era Cuvântul și Cuvântul era cătră Dumnezău și Dumnezău era Cuvântul.

2. Acesta era de ’nceput cătră Dumnezău.

3. Toate pren el s’au făcut; și fără de el s’au făcut niceuna carea s’au făcut.

4. Întru el viață era și viața era lumina oamenilor.

5. Și lumina întru întunearec luminează, și întunearecul pre ea nu o apucă.

6. Fu om trimis de la Dumnezău, numele lui – Ioan.

7. Acesta veni spre mărturie, ca să mărturisească pentru Lumină, ca toți să crează pren el.

8. Nu era acela Lumina, ce pentru ca să mărturisească pentru Lumină.

9. Era Lumina cea adevărată carea luminează pre tot omul carele vine în lume.

10. În lume era și lumea pren el s’au făcut, și lumea pre el nu cunoscu.

11. La ale sale veni, și cei ai lui pre el n’au luat.

12. Iară câț l-au luat pre el, deade lor biruință fii ai lui Dumnezău să să facă, celora ce cred întru numele lui,

13. Carii nu den sânge, nici den voia trupului, nici den voia bărbatului, ce de la Dumnezău s’au născut.

14. Și Cuvântul trup s’au făcut și sălășlui întru noi și am văzut mărirea lui, mărire ca unul Sângur-Născut de la Tatăl, plin de dar și de adevăr.

15. Ioan mărturiseaște pentru el și strigă zicând: „Acesta era carele am zis: ‘Cela ce denapoia mea e viitoriu înaintea mea s’au făcut, căci întâiul mieu era’.

16. Și dentru plinirea lui noi toți am luat, și dar pentru dar.

17. Căci Leagea pren Moisi s’au dat, darul și adevărul pren Iisus Hristos fu.

18. Pre Dumnezău nimeni nu l-au văzut niciodată; cel Sângur-Născut Fiiu, cela ce iaste în sânul Tatălui, Acela au mărturisit“.

19. Și aceasta iaste mărturia lui Ioan, când trimiseră jidovii den Ierusalim preoți și leviț ca să-l întreabe pre el: „Tu cine ești?“

20. Și au mărturisit și n’au tăgăduit; și mărturisi că: „Nu sânt eu Hristos“.

21. Și-l întrebară pre el: „Ce dară? Ilie ești tu?“ Și zise: „Nu sânt“. „Prorocul ești tu?“ Și răspunse:„Nu“.

22. Și ziseră dirept aceaea lui: „Cine ești? Ca răspuns să dăm celor ce au trimis pre noi. Ce zici pentru tine?“

23. Zise: „Eu – glasul celui ce strigă în pustiiu: ‘Îndireptați calea Domnului!’, în ce chip zise Isaia prorocul“.

24. Și cei trimiș era dentru farisei.

25. Și-l întrebară pre el și-i ziseră lui: „Deci ce botezi, deaca nu ești tu Hristos, nice Ilie, nice Prorocul?“

26. Răspunsă lor Ioan zicând: „Eu botez cu apă, iară în mijlocul vostru stă pre carele voi nu-l știți,

27. Acesta iaste cel ce denapoia mea e viitoriu, carele înaintea mea fu, căruia eu nu-s vreadnic ca să-i dezleg lui cureaua încălțămintei“.

28. Aceastea în Vithania fură, decindea de Iordan, unde era Ioan botezând.

29. A doua zi vedea Ioan pre Iisus viind cătră el și zise: „Vezi Mielul lui Dumnezău, cela ce rădică păcatul lumii.

30. Acesta iaste pentru carele eu am zis: ‘Denapoia mea vine bărbat, carele înaintea mea fu, căci întâiul mieu era’,

31. Și eu nu-l șteiam pre el, ce ca să să arate lui Israil,

32. Pentru aceaea am venit eu cu apă botezând“. Și mărturisi Ioan zicând că: „Am văzut Duhul, ca un porumb pogorând den ceriu, și rămase pre el.

33. Și eu nu-l știiam pre el, ce cela ce m’au trimis pre mine să botez cu apă, Acela mi’au zis: ‘Preste carele vei vedea Duhul pogorând și rămâind preste el, Acesta iaste cela ce botează cu Duhul Sfânt’.

34. Și eu am văzut și am mărturisit că Acesta iaste Fiul lui Dumnezău“.

35. A doao zi iarăș sta Ioan și dentru ucenicii lui doi.

36. Și căutând lui Iisus umblând, zise: „Vezi Mielul lui Dumnezău!“

37. Și auzită pre el cei doi ucenici grăind și mearseră după Iisus.

38. Și întorcându-se Iisus și văzând pre ei urmând lui, zise lor: „Ce căutaț?“ Iară ei ziseră lui: „Ravvi, – care să zice tălmăcinduse: ‘Învățătoriule’ – unde mâi?“

39. Zise lor: „Veniț și vedeț!“ Veniră și văzură unde mâne și lângă el maseră în ziua aceaea. Și ceasul era ca al zeacelea.

40. Era Andrei, fratele lui Simon Petăr, unul dentru cei doi ce au auzit de la Ioan și au mers după el.

41. Află acesta întâiu pre fratele său, pre Simon, și zise lui: „Aflat-am pre Mesia!“, care iaste tălmăcindu-se: Hristos.

42. Și-l aduse pre el cătră Iisus și căutând lui Iisus zise: „Tu ești Simon, feciorul lui Iona? Tu te vei chema Chifa“, care să înțeleage: Petăr.

43. Iară a doao zi vru Iisus să iasă în Galilea și află pre Filip. Și zise lui: „Vino după mine!“

44. Și era Filip de la Vithsaida, den cetatea lui Andrei și lui Petăr.

45. Află Filip pre Nathanail și zise lui: „Pre carele au scris Moisi în Leage și prorocii am aflat, pre Iisus, feciorul lui Iosif, pre cel de la Nazaret“.

46. Și zise lui Nathanail: „Den Nazaret poate cevaș bun să fie?“ Zise lui Filip: „Vino și vezi“.

47. Văzu Iisus pre Nathanail venind cătră el și zise pentru el: „Vezi adevărat israiltean, întru carele vicleșug nu iaste“.

48. Zise lui Nathanail: „De unde mă știi?“ Răspunse Iisus și zise lui: „Mai nainte decât a te striga Filip, fiind supt smochin te-am văzut“.

49. Răspunse Nathanail și zise lui: „Ravvi, tu ești Fiiul lui Dumnezău? Tu ești Împăratul lui Israil?“

50. Răspunse Iisus și zise lui: „Căci am zis ție: ‘Văzutu-te-am dedesuptul smochinului’, crezi? Mai mare decât aceastea vei vedea“.

51. Și zise lui: „Amin, amin zic voao: De-acum veț vedea ceriul deșchis și pre îngerii lui Dumnezău suindu-se și pogorându-se preste Fiiul Omului“.

CAP 2

Nunta den Cana. Izgonirea vânzătorilor den besearecă.

1. Și în ziua a treia nuntă s’au făcut în Cana Galileiului și era maica lui Iisus acolo.

2. Și să chemă și Iisus și ucenicii lui la nuntă.

3. Și sfârșindu-se vinul, zise maica lui Iisus cătră el: „Vin nu au“.

4. Zise ei Iisus: „Ce-i mie și ție muiare? Încă n’au venit ceasul mieu“.

5. Zise maica lui slugilor: „Orice va zice voao, faceț!“

6. Și era acolo șase ciuturi de piatră, puse după curățenia jidovilor, încăpând câte doao sau trei măsuri.

7. Zise lor Iisus: „Împleți ciuturile de apă!“ Și le-au umplut pre eale până sus.

8. Și zise lor: „Scoateți acum și aduceți arhitriclinului measei!“ Și aduseră.

9. Și deaca gustă arhitriclinul apa vin făcută, și nu știia de unde iaste, iară slugile știia, ceia ce au fost cărat apa, strigă pre ginere arhitriclinul measei.

10. Și zise lui: „Tot omul întâiu vinul cel bun pune, și, când să vor îmbăta, atuncea pre cel mai prost. Tu ai păzit vinul cel bun până acum“.

11. Această începătură au făcut seamnelor Iisus în Cana Galileiului și au arătat mărirea lui; și au crezut întru el ucenicii lui.

12. După aceasta să pogorî în Capernaum el, și maica lui, și frații lui, și ucenicii lui, și acolo au rămas nu multe zile.

13. Și aproape era Paștele jidovești, și să sui în Ierusalim Iisus.

14. Și află în besearecă pre ceia ce vindea boi și oi și porumbi, și pre schimbători șăzând.

15. Și făcând biciu de funi, pre toți i-au scos den besearecă, și oile și boii, și schimbătorilor le vărsă schimbul și measele le surpă.

16. Și celor ce vindea porumbi le zise: „Râdicați aceastea de aicea, nu faceți casa Tătâne-Mieu casă de neguțâtorie“.

17. Și-ș aduseră aminte ucenicii lui că scris iaste: „Râvnirea casei tale m’au mâncat pre mine“.

18. Răspunseră derept aceaea jidovii și-i ziseră lui: „Ce sămn arăți noao, că aceastea faci?“

19. Răspunse Iisus și zise lor: „Stricați beseareca aceasta, și în trei zile o voiu râdica pre ea“.

20. Deci ziseră jidovii: „46 de ani să zidi beseareca aceasta, și tu în trei zile o vei râdica pre ea?“

21. Iară el zicea pentru beseareca trupului său.

22. Deci când învise den morți, îș aduseră aminte ucenicii lui că aceasta zicea și crezură Scriptura și cuvântul care zise Iisus.

23. Și când era în Ierusalim, la Paște, în sărbători, mulți au crezut în numele lui, văzând seamnele lui care făcea.

24. Iară sângur Iisus nu credea pre sine lor, pentru că el știia pre toți, și că nu-i trebuia ca să mărturisască cineva pentru om, pentru că el conoștea ce era în om.

CAP 3

Vorbirea lui Iisus cu Nicodim, despre calea cătră viața de veaci. Ioan și ucenicii săi.

1. Și era un om dentru farisei, Nicodim numele lui, boiaren al jidovilor.

2. Acesta veni cătră Iisus noaptea, și zise lui: „Ravvi, știm că de la Dumnezău ai venit dascal, pentru că nimeni aceaste seamne poate să le facă, carele tu faci, de nu va fi Dumnezău cu el“.

3. Răspunse Iisus și zise lui: „Amin, amin zic ție: de nu să va naște neștine de sus, nu poate să vază împărăția lui Dumnezău“.

4. Zise cătră el Nicodim: „Cum poate omul să să nască, bătrân fiind? Au poate în pântecele maicii sale a doua oară să între și să să nască?“

5. Răspunse Iisus: „Amin, amin zic ție: de nu să va naște cineva den apă și den duh, nu poate să între întru împărăția lui Dumnezeu.

6. Ceaea ce e făcut den trup, trup iaste, și cea ce să face den duh, duh iaste.

7. Nu te mira căci am zis ție: ‘Trebuie voi să vă nașteți de sus’.

8. Duhul, unde va, suflă, și glasul lui auzi, ce nu știi de unde vine și unde mearge; așa iaste tot cel născut den duh“.

9. Răspunse Nicodim și zise lui: „Cum pot să fie aceastea?“

10. Răspunse Iisus și zise lui: „Tu ești dascalul lui Israil, și aceastea nu le știi?

11. Amin, amin zicu ție că noi care știm grăim și carea am văzut mărturisim, și mărturia noastră nu o prindeți.

12. De vreame ce ceale pămintești ziș voao, și nu le creadeți, cum, de voiu zice voao ceale cerești, le veț creade?

13. Și nimenea nu s’au suit în ceriu, fără numai cel ce den ceriu s’au pogorât, Fiiul Omenescu, cela ce iaste în ceriu.

14. Și în ce chip Moisi înălță șarpele în pustiiu, așa a să înălța trebuie Fiiul Omului,

15. Ca tot cela ce creade în el să nu piară, ce să aibă viață veacinică.

16. Că așa au iubit Dumnezău lumea, cât pre Sângur-Născut, Fiiul lui au dat, ca tot cel ce va creade întru el să nu piară, ce să aibă viață veacinică.

17. Pentru că n’au trimis Dumnezău pre Fiiul lui în lume ca să judece lumea, ce ca să să mântuiască lumea pren el.

18. Cela ce creade în el nu să judecă, iară cela ce nu creade lui s’au judecat, căci n’au crezut în numele celui Sângur-Născut Fiiul lui Dumnezău.

19. Și aceasta e judecata, căci lumina au venit în lume, și au îndrăgit oamenii mai mult întunearecul decât lumina, pentru că era reale lucrurile lor.

20. Pentru că tot cela ce face reale uraște lumina și nu vine cătră lumină, ca să nu să dovedească lucrurile lui.

21. Iară cela ce face adevărul vine cătră lumină ca să arate lucrurile lui, că în Dumnezău sânt făcute“.

22. După aceasta veni Iisus și ucenicii lui în pământul Iudeii și acolo petrecea cu ei, și boteza.

23. Și era și Ioan botezând în Enon, aproape de Salim, căci ape multe era acolo; și mergea și să boteza.

24. Pentru că încă nu era băgat în temniță Ioan.

25. Deci să făcu întrebare dentru ucenicii lui Ioan cu jidovii pentru curățenie.

26. Și veniră cătră Ioan și ziseră lui: „Ravvi, cela ce era cu tine decindea de Iordan, de care tu ai mărturisit, vezi, Acesta botează, și toți vin cătră el“.

27. Răspunse Ioan și zise: „Nu poate omul să ia nemică, de nu va fi dat lui den ceriu.

28. Voi sânguri mie mărturisiț că am zis: ‘Nu sânt eu Hristos, ce căci trimis sânt înaintea Aceluia’.

29. Cela ce are nevastă, ginere iaste, iar priatenul ginerelui, lui, cela ce stă și aude pre el, cu bucurie să bucură pentru glasul ginerelui: deci această bucurie a mea s’au umplut.

30. Acela trebuie a să adaoge, eu a mă scădea.

31. Cela ce vine de sus, asupra tuturor iaste, cela ce iaste den pământ, den pământ iaste, și den pământ grăiaște. Cela ce vine den ceriu, deasupra tuturor iaste.

32. Și carea au văzut și au grăit, aceasta mărturiseaște, și mărturia lui nimenea nu o prinde.

33. Cela ce au prinsu mărturia lui, au pecetluit că Dumnezău adevărat iaste.

34. Pentru că pre carele au trimis Dumnezău graiurile lui Dumnezău grăiaște, pentru că nu den măsură dă Dumnezău Duhul.

35. Părintele iubeaște pre Fiiul, și toate le-au dat în mâna lui.

36. Cela ce creade în Fiiul are viață veacinică, iară cela ce nu ascultă de Fiiul nu va vedea viață, ce urgia lui Dumnezău rămâne asupra lui“.

CAP 4

Vorbirea lui Iisus cu samarineana. Omul împărătesc.

1. Deci deaca înțelease Domnul că au auzit fariseii că Iisus mai mulți ucenici face și botează decât Ioan,

2. Măcară că Iisus sângur nu boteza, ce ucenicii lui,

3. Lăsă pre Iudea și să duse iarăș la Galileiu.

4. Și trebuia el să treacă pren Samaria.

5. Deci veni la o cetate a Samariei chemându-să Sihar, aproape de locul carele au dat Iacov lui Iosif, fiiului lui.

6. Și era acolo fântâna lui Iacov. Deci Iisus, ostenit fiind de călătorie, șădea așa la fântână. Era ca la al șaselea ceas.

7. Veni muiare den Samaria să scoață apă. Zise ei Iisus: „Dă-mi să beau“.

8. Pentru că ucenicii lui s’au fost dus în cetate ca să cumpere bucate.

9. Zise-i dară lui muiarea samarineana: „Cum tu, jidov fiind, de la mine ceri să beai, fiind muiare samarineancă?“ –Pentru că n’au a face jidovii cu samarineanii.–

10. Răspunse Iisus și zise ei: „De ai ști darul lui Dumnezău și cine iaste cela ce-ți zice ție ‘Dă-mi să beau’, tu ai fi cerșut de la el, și ar fi dat ție apă vie.

11. Zise lui muiarea: „Doamne, nici ciutură ai, și puțul iaste adâncu; de unde dară ai apa cea vie?

12. Au tu mai mare ești de tatăl nostru, Iacov, carele au dat noao fântâna, și el dentru ea au băut, și fiii lui, și dobitoacele lui?“

13. Răspunse Iisus și zise ei: „Tot cela ce va bea den apa aceasta, iară va însătoșa;

14. Iară carele va bea den apa carea eu voiu da lui, nu va însetoșa în veac, ce apa carea eu voiu da lui să va face întru el izvor de apă săltătoare în viață veacinică“.

15. Zise cătră el muiarea: „Doamne, dă-m aceasta apă ca să nu însătoșezu, nici să viu aici să scoțu“.

16. Zise ei Iisus: „Pasă de strigă pre bărbatul tău și vino aicea“.

17. Răspunse muiarea și zise: „N’am bărbat!“ Zise ei Iisus: „Bine ai zis că ‘Bărbat n’am’,

18. Pentru că cinci bărbați ai avut, și acum pre carele ai nu iaste ție bărbat. Aceasta adevărat ai grăit“.

19. Zise lui muiarea: „Doamne, văz că proroc ești tu.

20. Părinții noștri în muntele acesta s’au închinat, și voi ziceț că în Ierusalim iaste locul unde să cade a să închina“.

21. Zise ei Iisus: „Muiare, creade-mă că va veni ceas când nice în măgura aceasta, nice în Ierusalim vă veț închina Părintelui.

22. Voi vă închinați căruia nu știț, noi ne închinăm căruia știm, că mântuirea den jidovi iaste.

23. Ce vine ceas, și acum iaste, când cei adevărați închinători închina-se-vor Părintelui, cu duh și cu adevăr, pentru că și Tatăl pre aceștea cearcă, pre ceia ce să închină lui.

24. Duh e Dumnezău, și cei ce să închină lui, cu duh și cu adevăr trebuie a să închina“.

25. Zise lui muiarea: „Știu că Mesia vine, cel ce să cheamă Hristos; când va veni Acela, va vesti noao toate“.

26. Zise-i ei Iisus: „Eu sânt, cela ce grăiesc ție“.

27. Și spre aceasta veniră ucenicii lui și să mirară că cu muiarea grăiia. Iară nimenea nu zicea: „Ce cerci?“ au „Ce grăiești cu dânsa?“

28. Deci lăsă ciutura ei muiarea și mearse în cetate și zise oamenilor:

29. „Ia păsați de vedeț om carele au zis mie câte am făcut; nu cumva acesta iaste Hristos?“

30. Ieșiră dirept aceaea den cetate și veniia cătră el.

31. Iară întru dânșii întreba pre el ucenicii zicând: „Ravvi, mănâncă“.

32. Iară el zise lor: „Eu mâncare am să mănânc carea voi nu o știț“. Deci zicea ucenicii întru dânșii:

33. „Să nu-i fie adus cineva să mănânce?“

34. Zise lor Iisus: „Mâncarea mea iaste ca să fac voia celuia ce m’au trimis pre mine și să săvârșescu lucrul lui.

35. Au nu voi ziceț că încă patru luni sânt și secerătura vine? Iată, zic voao: Rădicați ochii voștri și vedeți țarinile, că albe sânt cătră secerătură acum.

36. Și cel ce seaceră plată ia și adună roadă în viață veacinică, ca și cel ce samănă împreună să să bucure, și cel ce seaceră.

37. Pentru că întru aceasta cuvântul iaste cel adevărat că: ‘Altul iaste cela ce samănă și altul cela ce seaceră’.

38. Eu am trimis pre voi să secerați carea voi n’aț ostenit, alții au ostenit, și voi în osteneala lor aț întrat“.

39. Și den cetatea aceaea mulți au crezut întru el den samariteani, pentru cuvântul muierii mărturisit că: „Au zis mie toate câte am făcut“.

40. Și după ce veniră cătră el, samariteanii îl ruga pre el să rămâie la ei. Și rămase acolo doao zile.

41. Și cu mult mai mult au crezut pentru cuvântul lui.

42. Și muierii zicea că: „Nu vom mai creade pentru graiul tău, că noi am auzit și știm că Acesta iaste adevărat Mântuitoriul lumii, Hristos“.

43. Iară după ceale doao zile ieși de acolo și să duse în Galilea.

44. Pentru că sângur Iisus au mărturisit că prorocul în moșia lui cinste nu are.

45. Deci când veni la Galilea, au priimit pre el galileianii, toate văzând câte au făcut în Ierusalim, la sărbătoare.

46. Și veni Iisus iarăș în Cana Galileii, unde au făcut apa vin. Și era oarecarele împărătesc, al căruia fiiul boliia în Capernaum.

47. Acesta auzind că Iisus au venit den Iudea în Galilea, să duse la el și întreba pre el ca să să pogoare și să vindece pre fiiul lui, pentru că era să moară.

48. Și zise derept aceaea Iisus cătră el: „De nu veți vedea seamne și minuni, nu veț creade“.

49. Zise cătră el împărătescul: „Doamne, pogoară-te mai nainte de ce va muri copilul mieu“.

50. Zise lui Iisus: „Pasă, fiiul tău trăiaște“. Și crezu omul cuvântul carele-i zise lui Iisus, și mergea.

51. Și iată, el pogorându-se, slugile lui întimpinară pre el și spuseră zicând că: „Copilul tău trăiaște!“

52. Deci întreba de la ei ceasul întru carele i-au fost mai alinat. Și ziseră lui că: „Ieri, în ceasul a șaptea, au lăsat pre el fierbinteala“.

53. Deci conoscu tatăl că într’acel ceas au fost, întru carele au zis lui Iisus că: „Fiiul tău trăiaște!“ Și crezu el și casa lui toată.

54. Acesta iarăș al doilea semn au făcut Iisus, venind den Iudea în Galilea.

CAP 5

Slăbănogul de la Vithezda și cuvântarea Domnului cătră jidovi despre putearea sa cea dumnezăiască.

1. După aceasta era sărbătoare a jidovilor și să sui Iisus în Ierusalim.

2. Și iaste în Ierusalim, preste a oilor, scăldătoare carea să cheamă ovreiaște Vithezda, 5 bolte având.

3. Întru aceastea zăcea mulțime multă dentru cei ce boliia, orbi, șchiopi, uscați, așteptând clătirea apei.

4. Pentru că înger pogorâia după vreame, la scăldătoare, și turbura apa. Deci cel ce întra întâiu, după turburarea apei, sănătos să făcea, ori de ce boală vrea fi cuprins.

5. Și era oarecarele om acolo, 38 de ani având întru boală.

6. Pre acesta văzându-l Iisus zăcând, și conoscând că multă vreame are, zise lui: „Vrei să fii sănătos?“

7. Răspunse lui cel ce boliia: „Doamne, om nu am ca, când să va turbura apa, să mă puie în scăldătoare, ce întru cât viu eu, altul mai nainte de mine să pogoară“.

8. Zise-i lui Iisus: „Scoală-te, râdică patul tău și îmblă“.

9. Și îndată fu sănătos omul, și râdică patul lui și îmbla. Și era sâmbătă într’acea zi.

10. Deci zicea jidovii celui vindecat: „Sâmbătă iaste, nu iaste slobod ție să râdici patul“.

11. Răspunse lor: „Cela ce au făcut pre mine sănătos, Acela mi’au zis: ‘Râdică-ți patul și îmblă’“.

12. Și-l întrebară derept aceaea pre el: „Cine iaste omul cela ce au zis ție: ‘Râdică patul tău și îmblă?’“

13. Iară cel ce s’au vindecat nu știia cine iaste, pentru că Iisus s’au abătut, gloată fiind în loc.

14. După aceasta află pre el Iisus în besearecă și-i zise lui: „Vezi, sănătos te-ai făcut, să nu mai greșăști, ca nu ceva mai rău ție să să facă“.

15. Duse-se omul și vestiia jidovilor că Iisus iaste cela ce l-au făcut pre el sănătos.

16. Și pentru aceaea goniia pre Iisus jidovii și cerca pre el să-l omoară, căci aceastea le făcea sâmbăta.

17. Iară Iisus au răspuns lor: „Părintele Mieu până acum lucrează, și eu lucrezu“.

18. Pentru aceaea dară mai mult cerca jidovii să-l omoară, căci nu numai dezlega sâmbăta, ce și Tată a lui zicea pre Dumnezău, tocma pre dânsul făcând cu Dumnezău.

19. Deci răspunse Iisus și zise lor: „Amin, amin zic voao: Nu poate Fiiul să facă de la dânsul nemică, de nu va vedea ceva pre Tatăl făcând, pentru că ceale ce ar face Acela, acealea și Fiiul așijderea face.

20. Pentru că Tatăl iubeaște pre Fiiul și toate arată lui, ceale ce face el, și mai mari lucruri decât aceastea va arăta lui, ca voi să vă mirați.

21. Pentru că în ce chip Tatăl scoală pre morți și-i face vii, așa și Fiiul, pre carii va, îi face vii.

22. Pentru că nici Tatăl judecă pre nimenea, ce judecata toată o au dat Fiiului,

23. Ca toți să cinstească pre Fiiul, în ce chip cinstescu pre Tatăl. Cela ce nu cinsteaște pre Fiiul nu cinsteaște pre Tatăl, pre cela ce l-au trimis pre el.

24. Amin, amin zic voao că cela ce cuvântul mieu aude și creade pre cela ce m’au trimis, are viață veacinică, și la judecată nu vine, ce s’au mutat den moarte în viață.

25. Amin, amin zic voao că vine ceas, și acum iaste, când cei morți vor auzi glasul Fiiului lui Dumnezău, și cei ce vor auzi vor trăi.

26. Pentru că în ce chip Părintele are viață întru el, așa au dat și Fiiului viață să aibă întru el;

27. Și biruință îi deade lui, și judecată a face,

28. Căci Fiiul Omului iaste. Nu vă mirați de aceasta, căci vine ceas întru care toți cei den mormânturi vor auzi glasul lui,

29. Și vor ieși cei ce au făcut ceale bune întru înviere de viață, iară cei ce ceale reale au făcut, întru înviere de judecată.

30. Nu pociu eu să facu de la mine nimica; după cum auzu, judecu, și judecata mea direaptă iaste, căci nu cercu voia mea, ce voia Părintelui celui ce m’au trimis.

31. De voiu mărturisi eu pentru mine, mărturia mea nu iaste adevărată.

32. Altul iaste cela ce mărturiseaște pentru mine și știu că adevărată iaste mărturia carea mărturiseaște pentru mine.

33. Voi ați trimis cătră Ioan, și au mărturisit cu adevărat.

34. Iară eu nu de la om mărturia iau, ce aceastea zic ca voi să vă mântuiți.

35. Acela era luminătoriul cela ce ardea și lumina, iară voi ați vrut să vă bucurați cătră un ceas întru lumina lui.

36. Iară eu am mărturie mai mare decât Ioan, pentru că lucrurile care au dat mie Părintele ca să le săvârșescu pre eale, acesteaș lucrure carele eu facu, mărturisescu pentru mine că Părintele m’au trimis.

37. Și Părintele cela ce m’au trimis pre mine, Acesta au mărturisit pentru mine. Nici glasul lui n’ați auzit niciodinioară, nici chipul lui ați văzut.

38. Și cuvântul lui nu-l aveți rămâind întru voi, căci pre carele au trimis Acela, voi pre el nu creadeți.

39. Cercetați Scripturile, căci voao vă să pare întru eale viață veacinică a avea. Și acealea sânt cealea ce mărturisescu pentru mine.

40. Și nu veți să veniți cătră mine ca viață să aveți.

41. Mărire de la oameni nu iau;

42. Ce am cunoscut pre voi că dragostea lui Dumnezău nu aveți întru voi.

43. Eu am venit întru numele Părintelui Mieu, și pre mine nu mă luați; de va veni altul întru numele său, pre acela veți lua.

44. Cum puteți voi să creadeți, mărire dentru voi luând, și mărirea cea de la unul Dumnezău nu o cercați?

45. Nu vă să pară că eu voiu pârî pre voi cătră Părintele. Iaste cela ce pârăște pre voi Moisi, în carele voi nădejduiți.

46. Pentru că de-ați creade lui Moisi, creadere-ați și mie, că pentru mine acela au scris.

47. Iară de nu creadeți cărțile lui, cum graiurile meale veț creade?“

CAP 6

Minunea cu cinci pâni. Iisus să depărtează în munte. Umblarea pre mare. Nărodul ceare semn. Pâinea carea să pogoară den ceriu. Mărturisirea lui Simon Petr.

1. După aceasta să duse Iisus decinde de marea Galileii, a Tiveriadei.

2. Și mergea după el gloată multă, căci vedea seamnele lui, care le făcea la cei bolnavi.

3. Și să sui în munte Iisus și acolo șădea cu ucenicii lui.

4. Și era aproape Paștele, sărbătoarea jidovilor.

5. Deci rădicând Iisus ochii și văzând că multă gloată vine cătră el, zise cătră Filip: „De unde vom cumpăra pâini, ca să mănânce aceștea?“

6. Și aceasta zicea, ispitind pre el, pentru că el știia ce vrea să facă.

7. Răspunse-i lui Filip: „De 200 de dinari pâini nu vor ajunge lor, ca fieștecarele dentru ei câte puțin să ia“.

8. Zise lui unul dentru ucenicii lui, Andrei, fratele lui Simon Petăr:

9. „Iaste un copil aici carele are cinci pâini de orzu și doi pești. Ce aceastea ce sânt la atâțea?“

10. Și zise Iisus: „Faceț pre oameni să șază“. Și era iarbă multă în locul acela. Deci șăzură oamenii, pre număr ca vro cinci mii.

11. Și luo pâinile Iisus și, mulțămind, împărți ucenicilor, și ucenicii celor ce șădea; așijderea și den pești, cât vrea.

12. Iară deaca să săturară, zise ucenicilor lui: „Adunaț bucățile ce au prisosit, ca să nu piară ceva“.

13. Deci adunară și umplură 12 coșnițe de bucăți den ceale 5 pâini de orz, carele au rămas celor ce au mâncat.

14. Deci oamenii, văzând semnul carile au făcut Iisus, zicea că Acesta iaste adevărat Prorocul, cela ce vine în lume.

15. Deci Iisus cunoscând că vor să vie și să-l apuce pre el ca să-l facă pre el împărat, să depărtă iarăș la munte, el sângur.

16. Și deaca să făcu seară, să pogorâră ucenicii lui la mare.

17. Și întrând în vas, veniră decindea de mare, la Capernaum. Și, iată, întunearec să făcea și nu venise cătră ei Iisus.

18. Și suflând vânt mare, marea să rădica.

19. Deci vâslindu ei ca vreo 25 au 30 de stadii, văd pre Iisus umblând pre mare și, aproape de vas făcându-se, să și înfricoșară.

20. Iară el zise lor: „Eu sânt, nu vă teamereți“.

21. Vrea dirept aceaea să-l ia pre el în vas, și îndată vasul sosi la pământul la care să siliia ei.

22. A doao zi gloata, carea sta decindea de marea, văzând că alte vășcioare nu era acolo fără numai unul, întru carele au întrat ucenicii lui, și căci n’au întrat cu ucenicii lui Iisus în vășcior, ce sânguri ucenicii lui să duseră.

23. Și alte vășcioare au venit, de la Tiveriada, aproape de locul unde au mâncat pâinea, bine-mulțămind Domnului.

24. Deci când au văzut gloata că Iisus nu iaste acolo, nici ucenicii lui, au întrat ei în vase și veniră în Capernaum cercând pre Iisus.

25. Și aflându-l pre el decindea de mare, ziseră lui: „Ravvi, când ai sosit aici?“

26. Răspunse Iisus și zise: „Amin, amin zic voao: Pre mine mă cercaț nu căci ați văzut seamne, ce căci aț mâncat den pâini și v’aț săturat.

27. Lucraț nu mâncarea ceaea ce piare, ce mâncarea ceaea ce rămâne în viața veacinică, care Fiiul Omului voao va da, pentru că pre Acesta Dumnezău Tatăl l-au pecetluit“.

28. Deci ziseră cătră el: „Ce să facem ca să lucrăm lucrurile lui Dumnezău?“

29. Răspunse Iisus și zise lor: „Acesta iaste lucrul lui Dumnezău, ca să creadeț în carele au trimis Acela“.

30. Deci ziseră lui: „Dar ce semn faci ca să vedem și să creadem ție? Ce lucrezi?

31. Părinții noștri au mâncat mana în pustiiu, precum iaste scris, pâine den ceriu au dat lor să mănânce“.

32. Deci zise lor Iisus: „Amin, amin zic voao: Nu Moisi au dat voao pâinea den ceriu, ce Părintele Mieu dă voao pâinea den ceriu cea adevărată.

33. Pentru că pâinea lui Dumnezău iaste ceaea ce să pogoară den ceriu și viață dă lumii“.

34. Deci ziseră cătră el: „Doamne, pururea ne dă noao pâinea aceasta?“

35. Și zise lor Iisus: „Eu sânt pâinea vieții; cela ce vine cătră mine nu va flămânzi și cela ce creade în mine nu va însetoșa niceodată.

36. Ce am zis voao că aț și văzut pre mine, și nu creadeț.

37. Pre tot care-m va da mie Părintele, cătră mine va veni, și pre cela ce vine cătră mine nu-l voiu scoate afară.

38. Căci m’am pogorât den ceriu nu ca să fac voia mea, ce voia celui ce m’au trimis pre mine.

39. Și aceasta iaste voia Părintelui celui ce m’au trimis pre mine, ca tot ce mi’au dat mie, să nu pierz de la el, ce să-l înviez în ziua cea de apoi.

40. Și aceasta iaste voia celui ce m’au trimis, ca tot cel ce va vedea pre Fiiul și va creade întru el va avea viață veacinică și voiu învia pre el eu în ziua cea de apoi“.

41. Deci răpștiia jidovii pentru el căci zise: „Eu sânt pâinea ceaea ce au pogorât den ceriu“, și zicea:

42. „Au nu iaste Acesta Iisus, feciorul lui Iosif, căruia noi știm pre tată-său și pre muma-sa? Cum dară zice Acesta că ‘Den ceriu am pogorât?’“.

43. Deci răspunse Iisus și zise lor: „Nu răpștiț unii spre alții.

44. Nimenea nu poate să vie cătră mine de nu-l va trage pre el Tatăl, cel ce m’au trimis pre mine, și eu voiu scula pre el în ziua cea de apoi.

45. Iaste scris întru proroci: ‘Și vor fi toți învățați lui Dumnezău’; deci tot cela ce au auzit de la Părintele și au învățat, vine cătră mine.

46. Nu doară că pre Tatăl cineva l-au văzut, fără numai cela ce iaste de la Dumnezău, Acela au văzut pre Tatăl.

47. Amin, amin zic voao: Cela ce creade în mine are viață veacinică.

48. Eu sânt pâinea vieții.

49. Părinții voștri au mâncat mana în pustiu, și au murit.

50. Aceasta e pâinea cea ce pogoară den ceriu, ca să mănânce neștine dentr’însa, și să nu moară.

51. Eu sânt pâinea cea vie, ceaea ce den ceriu au pogorât. Cine va mânca dentr’această pâine va trăi în veac. Și pâinea carea eu voiu da, trupul mieu iaste, carele eu îl voiu da pentru viața lumii“.

52. Deci să prigoniia jidovii întru dânșii, zicând: „Cum poate Acesta noao să-ș dea trupul să-l mâncăm?“

53. Deci zise lor Iisus: „Amin, amin zic voao: De nu veț mânca trupul Fiiului Omenesc și veț bea sângele lui, nu aveț viață întru voi.

54. Cela ce mănâncă trupul mieu și bea sângele mieu are viață veacinică, și eu îl voiu învia pre el în ziua cea de apoi.

55. Pentru că trupul mieu, adevărat iaste mâncare, și sângele mieu adevărat iaste băutură.

56. Cela ce mănâncă trupul mieu și bea sângele mieu, întru mine rămâne, și eu întru el.

57. În ce chip m’au trimis Părintele cel viu, și eu trăiesc pentru Părintele, și cela ce mă mănâncă, și acela va trăi pentru mine.

58. Aceasta iaste pâinea cea ce au pogorât den ceriu, nu după cum au mâncat părinții voștri mana, și au murit, ci cela ce mănâncă pâinea aceasta trăi-va în veac“.

59. Aceastea au zis în adunare, învățând în Capernaum.

60. Deci mulți auzind den ucenicii lui, ziseră: „Greu iaste cuvântul acesta; cine poate să-l auză pre el?“

61. Iară știind Iisus întru dânsul că cârtesc pentru aceasta ucenicii lui, zise lor: „Aceasta vă sminteaște pre voi?

62. Dară de veț vedea pre Fiiul Omului suindu-se unde era mai nainte?

63. Duhul iaste carele face viață, trupul nu foloseaște nemică. Graiurile carele eu grăiesc voao duh sânt și viață sânt.

64. Ce sânt dentru voi oarecarii carii nu cred“. Pentru că știia de ’nceput carii sânt ceia ce nu cred și cine iaste cela ce va să-l vânză pre el.

65. Și zicea: „Pentru aceaea am grăit voao, căci nimenea nu poate să vie cătră mine, de nu va fi lui dat de la Părintele Mieu“.

66. Dentru aceasta mulți s’au dus den ucenicii lui îndărăpt și nu mai umbla cu el.

67. Deci zise Iisus celor 12: „Au și voi veți să vă duceț?“

68. Răspunse dirept aceaea lui Simon Petr: „Doamne, cătră cine ne vom duce? Graiuri de viață veacinică ai.

69. Și noi am crezut și am cunoscut că tu ești Hristos, Fiiul lui Dumnezău celui viu“.

70. Răspunse lor Iisus: „Au nu eu pre voi, pre acești 12, am ales, și dentru voi unul diavol iaste?“

71. Și zicea de Iuda al lui Simon Iscariotul, pentru că acesta vrea să-l vânză pre el, unul fiind den cei 12.

CAP 7

Iisus învață în besearecă la sărbătoarea facerii de colibi.

1. Și umbla Iisus după aceastea în Galilea, pentru că nu vrea în Iudea să umble, căci cerca pre el jidovii să-l omoară.

2. Și era aproape sărbătoarea jidovilor, facerea de colibi.

3. Deci ziseră cătră el frații lui: „Mută-te de aicea și pasă în Iudea, ca și ucenicii tăi să vază lucrurile tale carele faci.

4. Pentru că nimenea întru ascuns cevaș face, și caută el a fi întru fățișare. Deaca faci aceastea, arată-te pre tine lumii“.

5. Pentru că nici frații lui credea întru el.

6. Deci zise lor Iisus: „Vreamea mea încă n’au venit, iară vreamea voastră pururea iaste gata.

7. Nu poate lumea să urască pre voi, iară pre mine uraște, căci eu mărturisesc pentru ea că lucrurile ei reale sânt.

8. Voi suiți-vă la sărbătoarea aceasta; eu încă nu m’oiu sui la sărbătoarea aceasta, căci vreamea mea încă nu s’au plinit“.

9. Și aceastea zicând lor, rămase în Galilea.

10. Și deaca să suiră frații lui, atuncea și el să sui la sărbătoare nu aiavea, ce cam pre ascuns.

11. Deci jidovii îl cerca pre el în sărbătoare și zicea: „Unde iaste Acela?“

12. Și răpștire multă era pentru el întru gloate. Unii zicea că iaste bun, iară alții zicea ba, ce înșală gloata.

13. Însă nimenea de față nu grăia pentru el, pentru frica jidovilor.

14. Și iată, fiind mijlocul sărbătorii, să sui Iisus în besearecă și învăța.

15. Și să mira jidovii, zicând: „Cum Acesta carte știe, fiind neînvățat?“

16. Răspunse lor Iisus și zise: „A mea învățătură nu iaste a mea, ce a celuia ce m’au trimis pre mine.

17. De va vrea neștine voia lui să facă, conoaște-va pentru învățătură care iaste de la Dumnezău, au eu de la mine grăiesc.

18. Cela ce grăiaște de la el, mărirea lui cearcă, iară cela ce cearcă mărirea celui ce au trimis pre el, acesta adevărat iaste, și nedireptate întru el nu iaste.

19. Au nu Moisi au dat voao Leage? Și nimenea dentru voi face Leagea. Ce mă cercați să mă omorâți?“

20. Răspunse gloata și zise: „Drac ai. Cine te cearcă să te omoară?“

21. Răspunse Iisus și zise lor: „Un lucru am făcut și toți vă mirați.

22. Pentru aceaea Moisi au dat voao obrezania, nu că de la Moisi iaste, ce de la părinți, de obrezuiți și sâmbata om.

23. De ia obrezania omul sâmbăta, ca să nu se dezleage Leagea lui Moiseiu, pre mine vă scârbiți că pre tot omul sănătos l-am făcut sâmbăta?

24. Nu judecați în fățărie, ce cea direaptă judecată judecați“.

25. Deci zicea unii den ierusalimiteani: „Au nu iaste Acesta pre carele cearcă să omoară?

26. Și, vezi, de față grăiaște, și nimică lui nu-i zic. Nu cumva cu adevărat au conoscut boiarii că Acesta iaste adevărat Hristos?

27. Ce pre Acesta îl știm de unde iaste, iară Hristos, când vine, nimenea nu conoaște de unde iaste“.

28. Deci strigă în besearecă, învățând Iisus și zicând: „Și pre mine mă știți și de unde sânt; și de la mine n’am venit, ce iaste adevărat cela ce au trimis pre mine, pre carele voi nu-l știți.

29. Iară eu știu pre el, căci de la dânsul sânt și el m’au trimis“.

30. Deci cerca pre el să-l prinză, și nimenea n’au pus preste el mâna, căci încă nu venise ceasul lui.

31. Și mulți den gloată au crezut în el și zicea că: „Hristos, când va veni, au doară mai multe seamne decât aceastea va face, carele Acesta au făcut?“

32. Auziră fariseii gloata cârtind pentru el aceastea și trimiseră arhiereii slugi ca să-l prinză pre el.

33. Deci zise Iisus: „Încă puțână vreame cu voi sânt, și merg cătră cela ce au trimis pre mine.

34. Cerca-mă-veți și nu mă veți afla, și unde sânt eu, voi nu puteți să meargeți“.

35. Deci ziseră jidovii întru dânșii: „Unde Acesta va să meargă, că noi nu-l vom afla pre el? Au în răsipirea elinilor va să meargă și să înveațe pre elini?

36. Carele iaste cuvântul acesta carele au zis: ‘Cerca-mă-veți și nu mă veți afla, și unde eu sânt, voi nu puteți să meargeți’?“

37. Iară în ziua cea de apoi cea mare a sărbătorii sta Iisus și striga zicând: „De iaste neștine însetoșat, vie cătră mine și să bea.

38. Cela ce creade în mine, după cum au zis Scriptura, râuri den pântecele lui vor cură, de apă vie“.

39. Și aceasta zise pentru Duhul carele era să ia ceia ce cred întru el. Pentru că încă nu era Duh Sfânt, căci Iisus încă nu să slăvise.

40. Deci mulți den gloate, auzind cuvântul, zicea: „Acesta iaste adevărat Prorocu“. Alții zicea: „Acesta iaste Hristos“.

41. Iară alții zicea: „Au doară den Galilea Hristos vine?

42. Au nu Scriptura au zis că den semenția lui David și den satul Vithleaemul, unde era David, Hristos vine?“

43. Deci despărțire să făcu întru gloate pentru el.

44. Iară unii vrea dentru ei să-l prinză pre el, ce nimenea n’au pus preste el mânile.

45. Deci veniră slugile cătră arhierei și farisei și ziseră lor aceia: „Pentru căci nu l-ați adus pre el?“

46. Răspunseră slugile: „Niciodinioară așa au grăit om ca Omul Acesta“.

47. Deci răspunseră lor fariseii: „Au și voi v’ați înșălat?

48. Au doară cineva dentru boiari au crezut întru el au dentru farisei?

49. Ce gloata aceasta, carea nu știe Leagea, blestemați sânt!“

50. Zise Nicodim cătră ei, cela ce au venit noaptea la el, unul fiind dentru ei:

51. „Au Leagea noastră judecă pre om de nu va auzi de la el mai nainte și va cunoaște ce va face?“

52. Răspunsără și zisără lui: „Au și tu den Galilei ești? Cearcă și vezi că proroc den Galilea nu s’au sculat“.

53. Și mearse fieștecarele la casa lui.

CAP 8

Iisus întrebat despre Tatăl său. Iisus făgăduiaște următorilor săi slobozenia. Iisus amenințat cu pietri.

1. Iară Iisus mearse în Muntele Maslinilor.

2. Și la mânecate iarăș veniia în besearică și tot norodul veniia cătră el; și șăzând, învăța pre ei.

3. Și adusără cărturarii și fariseii cătră dânsul muiare, în preacurvie fiind prinsă, și puindu-o pre ea în mijloc,

4. Zisără lui: „Dascale, aceasta muiare s’au prinsu așa de față preacurvindu-se;

5. Iară în Leage Moisi noao au poruncit unile ca aceastea a să ucide cu pietri. Deci tu ce zici?“

6. Și aceasta zicea ispitind pre el ca să poată să-l hulească pre el. Iară Iisus jos plecându-se, cu deagetul scriia în pământ, nebăgând în samă lor.

7. Iară deaca-l întețiia întrebând pre el, rădicându-să zise cătră ei: „Cel nepăcătos dentru voi întâiu cu piatra asupra ei să lovească“.

8. Și iarăș jos plecându-să, scriia în pământ.

9. Iară ei auzind și de știința lor mustrându-se, ieșiia unul câte unul, începând de la cei bătrâni până la cei de apoi, și rămase sângur Iisus, și muiarea în mijloc fiind.

10. Și sculându-să Iisus și pre nimenea văzând afară den muiare, zise ei: „Muiare, unde sânt aceia pârâșii tăi? Nimenea nu te-au osândit?“

11. Iară ea zise: „Nimeni, Doamne!“ Și zise ei Iisus: „Nici eu te osândescu, pasă și să nu mai greșăști“.

12. Deci iarăș Iisus lor au grăit zicând: „Eu sânt Lumina lumii, cela ce urmează mie nu va umbla întru întunearec, ce va avea lumina vieții“.

13. Deci ziseră lui fariseii: „Tu pentru tine mărturisești, mărturia ta nu iaste adevărată“.

14. Răspunse Iisus și zise lor: „Măcară ca eu mărturisescu pentru mine, adevărată iaste mărturia mea, căci știu de unde am venit și unde mergu. Voi nu știți de unde viu și unde mergu.

15. Voi după trup judecați, eu nu judec nici pre unul.

16. Și de voiu judeca eu, judecata mea adevărată iaste, căci sângur nu sânt, ce eu și Părintele cela ce m’au trimis pre mine.

17. Și în Leagea voastră scrisu-s’au că a doi oameni mărturia adevărată iaste.

18. Eu sânt cela ce mărturisescu pentru mine, și mărturiseaște pentru mine Părintele cela ce au trimis pre mine“.

19. Deci zicea lui: „Unde iaste Tatăl tău?“ Răspunse Iisus: „Nici pre mine știți, nici pre Tatăl Mieu; de ați ști pre mine, și pre Părintele Mieu ați ști“.

20. Aceastea graiuri au grăit Iisus în gazofilachie, învățind în besearică; și nimenilea nu l-au prinsu pre el, căci încă nu venise ceasul lui.

21. Deci zise iară lor Iisus: „Eu mergu, și mă veți cerca, și în păcatul vostru veți muri. Unde eu mă duc, voi nu puteți să veniți“.

22. Deci zicea jidovii: „Cândai să nu să omoară pre sine, căci zice: ‘Unde eu mă duc, voi nu puteți să meargeți’“.

23. Și zise lor: „Voi dentru ceale de jos sânteți, eu den ceale de sus sânt. Voi den lumea aceasta sânteți, eu nu sânt den lumea aceasta.

24. Deci zis-am voao că veți muri întru păcatele voastre, pentru că, de nu veți creade că eu sânt, veți muri în păcatele voastre“.

25. Deci zicea lui: „Tu cine ești?“ Și zise lor Iisus: „Începătura, căci și grăiescu voao.

26. Multe am pentru voi a grăi și a judeca, ce cela ce au trimis pre mine adevărat iaste, și eu ceale ce am auzit de la el, aceastea zic în lume“.

27. Nu cunoscură că pre Tatăl zicea lor.

28. Deci zise lor Iisus: „Când veți înălța pre Fiiul Omului, atuncea veți cunoaște că eu sânt și de la mine nu fac nemica, ce în ce chip au învățat pre mine Părintele Mieu, aceastea grăiescu.

29. Și cel ce au trimis pre mine cu mine iaste, n’au lăsat pre mine sângur Părintele, că eu ceale plăcute lui facu pururea“.

30. Aceastea el grăind, mulți au crezut întru el.

31. Deci zicea Iisus cătră jidovii ceia ce au crezut întru el: „De veți rămânea voi în cuvântul mieu, adevărat ucenici mie-m sânteți.

32. Și veț cunoaște adevărul, și adevărul va mântui pre voi“.

33. Răspunseră lui: „Sămânța lui Avraam sântem și nimănui n’am slujit niciodinioară. Cum tu zici că ‘Slobozi veți fi’“.

34. Răspunse lor Iisus: „Amin, amin zic voao, că tot cela ce face păcatul, rob iaste păcatului.

35. Iară robul nu rămâne în casă în veac; Fiiul rămâne în veac.

36. Deci de va mântui pre voi Fiiul, cu adevărat slobozi veț fi.

37. Știu că sămânță lui Avraam sânteț, ce cercați să mă omorâți, căci cuvântul mieu nu încape în voi.

38. Eu ceale ce am văzut lângă Tată-Mieu grăiescu: deci și voi carea aț văzut lângă tatăl vostru faceți“.

39. Răspunseră și ziseră lui: „Părintele nostru Avraam iaste“. Zise lor Iisus: „De ați fi feciori lui Avraam, lucrurile lui Avraam aț face.

40. Iară acum cercați să mă omorâț, pre Om carele adevărul voao am grăit, carele am auzit de la Dumnezău. Aceasta Avraam n’au făcut.

41. Voi faceț lucrurile părintelui vostru“. Deci ziseră lui: „Noi den curvie nu ne-am născut, pre un părinte avem: pre Dumnezău“.

42. Zise lor Iisus: „De ar fi Dumnezău Părinte voao, doară m’aț iubi pre mine, pentru că eu de la Dumnezău am venit și viu, pentru că nici de la mine am venit, ce acela m’au trimis.

43. Pentru ce graiul mieu nu-l cunoașteț? Nu puteț să auziți cuvântul mieu?

44. Voi den tatăl diavolul sânteți și pohtele tatălui vostru veț să faceț. Acela ucigătoriu de oameni era de ’nceput și întru adevăr n’au stătut, căci nu iaste adevăr întru el. Când grăiaște minciuna, dentru ale sale grăiaște, căci mincinos iaste și tatăl lui.

45. Iară eu căci adevărul zic, nu creadeț mie.

46. Care dentru voi mă mustră pentru păcat? Iară de adevărul grăiescu, pentru ce voi nu creadeț mie?

47. Cela ce iaste de la Dumnezău, graiurile lui Dumnezău aude; pentru aceaea voi nu auziți, căci de la Dumnezău nu sânteți“.

48. Deci răspunseră jidovii și ziseră lui: „Au nu bine zicem noi că samaritean ești tu și drac ai?“

49. Răspunse Iisus: „Eu drac nu am, ce cinstescu pre Părintele Mieu, și voi necinstiț pre mine.

50. Iară eu nu cercu mărirea mea. Iaste cela ce cearcă și judecă.

51. Amin, amin zic voao: De va neștine cuvântul mieu păzi, moarte nu va vedea în veac“.

52. Deci ziseră lui jidovii: „Acum am cunoscut că drac ai. Avraam au murit și prorocii, și tu zici: ‘De va neștine cuvântul mieu păzi, nu va gusta moarte în veac’.

53. Au tu mai mare ești decât părintele nostru Avraam, carele au murit, și prorocii au murit; cine te faci tu pre tine?“

54. Răspunse Iisus: „De voiu mări eu pre mine, mărirea mea nemică nu iaste. Iaste Tatăl Mieu cela ce măreaște pre mine, pre carele voi ziceț că de iaste voao Dumnezău.

55. Și nu l-aț cunoscut pre el, iară eu știu pre el; și de voiu zice că nu-l știu pre el, voiu fi aseamene cu voi mincinos, ce știu pre el și cuvântul lui păzescu.

56. Avraam, părintele vostru, s’au bucurat ca să vază ziua mea, și văzu și să bucură“.

57. Deci ziseră jidovii cătră el: „50 de ani încă nu ai, și pre Avraam ai văzut?“

58. Zise lor Iisus: „Amin, amin zic voao: Mai nainte de a să face Avraam eu sânt“.

59. Dirept aceasta rădicară pietri să-l lovească pre el, iară Iisus să ascunse și ieși den besearecă, trecând pren mijlocul lor; și trecea așa.

CAP 9

Vindecarea orbului celui den naștere.

1. Și trecând văzu un om orb den naștere.

2. Și-l întrebară ucenicii lui zicând: „Ravvi, cine au greșit? Acesta au părinții lui, ca să să nască orb?“

3. Răspunse Iisus: „Nice acesta au greșit, nice părinții lui, ce ca să să arate lucrurile lui Dumnezău întru el.

4. Eu trebuie a lucra lucrurile celui ce m’au trimis pre mine, până iaste zio; vine noapte când nimenea nu poate să lucreaze.

5. Când sânt în lume, Lumină sânt lumii“.

6. Aceaste zicând, au scuipit jos și au făcut tină den scuipat și au uns tina preste ochii omului.

7. Și zise lui: „Du-te de te spală la scăldătoarea lui Siloam!“, carea să înțeleage: Trimis. Deci să duse și să spălă, și veni văzând.

8. Deci vecinii și ceia ce-l vedea pre el mai nainte că era orb zicea: „Au nu iaste acesta cela ce șădea și cerea?“

9. Alții zicea că acesta iaste, iară alții că aseaminea cu el iaste. Acela zicea că: „Eu sânt“.

10. Deci zicea lui: „Cum ți s’au deșchis ochii?“

11. Răspunse acela și zise: „Un om ce să chema Iisus tină au făcut și au uns ochii miei; și zise mie: ‘Du-te la scăldătoarea lui Siloam, și te spală’. Și mergând și spălându-mă, am văzut“.

12. Deci ziseră lui: „Unde iaste Acela?“ Zise: „Nu știu“.

13. Aduc pre el cătră farisei, pre cel ce odinioară era orb.

14. Și era sâmbătă când au făcut Iisus tina și au deșchis lui ochii.

15. Deci iarăș îl întreba pre el și fariseii cum au văzut. Iară el zise lor: „Tină au pus preste ochii miei, și m’am spălat și văz“.

16. Deci zicea dentru farisei oarecarei: „Acesta om nu iaste de la Dumnezău, căci sâmbăta nu o păzeaște“. Alții zicea: „Cum poate om păcătos ca aceastea să facă seamne?“ Și price era întru ei.

17. Ziseră orbului iarăș: „Tu ce zici pentru el, că au deșchis ție ochii?“ Iară el zise că proroc iaste.

18. Deci nu crezură jidovii pentru el că orb era și au văzut, până unde au chemat pre părinții celuia ce au văzut.

19. Și întrebară pre ei zicând: „Acesta iaste fiiul vostru, carele voi ziceț că orb s’au născut? Cum dară acum veade?“

20. Răspunseră lor părinții lui și ziseră: „Știm că acesta iaste fiiul nostru și cum orb s’au născut.

21 Iară cum acum veade, nu știm. Au cine au deșchis lui ochii, noi nu știm. El vârstă are, pre dânsul întrebați. El pentru dânsul va grăi“.

22. Aceastea ziseră părinții lui, căci să temea de jidovi, pentru că să tocmise jidovii ca, de-l va mărturisi cineva pre el Hristos, depărtat de adunare să fie.

23. Pentru aceaea părinții lui ziseră că: „Vârstă are, pre el întrebați“.

24. Deci strigară de al doilea rând pre omul carele era orb și zisără lui: „Dă mărire lui Dumnezău. Noi știm că Omul Acesta păcătos iaste“.

25. Răspunse dirept aceaea acela și zise: „De iaste păcătos nu știu. Una știu: că orb fiind, acum văz“.

26. Și ziseră lui iarăș: „Ce au făcut ție? Cum au deșchis ție ochii?“

27. Răspunse lor: „Am zis voao acum, și n’aț auzit. Ce iarăș veț să auziț? Au și voi veț să fiț lui ucenici?“

28. Deci suduiră pre el și ziseră: „Tu ești ucenic Aceluia, iară noi lui Moisi sântem ucenici.

29. Noi știm că cu Moisi au grăit Dumnezău, iară pre Acesta nu-l știm de unde iaste“.

30. Răspunse omul și zise lor: „Pentru că întru aceasta minunat iaste, căci voi nu știț de unde iaste, și au deșchis mie ochii.

31. Și știm că pre păcătoși Dumnezău nu-i ascultă, ce, de va fi cineva de Dumnezău crezătoriu și va face voia lui, pre acela ascultă.

32. Den veac nu s’au auzit cum să fie deșchis cineva ochi de orb născut.

33. De nu ar fi Acesta de la Dumnezău, n’ar putea să facă nemică“.

34. Răspunseră și ziseră lui: „Întru păcate tu te-ai născut tot, și tu ne înveți pre noi?“ Și-l scoaseră pre el afară.

35. Auzi Iisus că l-au scos pre el afară și aflând pre el zise lui: „Tu crezi în Fiiul lui Dumnezău?“

36. Răspunse acela și zise: „Cine iaste, Doamne, ca să crez întru el?“

37. Și zise lui Iisus: „Și l-ai văzut pre el! Și cela ce grăiaște cu tine, Acela iaste“.

38. Iară el zise; „Crez, Doamne!“ Și să închină lui.

39. Și zise Iisus: „Întru judecată eu în lumea aceasta am venit, ca ceia ce nu văd să vază, și ceia ce văd, orbi să fie“.

40. Și auziră dentru farisei aceastea, ceia ce era cu el, și ziseră lui: „Au și noi orbi sântem?“

41. Zise lor Iisus: „De aț fi orbi, n’aț avea păcat, iară acum ziceț că: ‘Vedem’, deci păcatul vostru rămâne“.

CAP 10

Păstoriul cel bun. Iisus întrebat de iaste el Mesia.

1. Amin, amin zic voao: Cela ce nu întră pren ușă în ocolul oilor, ce să suie pre aiurilea, acela fur iaste și tâlhariu.

2. Iară cela ce întră pren ușă, păstoriu iaste oilor.

3. Acestuia portariul deșchide și oile glasul lui aud, și pre ale sale oi le cheamă pre nume și le scoate pre eale.

4. Și când scoate oile sale, înaintea lor mearge, și oile lui urmează, căci știu glasul lui.

5. Iară la cel strein nu vor urma, ce vor fugi de la el, căci nu știu glasul celor streini“.

6. Această pildă zise lor Iisus, iară aceia n’au cunoscut carele era ceale ce grăiia lor.

7. Deci zise iarăș lor Iisus: „Amin, amin zic voao că: Eu sânt ușa oilor.

8. Toți câți mai nainte de mine au venit furi sânt și tâlhari, ce n’au ascultat de ei oile.

9. Eu sânt ușa, pren mine de va întra neștine, mântui-se-va. Și va întra și va ieși, și pășune va afla.

10. Furul nu vine fără numai ca să fure și să junghe și să piarză.

11. Eu am venit ca viață să aibă și de prisosit să aibă.

12. Eu sânt păstoriul cel bun. Păstoriul cel bun sufletul lui pune pentru oi.

13. Iară năimitul și cel ce nu e păstoriu, căruia nu sânt oile ale lui, veade pre lupi viind și lasă oile și fuge; și lupul hrăpeaște pre eale și răsipeaște oile.

14. Iară năimitul fuge, căci năimit iaste, și nu e grijă lui pentru oi. Eu sânt păstoriul cel bun și cunoscu pre ale meale și mă cunoscu de ale meale.

15. În ce chip mă cunoaște Părintele, și eu cunoscu pre Părintele. Și sufletul mieu puiu pentru oi.

16. Și alte oi am, carele nu sânt den ocolul acesta. Și acealea trebuie eu să le aduc, și glasul mieu vor auzi și să va face o turmă, un păstoriu.

17. Pentru aceaea Părintele Mieu pre mine iubeaște, căci eu puiu sufletul mieu, ca iarăș să-l ia pre el.

18. Nimeni nu-l ia pre el de la mine, ce eu puiu pre el de la mine. Voie am a pune pre el, și voie am iarăș să-l iau pre el. Această poruncă am luat de la Tatăl Mieu“.

19. Deci iarăș împărecheare s’au făcut între jidovi pentru cuvintele aceastea.

20. Deci zicea mulți dentru ei: „Drac are și să nebuneaște. Ce-l auziț pre el?“

21. Alții zicea: „Aceaste graiuri nu sânt de îndrăcit. Au drac poate ochii orbilor să deșchiză?“

22. Și să făcură înnoirile în Ierusalim și iarnă era.

23. Și umbla Iisus în besearecă, în bolta lui Solomon.

24. Deci îl încunjurară pre el jidovii și-i ziseră lui: „Până când sufletul nostru iai? De ești tu Hristos, zi noao de față“.

25. Răspunse lor Iisus: „Zis-am voao, și nu creadeți. Lucrurile carele eu fac în numele Tatălui Mieu, aceastea mărturisescu pentru mine.

26. Ce voi nu creadeț, pentru că nu sânteț den oile meale, în ce chip am zis voao.

27. Oile meale glasului mieu ascultă, și eu le știu pre eale, și vin după mine.

28. Și eu viață veacinică dau lor și nu vor pieri în veac și nu le va hrăpi cineva pre eale den mâna mea.

29. Tatăl Mieu, care au dat mie, mai mare de toți iaste, și nimenea nu poate să hrăpască den mâna Tatălui Mieu.

30. Eu și Părintele una sântem“.

31. Apucară dirept aceaea iarăș pietri jidovii ca să-l lovească cu pietri pre el.

32. Răspunse lor Iisus: „Multe bune lucruri am arătat voao de la Părintele Mieu. Pentru care lucru dentru eale cu pietri veț să mă ucideț?“

33. Răspunseră lui jidovii zicând: „Pentru lucru bun nu te împroșcăm, ce pentru hulă, și căci tu, om fiind, faci pre tine Dumnezău“.

34. Răspunse lor Iisus: „Nu iaste scris în Leagea voastră: ‘Eu am zis: dumnezei sânteț?’

35. De vreame ce pre aceia au zis ‘dumnezei’, cătră carii cuvântul lui Dumnezău s’au făcut – și nu să poate să să dezleage Scriptura –,

36. Pre carii Părintele au svințit și au trimis în lume, voi ziceț că ‘Blastemi!’, căci am zis: ‘Fiiul lui Dumnezău sânt’?

37. De nu fac lucrurile Părintelui Mieu, nu creadeț în mine.

38. Iară de facu, măcară de în mine nu mă creadeț, lucrurilor creadeți, ca să știț și să creadeț că în mine e Tatăl și eu întru el“.

39. Deci cerca iarăș pre el să-l prinză, și ieși den mâna lor.

40. Și să duse iarăș decindea de Iordan, în locul unde era Ioan întâiul botezând, și rămase acolo.

41. Și mulți veniră cătră el și zicea că: „Ioan niciun semn n’au făcut, iară toate câte au zis Ioan pentru Acesta adevărate era“.

42. Și crezură mulți acolo întru el.

CAP 11

Învierea lui Lazăr. Arhiereii și fariseii unealtesc moartea lui Iisus. Sfatul lui Caiafa.

1. Și era bolind oarecarele Lazăr, de la Vithania, den satul Mariei și Marthei, surorii ei.

2. Și era Maria ceaea ce au fost uns pre Domnul cu mir și au ștersu picioarele lui cu părul ei, al căriia frate, Lazăr, boliia.

3. Deci trimiseră cătră el surorile, zicând: „Doamne, iată pre cela ce iubești, boleaște“.

4. Și auzind Iisus, zise: „Această boală nu iaste spre moarte, ce pentru mărirea lui Dumnezău, ca să să mărească Fiiul lui Dumnezău pren ea“.

5. Și iubiia Iisus pre Martha, și pre sora ei, și pre Lazar.

6. Deci, deaca auzi că boleaște, rămasă într’acelaș locu doao zile.

7. Apoi, după aceasta, zise ucenicilor: „Să meargem în Iudea“.

8. Iarăș ziseră lui ucenicii: „Ravvi, acum te căuta să te ucigă cu pietri jidovii, și iarăș mergi acolo?“

9. Răspunse Iisus: „Au nu doaosprăzeace sânt ceasurile zilei?

10. De va umbla neștine ziua, nu să va poticni, că lumina lumii aceștiia veade, iară de va umbla neștine noaptea, poticneaște-se, căci lumina nu iaste întru el“.

11. Aceastea zise, și după aceasta zise lor: „Lazar, priatenul nostru, au adormit, ce voiu mearge ca să-l deștept pre el“.

12. Deci ziseră ucenicii lui: „Doamne, de au adormit, mântui-se-va“.

13. Și zicea Iisus pentru moartea lui, iar acelora li se păru că pentru adormirea somnului zice. Deci atunce zise aiave:

14. „Lazar au murit.

15. Și mă bucur pentru voi ca să creadeț, căci nu eram acolo; ce să ne ducem cătră el“.

16. Deci zise Thoma, cel ce să cheamă Geamăn, celor dempreună ucenici: „Să meargem și noi ca să murim cu el“.

17. Deci venind Iisus, află pre el 4 zile având în groapă.

18. Și era Vithania aproape de Ierusalim ca vro 15 stadii.

19. Și mulți dentru jidovi au fost venit cătră ceale prejur Martha și Maria, ca să le mângâie pre eale pentru fratele lor.

20. Deci Marha, deaca au auzit că Iisus vine, întimpină pre el, iară Maria șădea în casă.

21. Deci zise Martha cătră Iisus: „Doamne, de ai fi fost aicea, fratele nostru n’ar fi murit.

22. Ce și acum știu că, câte vei ceare de la Dumnezău, va da ție Dumnezău“.

23. Zise ei Iisus: „Scula-să-va fratele tău!“

24. Zise lui Martha: „Știu că să va scula la înviare, în ziua de apoi“.

25. Zise ei Iisus: „Eu sânt înviarea și viața. Cela ce creade întru mine, măcară de va și muri, trăi-va.

26. Și tot cela ce trăiaște și creade în mine, nu va muri în veac. Crezi aceasta?“

27. Zise lui: „Așa, Doamne. Eu am crezut că tu ești Hristos, Fiiul lui Dumnezău, cel viitoriu în lume“.

28. Și aceastea zicând, să duse și strigă pre Maria, sora ei, pre ascunsu zicând: „Învățătoriul au venit și te strigă“.

29. Aceaea, deaca auzi, să sculă iute și veni cătră el.

30. Și încă nu venise Iisus în sat, ce era în locul unde au întimpinat pre el Martha.

31. Deci jidovii carii era cu ea în casă și o mângâia pre ea, văzând pre Maria că degrabă să sculă și ieși, mearseră după ea zicând: „S’au dus la mormânt ca să plângă acolo“.

32. Deci Maria, deaca au venit unde era Iisus, văzând pre el, au căzut la picioarele lui, zicând lui: „Doamne, de ai fi fost aicea, n’ar fi murit frate-mieu“.

33. Deci Iisus, deaca au văzut prea ea plângând și pre cei ce venise cu ea jidovi plângând, gemu cu duhul și să turbură pre sine.

34. Și zise: „Unde ați pus pre el?“ Ziseră lui: „Doamne, vino și vezi!“

35. Lăcrămă Iisus.

36. Deci zicea jidovii: „Caută cum iubiia pre el“.

37. Iară unii dentru ei ziseră: „Nu putea Acesta, carele au deșchis ochii orbului, să facă și pe acesta să nu moară?“

38. Deci Iisus iarăș gemând întru sine, veni la mormânt. Și era peșteră și piatra zăcea preste ea. Zise Iisus: „Rădicați piatra!“

39. Zise lui sora celui mort, Martha: „Doamne, acum pute, pentru că de 4 zile iaste“.

40. Zise ei Iisus: „N’am zis ție că, de vei creade, vei vedea mărirea lui Dumnezău?“

41. Deci rădicară piatra unde era mortul zăcând, iară Iisus rădică ochii în sus și zise: „Părinte, mulțimescu-ț căci m’ai ascultat.

42. Și eu știiam că pururea mă asculți, ce pentru gloata ce stă pe ’mprejur am zis, ca să crează că tu m’ai trimis“.

43. Și aceastea zicând, cu glas mare au strigat: „Lazare, vino afară!“

44. Și ieși cel mort, legate fiind picioarele și mânile cu fășuri, și fața lui cu măhramă era legată. Zise lor Iisus: „Dezlegați pre el și lăsați să meargă“.

45. Deci mulți den jidovii carii au fost venit cătră Maria, și văzând ceale ce au făcut Iisus, au crezut întru el.

46. Iară unii dentru ei s’au dus cătră farisei și spuseră ceale ce au făcut Iisus.

47. Deci adunară arhiereii și fariseii sfat și zicea: „Ce facem, că Acesta Om multe seamne face!

48. De vom lăsa pre el așa, toți vor creade întru el, și vor vini râmleanii și vor râdica noao și locul și limba“.

49. Iară unul dentru ei, oarecarele Caiafa, arhiereu fiind anului aceluia, zise lor: „Voi nu știți nimica,

50. Nici gândiți că de folosu e noao ca să moară un om pentru norod, și nu toată limba să piară“.

51. Iară aceasta de la el n’au zis, ce, arhiereu fiind anului aceluia, prooroci că vrea Iisus să moară pentru limbă;

52. Și nu pentru limbă numai, ce ca și pre fiii lui Dumnezău cei răsipiți să-i adune întru una.

53. Deci den ziua aceaea s’au sfătuit ca să-l omoară pre el.

54. Deci Iisus nu mai umbla aiave întru jidovi, ce să duse de acolo într’un ținut, aproape de pustiiu, la cetatea ce să cheamă Efraim, și acolo petrecea cu ucenicii lui.

55. Și era aproape Paștele jidovilor și să suiră mulți în Ierusalim den țară mai nainte de Paște, ca să să curățască pre dânșii.

56. Deci cerca pre Iisus și zicea între dânșii în besearică stând: „Ce vă pare voao, că nu va veni la sărbătoare?“

57. Și au fost dat și arhiereii și fariseii poruncă, ca, de va ști neștine unde iaste, vor porunci ca să-l prinză pre el.

CAP 12

Muiarea ce a uns pre Domnul cu mir. Întrarea în Ierusalim. Elinii doresc a vedea pre Iisus. Glasul den ceriu.

1. Deci Iisus, cu șase zile mai nainte de Paște, veni la Vithania, unde era Lazar, cel ce fusease mort, pre carele au învis den morți.

2. Făcură derept aceaea lui cină acolo, și Martha poslușiia, iară Lazar era unul den cei ce șădea împreună cu el.

3. Deci Maria, luând o litră de mir de nardu de credință, de mult preț, unse picioarele lui Iisus și ștearse cu părul ei picioarele lui, iară casa s’au împlut de mirosul mirului.

4. Deci zise unul dentru ucenicii lui, Iuda al lui Simon Iscariotul, cel ce era să-l vânză pre el:

5. „Pentru ce acest mir nu s’au vândut dirept 300 de dinari și să să fie dat săracilor?“

6. Și zise aceasta nu că pentru săraci îi era grije lui, ce căci fur era și punga avea, și ce să băga purta.

7. Deci zise Iisus: „Lasă-o pre ea, pentru în ziua îngropării meale au păzit pre el.

8. Pentru că pre săraci pururea-i aveți cu voi, iară pre mine nu pururea mă aveț“.

9. Deci conoscu gloată multă den jidovi că iaste acolo și veniră nu pentru Iisus numai, ce ca și pre Lazar să vază, pre carele au învis den morți.

10. Iară să sfătuiră arhiereii ca și pre Lazar să omoară.

11. Căci mulți pentru el să ducea, dentru jidovi, și credea în Iisus.

12. A doua zi, gloata cea multă ce au fost venit la sărbătoare auzind că vine Iisus în Ierusalim,

13. Luară stâlpări de finic și-i ieșiră în timpinarea lui și striga: „Osanna! Blagoslovit cela ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israil!“

14. Și aflând Iisus un asin, șăzu pre el după cum iaste scris:

15. „Nu te teme, fiică Sion! Iată, Împăratul tău vine șăzând pre mânzul asinii“.

16. Și aceastea nu le-au conoscut ucenicii lui mai nainte, ce, când să proslăvi Iisus, atuncea ș’au adus aminte că aceastea era asupra lui scrise, și aceastea au făcut lui.

17. Deci mărturisiia gloata care era cu el, când pre Lazar au strigat den mormânt și au sculat pre el den morți.

18. Pentru aceaea au și întimpinat pre el gloata, căci au auzit să fie făcut el acest semn.

19. Deci fariseii ziseră întru dânșii: „Vedeți că nu folosiți nemică! Iată, lumea după el să duse“.

20. Și era oarecarii elini den ceia ce să suia ca să să închine la sărbătoare.

21. Deci aceștea veniră la Filip, la cel de la Vithsaida a Galileii, și-l întreba pre el zicând: „Doamne, vom să vedem pre Iisus“.

22. Veni Filip și zise lui Andreiu, și iarăș Andreiu și Filip ziseră lui Iisus.

23. Iară Iisus au răspuns lor zicând: „Venit-au ceasul ca să să mărească Fiiul Omului.

24. Amin, amin zic voao: Grăunțul de grâu, căzând în pământ, de nu va muri, el sângur rămâne, iară de va muri, multă roadă aduce.

25. Cela ce iubeaște sufletul lui, piarde-va pre el; și cela ce uraște sufletul lui în lumea aceasta, întru viață veacinică păzi-va pre el.

26. De mie va sluji neștine, mie să urmeze, și unde sânt eu, acolo și sluga mea va fi. Și de va sluji neștine mie, cinsti-l-va pre el Părintele.

27. Acum sufletul mieu s’au turburat, și ce voiu zice? Părinte, mântuiaște-mă den ceasul acesta! Ce pentru aceaea am venit la ceasul acesta.

28. Părinte, măreaște numele tău!“ Deci veni glas den ceriu: „Și am mărit și iarăș voiu mări“.

29. Iară gloata aceaea ce sta și au auzit zicea că tunet să să fie făcut.

30. Alții zicea: „Înger lui au grăit“. Răspunse Iisus și zise: „Nu pentru mine acest glas s’au făcut, ce pentru voi.

31. Acum judecată iaste lumii aceștiia, acum biruitoriul lumii aceștiia scoate-să-va afară.

32. Iară eu, de mă voiu înălța de la pământ, pre toți voiu trage cătră mine“.

33. Și aceasta zicea însemnând cu ce moarte era să moară.

34. Răspunse lui gloata: „Noi am auzit den Leage că Hristos rămâne în veac, și cum tu zici că trebuie a să înălța Fiiul Omului? Cine iaste acesta Fiiul Omului?“

35. Zise lor derept aceaea Iisus: „Încă puținea vreame Lumina cu voi iaste. Îmblați până aveți Lumina, ca nu întunearec pre voi să vă apuce. Și cela ce umblă întru întunearec nu știe unde mearge.

36. Până aveți Lumina, creadeți în Lumină, ca fiii Luminei să fiți!“ Aceastea au grăit Iisus și, ducându-se, s’au ascuns de la ei.

37. Și atâtea seamne făcând el, fiind înaintea lor, nu credea întru el,

38. Ca cuvântul Isaiei prorocului să să plinească, care au zis: „Doamne, cine au crezut auzului nostru? Și brațul Domnului cui s’au descoperit?“

39. Pentru aceaea nu putea să crează, căci iarăș zise Isaia:

40. „Orbit-au ochii lor și împietri inima lor, ca să nu vază cu ochii și să priceapă cu inima, și să vor întoarce, și voiu vindeca pre ei“.

41. Aceastea zise Isaia, când văzu mărirea lui și grăi pentru el.

42. Însă dirept aceaea, și dentru boiari mulți au crezut întru el, ce pentru farisei nu mărturisiia, ca nu depărtați de adunare să să facă;

43. Pentru că îndrăgiră mărirea oamenilor mai mult decât mărirea lui Dumnezău.

44. Iară Iisus strigă și zise: „Cela ce creade în mine, nu creade în mine, ce în cela ce m’au trimis pre mine.

45. Și cela ce veade pre mine, veade pre cela ce au trimis pre mine.

46. Eu Lumină în lume am venit, ca tot cela ce va creade în mine întru întunearec să nu rămâie.

47. Și de va auzi neștine graiurile meale, și nu va creade, eu nu judec pre el, pentru că n’am venit ca să judec lumea, ce ca să mântuiesc lumea.

48. Cela ce leapădă pre mine și nu prinde graiurile meale, are pre cela ce judecă pre el: cuvântul carele am grăit, acela va judeca pre el în ziua cea de apoi.

49. Căci eu dentru mine n’am grăit, ce Părintele cela ce au trimis pre mine, Acela poruncă mi’au dat ce voiu zice și ce voiu grăi.

50. Și știu că porunca lui viață veacinică iaste. Deci ceale ce grăiesc eu, după cum mi’au zis mie Părintele, așa grăiesc“.

CAP 13

Spălarea. Iisus descopere ucenicilor pre vânzătorul. Porunca dragostei. Iisus vesteaște cădearea lui Simon Petr.

1. Iară mai nainte de sărbătoarea Paștilor, știind Iisus că i-au venit lui ceasul ca să să mute den lumea aceasta cătră Părintele, iubind pre ai săi, pre cei den lume, desăvârșit i-au iubit pre ei.

2. Și cină făcându-se, dracul întrând în inima Iudei al lui Simon Iscariotul ca să-l vânză pre el,

3. Știind Iisus că toate i-au dat lui Părintele în mână și cum de la Dumnezău au ieșit și cătră Dumnezău mearge,

4. Sculă-să de la cină și puse veșmintele și, luând ștergătoriul, să încinse pre sine.

5. Apoi puse apă în spălătoare și începu a spăla picioarele ucenicilor și a ștearge cu ștergătoriul cu carele era încins.

6. Veni dirept aceaea la Simon Petr. Și zise lui acela: „Doamne, tu speli picioarele?“

7. Răspunse Iisus și zise lui: „Ce fac eu, tu nu știi acum, ce vei cunoaște după aceasta“.

8. Zise lui Petr: „Nu vei spăla picioarele meale în veac!“ Răspunse lui Iisus: „De nu voiu spăla pre tine, n’ai parte cu mine“.

9. Zise lui Simon Petr: „Doamne, nu picioarele meale numai, ce și mâinile și capul“.

10. Zise lui Iisus: „Cel scăldat nu trebuie fără numai picioarele a le spăla, ce iaste curat tot. Și voi curați sânteți, iară nu toți“.

11. Pentru că știia pre cel ce vindea pre el, pentru aceaea zise: „Nu toți curați sânteț“.

12. Deci când spălă picioarele lor și-ș luo hainele lui, șăzând iarăș, zise lor: „Cunoașteț ce am făcut voao?

13. Voi strigați pre mine: ‘Învățătoriul și Domnul’, și bine ziceț, pentru că sânt.

14. Deci de eu am spălat voao picioarele, Domnul și Învățătoriul, și voi datori sânteț unul altuia a spăla picioarele;

15. Pentru că pildă am dat voao, ca, după cum eu am făcut voao, și voi să faceț.

16. Amin, amin zic voao: Nu iaste sluga mai mare decât domnul său, nice trimisul mai mare de cel ce l-au trimis pre el.

17. De știți aceastea, fericiț sânteț de le veț face aceastea.

18. Nu pentru voi toți zic, eu știu pre carii am ales. Ce ca să să plinească Scriptura: ‘Cela ce mănâncă cu mine pâine, au rădicat asupra mea călcâiul lui’.

19. De-acum zic voao, mai nainte decât a să face, ca, când să va face, să creadeț că eu sânt.

20. Amin, amin zic voao: Cela ce priimeaște, de voi trimite pre cineva, pre mine priimeaște; și cela ce pre mine priimeaște, priimeaște pre cel ce au trimis pre mine“.

21. Aceastea zicând Iisus, s’au turburat cu duhul și mărturisi și zise: „Amin, amin zic voao că unul dentru voi mă va vinde“.

22. Căuta dirept aceaea ucenicii unul spre altul, mirându-se pentru cine zice.

23. Și era șăzând unul den ucenicii lui la sânul lui Iisus, pre carele-l iubiia Iisus.

24. Îi făcu semnu dirept aceaea acestuia Simon Petru, să întreabe cine ar fi pentru carele zice.

25. Și căzând acela pre pieptul lui Iisus, zise lui: „Doamne, cine iaste?“

26. Răspunse Iisus: „Acela iaste căruia eu, întingând pâinea, îi voiu da!“ Și întingând pâinea, o deade Iudei al lui Simon Iscariotului.

27. Și după pâine atunce întră într’acela Satana. Deci zise lui Iisus: „Ce vei să faci, fă mai curând!“

28. Și aceasta nimenea n’au cunoscut den ceia ce șădea, spre ce au zis lui.

29. Pentru că unii socotiia, de vreame ce punga avea Iuda, că-i zicea lui Iisus: „Cumpără de carele ne trebuiescu la praznecu“, sau săracilor ca să dea ceva.

30. Deci luând pâinea, acela îndată au ieșit; și era noaptea, când au ieșit.

31. Zise Iisus: „Acum s’au slăvit Fiiul Omului, și Dumnezău s’au slăvit întru el.

32. De vreame ce Dumnezău s’au slăvit întru el, și Dumnezău va slăvi pre el întru dânsul și îndată va slăvi pre el.

33. Feților, încă puținel cu voi sânt. Cerca-veți pre mine și, după cum ziș jidovilor că ‘Unde mă duc eu, voi nu puteț să meargeț’, și voao zic acum.

34. Poruncă noao dau voao ca: Să iubiț unul pre altul. În ce chip am iubit pre voi, ca și voi să vă iubiț întru voi.

35. Întru aceasta vor cunoaște toți că ai miei ucenici sânteț, de veț avea dragoste întru voi“.

36. Zise lui Simon Petăr: „Doamne, unde mergi?“ Răspunse-i lui Iisus: „Unde merg, nu poți acum să vii după mine, iară mai apoi vei veni după mine“.

37. Zise lui Petăr: „Doamne, pentru ce nu pociu veni după tine acum? Sufletul mieu pentru tine voiu pune“.

38. Răspunse-i lui Iisus: „Sufletul tău pentru mine vei pune? Amin, amin zic ție: Nu va cânta cucoșul până nu te vei lepăda de mine de trei ori.

CAP 14

Cuvântarea lui Hristos cătră Apostoli înainte de patima sa. Întrebarea lui Filip. Despre Mângâitoriul. Pacea cea adevărată.

1. Nu să turbure inema voastră; creadeț în Dumnezău, și întru mine creadeț.

2. În casa Tătâne-Mieu sălașuri multe sânt. Iară de nu, aș fi zis voao. Mearge-voiu să gătescu loc voao.

3. Și de voiu mearge și voiu găti voao loc, iarăș voiu veni și voiu lua pre voi cătră mine, ca unde eu sânt, și voi să fiți.

4. Și unde eu merg, știț, și calea o știț“.

5. Zise lui Thoma: „Doamne, nu știm unde mergi; și cum putem calea să știm?“

6. Zise lui Iisus: „Eu sânt Calea și Adevărul și Viața. Nimenea nu vine cătră Părintele, fără numai pren mine.

7. De ați ști pre mine, și pre Părintele Mieu ați fi cunoscut; și de acum știț pre el și aț văzut pre el“.

8. Zise lui Filip: „Doamne, arată-ne noao pre Părintele și destulu-i noao“.

9. Zise-i lui Iisus: „Atâta vreame cu voi sânt și nu m’ai cunoscut, Filipe? Cela ce au văzut pre mine, au văzut pre Părintele. Și cum tu zici: ‘Arată-ne noao pre Părintele?’

10. Nu crezi că eu sânt întru Părintele și Părintele întru mine iaste? Graiurile carele eu voao grăiesc, de la mine nu grăiescu, iară Tatul, cela ce rămâne întru mine, Acela face lucrurile.

11. Creadeț în mine, că eu sânt întru Părintele și Părintele întru mine; iară de nu, pentru faptele acealea să creadeț în mine.

12. Amin, amin zic voao: Cela ce creade întru mine, lucrurile carele eu fac, și acela va face, și mai mari decât aceastea va face;

13. Că eu cătră Părintele Mieu merg. Și orice veți ceare întru numele mieu, aceasta voiu face, ca să să mărească Părintele întru Fiiul.

14. De veț ceare ceva întru numele mieu, eu voiu face.

15. De iubiț pre mine, poruncile meale păziț.

16. Și eu voiu ruga pre Părintele și alt Mângâitoriu va da voao, ca să rămâie cu voi în veac,

17. Duhul Adevărului, care lumea nu poate să-l ia, nici veade pre el, nici știe pre el; iară voi știț pre el, căci lângă voi rămâne și întru voi va fi!

18. Nu voiu lăsa pre voi săraci, veni-voiu cătră voi.

19. Încă puțin și lumea nu mă va mai vedea; iară voi vedea-mă-veț, căci eu viu sânt și voi veț fi vii.

20. Întru aceaea zi cunoaște-veț voi că eu – întru Părintele Mieu, și voi întru mine și eu întru voi.

21. Cela ce are poruncile meale și le păzeaște pre eale, acela iaste cela ce iubeaște pre mine; iară cela ce iubeaște pre mine, iubi-să-va de Părintele Mieu, și eu voiu iubi pre el și voiu arăta lui pre mine“.

22. Zise lui Iuda, nu Iscariotul: „Doamne, ce s’au făcut că noao vei să te arăți pre tine, și nu lumii?“

23. Răspunse Iisus și zise lui: „De mă iubeaște neștine, cuvântul mieu va păzi, și Tatăl Mieu va iubi pre el, și cătră el vom veni și lângă el lăcașu vom face.

24. Cela ce nu iubeaște pre mine, cuvintele meale nu păzeaște. Și cuvântul carele auziți nu iaste al mieu, ce al Părintelui celui ce m’au trimis.

25. Aceastea am grăit voao, lângă voi șăzând,

26. Iară Mângâitoriul, Duhul cel Sfânt, carele va trimite Părintele întru numele mieu, Acela pre voi va învăța toate și va aduce voao aminte toate carele am zis voao.

27. Pace las voao, pacea mea dau voao, nu după cum lumea dă eu dau voao; să nu se turbure inima voastră, nici să să spare.

28. Auzit-ați că eu am zis voao: ‘Mergu și viu cătră voi’. De m’ați iubi pre mine, v’ați bucura, căci am zis: ‘Mergu cătră Părintele, căci Părintele Mieu mai mare de mine iaste’.

29. Și acum am zis voao mai nainte decât a fi, ca, când va fi, să creadeți.

30. Nu voiu mai grăi multe cu voi, pentru că vine biruitoriul lumii, și întru mine nu are nimica;

31. Ce ca să știe lumea că iubescu pre Părintele și, precum mi’au poruncit Părintele, așa facu. Sculați-vă să meargem de aicea!

CAP 15

Viea cea adevărată. Lucrătorul și vița.

1. Eu sânt buciumul viței cel adevărat și Părintele Mieu lucrătoriul iaste.

2. Toată vița ce n’aduce roadă în mine, rădică-o pre ea; și toată carea aduce roadă, curățeaște-o pre ea, ca mai multă roadă să aducă.

3. Acum voi curați sânteți, pentru cuvântul carele am grăit voao.

4. Rămâneți întru mine și eu întru voi. În ce chip vița nu poate roadă să scoață dentru ea, de nu va rămânea în bucium, așa nici voi, de nu veți rămânea în mine.

5. Eu sânt buciumul, voi vițele. Cela ce rămâne întru mine și eu întru el, acesta aduce roadă multă, căci fără de mine nu puteți să faceți nimica.

6. De nu va rămânea neștine întru mine, s’au scos afară ca vița și să uscă, și le aduce pre eale și în foc le bagă și ardu.

7. De veți rămânea în mine și graiurile meale întru voi vor rămânea, orice veți vrea, veți ceare, și să va face voao.

8. Întru aceastea s’au mărit Părintele Mieu, ca roadă multă să scoateți și veți fi ai miei ucenici.

9. După cum au iubit pre mine Părintele, și eu am iubit pre voi; rămâneți în dragostea mea.

10. De veți păzi poruncile meale, rămânea-veți întru dragostea mea, în ce chip eu poruncile Tatâni-Mieu am păzit și rămâiu întru a lui dragoste.

11. Aceastea am grăit voao, ca bucuria mea întru voi să rămâie și bucuria voastră să va plini.

12. Aceasta iaste porunca mea ca: Să vă iubiți unul pre altul, după cum am iubit pre voi.

13. Mai mare decât aceasta dragoste nimeni nu are, ca neștine sufletul lui să puie, pentru priatenii lui.

14. Voi priatenii miei sânteți, de veți face câte eu poruncescu voao.

15. Nu vă mai zic voao slugi, căci sluga nu știe ce face domnul său, iară voao v’am zis priateni, că toate care am auzit de la Părintele Mieu, am arătat voao.

16. Nu voi m’ați ales pre mine, ce eu am ales pre voi și am pus pre voi, ca voi să meargeți și roadă să aduceți, și roada voastră va rămânea, că orice de veți ceare de la Părintele, întru numele mieu, va da voao.

17. Aceastea poruncescu voao ca: Să iubiți unul pre altul.

18. De lumea pre voi uraște, cunoașteți că pre mine mai nainte decât pre voi au urât.

19. De ați fi den lume, lumea ar iubi pre al său; iară căci den lume nu sânteți, ce eu am ales pre voi den lume, pentru aceaea uraște pre voi lumea.

20. Aduceți-vă aminte de cuvântul carele eu am zis voao: ‘Nu iaste sluga mai mare de domnul lui’. De m’au gonit pre mine, și pre voi vor goni; de cuvântul mieu au păzit, și al vostru vor păzi.

21. Ce aceastea toate vor face voao pentru numele mieu, căci nu știu pre cela ce m’au trimis pre mine.

22. De n’aș fi venit și n’aș fi grăit lor, păcat n’ar avea; iară acum pricină n’au pentru păcatul lor.

23. Cela ce pre mine uraște și pre Tatăl Mieu uraște.

24. De nu aș fi făcut lucrurile întru ei, carele nimenilea altul n’au făcut, păcat nu ar avea; iară acum și au văzut, și au urât și pre mine și pre Tatăl Mieu.

25. Ce ca să să plinească cuvântul cel scris în Leagea lor: ‘Căci mă urâră în zadar’.

26. Iară când va veni Mângâitoriul, carele eu voi trimite voao, de la Părintele, Duhul Adevărului, carele de la Părintele iase, Acela va mărturisi pentru mine.

27. Și voi mărturisiți, că de ’nceput cu mine sânteți.

CAP 16

Sfârșitul cuvântării lui Iisus.

1. Aceastea am grăit voao, ca să nu vă smintiți.

2. Depărtați de adunare or face pre voi; ce vine ceas ca tot cela ce va ucide pre voi, îi va părea că slujbă aduce lui Dumnezău.

3. Și aceastea vor face voao, căci n’au conoscut pre Părintele, nici pre mine.

4. Ce aceastea am grăit voao, ca, când va veni ceasul, să vă aduceți aminte de eale căci am zis voao. Și aceastea voao de ’nceput n’am zis, căci cu voi eram.

5. Iară acum mă duc cătră cela ce m’au trimis și nimeni dentru voi mă întreabă: ‘Unde te duci?’

6. Ce, căci aceastea am grăit voao, mâhnirea au împlut inima voastră.

7. Ce eu adevărul zic voao, de foloseaște voao ca eu să mă duc; că de nu mă voiu duce, Mângâitoriul nu va veni cătră voi, iară de mă voiu duce, trimite-l-voiu pre el cătră voi.

8. Și venind Acela, va mustra lumea pentru păcate și pentru direptate și pentru judecată.

9. Pentru păcate, căci nu cred întru mine;

10. Iară pentru direptate, căci cătră Tatăl Mieu mergu și nu veți mai vedea pre mine;

11. Iară pentru judecată, căci biruitoriul lumii aceștiia s’au judecat.

12. Încă multe am a zice voao, ce nu puteți a le purta acum.

13. Iară când va veni Acela, Duhul Adevărului, povățui-va pre voi întru tot adevărul, pentru că nu va grăi de la Dânsul, ce oricâte va auzi, va grăi, și ceale ce vin va vesti voao.

14. Acela mă va proslăvi, căci dentru al mieu va lua și va vesti voao.

15. Toate câte are Părintele ale meale sânt; pentru aceaea am zis că dentru al mieu ia și va vesti voao.

16. Puțin, și nu mă veți vedea; și iarăș puțin, și mă veți vedea, căci eu mă duc cătră Părintele“.

17. Ziseră derept aceaea den ucenicii lui între dânșii: „Ce iaste aceasta care zice noao: ‘Puțin și nu mă veți vedea, și iarăș puțin și mă veți vedea? Și că eu mergu cătră Părintele’?“

18. Deci zicea: „Aceasta ce iaste care zice ‘cel puțin?’ Nu știm ce zice“.

19. Cunoscu dirept aceaea Iisus că vrea pre el să-l întreabe și zise lor: „Pentru aceasta cercați între voi căci am zis: ‘Puțin, și nu mă veți vedea; și iarăș puțin, și mă veți vedea?’

20. Adevăr, adevăr zic voao că veți plânge și veți jăli voi, iară lumea să va bucura; iară voi vă veți mâhni, iară mâhnirea voastră spre bucurie să va face.

21. Muiarea, când naște, mâhnire are, căci au venit ceasul ei; iară când va naște copilul, nu-ș mai aduce aminte de chin, pentru bucurie, căci s’au născut om în lume.

22. Deci și voi mâhnire acum aveți, ce iarăș voiu vedea pre voi și să va bucura inima voastră, și bucuria voastră nimenea nu o va râdica de la voi.

23. Și într’aceaea zi pre mine nu mă veți întreba nimica. Adevăr, adevăr zic voao că, oricâte veți ceare de la Tatăl Mieu întru numele mieu, va da voao.

24. Până acum n’ați cerșut nimică întru numele mieu. Ceareți și veț lua, ca bucuria voastră să fie plinită.

25. Aceastea în pilde am grăit voao, ce va veni ceas când nu voiu mai grăi voao cu pilde, ce aiavea pentru Părintele voiu grăi voao.

26. Într’aceaea zi întru numele mieu ceare-veți; și nu zic voao că eu voiu ruga pre Tatăl pentru voi,

27. Pentru că Acesta Părintele iubeaște pre voi, căci voi pre mine ați iubit și ați crezut că eu de la Dumnezău am ieșit.

28. Ieșit-am de la Părintele și am venit în lume; iarăș las lumea și mergu cătră Părintele“.

29. Ziseră lui ucenicii lui: „Iată, acum aiavea grăiești, și nici o pildă zici.

30. Acum știm că știi toate și nu-ți trebuie ca să te întreabe cineva. Întru aceasta creadem că de la Dumnăzău ai ieșit“.

31. Răspunse lor Iisus: „Acum creadeți?

32. Iată vine ceas, și acum au venit, ca să vă răsipiți fieștecarele la ale sale, și pre mine sângur să mă lăsați. Și nu sânt sângur, căci Tatăl Mieu cu mine iaste.

33. Aceastea am grăit voao, ca întru mine pace să aveți. În lume necaz aveți, ce îndrăzniți; eu am biruit lumea“.

CAP 17

Rugăciunea cătră Tatăl pentru ucenici.

1. Aceastea au grăit Iisus și au rădicat ochii lui la ceriu și zise: „Părinte, sosit-au ceasul! Măreaște pre Fiiul tău, ca și Fiiul tău să te mărească pre tine.

2. După cum ai dat lui biruință a tot trupul ca, tot care ai dat lui, să dea lor viață veacinică.

3. Și aceasta iaste viața cea veacinică: Ca să cunoască pre tine, pre cel sângur adevărat Dumnezău, și pre carele ai trimis, Iisus Hristos.

4. Eu te-am slăvit pre pământ; lucrul am săvârșit, carele ai dat mie ca să fac.

5. Și acum, măreaște-mă tu, Părinte, lângă tine, eu mărirea carea am avut lângă tine mai nainte decât a fi lumea.

6. Arătat-am numele tău la oameni, pre carii ai dat mie den lume.

7. Ai tăi era, și mie ai dat pre ei, și cuvântul tău au păzit. Acum au cunoscut că toate câte ai dat mie de la tine sânt;

8. Căci graiurile care ai dat mie, am dat lor; și ei au luat și au cunoscut cu adevărat că de la tine am ieșit și au crezut că tu m’ai trimis.

9. Eu pentru ei mă rog; nu pentru lume mă rog, ce pentru carii ai dat mie, căci ai tăi sânt.

10. Și ale meale toate ale tale sânt, și ale tale ale meale; și m’am mărit întru eale.

11. Și nu mai sânt în lume, și aceștea în lume sânt; și eu cătră tine viu, Părinte Sfinte, păzeaște pre ei întru numele tău, pre carii ai dat mie, ca să fie una ca și noi.

12. Când eram cu ei în lume, eu păziam pre ei întru numele tău; pre carii ai dat mie, am păzit și nimenea dentru ei n’au pierit, fără numai fiiul pierzării, ca să să plinească Scriptura.

13. Iară acum cătră tine viu și aceastea grăiescu în lume, ca să aibă bucuria mea plinită întru ei.

14. Eu am dat lor cuvântul tău, și lumea au urât pre ei, căci nu sânt den lume, precum nu sânt eu den lume.

15. Nu mă rog ca să-i iai pre dânșii den lume, ce ca să ferești pre ei de cel rău.

16. Den lume nu sânt, precum eu den lume nu sânt.

17. Sfințeaște pre ei cu adevărul tău; cuvântul tău adevăr iaste.

18. Precum m’ai trimis pre mine în lume, și eu am trimis pre ei în lume.

19. Și pentru ei eu sfințescu pre mine, ca și ei să fie sfințiți cu adevăr.

20. Și nu numai pentru aceștea mă rog, ce și pentru ceia ce cred pren cuvântul lor în mine,

21. Ca toți una să fie, după cum tu, Părinte, întru mine și eu întru tine, ca și ei întru noi una să fie, ca lumea să crează că tu m’ai trimis.

22. Și eu mărirea carea ai dat mie am dat lor, ca să fie una, după cum noi una sântem:

23. Eu întru ei și tu întru mine, ca să fie desăvârșit întru una și ca să cunoască lumea că tu m’ai trimis și ai iubit pre ei, precum pre mine ai iubit.

24. Părinte, pre carii ai dat mie, voiu ca, unde voiu fi eu, și aceia să fie cu mine, ca să vază mărirea mea care ai dat mie, căci m’ai iubit pre mine mai nainte de izvodirea lumii.

25. Părinte direapte, și lumea pre tine n’au cunoscut, iară eu te-am cunoscut, și aceștea au cunoscut că tu m’ai trimis.

26. Și am arătat lor numele tău și voiu arăta, ca dragostea cu carea ai îndrăgit pre mine întru ei să fie, și eu întru dânșii“.

CAP 18

Prinderea lui Iisus și ducerea lui la Ana și Caiafa. Lepădarea lui Simon Petr. Iisus înaintea lui Pilat. Varavva.

1. Aceastea zicând, Iisus ieși împreună cu ucenicii lui decinde de pârâul Chedrilor, unde era grădină la carea au întrat el și ucenicii lui.

2. Și știia și Iuda, cela ce-l vindea pre el, locul, căci de multe ori s’au adunat Iisus acolo cu ucenicii lui.

3. Deci Iuda, luând pâlcul și, de la arhierei și farisei, slugi, veni acolo cu fălinare și făclii și arme.

4. Iisus dirept aceaea, știind toate ceale ce vin asupra lui, ieșind zise lor: „Pre cine căutați?“

5. Răspunseră lui: „Pre Iisus Nazarineanul!“ Zise lor Iisus: „Eu sânt“. Și sta și Iuda, cela ce-l vindea pre el, cu ei.

6. Deci deaca zise lor că „Eu sânt“, să duseră înapoi și căzură jos.

7. Deci iarăș întrebă pre ei: „Pre cine cercați?“ Și ei ziseră: „Pre Iisus Nazarineanul“.

8. Răspunse Iisus: „Zis-am voao că eu sânt, deci, de mă cercați pre mine, lăsați pre aceștea să să ducă,

9. Ca să să plinească cuvântul carele au zis că ‘Pre carii ai dat mie, n’am pierdut dentru ei pre nici unul’“.

10. Deci Simon Petăr, având sabie, o zmulse pre ea și lovi pre sluga arhiereului și-i tăie lui ureachea cea direaptă; și era numele slugii Malhos.

11. Zise dirept aceaea Iisus lui Petăr: „Pune sabia ta în teacă. Păharul care au dat mie Părintele nu-l voiu bea pre el?“

12. Deci pâlcul și cel preste mie și slugile jidovilor prinseră pre Iisus și-l legară pre el.

13. Și duseră pre el cătră Anna dentâiu, pentru că era socru lui Caiafa, carele era arhiereu anului aceluia.

14. Și era Caiafa cela ce sfătuise pre jidovi că de folos iaste un om să piară pentru nărod.

15. Și mergea după Iisus Simon Petr și celalalt ucenic, iară ucenicul acela era cunoscut arhiereului și întră împreună cu Iisus în curtea arhiereului;

16. Iară Petr sta lângă ușă afară. Deci ieși ucenicul celalalt, carele era cunoscut arhiereului, și zise portăriții și băgă înlăuntru pre Petr.

17. Zise dirept aceaea slujnica portărița lui Petr: „Să nu cândai și tu ești dentru ucenicii omului acestuia?“ Zise acela: „Nu sânt“.

18. Și sta robii și slugile carei făcuse jăratec, căci răceală era, și să încălziia; și era cu ei Petr stând și încălzindu-se.

19. Deci arhiereul întrebă pre Iisus pentru ucenicii lui și pentru învățătura lui.

20. Răspunse lui Iisus: „Eu aiave am grăit lumii. Eu pururea am învățat în adunare și în besearecă, unde pururea jidovii să adună, și într’ascuns n’am grăit nemică.

21. Ce mă întrebi? Întreabă pre ceia ce au auzit, ce am grăit lor! Iată, aceștea știu ceale ce am zis eu“.

22. Aceastea el zicând, unul dentru slugi, stând aproape, deade palmă lui Iisus, zicând: „Așa răspunzi arhiereului?“

23. Răspunse lui Iisus: „De am grăit rău, mărturiseaște pentru rău, iară de am grăit bine, ce mă bați?“

24. Trimise-l pre el Anna legat cătră Caiafa arhiereul.

25. Și era Simon Petr stând și încălzindu-se. Deci ziseră lui: „Au și tu dentru ucenicii lui ești?“ Lepădatu-s’au acela și zise: „Nu sânt!“

26. Zise unul dentru robii arhiereului, rudenie fiind celuia ce au tăiat Petr ureachea: „Au nu eu te-am văzut în grădină cu el?“

27. Deci iarăș s’au lepădat Petr și îndată cocoșul au cântat.

28. Deci aduseră pre Iisus de la Caiafa la divan; și era dimineața și ei n’au întrat la divan, ca să nu să pângărească, ce să mănânce Paștile.

29. Ieși dirept aceaea Pilat cătră ei și zise: „Ce pâră aduceț asupra Omului Acestuia?“

30. Răspunseră și ziseră lui: „De nu ar fi Acesta făcătoriu de reale, nu l-am da ție pre el“.

31. Zise lor dirept aceaea Pilat: „Luați-l pre el voi și, după leagea voastră, judecați-l pre el“. Deci ziseră lui jidovii: „Noao nu e slobod să ucidem pre nimenea“.

32. Ca cuvântul lui Iisus să să plinească, carele au zis, însemnând cu ce moarte era să moară.

33. Deci întră în divan iarăș Pilat și strigă pre Iisus și zise lui: „Tu ești împăratul jidovilor?“

34. Răspunse lui Iisus: „De la tine tu aceasta zici, au alții au zis ție pentru mine?“

35. Răspunse Pilat: „Au eu jidov sânt? Limba ta și arhiereii te-au dat mie, ce ai făcut?“

36. Răspunse Iisus: „Împărăția mea nu iaste den lumea aceasta. De ar fi den lumea aceasta împărăția mea, slugile meale s’ar trudi ca să nu mă dau jidovilor. Iară acum împărăția mea nu iaste de aici“.

37. Zise lui dirept aceaea Pilat: „Dară împărat ești tu?“ Răspunse Iisus: „Tu zici că împărat sânt eu. Eu spre aceasta m’am făcut și spre aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărului. Tot cela ce iaste den adevăr îm ascultă glasul mieu“. Zise-i lui Pilat: „Ce iaste adevărul?“

38. Și aceasta zicând, iarăș ieși cătră jidovi și zise lor: „Eu nice o vină nu aflu întru el;

39. Ce iaste obiceiu voao ca pre unul voao să sloboz la Paști. Deci voia vă iaste să sloboz pre împăratul jidovilor?“

40. Strigară dirept aceaea iarăș toți zicând: „Nu pre Acesta, ce pre Varavva“. Și era Varavva tâlhariu.

CAP 19

Patimile Domnului. Muma lui lângă Cruce. Iosif ceare de la Pilat trupul. Îngroparea.

1. Atuncea dară luo Pilat pre Iisus și-l bătu.

2. Și slujitorii, împletind cunună den spini, au pus preste capul lui și cu haină mohorâtă l-au îmbrăcat pre el.

3. Și zicea: „Bucură-te, împăratul jidovilor!“ Și-i da lui palme.

4. Ieși dirept aceaea iarăș afară Pilat și zise lor: „Iată, scoț voao pre el afară, ca să cunoașteț că întru el nice o vină nu aflu“.

5. Ieși dirept aceaea Iisus afară, purtând cununa cea de spini și haina cea mohorâtă, și zise lor: „Iată Omul!“

6. Deci deaca văzură pre el arhiereii și slugile, strigară zicând: „Răstigneaște-l! Răstigneaște-l!“ Zise lor Pilat: „Luați-l pre el voi și-l răstigniți, pentru că eu nu aflu întru el vină“.

7. Răspunseră lui jidovii: „Noi leage avem și, după leagea noastră, datoriu iaste să moară, căci pre el Fiiu lui Dumnezău s’au făcut“.

8. Deci deaca auzi Pilat acesta cuvânt, mai mult s’au spământat.

9. Și întră în divan iarăș și zise lui Iisus: „De unde ești tu?“ Iară Iisus răspuns n’au dat lui.

10. Zise dirept aceaea Pilat lui: „Mie nu grăiești? Nu știi că puteare am să te răstignescu pre tine și puteare am să te slobozescu?“

11. Răspunse Iisus: „N’ai avea nici o puteare asupra mea, de nu ar fi fost dată ție de sus. Pentru aceaea cela ce m’au vândut ție mai mare păcat are“.

12. Dentru aceasta cerca Pilat să-l sloboază pre el, iară jidovii striga zicând: „De vei slobozi pre Acesta, nu ești priaten Chesarului. Tot cela ce face pre sine împărat stă împotriva lui Chesariu“.

13. Deci Pilat, auzind acest cuvânt, scoase afară pre Iisus și șăzând pre scaun, în locul ce să cheamă „Așternut cu piatră“, iară jidoveaște Gavatha.

14. Și era Vinerea Paștilor, și ca la al șaselea ceas, și zise jidovilor: „Vezi Împăratul vostru!“

15. Iară ei strigară: „Rădică-l! Rădică-l! Răstigneaște-l pre el“. Zise lor Pilat: „Pre Împăratul vostru să-l răstignescu?“ Răspunseră arhiereii: „Nu avem împărat fără numai pre Chesariu“.

16. Deci atuncea deade pre el lor, ca să se răstignească. Și luară pre Iisus și-l duseră.

17. Și purtând crucea lui, ieși la locul ce să cheamă al Căpățânilor, care să cheamă jidoveaște Golgotha,

18. Unde pre el l-au răstignit, și împreună cu el pre alți doi, dencoace și dencolea, și în mijloc pre Iisus.

19. Și scrise și titlul Pilat și puse pre cruce. Și era scris: „Iisus Nazarineanul, Împăratul Jidovilor“.

20. Deci acest titlu mulți l-au citit dentru jidovi, căci aproape era de cetate locul unde s’au răstignit Iisus. Și era scris jidoveaște, elineaște, râmleneaște.

21. Deci zicea lui Pilat arhiereii jidovilor: „Nu scrie: ‘Împăratul jidovilor’, ce cum că Acela au zis: ‘Împărat sânt jidovilor’“.

22. Răspunse Pilat: „Ce am scris, am scris“.

23. Deci slujitorii, când au răstignit pre Iisus, luară hainele lui (și făcură patru părți, la fieștecare slujitoriu parte) și veșmântu. Și era veșmântul necusut, de sus țesut preste tot.

24. Deci ziseră întru ei: „Să nu-l spintecăm pre el, ce să aruncăm sorți pentru el, al cui va fi!“; ca Scriptura să se plinească, ceaea ce zice: „Împărțiră hainele meale lor, și pre îmbrăcămintea mea puseră sorți“. Deci slujitorii aceastea au făcut.

25. Și sta lângă crucea lui Iisus maica lui și sora maicei lui, Maria a Cleopei, și Maria Magdalina.

26. Deci Iisus, văzând pre maică și pre ucenic stând, pre carele iubiia, zise maicii lui: „Muiare, iată Fiiul tău!“

27. Și după aceaea zise ucenicului: „Iată maica ta!“ Și den ceasul acela au luat pre ea ucenicul acela la ale sale.

28. După aceaea, știind Iisus că toate acum s’au săvârșit, ca să să plinească Scriptura, zise: „Seate mi-e!“

29. Deci vas zăcea, de oțet plin, și ei, umplând bureate de oțet și cu isop puind împrejur, apropiară la gura lui.

30. Deci când luo oțetul, Iisus zise: „Săvârșitu-s’au“. Și plecând capul, au dat duhul.

31. Deci jidovii, ca să nu rămâie pre cruce trupurile sâmbăta, de vreame ce vineri era, pentru că era mare ziua sâmbetei aceiia, întrebară pre Pilat ca să să zdrobească lor fluierile și să-i rădice.

32. Deci veniră slujitorii și celui dentâiu îi zdrobiră fluierile și celuialalt ce s’au răstignit împreună cu el.

33. Iară la Iisus venind, deaca văzură pre el mort fiind, n’au zdrobit lui fluierile.

34. Ce unul den slujitori cu fuștele coasta lui împunse și îndată ieși sânge și apă.

35. Și cela ce au văzut au mărturisit, și adevărată iaste mărturia lui; și acela știe că adevărat zice, ca voi să creadeți.

36. Pentru că s’au făcut aceastea, ca Scriptura să să plinească: „Os nu să va zdrobi de la el“.

37. Și iarăș altă Scriptură zice: „Vedea-vor la carele au împuns“.

38. Iară după aceasta întrebă pre Pilat Iosif cel de la Arimathea, fiind ucenic lui Iisus, iară ascuns pentru frica jidovilor, ca să rădice trupul lui Iisus. Și au poruncit Pilat; deci veni și rădică trupul lui Iisus.

39. Și veni și Nicodim, cela ce au venit cătră Iisus noaptea dentâiu, aducând amestecături de zmirnă și aloi, ca vro 100 de litre.

40. Deci luară trupul lui Iisus și legară pre el cu cearșafuri împreună cu unsorile, după cum iaste obiceaiul jidovilor a îngropa.

41. Și era în locul unde s’au răstignit grădină, și în grădină mormânt nou, întru carele nimenilea niciodinioară s’au pus.

42. Deci acolo, pentru vinerea jidovilor, căci aproape era mormântul, au pus pre Iisus.

CAP 20

Învierea lui Hristos. Maria Magdalina la mormânt. Arătarea lui Hristos Apostolilor. Thoma să încredințează.

1. Iară într’una de sâmbete, Maria Magdalina veni dimeneața, întunearec încă fiind, la mormânt, și văzu piatra râdicată de la mormânt.

2. Alergă dirept aceaea și veni cătră Simon Petăr și cătră celalalt ucenic, carele iubiia Iisus, și zise lor: „Au râdicat pre Domnul den groapă și nu știm unde l-au pus pre el“.

3. Deci ieși Petăr și celalalt ucenic și veniia cătră mormânt.

4. Și alerga amândoi împreună, și celalalt ucenic alergă înainte, mai curând decât Petăr, și veni mai întâiu la mormânt.

5. Și plecându-se, văzu zăcând cearșafurile, însă nu întră.

6. Deci veni Simon Petăr, urmând lui, și întră în mormânt și văzu cearșafurile zăcând.

7. Și măhrama care era preste capul lui nu cu cearșafurile zăcând, ce osebi, învăluită, într’un loc.

8. Deci atuncea întră și celalalt ucenic, cela ce au venit întâiu în mormânt, și văzu și crezu.

9. Pentru că încă nu știa Scriptura, că trebuie el den morți să să învie.

10. Deci să duseră iarăș cătră dânșii ucenicii.

11. Iară Maria sta cătră mormânt, plângând afară, și plângând să plecă în mormânt.

12. Și văzu doi îngeri întru veșminte albe șăzând: unul cătră cap, altul cătră picioare, unde zăcea trupul lui Iisus.

13. Și ziseră aceia ei: „Muiare, ce plângi?“ Zise lor: „Căci au râdicat pre Domnul mieu și nu știu unde l-au pus pre el“.

14. Și aceastea zicând, să întoarse îndărăt și văzu pre Iisus stând, și nu știia că Iisus iaste.

15. Zise ei Iisus: „Muiare, ce plângi? Pre cine cauți?“ Aceaea, părându-i-să că grădinariul iaste, zise lui: „Doamne, de ai râdicat tu pre el, spune-m unde l-ai pus, și eu pre dânsul să-l râdic“.

16. Zise ei Iisus: „Mario!“ Întorcându-se, aceaea zise lui: „Ravvuni!“, care să zice „Învățătoriule“.

17. Zise ei Iisus: „Nu te atinge de mine, pentru că încă nu m’am suit cătră Părintele Mieu, ce pasă cătră frații miei și zi lor: Suiu-mă cătră Părintele Mieu și Părintele vostru și Dumnezăul mieu și Dumnezăul vostru“.

18. Veni Maria Magdalina vestind ucenicilor că au văzut pre Domnul și aceastea au zis ei.

19. Deci fiind sară întru ziua aceaea, într’una a sâmbetelor, și ușăle fiind închise unde era ucenicii adunați, pentru frica jidovilor, veni Iisus și stătu în mijloc și zise lor: „Pace voao!“

20. Și aceasta zicând, arătat-au lor mânile și coasta lui. Bucurară-se derept aceaea ucenicii văzând pre Domnul.

21. Deci iarăș zise lor Iisus: „Pace voao! Cum au trimis pre mine Părintele, și eu trimițu pre voi“.

22. Și aceasta zicând, au suflat și zise lor: „Luați Duh Sfânt:

23. Cărora veți lăsa păcatele, lăsa-se-vor lor; ori cărora veți opri, oprite sânt“.

24. Iară Thoma, unul den 12, cela ce să cheamă Geamăn, nu era cu ei când au venit Iisus.

25. Deci zicea lui ceialalți ucenici: „Văzut-am pre Domnul!“ Iară el zise lor: „De nu voiu vedea întru mânile lui semnul cuilor și să puiu deagetul mieu în semnul cuilor și să puiu mâna mea în coasta lui, nu voiu creade“.

26. Și după 8 zile iară era înlăuntru ucenicii lui, și Thoma cu ei. Veni Iisus, ușăle fiind închise, și stătu în mijloc și zise: „Pace voao!“

27. Apoi zise Thomei: „Adu deagetul tău aicea și vezi mânile meale; și adu mâna ta și pune la coasta mea; și nu te face necredincios, ce credincios“.

28. Și răspunse Thoma și zise lui: „Domnul mieu și Dumnăzăul mieu!“

29. Zise lui Iisus: „Căci ai văzut pre mine, Thomo, ai crezut. Fericiți ceia ce n’au văzut și au crezut“.

30. Deci multe și alte seamne au făcut Iisus înaintea ucenicilor lui, carele nu sânt scrise în cartea aceasta.

31. Iară aceastea s’au scris ca să creadeți că Iisus iaste Hristos, Fiiul lui Dumnezău, și ca, crezând, viață să aveți întru numele lui.

CAP 21

Arătarea lui Hristos Apostolilor în Galileea. Îi zice lui Simon Petr: „Paște oile meale“.

1. După aceasta s’au arătat iarăș pre sine Iisus ucenicilor, la marea Tiveriada, și să arătă așa:

2. Era împreună Simon Petr și Thoma ce să cheamă Geamăn și Nathanail cel de la Cana Galileiului și cei ai Zevedeului și alții dentru ucenicii lui, doi.

3. Zise lor Simon Petr: „Duce-mă-voiu să vânez“. Ziseră lui: „Veni-vom și noi împreună cu tine!“ Ieșiră și să suiră în vas îndată, și întru aceaea noapte n’au prins nemică.

4. Și demeneața făcându-se, stătu Iisus la țărmure, însă nu știia ucenicii că Iisus iaste.

5. Zise dirept aceaea lor Iisus: „Copii, nu ceva de mâncat aveți?“ Răspunseră lui: „Nu“.

6. Și el zise lor: „Puneț de-a direapta parte a vasului mreajea și veț afla“. Deci puseră și nu mai putea să-l tragă de mulțimea peștilor.

7. Deci zise ucenicul acela, pre carele iubiia Iisus, lui Petr: „Domnul iaste!“ Deci Simon Petr, auzind că Domnul iaste, cu haina-ș să încinsă, căci era gol, și să aruncă pre dânsul în mare.

8. Iară ceialalți ucenici cu vășciorul au venit, căci nu era departe de la pământ, ce ca vro 200 de coți, trăgând nevodul peștilor.

9. Deci deaca ieșiră la pământ, văzură jăratec jos și peaște deasupra și pâine.

10. Zise lor Iisus: „Aduceț den peștii carii aț prins acum!“

11. Să sui Simon Petr și trase nevodul pre pământ plin de pești mari, 153, și, atâțea fiind, nu s’au rupt nevodul.

12. Zise lor Iisus: „Veniț de prânziți“. Și nimenea nu cuteza den ucenici să cearce pre el: „Tu cine ești?“, știind că Domnul iaste.

13. Veni dirept aceaea Iisus și luo pâinea și deade lor, și peaștele așijderea.

14. Aceasta dară a treia oară s’au arătat Iisus ucenicilor lui, sculându-se den morți.

15. Deci deaca prânziră, zise lui Simon Petr Iisus: „Simon Iona, iubești-mă mai mult decât aceștea?“ Zise lui: „Așa, Doamne, tu știi că te iubesc!“ Zise lui: „Paște mieii miei“.

16. Zise lui iarăș, al doilea: „Simon Iona, iubești-mă?“ Zise lui: „Așa, Doamne, tu știi că te iubesc!“ Zise lui: „Paște oile meale“.

17. Zise lui a treia oară: „Simon Iona, iubești-mă?“ Mâhnitu-s’au pentru căci au zis lui a treia oară „Iubești-mă?“, și zise lui: „Doamne, tu toate știi. Tu știi că te iubesc“. Zise lui Iisus: „Paște oile meale.

18. Amin, amin zic ție: Când erai mai tânăr, încingeai pre tine și umblai unde vreai; iară când vei îmbătrâni, întinde-vei mâinile tale și altul te va încinge și te va aduce unde nu vei“.

19. Și aceasta au zis, arătând cu ce moarte va slăvi pre Dumnezău. Și aceasta zicând, zise lui: „Vino după mine!“

20. Și întorcându-se Petăr, văzu pre ucenicul carele iubiia Iisus, urmând, carele au și căzut la cină pre pieptul lui și-i zise: „Doamne, cine iaste cela ce vinde pre tine?“

21. Pre acesta văzând Petr, zicea lui Iisus: „Doamne, dară acesta ce?“

22. Zise lui Iisus: „De voiu vrea pre el să rămâie până voiu veni, ce e cătră tine? Tu vino după mine“.

23. Deci ieși cuvântul acesta la frați că ucenicul acela nu moare. Și nu zise lui Iisus că nu va muri, ce: „De voiu vrea să rămâie el până voiu veni, ce-ț e ție?“

24. Acesta iaste ucenicul cela ce mărturiseaște pentru aceastea și au scris aceastea, și știm că adevărată iaste mărturiseala lui.

25. Și sânt și altele multe care au făcut Iisus, carele de să vor scrie câte una, nici în lumea aceasta gândesc a încăpea ceale ce s’ar scrie cărți. Amin.

▲ Începutul paginii.