Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/Iacov

Evrei DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ NOAUĂ
A LUI IACOV
CARTE TRIMISĂ PRESTE TOT
1 Petru
Capitolul: 1 2 3 4 5


CAP 1[modifică]

Folosul ispitelor. A ceare de la Dumnezău înțelepciune cu credință. Ispitele spre reale nu sânt de la Dumnezău. Sfaturi împotriva mâniei. Învățături despre adevărata slujire de Dumnezău.


1. Iacov, al lui Dumnezău și Domnului Iisus Hristos rob, celor 12 fealiuri celor ce-s în rășchirare, să să bucure!

2. Toată bucuria socotiț, frații miei, când la multe fealiuri de dodeiale veț cădea,

3. Știind că ispita credinței voastre lucrează îngăduială.

4. Iară îngăduiala lucru deplin să aibă, ca să fiț deplini și întregi, întru nici una lipsindu-vă.

5. Iară de să lipseaște cineva dentru voi de înțelepciune, ceară de la Dumnezău, cel ce dă tuturor destul și nu înfruntează; și să va da lui.

6. Și ceară cu credință, nemică îndoindu-se, pentru că cela ce să îndoiaște asamănă-să cu valul mării, ce să poartă de vânt și să aruncă.

7. Pentru că nu gândească omul acela că va lua ceva de la Domnul.

8. Bărbatul îndoit la suflet neașăzat e întru toate căile lui.

9. Iară laude-se fratele cel smerit întru înălțimea lui,

10. Iară cel bogat, întru smerenia lui, căci ca o floare a ierbii să va petreace.

11. Pentru că au răsărit soarele împreună cu zăduful și au uscat iarba și floarea lui au căzut și bunăcuviința obrazului lui au pierit; așa și cel bogat întru călătoriile lui se va veșteji.

12. Fericit bărbatul carele rabdă dodeială, căci lămurit făcându-se, lua-va cununa vieții, carea au făgăduit Domnul celora ce iubesc pre el.

13. Nimeni, dodeindu-să, să zică că „de la Dumnezău mă dodeiesc“; pentru că Dumnezău neispititoriu iaste de reale și pre nimenea el nu ispiteaște.

14. Iară fieștecarele să ispiteaște de a sa pohtă trăgându-să și înșălându-se.

15. Apoi, pohta zămislind, naște păcat; iară păcatul săvârșindu-să, naște moarte.

16. Nu rătăcireț, frații miei iubiț.

17. Toată darea bună și tot darul deplin de sus iaste pogorându-să, de la Părintele luminelor, lângă carele nu iaste primenire, au umbrare de schimbare.

18. Vrând, ne-au născut pre noi, cu cuvântul adevărului, ca să fim noi o începătură oarecarea a zidirilor lui.

19. Deci, frații miei iubiț, fie tot omul ager a auzi și târziu a grăi, zăbavnic spre mânie.

20. Pentru că urgia bărbatului direptatea lui Dumnezău nu lucrează.

21. Pentru aceaea, lepădând toată pângăriciunea și prisosirea de răutate, cu linește priimiț pre cel denlăuntru răsădit cuvânt, pre cela ce poate să mântuiască sufletele voastre.

22. Și vă faceț făcători cuvântului, și nu numai ascultători, prelăstindu-vă pre voi.

23. Că oricine iaste ascultătoriu cuvântului, și nu făcătoriu, acesta să asamănă cu bărbatul ce socoteaște obrazul nașterii lui într’o oglindă;

24. Pentru că socoti pre el și să duse și îndată uită în ce fealiu era.

25. Iară cela ce să va pleca la leagea cea deplină a volniciei și rămâne, acesta, neascultătoriu uitării făcându-se, ce făcătoriu de lucru, acesta fericit întru facerea lui va fi.

26. Oricine întru voi i să va părea că e prea credincios, neînfrânând limba lui, ce înșelând inima lui, acestuia în deșărt e credința.

27. Credința curată și nepângărită lângă Dumnezău și Părintele aceasta iaste: a socoti pre săraci și pre văduve întru necazul lor; nespurcat pre el a să păzi de lume.

CAP 2[modifică]

Îndemnări a să feri de aleagerea feațelor; a nu treace cu vedearea nici o poruncă din leage; a face milostenie. Credința să fie unită cu faptele.


1. Frații miei, nu întru fățării aveți credința Domnului nostru Iisus Hristos al slăvii.

2. Pentru că, de va întra întru adunarea voastră bărbat cu ineale de aur, cu haină luminoasă, și va întra și sărac cu proaste haine

3. Și veți căuta pre cela ce poartă haina cea luminoasă și veți zice lui: „Tu șăzi aicea bine!“, și săracului veți zice: „Tu stăi acolo!“, au „Șăzi aicea supt razimul picioarelor meale!“,

4. Și n’ați chibzuit întru voi și v’ați făcut judecători de gânduri reale?

5. Auziți, fraților miei iubiți, au nu Dumnezău au ales pre săracii lumii aceștiia bogați în credință și moștenitori împărăției carea o au făgăduit celora ce iubesc pre el?

6. Iară voi ați necinstit pre sărac! Au nu bogații asupresc pre voi și ei trag pre voi la judecăți?

7. Au nu ei hulesc numele cel bun, cel ce s’au chemat spre voi?

8. Iară de faceți leage împărătească după Scriptură: „Să iubești pre aproapele tău ca pre tine“, bine faceți.

9. Iară de faceți fățărie, păcat faceți, mustrându-vă de leage ca niște călcători de leage.

10. Că cine va păzi toată leagea și va greși întru una, făcutu-s’au tuturor vinovat.

11. Pentru că cela ce au zis: „Nu preacurvi“ zise și: „Nu omorî“. Și de nu vei preacurvi, iară vei omorî, făcutu-te-ai călcătoriu de leage.

12. Așa grăiți și așa faceți, ca pren leagea volniciei vrând să vă judecați:

13. Pentru că judecata e fără de milă la cela ce n’au făcut milă; și să prea laudă mila asupra judecății.

14. Ce folos e, frații miei, de va zice neștine că are credință, iară fapte nu are? Au poate credința să-l mântuiască pre el?

15. Iară de va fi fratele sau sora goli și lipsiți de cea de toate zilele hrană

16. Și de va zice oarecarele dentru voi lor: „Păsați cu pace, încălziți-vă și vă săturați“ și nu veți da lor ceale ce li-e de treaba trupului, ce folos e?

17. Așa și credința: de nu va avea fapte, moartă iaste la sineș.

18. Ce va zice cinevaș: „Tu credință ai, și eu fapte am; arată-m credința ta dentru faptele tale și eu voiu arăta ție den faptele meale credința mea“.

19. Tu crezi că Dumnezău unul iaste? Bine faci; și dracii cred și să cutremură.

20. Iară vei să știi, o, omule deșarte, că credința fără de fapte moartă iaste?

21. Avraam, părintele nostru, au nu den fapte s’au îndereptat, aducând pre Isaac, fiiul lui, la jârtăvnic?

22. Vezi că credința împreună-ajutoriia lucrurilor lui și den lucruri credința s’au plinit?

23. Și să săvârși Scriptura, carea zicea: „Și crezu Avraam lui Dumnezău și să socoti lui întru direptate“ și „priaten lui Dumnezău“ se-au chemat.

24. Vedeți dirept aceaea că din fapte să îndireptează omul, și nu den credință numai?

25. Așijderea și Raav curva, au nu den fapte s’au îndireptat, priimind iscoadele și pre altă cale scoțându-i?

26. Pentru că, în ce chip trupul fără duh mort iaste, așa și credința fără de fapte moartă iaste.

CAP 3[modifică]

Sfătuire despre înfrânarea limbii. Înțelepciunea dumnăzăiască.


1. Nu fiți mulți dascali, frații miei, știind că mai mare judecată vom lua.

2. Pentru că multe greșim toți. Carele cu cuvântul nu greșaște, acesta e deplin bărbat, puteamic ca să înfrâneaze și tot trupul.

3. Și iată că și cailor frânile în gură le punem, ca să să pleace ei noao, și tot trupul lor întoarcem.

4. Iată și corăbiile, fiind așa mari și de iuți vânturi mânându-se, să mută de o prea mică cârmă, oriunde va pornirea celui ce o îndireptează.

5. Așa și limba, mică parte iaste, și mari să laudă. Iată puțin foc, cât de mare materie aprinde!

6. Și limba – focul, podoaba nedireptății; așa, limba să află întru mădulările noastre, ceaea ce spurcă tot trupul și arde roata nașterii și care să arde de gheena.

7. Pentru că toată firea fiarălor și a pasărilor și a jâganiilor și a celor den mare să domoleaște și s’au domolit cu firea omenească;

8. Iară limba nimenea nu poate den oameni a o domoli, că iaste neoprit rău, plină de otravă omorâtoare.

9. Cu ea binecuvântăm pre Dumnezău și Părintele și cu ea bleastămă pre oameni, pre cei ce după asămănarea lui Dumnezău s’au făcut.

10. Dentru aceaeaș gură iase blagoslovenia și blestemul! Nu trebuie, frații miei, aceastea așa să fie!

11. Au doară izvorul dentr’aceaeaș gură izvoraște dulcele și amarul?

12. Au doară poate, frații miei, smochinul masline să facă, sau via smochine? Așa nici un izvor va face apa sărată sau dulce.

13. Cine e înțelept și știutoriu întru voi? Arate de viața cea bună faptele lui, cu liniștea înțelepciunii!

14. Iară de aveți râvnire amară și prigoană întru inema voastră, nu vă lăudați, nici nu mințiți asupra adevărului.

15. Nu iaste aceasta înțelepciune care să pogoară de sus, ce pămintească, sufletească, drăcească.

16. Pentru că unde e râvnire și prigonire, acolo e neașăzare și tot lucrul defăimat.

17. Iară înțelepciunea cea de sus, întâiu, iaste curată, apoi, făcătoare de pace, lină, cucearnică, plină de milă și de roade bune, neîndoită cu gândul și nefățarnică.

18. Iară roada direptății cu pace să samănă celora ce fac pace.

CAP 4[modifică]

A fugi de pofte deșarte. A ne pocăi. A nu judeca pre aproapele. Dumnezău iaste cel ce îndireaptă pașii noștri.


1. De unde sânt războaiele și sfăzile întru voi? Au nu de aicea, den dezmierdăciunile voastre, carele să oștescu întru mădulările voastre?

2. Pohtiți, și nu aveți; omorâți și râvniți, și nu puteți să nemeriți; vă sfădiți și dați războiu; iară nu aveți, pentru aceasta căci nu ceareți voi.

3. Ceareți, și nu luați, căci rău ceareți, ca întru dezmierdăciunile voastre să cheltuiți.

4. Preacurvarilor și preacurvelor, au nu știți că priiteșugul lumii vrajbă lui Dumnezău iaste? Deci oricarele va vrea să fie priaten lumii vrăjmașu lui Dumnezău să face.

5. Au vă să pare că în deșert grăiaște Scriptura? Spre zavistie pohteaște Duhul carele au lăcuit întru noi.

6. Iară mai mare dar dă. Pentru aceaea zice: „Dumnezău celor mândri le stă împotrivă, iară celor smeriți le dă har“.

7. Supuneți-vă dirept aceaea lui Dumnezău, stați împotriva diavolului, și va fugi de la voi.

8. Apropiați-vă la Dumnezău și să va apropia cătră voi. Curățiți mânile, păcătoșii, și curățiți inimile, cei îndoiți la suflet!

9. Dosădiți-vă și plângeți și jeliți! Râsul vostru spre jale să să întoarcă, și bucuria spre posomorâre.

10. Smeriți-vă înaintea Domnului și va înălța pre voi.

11. Nu clevetiți unul pre altul, fraților! Cela ce cleveteaște pre fratele lui și judecă pre fratele lui cleveteaște leagea și judecă leagea. Ce, de judeci leagea, nu ești făcătoriu de leage, ce judecătoriu.

12. Unul iaste puitoriul de leage: cela ce poate să mântuiască și să piarză. Tu cine ești, carele judeci pre celalalt?

13. Ianni acum ceia ce zic: „Astăzi și mâine vom mearge în cea cetate și vom face acolo un an și vom neguțitori și vom dobândi“.

14. Carii nu știți cea de mâine ce va fi! Căci care e viața voastră? Că abur iaste, carele întru puțin să arată și apoi piare.

15. În loc de a zice voi: „De va vrea Domnul și vom trăi, și vom face aceasta au aceaea“.

16. Iară acum vă lăudați întru mândriile voastre! Toată lauda ca aceasta rea iaste.

17. La cela ce știe a face binele și nu-l face, păcat iaste lui.

CAP 5[modifică]

Nestatornicia avuției. Sfătuiri spre îndelungă răbdare și rugăciune.


1. Veniți acum, cei bogați, plângeți văitându-vă spre dosăzile voastre ceale viitoare spre voi!

2. Avuția voastră au putrezit și hainile voastre mâncate de molii fură.

3. Aurul vostru și argintul s’au ruginit, și rugina lor întru mărturie voao va fi și va mânca trupurile voastre, ca focul! Ați strânsu comoară în zilele ceale de apoi!

4. Iată, plata lucrătorilor celor ce au săcerat țarinile voastre, cel lipsit de la voi, strigă; și chiotele celora ce au săcerat în urechile Domnului Savaoth au întrat.

5. Desfătatu-v’ați pre pământ și v’ați răsfățat, hrănit-ați inimile voastre ca în ziua jungherii.

6. Ați osândit, ați omorât pre cel dirept; nu să pune împotriva voastră.

7. Îndelungați dară cu mânia, fraților, până la venirea Domnului. Iată, lucrătoriul pământului așteaptă pre cea cinstită roadă a pământului, mult îngăduind pentru ea, până când va priimi ploaie timpurie și târzie.

8. Răbdați și voi, întăriț inimile voastre, că venirea Domnului s’au apropiat.

9. Nu suspinați unul asupra altuia, fraților, ca să nu vă judecați; iată, Judecătoriul înaintea ușilor stă.

10. Luați pildă a patimei reale, frații miei, și a îndelungatei răbdări, pre proroci, carii au grăit cu numele Domnului.

11. Iată, fericim pre ceia ce rabdă. Răbdarea lui Iov aț auzit și săvârșitul Domnului aț văzut, căci mult milostiv iaste Domnul și îndurătoriu.

12. Și mai nainte de toate, frații miei, nu vă jurați nice pre ceriu, nice pre pământ, nice pre alt orice jurământ. Ce fie voao „Așa“ așa și „Nu“ nu, ca nu în fățărnicie să cădeți.

13. De pătimeaște rău neștine întru voi, roage-să. Veseleaște-să cineva? Cânte.

14. Boleaște cineva întru voi? Cheame pre preoții besearecii și să roage pentru el, ungându-l pre el cu untdelemn, întru numele Domnului,

15. Și ruga credinței va mântui pre cel bolnav și-l va scula pre el Domnul; macară și păcate de va fi făcut, ierta-se-vor lui.

16. Ispovediți-vă unul altuia păcatele și vă rugați unul pentru alalt, ca să vă vindecați; mult poate rugăciunea direptului făcându-să.

17. Ilie om era aseamene pătimitoriu cu noi; și cu rugăciune s’au rugat ca să nu ploao, și n’au plouat pre pământ trei ani și 6 luni.

18. Și iarăș au făcut rugăciune, și ceriul ploaie au dat și pământul au odrăslit roada lui.

19. Fraților, de să va rătăci cineva întru voi de la adevăr și-l va întoarce cineva pre el,

20. Să știe că cela ce întoarce pre păcătos den rătăcirea căii lui, va mântui suflet den moarte și va acoperi mulțime de păcate.


▲ Începutul paginii.