Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/1 Petr
_pagina_1.png)
| ←Iacov | DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ NOAUĂ A LUI PETR CEA PRESTE TOT CARTE TRIMISĂ CEA DENTÂIU |
2 Petru→ |
CAP 1[modifică]
1. Petr, apostolul lui Iisus Hristos, aleșilor, nemearnicilor răsipirei Mării Neagre, Galatiei, Capadochiei, Asiei și Vitheniei,
2. După mai nainte știință a Dumnezăului Părintelui, întru sfințirea Duhului, întru ascultare și stropirea sângelui lui Iisus Hristos: Dar voao și pace să să înmulțască!
3. Binecuvântat Dumnezău și Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, cel ce după multa mila lui ne-au de iznoavă născut pre noi în nădeajde vie, pren înviarea lui Iisus Hristos den morți,
4. Spre moștenire nestricată și nespurcată și neveștejită, păzită în ceriuri spre noi,
5. Cei ce cu putearea lui Dumnezău să păzesc pren credință, spre mântuire, gata să să descopere în vreamea de apoi.
6. Întru carea bucurați-vă puțin acum, de iaste cu cuviință mâhnindu-vă întru multe fealiuri de bântuiale,
7. Ca ispitirea voastră a credinții, cu mult mai cinstită decât aurul cel ce piare și pren foc să lămureaște, să să afle, în laudă și cinste și mărire, întru descoperirea lui Iisus Hristos,
8. Pre carele, nestiind, îl iubiți, întru carele acum nevăzând, ce crezând, bucurați-vă cu bucurie nespusă și proslăvită,
9. Luând săvârșitul credinții voastre, mântuirea sufletelor.
10. Pentru care mântuire cercetat-au și au cercat prorocii, cei ce pentru darul ce e spre voi au prorocit,
11. Cercetând în ce au în care vreame arăta cel întru ei Duh al lui Hristos, mai nainte mărturisind ceale în Hristos patime și ceale în urmă măriri.
12. Cărora s’au descoperit, căci nu lor, ce noao slujiia aceastea carele acum s’au vestit voao pren ceia ce au vestit voao cu Duhul Sfânt, cel trimis den ceriu la ceale ce poftesc îngerii să privească.
13. Pentru aceaea, încingând mijlocile cugetului vostru, trezvindu-vă desăvârșit, nădejduiți spre cel ce să aduce voao dar, întru descoperirea lui Iisus Hristos.
14. Ca fiii ascultării, nu împreună închipuindu-vă cu ceale mai denainte pofte întru neconoștința voastră,
15. Ce, după Sfântul care v’au chemat pre voi, și voi sfinți să fiți întru toată viața.
16. Pentru căci scris iaste: „Fiți sfinți, căci eu sfânt sânt“.
17. Și deaca chemați Părinte pre cela ce fără fățărnicie judecă după a fieștecăruia faptă, cu frică cea a nemerniciei voastre vreame o petreaceți;
18. Știind că nu cu putrede, cu argint au cu aur, v’ați răscumpărat den cea deșartă a voastră viață, ce era de la părinți dată,
19. Ce cu cinstit sânge ca unui miel fără prihană și nespurcat Hristos,
20. Mai nainte știut decât izvodirea lumii și arătat fiind la cești de apoi ani pentru voi,
21. Pre cei ce pren el credu în Dumnezău, cela ce au învis pre el den morți și mărire lui au dat, ca credința voastră și nădeajdea a fi la Dumnezău.
22. Sufletele voastre curățându-le cu ascultarea adevărului pren Duh, întru iubire frățască fără fățărie, den curată inimă, unul pre alalt iubiți cu de-adinsul,
23. Fiind de iznoavă născuți, nu den sămânță stricată, ce nestricată, pren cuvântul celui viu Dumnezău și cel ce rămâne în veac.
24. Pentru căci tot trupul – ca iarba, și toată mărirea omului – ca floarea ierbii; uscatu-s’au iarba, și floarea lui au căzut,
25. Iară graiul Domnului rămâne în veac. Și acesta iaste graiul cela ce s’au binevestit întru voi.
CAP 2[modifică]
1. Deci, lepădând toată răutatea și tot vicleșugul și fățărniciile și zavistiile și toate muzaviriile,
2. Ca când ați fi acum născuți prunci, să iubiți laptele cel cuvântătoriu neviclean, ca cu el să creașteți,
3. De ați gustat că e bun Domnul.
4. Cătră carele apropiindu-vă, care e piatra cea vie, însă de oameni nebăgată în samă, iară lângă Dumnezău aleasă, cinstită.
5. Și voi, ca niște pietri vii, vă zidiți casă duhovnicească, preoție svântă, ca să aduceți duhovnicești jârtve, bine priimite la Dumnezău, pren Iisus Hristos.
6. Pentru care să cuprinde la Scriptură: „Iată, puiu în Sion piatră încolțurată, aleasă, cinstită; și cela ce va creade întru ea nu să va rușina“.
7. Deci voao e cinstea, celora ce cred, iară celor neascultători, „piatra carea nu o băgară în samă ziditorii, aceasta s’au făcut în capul unghiului, și piatră de poticnire, și piatră de sminteală“,
8. Carii să pohtesc cu cuvântul, neascultând, la carea s’au și pus.
9. Iară voi, rod ales, împărătească preoție, limbă svântă, norod spre ocroteală, ca bunătățile să vestiți celuia ce de’ ntunearec pre voi au chemat la cea minunată a lui Lumină;
10. Carii odinioară nu erați norod, iară acum, norodul lui Dumnezău; carii ați fost nemiluiți, iară acum v’ați miluit.
11. Iubiților, rogu-vă, ca pre niște nemearnici și prișleți, să vă feriți de ceale ale trupului pohte carele să oștesc asupra sufletului,
12. Viața voastră avându-o bună întru limbi, ca, întru carea grăiesc asupra voastră ca de niște făcători de rău, den faptele ceale bune ce vor vedea, vor slăvi pre Dumnezău în ziua socotinții.
13. Deci supuneți-vă la toată omeneasca zidire, pentru Domnul: ori împăratului, ca unui ce e mai presus,
14. Ori domnilor, ca pren el fiind trimiși, spre izbânda celor de rău făcători și lauda celor de bine făcători.
15. Căci așa iaste voia lui Dumnezău, făcând bine, să înfrânați necunoștința oamenilor celor fără minte;
16. Ca cei slobozi, și nu ca când ați avea volnicia acoperimânt răutății, ce ca robii lui Dumnezău.
17. Pre toți cinstiți, frăția iubiți, de Dumnezău teameți-vă, pre împăratul cinstiți!
18. Slugile ascultând cu toată frica de stăpâni, nu numai de cei blânzi și buni, ce și de cei nesilnici.
19. Pentru că acesta e darul, de va răbda neștine întristăciuni pentru știința lui Dumnezău, pătimind fără de vină.
20. Pentru că ce laudă iaste de veți răbda bătaie, greșiți fiind? Ce, bine făcând și pătimind, de veți răbda, acesta e har lângă Dumnezău.
21. Pentru că spre aceasta v’ați chemat; căci și Hristos au pătimit pentru noi, voao lăsând pildă, ca să urmați urmelor lui;
22. „Carele păcat n’au făcut, nici s’au aflat vicleșug întru gura lui“;
23. Carele, ocărându-se, nu ocărâia împotrivă; pătimind, nu înfricoșa, ce da la cela ce judecă dirept;
24. Carele păcatele noastre el le-au suit cu trupul lui pre lemn, ca, cu păcatele murind, cu direptatea să trăim; cu a căruia rană v’aț vindecat.
25. Pentru că erați ca niște oi rătăcite, ce v’aț întors acum la Păstoriul și Socotitoriul sufletelor voastre.
CAP 3[modifică]
1. Așijderea, muierile, plecându-vă bărbaților voștri, ca, și oarecarii de nu să vor pleca cuvântului, pren a muierilor viață, fără de cuvânt, să să dobândească,
2. Văzând viața voastră cea curată întru frică,
3. A cărora să nu fie podoaba cea den afară a împletirei părului și înfășurăturile aurului, sau îmbrăcămintele hainelor,
4. Ce să fie omul cel ascuns al inimii, cu nestricăciunea celui lin și blând duh, carele iaste înaintea lui Dumnezău de mult preț.
5. Pentru că așa odinioară și ceale sfinte muieri, cealea ce au nădejduit pre Dumnezău, să împodobiia pre dânsele supuindu-să la ai lor bărbați;
6. Precum Sarra asculta pre Avraam, „domn“ pre el chemându-l, căriia v’aț făcut fii, făcând bine și netemându-vă nice de o frică.
7. Bărbații, așijderea, lăcuind împreună, după conoștință, ca celui mai slab vasului muieresc împărțind cinste, ca și împreună moștenitori darului vieții, ca să nu să taie rugile voastre.
8. Iară, sfârșitul, toți la un gând să fiț, iertători, iubitori de frați, milostivi, cu dragoste, priimitori;
9. Nerăsplătind rău pentru rău, au sudalmă pentru sudalmă; ce, împotrivă încă, binecuvântând, știind că. spre aceasta v’aț chemat, ca blagoslovenia să moșteniț.
10. „Pentru că cela ce va să iubească viața și să vază zile bune potolească-ș limba lui de la rău și buzele lui ca să nu grăiască vicleșug.
11. Abată-să de la rău și facă bine, caute pacea și să ție de dânsa.
12. Căci ochii Domnului sânt spre cei direpți și urechile lui spre rugăciunea lor, iară obrazul Domnului, spre ceia ce fac reale“.
13. Și cine e cel ce va face rău voao, de veț fi asămănători binelui?
14. Ce, de și veț pătimi pentru direptate, fericiț sânteți. „Iară de frica lor nu vă teamereț, nice vă turburați,
15. Ce pre Domnul Dumnezău sfințiț întru inimile voastre“. Și să fiț gata pururea spre răspuns la tot cela ce ceare voao cuvânt pentru cea întru voi nădeajde, cu linește și frică,
16. Știință având bună, ca, întru carea vor grăi asupra voastră ca unor făcători de rău, să să rușineaze ceia ce dodeiesc cea bună întru Hristos a voastră petreacere.
17. Pentru că mai bine e cei ce fac bine, de va vrea voia lui Dumnezău, a pătimi decât cei ce fac rău.
18. Căci și Hristos odată pentru păcate au pătimit, dirept fiind, pentru cei nedirepți, ca pre noi să aducă la Dumnezău, omorându-se cu trupul, iară făcându-se viu cu duhul;
19. Cu care, și celor den temniță duhuri, mergând, au propoveduit;
20. Celor ce neascultători era odinioară, când odată aștepta a lui Dumnezău răbdarea cea îndelungată, în zilele lui Noe, tocmindu-se chivotul, întru carele puține, adecă opt suflete, s’au mântuit pren apă.
21. Care și pre noi pilda aceluia acum ne mântuiaște, botezul, nu a trupului lepădare de tină, ce a științii cei bune întrebare la Dumnezău, pren înviarea lui Iisus Hristos,
22. Carele iaste în direapta lui Dumnezău, mergând în ceriu, supuindu-se la el îngerii și biruințele și puterile.
CAP 4[modifică]
1. Hristos dară pătimind pentru noi cu trup, și voi într’acelaș gând vă înarmați, că cela ce au pătimit cu trupul au încetat de păcate,
2. A nu mai viețui vreamea ceaealaltă în trup cu poftele omenești, ce cu voia lui Dumnezău.
3. Pentru că destulă e noao cea trecută vreame a vieții, voia limbilor a o isprăvi, îmblând întru necurății, pofte, beții, desfătăciuni, băuturi și ceale nedireapte închinăciuni de idoli;
4. Întru carea să miră, nepristănind voi la aceaeaș vărsare a curviei, blestemând;
5. Carii vor da sama la cela ce iaste gata să judece morții și viii.
6. Pentru că spre aceasta și morților s’au binevestit, ca să să judece după oameni trupeaște și să trăiască dumnezăiaște cu duhul.
7. Și al tuturor săvârșitul s’au apropiat. Deci întregiți-vă la minte și vă trezviți la rugi.
8. Și, mai nainte de toate, cea întru voi dragoste întinsă având, căci dragostea va acoperi mulțime de păcate.
9. Iubitori de striini fiți, între voi, fără de răpștire.
10. Fieștecarele, după cum au luat darul, între voi, pre el poslușindu-l, ca niște buni diregători ai celui de multe fealiuri dar al lui Dumnezău.
11. Oricine grăiaște, ca cuvintele lui Dumnezău. Oricine poslușaște, ca den putearea carea dă Dumnezău: ca întru toate să să mărească Dumnezău pren Iisus Hristos, căruia e mărirea și tăria în veacii veacilor! Amin.
12. Iubiților, nu vă mirați de cea dentru voi aprinderea, spre ispită voao făcându-se, ca cum vă s’ar tâmpla ceva striin.
13. Ce, întrucât părtași sânteți patimilor lui Hristos, bucurați-vă, ca și întru descoperirea mărirei lui vă veți bucura, veselindu-vă.
14. De vă ocărâți întru numele lui Hristos, fericiți sânteți, căci cel al mărirei și al lui Dumnezău Duh spre voi să odihneaște, însă despre ei să huleaște, iară despre voi să slăveaște.
15. Căci nu cumva cineva den voi să pătimească, ca un ucigătoriu, au fur, au făcătoriu de rău, sau ca un socotitoriu de ceale striine.
16. Iară de (pătimeaște) ca un creștin, nu să rușineaze, ce mărească pre Dumnezău cu partea aceasta.
17. Căci vreamea e a să înceape judecata de la casa lui Dumnezău. Iară de va fi întâiu de la noi, ce e sfârșitul celor ce ascultă la Evanghelia lui Dumnezău?
18. Și, de vreame ce cel dirept abia să mântuiaște, dară cel necurat și păcătos unde să va ivi?
19. Deci și ceia ce pătimescu după voia lui Dumnezău, ca la un credincios Ziditoriu, puie-și sufletele lor cu facere bună.
CAP 5[modifică]
1. Pre bătrânii cei dentru voi rogu-iu, cel împreună bătrân și mărturisitoriu al patimilor lui Hristos, care și mărirei ceii ce va să să descopere iaste părtaș,
2. Pașteți cea dentru voi turmă a lui Dumnezău, socotindu-o nu cu sila, ce cu bunăvoie; nici cu agonisită rea, ce cu osârdie.
3. Nici ca cum ați stăpâni sorților, ce pildă făcându-vă turmei.
4. Și arătându-să începătoriul Păstorilor, veți lua cea neveștejită a slavei cunună.
5. Așijderea, tinerii, plecați-vă la cei mai bătrâni. Și toți, unul la alalt plecându-vă, smerenia întru voi câștigați. Căci Dumnezău mândrilor să împoncișază, iară smeriților le dă dar.
6. Smeriți-vă dirept aceaea supt cea tare mână a lui Dumnezău, ca pre voi să vă înalțe cu vreame.
7. Toată grija voastră aruncând spre el, căci el poartă grije pentru voi.
8. Trezviți-vă, privegheați! Căci pârâșul vostru, diavolul, ca un leu răcnind umblă, cercând pre cine va înghiți;
9. Căruia stați împotrivă, întemeiați cu credința, știind aceaeași ale patimelor cu cea den lume a voastră frăție a să săvârși.
10. Iară Dumnezăul a tot darul, cela ce au chemat pre noi la cea veacinică a lui mărire întru Hristos Iisus, puțin pătimind el, să îndirepteaze pre voi, să vă întărească, să vă învârtoșaze, să vă întemeiaze.
11. Lui e mărirea, tăria, în veacii veacilor!
12. Pren Siluan, cel credincios voao frate, după cum socotescu, pren puține am scris, rugând și mărturisând acesta a fi cel adevărat darul lui Dumnezău, la carele stați.
13. Închină-să voao cea den Vavilon împreună aleasă și Marco, fiiul mieu.
14. Închinați-vă unul cătră alalt cu sărutare de dragoste. Pace voao tuturor, celor în Hristos Iisus! Amin.
| ▲ Începutul paginii. |