Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/Galateani
_pagina_1.png)
CAP 1
[modifică]
1. Pavel, apostolul nu de la oameni, nici pren om, ce pren Iisus Hristos și Dumnezău – Părintele, cela ce au învis pre el den morți,
2. Și cei dempreună cu mine toți frații, besearecii Galatiei:
3. Dar voao și pace de la Dumnezău – Părintele, și Domnul nostru Iisus Hristos,
4. Celui ce s’au dat pre dânsul pentru păcatele noastre, ca să ne scoață pre noi den veacul cest de acum cel rău, după voia lui Dumnezău și Părintele nostru,
5. A căruia e mărirea în veacii veacilor. Amin!
6. Mă mir că așa degrabă vă mutați de la cela ce au chemat pre voi, cu darul lui Hristos, la altă Evanghelie,
7. Care nu iaste alta, fără numai sânt oarecarii carii turbură pre voi și vrând să mute Evanghelia lui Hristos.
8. Ce macară de și noi au îngeru den ceriu va binevesti voao afară den ce am vestit voao, anathema să fie!
9. Cum am și zis mai nainte, și acum iarăș zic: Oricine spre voi binevesteaște, afară den ce ați luat, anathema să fie!
10. Pentru că acum pre oameni îndemn au pre Dumnăzău? Au caut oamenilor să plac? Că, încă de aș mai plăcea oamenilor, lui Hristos rob n’aș fi.
11. Și arăt voao, fraților, Evanghelia ceaea ce s’au binevestit despre mine, că nu iaste după oamenii;
12. Că nici eu de la om am luat pre ea, nici m’am învățat, ce pren arătarea lui Iisus Hristos.
13. Pentru că ați auzit cum m’am purtat oarecând în leagea jidovească; că preste măsură goniiam Beseareca lui Dumnezău și jăfuiam pre ea
14. Și sporiiam înainte în leagea jidovească decât mulți care-m era de o vârstă întru neamul mieu, mai cu mult râvnitoriu fiind obiceaiurilor părinților miei.
15. Iară când binevru Dumnezău – cela ce m’au ales den pântecele maicii meale și m’au chemat pren darul lui –
16. A-ș arăta pre Fiiul său întru mine, ca să-l binevestesc pre el întru limbi, îndată nu m’am adaos trupului și sângelui,
17. Nici m’am suit în Ierusalim, cătră cei de mai nainte de mine apostoli, ce m’am dus la Aravia și iarăș m’am întors la Damasc.
18. Apoi, după trei ani, m’am suit la Ierusalim, să văzu pre Petăr, și am rămas cătră el zile 15.
19. Iară pre altul den apostoli n’am văzut, fără numai pre Iacov, fratele Domnului.
20. Iară ceale ce scriu voao, iată, înaintea lui Dumnezău, că nu mințu.
21. După aceaea am venit la laturile Siriei și Chilichiei.
22. Și eram neconoscut la față la besearecile Iudeii ceale întru Hristos.
23. Și numai auzind era că „cela ce goniia pre noi odinioară, acum binevesteaște credința, carea odinioară o jăfuia“.
24. Și măriia întru mine pre Dumnezău.
CAP 2
[modifică]
1. Și după aceaea, pren 14 ani, iarăși m’am suit în Ierusalim cu Varnava, luând împreună și pre Tit.
2. Și m’am suit, după arătare, și am arătat lor Evanghelia, carea vestescu întru limbi, și osebi la ceia ce li să părea, ca nu cândai în deșărt alergu au am alergat.
3. Ce nici Tit, cel dempreună cu mine, elin fiind, să îndemnă să să obrezuiască,
4. Ce pentru cei den afară băgați mincinoși frați, carii pre furiș întrară să iscodească volnicia noastră, carea avem întru Hristos Iisus, ca pre noi să ne robească de tot;
5. Cărora nici câtu e un ceas ne-am supus supunerii, ca adevărul Evangheliei să rămâie cătră voi.
6. Iară de la ceia ce li să pare a fi cevași, orice cândva au fost, nimica usebire nu mi-e: fața omului Dumnezău nu priimeaște. Pentru că mie ceia ce li să părea nimica nu-m aduseră nainte.
7. Ce împotrivă, văzând că m’am încrezut bunii-vestiri netăierii-împrejur, precum Petăr obrezaniei,
8. – Pentru că cela ce au lucrat lui Petăr spre trimiterea tăiarii-împrejur lucră și mie întru limbi –
9. Și conoscând darul cela ce s’au dat mie, Iacov, și Chifa și Ioan, ceia ce să părea stâlpi a fi, direaptele mie au dat și Varnavei spre însoțire: ca noi la limbi, iară ei la tăiarea-împrejur.
10. Numai de săraci ca să pomenim, carea am și sârguit aceastaș a face.
11. Iară când au venit Petăr în Antiohia, în față-i stătuiu împotrivă, căci hulit era.
12. Că mai nainte până a veni oarecarii de la Iacov, cu limbile mânca împreună; iară când au venit, să feriia și să osebiia pre el, temându-să de cei ce era ai obrezaniei.
13. Și împreună fățărniciră cu el și ceialalți jidovi, cât și Varnava împreună să luo cu a lor fățărnicie.
14. Iară când am văzut că nu umblă dirept cătră adevărul Evangheliei, zișu lui Petăr înaintea tuturor: „Deaca ești tu jidov și ca limbile trăiești, și nu jidoveaște, pentru ce îndemni limbile să să jidovească?“
15. Noi den fire jidovi, și nu den limbi, păcătoși.
16. Știind că nu să îndireptează omul den lucrurile Legii, de nu pren credința lui Iisus Hristos, și noi în Hristos Iisus am crezut, ca să ne îndireptăm den leagea lul Hristos, și nu den lucrurile Legii; căci nu să va îndirepta den lucrurile Legii tot trupul.
17. Iară de am cercat a ne îndirepta întru Hristos, ne-am aflat și noi păcătoși, dară Hristos slugă e păcatului? Să nu fie!
18. Că de vreame ce ceale ce am surpat, aceastea iarăși zidescu, călcătoriu de leage pre mine mă adeverescu.
19. Pentru că eu pren Leage, cu Leagea, am murit, ca cu Dumnezău să trăiescu.
20. Cu Hristos împreună m’am răstignit și nu mai trăiescu eu, ce trăiaște întru mine Hristos. Iară care acum trăiescu în trup, în credință trăiescu a Fiiului lui Dumnezău, celui ce au iubit pre mine și s’au dat pre el pentru mine.
21. Nu leapăd darul lui Dumnezău; pentru că, de e pren Leage direptatea, Hristos dară în zadar au murit.
CAP 3
[modifică]
1. O, fără de minte galateani, cine pre voi au zavistuit, ca adevărului să nu vă plecați, cărora înaintea ochilor Iisus Hristos, s’au scris mai nainte întru voi răstignit?
2. Numai aceasta voiu să știu de la voi: den faptele Legii aț luat Duhul, au den auzul credinței?
3. Așa nebuni sânteți? Începând cu Duhul, acum cu trupul săvârșiți?
4. Atâtea aț pățit în zadar? De e și în zadar!
5. Deci cela ce vă dă voao Duhul și lucrează puteri întru voi, den lucrurile Legii, au den auzul credinței?
6. Precum „Avraam au crezut în Dumnezeu și să socoti lui întru direptate“.
7. Cunoașteț dară că cei den credință, aceștea sânt fiii lui Avraam.
8. Și mai nainte văzând Scriptura că den credință îndireptează limbile Dumnezău, mai nainte au vestit lui Avraam că „să vor blagoslovi întru tine toate limbile“.
9. Deci cei den credință să binecuvintează împreună cu cel credincios Avraam.
10. Că, câț sânt den lucrurile Legii, supt blestem sânt; pentru că scrisu-s’au: „Blestemat tot cela ce nu rămâne întru toate ceale scrise în cartea Legii, ca să le facă pre eale“.
11. Iară cum că în Leage nimenea nu să îndireptează lângă Dumnezău, aiave e, că „direptul den credință va trăi“.
12. Iară Leagea nu e den credință, ce „omul care va face aceastea va trăi întru eale“.
13. Hristos pre noi ne-au răscumpărat den blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem – pentru că scrisu-s’au: „Blestemat e tot cel spânzurat pre lemn“–
14. Ca întru limbi blagoslovenia lui Avraam să să facă întru Hristos Iisus, ca făgăduința Duhului să o luom pren credință.
15. Fraților, după cum grăiesc, însă a omului adeverită legătură nimenea nu o leapădă sau mai adaoge.
16. Iară lui Avraam s’au grăit făgăduințele, și semenției lui. Nu zice: „și semințiilor“, ca spre mulți, ce ca spre unul: „și semenției tale“, carele iaste Hristos.
17. Și aceasta zic: Legătură mai nainte întemeiată de Dumnezău la Hristos, cea după 430 de ani făcută Leage nu o slăbeaște, ca să strice făgăduința.
18. Pentru că, de e den Leage moștenirea, nu mai iaste den făgăduință; iară lui Avraam pren făgăduință i-au dăruit Dumnezău.
19. Ce e dară Leagea? Pentru neascultări s’au pus, până unde va veni „Sămânța“, la carea s’au făgăduit, rânduindu-se pren îngeri, cu mâna Împăcătoriului.
20. Iară Împăcătoriul al unuia nu iaste, iară Dumnezău unul iaste.
21. Deci Leagea împotriva făgăduințelor lui Dumnezău iaste? Să nu fie! Că de s’ar fi dat Leagea care să poată învia, cu adevărat den Leage ar fi direptatea.
22. Ce au închis Scriptura toate supt păcat, ca făgăduința den credința lui Iisus Hristos să să dea celora ce cred.
23. Iară mai nainte de a veni credința, supt Leage ne păziiam, închiș fiind la credința cea ce era să să descopere.
24. Deci Leagea învățătoare ne fu noao întru Hristos, ca den credință să ne îndireptăm.
25. Iară venind credința, nu mai sântem supt învățătură.
26. Pentru că toți fiii lui Dumnezău sânteți, pren credință întru Hristos Iisus.
27. Pentru că câți în Hristos v’aț botezat cu Hristos v’aț îmbrăcat.
28. Nu încape jidov, nice elin; nu încape rob, nici slobod; nu încape parte bărbătească, nice fămeiască, pentru că toți voi unul sânteți în Hristos Iisus.
29. Iară de voi sânteți ai lui Hristos, iată că a lui Avraam sămânță sânteți și, după făgăduință, moștenitori.
CAP 4
[modifică]
1. Iară zic, în câtă vreame moștinitoriul prunc iaste, nemică osebire n’are de slugă, stăpân tuturor fiind;
2. Ce supt ispravnici iaste și diregătoriu de casă, până la rânduiala tătâne-său.
3. Așa și noi, când eram prunci, supt stihiile lumii eram robiți;
4. Iară când au venit plinirea vremii, trimis-au Dumnezău pre Fiiul lui cel născut den muiare, născându-se supt Leage,
5. Ca pre cei de supt Leage să-i răscumpere, ca făgăduința cea fiască să o luom.
6. Iară căci sânteți fii, trimis-au Dumnezău Duhul Fiiului lui în inimile voastre strigând: „Avva! Părintele!“
7. Deci nu mai ești rob, ce fiiu; iară de ești fiiu, și moștinitoriu lui Dumnezău pren Hristos.
8. Ce atuncea, neștiind pre Dumnezău, ați slujit celora ce nu den fire era dumnezei.
9. Iară acum, cunoscând pre Dumnezău și, mai mult, cunoscându-vă de Dumnezău, cum vă întoarceț iar spre ceale slabe și sărace stihii, cărora iarăș de iznoavă a le sluji veți?
10. Păziți zilele și lunile și vremile și anii.
11. Temu-mă de voi, nu cumva în deșărt am ostenit la voi.
12. Faceți-vă ca mine, căci și eu ca voi, fraților, rogu-mă voao. Nemică strâmbătate nu mi’ați făcut.
13. Ce știți că, pentru slăbiciunea trupului, am binevestit voao mai nainte.
14. Și dodeiala mea cea den trupul mieu nu ați defăimat, nici o ați scuipit; ce ca pre un înger al lui Dumnezău ați priimit pre mine, ca pre Hristos Iisus.
15. Care dară era fericirea voastră? Pentru că mărturisesc voao că, de ar fi putință, ochii voștri scoțându-i, i-ați fi dat mie.
16. Deci vrăjmaș voao fiiu, adevărat grăind voao?
17. Râvnescu pre voi nu bine; ce să ne închiză pre noi vor, ca lor să vă asămănați.
18. Și bine e a râvni întru bine pururea, și nu numai când viu eu de față cătră voi.
19. Feții miei, pentru carii iarăș chinuiesc, până unde să va închipui Hristos întru voi!
20. Și aș vrea să viu cătră voi acum și să-m schimb glasul mieu, căci mă îndoiesc de voi.
21. Ziceți-m carii veți să fiți supt Leage, Leagea nu ascultați?
22. Pentru că scris iaste că Avraam doi feciori au avut: unul den slujnică și unul den cea volnică.
23. Iară cel den slujnică trupeaște s’au născut, iară cel den volnică, pren făgăduință.
24. Carele sânt tâlcuindu-se: pentru că aceastea sânt ceale doao făgăduințe, una de la măgura Sinaii, spre robie născând, care iaste Agar
25. – Pentru că Agar măgura Sinaii iaste, în Aravia –, și să alătură aseamenea cu acest de acum Ierusalim și slujaște cu fiii ei.
26. Iară cel de sus Ierusalim slobod iaste, care iaste maică tuturor noao.
27. Pentru că scris iaste: „Bucură-te, stearpo, ceaea ce nu naști, rumpe și strigă ceaea ce n’ai munci, că mulți-s fiii pustiiului, mai mulți decât ceiia ce are bărbat!“
28. Iară noi, fraților, după Isaac ai făgăduinții fii sântem.
29. Ce în ce chip atuncea cel ce trupeaște născu-se goniia pre cel duhovnicesc, așa și acum.
30. Iară ce zice Scriptura? „Scoate pre slujnică și pre fiiul ei; pentru că nu va moșteni fiiul slujnicii cu fiiul cei volnice“.
31. Deci, fraților, nu sântem ai slujnicii fii, ce ai volnicii.
CAP 5
[modifică]
1. Cu volnicia dară cu carea Hristos pre noi ne-au mântuit stați, și nu iarăș cu jugul robirii vă cuprindeți.
2. Iată, eu, Pavel, zic voao că de vă veți tăia împrejur, Hristos voao nimica nu va folosi.
3. Și mărturisesc iarăș la tot omul ce să taie împrejur că datoriu e toată Leagea să facă.
4. Surpatu-v’ați de la Hristos carii în Leage vă îndireptați; den dar ați scăzut.
5. Pentru că noi cu Duhul den credință nedeajde, direptate așteptăm.
6. Pentru că întru Hristos Iisus nici tăiarea-împrejur poate ceva, nici netăiare, ce credința care să lucrează
7. Pren dragoste. Alergat-ați bine. Cine pre voi au contenit, să nu vă înduplecați adevărului?
8. Îndemnarea nu e den cela ce vă cheamă pre voi.
9. Puțin aluat toată frământătura dospeaște.
10. Eu nădejduiesc întru voi, întru Domnul, că nimica alta nu veți cugeta; iară cela ce turbură pre voi purta-va judecata, oricarele va fi.
11. Iară eu, fraților, de mărturisescu încă tăiare-împrejur, ce mă mai gonesc? Poate că s’au surpat sminteala crucii!
12. Măcară că să vor și părăsi ceia ce vă izgonesc pre voi.
13. Pentru că voi spre volnicie v’ați chemat, fraților; numai nu volnicia spre prileju trupului, ce pren dragoste slujiți unul altuia.
14. Pentru că toată Leagea într’un cuvânt să plineaște, întru: „Să iubești pre aproapele tău ca pre tine“.
15. Iară de mușcați unul pre altul și vă mâncați, căutați nu unul de cătră altul să vă topiți.
16. Și zicu: Cu Duhul îmblați și pofta trupului să nu o săvârșiț.
17. Pentru că trupul pofteaște împotriva Duhului, iară Duhul împotriva trupului; iară aceastea stau împotrivă una cătră alta, ca nu ceale ce ați vrea, acealea să faceți.
18. De vă și purtați cu Duhul, nu sânteți supt Leage.
19. Iară aiavea sânt faptele trupului, carele sânt: preacurvia, curvia, necurăția, pângăriciunea,
20. Închinarea de idoli, fărmecătoria, vrăjbile, pricile, râvnirile, mâniile, obrăzniciile, împărecherile, eresurile,
21. Zavistii, ucideri, îmbătări, ospeațe, și ceale ce sânt aseamene acestora, carele zic mai nainte voao, cum am și mai nainte zis, că cei ce fac ca aceastea împărăția lui Dumnezău nu vor moșteni.
22. Iară roada Duhului iaste dragostea, bucurie, pace, îndelungă răbdare de mânie, bunătate, destoinicie, credință, blândeațe, răbdare.
23. Asupra unora ca acestora nu iaste leage.
24. Iară cei a lui Hristos trupul au răstignit, împreună cu patimele, și cu poftele.
25. De trăim cu Duhul, cu Duhul să îmblăm.
26. Să nu fim cu deșartă mărire, unul pre altul împărechindu-ne, unul pre altul zavistuind.
CAP 6
[modifică]
1. Fraților, de să va și mai nainte apuca omul în vreo oarece greșală, voi, duhovnicii, întăriți pre unul ca acela cu duh de liniște, socotind pre tine, ca nu și tu să te dodeiești.
2. Unul altuia greutățile purtați, și așa umpleți leagea lui Hristos.
3. Pentru că de i să pare cuiva a fi cevași, nimica fiind, pre dânsul cu mintea să înșală.
4. Iară lucrul lui să-și ispitească fieștecarele; și atuncea la dânsul sângur lauda va avea, și nu la celalalt.
5. Pentru că fieștecarele a sa sarcină va purta.
6. Și împreune cela ce să învață cuvântul celui ce învață întru toate bunătățile.
7. Nu vă amăgireți: Dumnezău nu să batjocoreaște;
8. Că ce va sămăna omul, aceasta va și săcera. Căci cela ce samănă în trupul lui, den trup va secera stricăciune; iară cela ce samănă în Duh den Duh seaceră viața veacinică.
9. Iară făcând binele să nu tânjim; pentru că în vreamea sa vom secera, neobosind.
10. Deci, dirept aceaea, până unde vreame avem, să lucrăm binele cătră toți, și mai vârtos cătră ceia ai noștri de credință.
11. Vedeți cu ce fealiu de slove am scris voao cu a mea mână!
12. Câți vor să fie vederoși în trup, aceștea îndeamnă pre voi să vă tăiați împrejur, numai ca nu cu crucea lui Hristos să să gonească.
13. Pentru că nici ceia ce să obrezuiescu singuri ei Leagea păzescu, ce vor ca să vă tăiați voi împrejur, ca de trupul vostru să să laude.
14. Iară mie, să nu fie a mă lăuda, fără numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, pren carea cu mine lumea s’au răstignit, și eu cu lumea!
15. Pentru că în Hristos Iisus nici tăiarea-împrejur poate ceva, nici netăiarea, ce noao zidire.
16. Și, câți cu pravila aceasta vor umbla, pace spre ei și milă și spre Israilul lui Dumnezău!
17. De astăzi înainte osteneale mie nimenea să nu-m dea, pentru că eu seamnele Domnului Iisus în trupul mieu port.
18. Darul Domnului nostru Iisus Hristos, cu duhul vostru, fraților! Amin.
Cătră galateani s’au scris de la Râm.
| ▲ Începutul paginii. |