Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/2 Corintheani

 

CAP 1

Mulțămire pentru ajutoriul lui Dumnezeu.

1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, pren voia lui Dumnezău, și Timothei fratele: Besearecii lui Dumnezău, ceea ce iaste în Corinth, împreună cu svinții toți ce sânt întru toată Ahaia.

2. Dar voao și pace de la Dumnezău Părintele nostru și Domnul Iisus Hristos.

3. Binecuvântat Dumnezăul și Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezău a toată mângâiarea,

4. Cela ce mângâie pre noi preste toată scârba noastră, ca să putem noi să mângâiem pre cei den toată scârba, pren mângâiarea carea ne mângâiem noi despre Dumnezău.

5. Căci în ce chip prisosesc patimile lui Hristos întru noi, așa pren Hristos prisoseaște și mângâiarea noastră.

6. Și ori ne necăjim – pentru a voastră mângârarea și mântuire ceaea ce să isprăveaște, cu răbdarea aceloraș patime carele și noi pătimim; au și mângâindu-ne – pentru a voastră mângâiare și mântuire.

7. Și nădeajdea noastră adevărată e pentru voi, știind că, în ce chip împreunători sânteți patemilor, așa și mângâierii.

8. Pentru că nu vom ca voi să nu știți, fraților, pentru necazul nostru cela ce s’au făcut noao în Asia, căci preste samă ne-am îngreoiat preste putință, cât să ne fim părăsit noi și de a trăi.

9. Ce noi întru noi judecata morții am avut, ca să nu fim nădejduindu-ne întru noi înșine, ce întru Dumnezău, cela ce scoală morții,

10. Carele dentru moarte ca aceasta au mântuit pre noi și ne mântuiaște, la carele nădejduim încă și ne va mai izbăvi.

11. Împreună slujind și voi pentru noi cu ruga, ca, dentru multe obraze, cel ce e la noi dar, pren mulți să va mulțămi, pentru noi.

12. Pentru că fala noastră aceasta iaste: mărturia cunoștinții noastre că, cu direptate și cu curăția lui Dumnezău, nu cu înțelepciune trupească, ce cu darul lui Dumnezău am petrecut în lume, și mai mult cătră voi.

13. Pentru că nu altele scriem voao, ce numai carele cetiți, au și cunoașteți. Și nădejduiescu că și până în săvârșit veți cunoaște;

14. După cum aț și cunoscut pre noi, de o parte, că laudă voao sântem, după cum și voi noao, în ziua Domnului Iisus.

15. Și cu această nădejduire vream cătră voi să viu mai nainte, ca al doilea dar să aveți,

16. Și pren voi a treace la Machidonia, și iarăș de la Machidonia a veni cătră voi, și de cătră voi a mă petreace în Iudea.

17. Deci, aceasta sfătuind, nu cândai ceva și cu iușorare am lucrat? Au carele sfătuiescu, trupeaște le sfătuiescu, ca să fie lângă mine „așa“, așa și „nu“, nu?

18. Ce, credincios e Dumnezău, că cuvântul nostru cel cătră voi nu s’au făcut „așa“ și „nu“.

19. Pentru că Fiiul lui Dumnezău pre noi, Iisus Hristos, cela ce întru voi, pren noi s’au mărturisit, pren mine și pren Siluan și Timotheiu, nu s’au făcut „așa“ și „nu“, ce „așa“ întru el s’au făcut.

20. Pentru că, câte-s făgăduințele lui Dumnezău – întru acest „așa“; și cu acest „Amin“ lui Dumnezău, spre mărire, pren noi.

21. Iară cela ce adeverează pre noi împreună cu voi in Hristos și cela ce au uns pre noi – Dumnezău,

22. Cela ce ne-au și pecitluit pre noi și au dat arvuna Duhului întru inimile noastre.

23. Iară eu martur pre Dumnezău chem asupra sufletului mieu că, cruțând pre voi, n’am mai venit la Corenth.

24. Nu că stăpânim voao credința, ce împreună-ajutori sântem bucuriei voastre, pentru că cu credința stați.

CAP 2

Dragostea lui Pavel cătră corintheani. Iertarea celui păcătos. Ostenelile și roadele propoveduirei sale.

1. Și am ales mie aceasta, ca să nu viu iară cu mâhnire cătră voi.

2. Pentru că, de eu mâhnescu pre voi, și carele iaste cela ce mă veseleaște pre mine, fără numai cela ce să mâhneaște dentru mine?

3. Și am scris voao aceastaș, ca nu, venind, mâhnire să aibu den carele mi să cădea să mă bucur, nădejduind preste toț voi că a mea bucurie a voastră tuturor iaste.

4. Pentru că de mult necaz și strânsoarea inimii am scris voao, pren multe lacrămi, nu ca să vă mâhniți, ce ca dragostea să cunoașteți, carea am mai mult la voi.

5. Iară de neștine au mâhnit, nu pre mine au mâhnit, ce, pre o parte, ca să nu îngreuiezu, pre toți pre voi.

6. Destulu e unuia ca acestuia certarea aceasta, cea de cătră mai mulți.

7. Cât împotrivă, mai mult pre voi să vă bucuru și vă rog, ca nu cândai cu cea mai multă mâhnire să va înghiți unul ca acela.

8. Pentru aceaea rog pre voi să adeveriți la el dragoste,

9. Pentru că spre aceasta am și scris, ca să nu conosc ispita voastră, de la toate ascultători sânteți.

10. Iară la carele veți hărăzi ceva, și eu; pentru că și eu, ce am hărăzit, căruia am hărăzit – pentru voi, întru fața lui Hristos, ca să nu ne asuprim de satana,

11. Că știm ale lui gânduri.

12. Și venind la Troada, la Evanghelia lui Hristos, și ușa deșchisă mie fiind întru Domnul, n’avuiu răpaos duhului mieu, neaflând eu pre Tit, fratele mieu,

13. Ce părăsindu-mă de ei, am ieșit la Machidonia.

14. Iară har lui Dumnezău, celuia ce pururea arătați ne face întru Hristos și mirosul conoștinții lui arătând, pren noi, în tot locul!

15. Căci a lui Hristos bun miros sântem, lui Dumnezău, întru cei ce să mântuiesc și în cei pierduți;

16. Unora – miros de moarte spre moarte, iară altora – miros de viață spre viață. Și cătră aceastea cine e îndestulat?

17. Pentru că nu sântem ca cei mulți, precupind cuvântul lui Dumnezău, ce ca dentru curăție, ce ca de la Dumnezău, înaintea lui Dumnezău,întru Hristos grăim.

CAP 3

Pavel n’are trebuință de lauda oamenilor, îndestulându-se cu rodul propoveduirei. Slujitorii Testamentului Nou și ai Duhului sânt mai presus de ai Testamentului Vechiu și ai slavei. Jidovii în cetirea legii aveau încă umbrire, ce se ștearge prin credința în Hristos.

1. Înceapem iarăș pre noiș a ne întemeia? Au nu ne trebuiesc, după cum oarecarii, cărți de ajutoriu cătră voi, au dentru voi ajutoriu?

2. Cartea noastră voi sânteți, scrisă în inimile noastre, știindu-se și citindu-se de cătră toți oamenii,

3. Arătându-vă că sânteți carte a lui Hristos, fiind slujâtă despre noi, scrisă nu cu cerneală, ce cu Duhul lui Dumnezău celui viu, nu întru leaspezi de piatră, ce întru leaspezi de inimă de trup.

4. Și nădeajde ca aceasta avem pren Hristos cătră Dumnezău.

5. Nu că vreadnici sântem, de la noi, să socotim cevaș ca dentru noi, ce destoinicia noastră iaste de la Dumnezău,

6. Carele ne-au învrednicit pre noi cu poslușnicii cei Noao Făgăduințe, nu a scrisorii, ce a duhului, pentru că scrisoarea omoară, iară duhul învie.

7. Iară de fu slujba morții în scrisori tipărită în pietri, făcutu-s’au întru mărire cât n’au fost putând fiii lui Israil a căuta în obrazul lui Moisi, pentru mărirea obrazului lui, cea ce să veștejiia,

8. Cum nu mai mult slujba Duhului va fi întru mărire?

9. Că de e slujba osândei mărire, cu mult mai vârtos prisoseaște slujba direptății întru mărire.

10. Pentru că nice s’au mărit ceaea ce e mărită, într’aceasta parte, pentru cea de prisosit mărire.

11. Pentru că, de e ceaea ce piare pren mărire, cu mult mai mult ceaea ce rămâne în mărire.

12. Având dirept aceaea nădeajde ca aceasta, multă îndrăznire avem,

13. Și nu precum Moisi punea acoperemânt preste fața lui, ca să nu caute fiii lui Israil la săvârșitul celui ce era trecătoriu.

14. Ce să împietriră gândurile lor, pentru că până astăzi acestaș acoperemânt spre cetirea cei Vechi Făgăduință rămâne, nedescoperindu-să, căci întru Hristos să surpă,

15. Ce până astăzi, când să citeaște Moisi, acoperemânt preste inima lor zace.

16. Iară când se va înturna cătră Domnul, să ia den prejur acoperemântul.

17. Iară Domnul Duhul iaste, și unde iaste Duhul Domnului, acolo e volnicia.

18. Iară noi toți, cu descoperit obraz, mărirea Domnului ca pren oglindă văzându-o, acelaș obraz ne de iznoavă închipuim, de la mărire la mărire, cade la Duhul Domnului.

CAP 4

Sfinții cunosc slava lui Dumnezeu și nădeajdea întru ea îi întăreaște a birui toate suferințele.

1. Pentru aceaea, având slujba aceasta, după cum ne-am miluit, nu tânjim,

2. Ce ne-am tăgăduit de ceale ascunse ale rușinei, neumblând cu vicleșug, nici viclenind cuvântul lui Dumnezău, ce cu arătarea adevărului întărindu-ne pre noi cătră toată știința oamenilor înaintea lui Dumnezău.

3. Iară de și iaste acoperită Evanghelia noastră, întru cei pieriți iaste acoperită,

4. Întru carei Dumnezăul veacului acestuia au orbit gândurile celor necredincioși, ca să nu le lumineaze lor luminarea Evangheliei, a mărirei lui Hristos, carele iaste chipul lui Dumnezău.

5. Pentru că nu pre noi mărturisim, ce pre Hristos Iisus Domnul, iară pre noi – robi voao pren Iisus.

6. Căci Dumnezău, cela ce au zis: „Dentru întunearec, lumină să lumineaze“, – carele au luminat întru inimile noastre, cătră luminarea cunoștinței mărirei lui Dumnezău, în fața lui Iisus Hristos.

7. Și avem visteria aceasta în vase de lut, ca prisosirea puterii să fie a lui Dumnezău, și nu de la noi,

8. Întru tot necăjându-ne, iară nu împresurându-ne; lipsindu-ne, ce de tot nelipsindu-ne;

9. Gonindu-ne, iară nu părăsindu-ne; oborându-ne, ce nu pierzându-ne,

10. Pururea mărirea Domnului Iisus în trup purtând, ca și viața lui Iisus în trupul nostru să să arate.

11. Pentru că pururea noi, cei vii, la moarte ne dăm pentru Iisus, ca viața lui Iisus să să arate întru trupul nostru cel pămintesc.

12. Deci moartea întru noi să lucrează, iară viața întru voi.

13. Și având acelaș duh al credinței, după ce e scris: „Crezut-am, pentru aceaea am grăit“, și noi creadem, pentru aceaea și grăim,

14. Știind că cela ce au învis pre Domnul Iisus și pre noi pren Iisus ne va rădica și va pune împreună cu voi.

15. Pentru că toate-s pentru voi, ca, darul înmulțindu-se, pren cei mai mulți mulțimita va prisosi la mărirea lui Dumnezău.

16. Pentru aceaea nu tânjâm, ce, măcară că și cel den afară al nostru om să strică, iară cel denlăuntru să înnoiaște den zi în zi.

17. Pentru că cel de ’ndată iușor al scârbei noastre cea de prisosit, întru prisosire veacinică greime a mărirei lucrează noao,

18. Nesocotind noi ceale ce să văd, ce ceale ce nu să văd, pentru că cealea de să văd deșarte sânt, iară cealea ce nu să văd veacinice sânt.

CAP 5

Mângâiarea credincioșilor în tot fealiul de necazuri. Puterea Evangheliei.

1. Pentru că știm că, de să va surpa cea pămintească a noastră casă, a lăcașului zidire de la Dumnezău avem, casă veacinică în ceriu, nefăcută de mână.

2. Pentru că întru aceasta suspinăm, lăcașul nostru cel den ceriu a-l îmbrăca pohtind.

3. De ne vom și îmbrăca, nu ne vom afla goli.

4. Pentru că și ceia sântem în trup suspinăm îngreuindu-ne, de vreame ce nu vom să ne dezbrăcăm, ce să ne îmbrăcăm, ca să să înghiță cel muritoriu de cătră viață.

5. Iară cela ce ne-au lucrat pre noi spre aceasta, Dumnezău iaste, carele au-și dat noao arvona Duhului.

6. Îndrăznind dară pururea și știind că, fiind merși cu trupul, depărtați sântem de la Domnul,

7. Pentru că pren credință umblăm, nu pren chip,

8. Ce nădejduim și bine vom mai mult să ieșim den trup și să meargem cătră Domnul.

9. Pentru aceaea ne și nevoim, ori fiind veniți, ori fiind ieșiți, bineplăcuți la el să fim.

10. Pentru că toți noi să ne arătăm trebuie înaintea divanului lui Hristos, ca să ia fieștecarele ceale pren trup, cătră carele au făcut, ori bine, ori rău.

11. Știind dirept aceaea frica Domnului, pre oameni adeverim, iară la Dumnezău ne arătăm, și nădejduiesc și întru științile voastre să să fie arătată.

12. Pentru că nu iarăș pre noi ne întărim cătră voi, ce pricină dând voao laudii pentru noi, ca să aveți cătră ceia ce în față să laudă, și nu cu inema.

13. Ce ori de ne-am răzvrătit lui Dumnezău, lui Dumnezău sântem răzvrătiți, ori întregi sântem la minte, voao sântem.

14. Pentru că dragostea lui Hristos ne ține pre noi, judecând aceasta că, de unul pentru toți au murit, poate fi că toți au murit.

15. Și pentru toți au murit, pentru ca ceia ce trăiesc, să nu mai trăiască loruș, ce celuia ce pentru ei au murit și s’au sculat.

16. Deci noi, de acum înainte, pre nimenea știm trupeaște, iară de am și cunoscut trupeaște pre Hristos, iară acum nu-l mai cunoaștem.

17. Deci, de e întru Hristos vreo noao zidire, ceale dentâiu s’au petrecut; iată, s’au făcut noao toate.

18. Și toate – de la Dumnezău, cela ce au împăcat pre noi cu el pren Iisus Hristos și au dat noao slujba împăcăciunii.

19. Ca cum Dumnezău era întru Hristos, lumea împăcând cu el, nesocotind lor greșealele lor și puind întru noi cuvântul împăcăciunii.

20. Pentru Hristos dară rugăm, ca cum Dumnezău rugându-să pren noi: Rugămu-ne, pentru Hristos, împăcați-vă cu Dumnezău!

21. Pentru că pre cela ce n’au cunoscut păcat, pentru noi păcat au făcut, ca noi să ne facem direptatea lui Dumnezău întru el.

CAP 6

Îndemnare la buna întrebuințare a darului dumnăzăiesc. Ferire de amestecul cu necredincioșii.

1. Și împreună-lucrând, și rugăm, nu în deșert darul lui Dumnezău să priimiț voi,

2. Pentru că zice: „În vreame priimită am ascultat pre tine și în zi de mântuire am ajutat ție“. Iată acum vreame bine priimită, iată acum zi de mântuire.

3. Nici o poticneală întru niciunul dând, ca să nu să hulească slujba,

4. Ce întru tot întemeind pre voi, ca ai lui Dumnezău slugi, întru îngăduință multă, întru necazuri, întru nevoi, întru strânsori,

5. Întru rane, în temnițe, în neașezări, în osteneale, în privegheri, în posturi,

6. În curăție, în știință, întru multă îngăduință, întru bunătate, întru Duh Sfânt, întru dragoste fără de fățărie,

7. În cuvântul adevărului, în putearea lui Dumnezău, pren armele direptății, ceale de-a direapta și ceale de-a stânga,

8. Pren mărire și necinste, pren rea veaste și bună veaste; ca niște înșălători și adeveriți;

9. Ca niște necunoscuți și cunoscuți; ca niște muritori și iată, trăim; ca și când ne-am certa, și nu ne-am omorî;

10. Ca și când am fi mâhniți, și pururea ne bucurăm; ca niște săraci, și pre mulți îmbogățând; ca nimica având, și toate cuprinzând.

11. Gura noastră s’au deșchis cătră voi, corintheani, inima noastră s’au lărgit.

12. Nu fiți cu strâmtoare întru noi, ce vă strâmtați întru înlăuntrurile voastre.

13. Și aceastaș răsplătire, ca unor fii zicu, lărgiți-vă și voi!

14. Nu vă faceți cumpănindu-vă într’alt chip cu cei necredincioși, pentru că ce însoțire are direptatea cu fărăleagea? Și ce împreunare e luminii cătră întunearecu?

15. Și ce tocmire iaste lui Hristos cătră Velial? Au ce parte e credinciosului cu cel necredincios?

16. Și ce împreunare iaste besearecii lui Dumnezău cu idolii? Pentru că voi besearica lui Dumnezău celui viu sânteți, cum au zis Dumnezău că: „Voiu lăcui întru ei și voiu umbla întru ei și voiu fi lor Dumnezău și ei vor fi mie norod“.

17. Pentru aceaea: „Ieșiți den mijlocul lor și vă osebiți, zice Domnul, și de necurat nu vă atingeți, și eu voiu priimi pre voi.

18. Și voiu fi voao întru părinte și voi veț fi mie spre fii și feate“, zice Domnul cel Întrutotțiitoriu.

CAP 7

Pavel laudă ascultarea corintheanilor și se veseleaște de dragostea lor.

1. Aceaste făgăduințe având dară, iubiților, să ne curățim pre noi de toată pângăriciunea trupului și a duhului, făcând sfințire cu frica lui Dumnezău.

2. Osebiți pre noi! Pre nimenea n’am năpăstuit, pre nimenea n’am stricat, spre nimenea n’am lăcomit.

3. Nu spre cleveteală zic, pentru că am zis mai nainte că în inimile noastre sânteți, ca împreună să muriți și împreună să trăiți.

4. Multă mi-e îndrăznirea cătră voi! Multă mi-e lauda pentru voi! Plin sânt cu mângâiarea! Mă prea prisosesc cu bucuria, preste tot necazul nostru!

5. Pentru că, venind noi la Machidonia, niciun răpaos au avut trupul nostru, ce întru tot necăjindu-ne: den afară sfade, den lăuntru frici.

6. Ce cela ce mângâie pre cei smeriți ne-au mângâiat pre noi, Dumnezău, cu venirea lui Tit.

7. Și nu numai întru venirea lui, ce și întru mângâiarea carea s’au mângâiat spre voi, vestind noao a voastră poftă, a vostră plângere, a voastră râvnire pentru mine, cât mai mult eu m’am veselit.

8. Că, măcară că am și mâhnit pre voi cu cartea, nu mă căiesc, măcară ca mă căiam; pentru că văzu că cartea aceaea, măcară că un ceas, v’au mâhnit pre voi.

9. Acum mă bucur, nu căci v’ați mâhnit, ce căci v’ați mâhnit spre pocăință; pentru că v’ați mâhnit dumnezeiaște, ca întru nemică să nu păgubiți dentru noi.

10. Pentru că cea dumnezeiască mâhnire pocăință spre mântuire, necăită, lucrează; iară a lumii mâhnire moarte lucrează.

11. Pentru că, iată, aceasta, a vă mâhni voi dumnezeiaște, câtă sârguială au făcut voao, ce răspuns, ce scârbă, ce frică, ce pohtă, ce râvnire, ce izbândă! Întru tot ați întărit pre voi curați a fi întru lucru.

12. Deci, de am și scris voao, nu pentru cela ce au făcut strâmbătate, nici pentru cela ce au avut strâmbătate, ce ca să să arate sârguiala voastră, cea ce iaste pentru voi cătră voi, înaintea lui Dumnezău.

13. Pentru aceaea ne-am mângâiat pre mângâiarea voastră, și cu mult mai vârtos ne-am bucurat pre bucuria lui Tit, căci s’au odihnit duhul lui despre voi toți.

14. Că orice la el pentru voi m’am lăudat, nu m’am rușinat, ce după cum toate cu adevărat am grăit voao, așa și lauda noastră cea ce e spre Tit, adevăr s’au făcut.

15. Și inema lui mai mult spre voi iaste, pomenind cea a voastră a tuturor ascultare, cum cu frică și cu cutremur ați priimit pre el. Bucuru-mă că întru tot nădejduiesc întru voi.

CAP 8

Îndemnare spre a da milostenie creștinilor din Ierusalim și lauda celor care le adună.

1. Și arătăm voao, fraților, darul lui Dumnezău, cel ce a dat în Besearecile Machidoniei;

2. Căci întru multă ispită de necazu, prisosirea bucuriei lor și cea într’adânc sărăcie a lor au prisosit întru avuția prostimei lor.

3. Căci după puteare mărturisesc, și preste puteare, de bună voie,

4. Cu multă mângâiare rugând pre voi, darul și împreunarea slujbei, cea de cătră svinți, să priimim noi.

5. Și nu după cum am nădejduit, ce pre ei s’au dat întâi Domnului și noao, pren voia lui Dumnezău,

6. Ca să rugăm noi pre Tit ca, cum au și mai înainte început, așa să și săvârșască la voi și darul acesta.

7. Ce în ce chip prisosiț întru tot: cu credința, și cu cuvântul, și cu știința, și cu toată sârguiala, și cu cea dentru voi întru noi dragoste, ca și într’acesta dar să prisosiț.

8. Nu după poruncă zic, ce pren a altora sârguială și a dragostei voastre adeverință ispitind.

9. Pentru că știț darul Domnului nostru Iisus Hristos, căci pentru voi au sărăcit, bogat fiind, ca și voi cu Aceluia sărăcie să vă îmbogățiț.

10. Și sfat întru aceasta dau: pentru că aceasta e voao de folos, care nu numai a face, ce și a vrea aț început înainte de an.

11. Iară acum și a face săvârșiț, ca în ce chip e osârdia a vrea, așa și a săvârși dentru aveare.

12. Pentru că, de e înainte osârdia, după cum are neștine bine priimită, nu după cât nu are.

13. Că nu pentru ca altora răpaos, și voao necaz, ce den tocmire: în vreamea de acum, a voastră prisosire – la scădearea acelora,

14. Ca și a acelora prisosire să să facă la a voastră scădeare, ca să să facă întocmire,

15. După cum e scris: „Cela cu multul n’au prisosit, și cela cu puținul n’au împuținat“.

16. Și har Domnului, celuia ce dă aceaeaș sârguială pentru voi în inima lui Tit.

17. Căci mângâiarea au priimit și, mai sârguitoriu fiind, de el îndemnat ieși cătră voi.

18. Și am trimis împreună cu el pre fratele căruia e lauda în Evanghelie pren toate Besearecile,

19. Și nu numai, ce încă și hirotonosit fiind de Beseareci împreună-ieșit cu noi, împreună cu darul acesta, cela ce să poslușaște despre noi, cătră a aceluiaș Domn mărire și osârdia voastră.

20. Ferind aceasta, ca nu pre noi neștine să ne hulească întru gingășia aceasta, cea ce să slujaște despre noi;

21. Socotind ceale bune nu numai înaintea Domnului, ce și înaintea oamenilor.

22. Și am trimis împreună cu ei pre fratele nostru, pre carele am ispitit întru multe, de multe ori nevoitoriu fiind, iară acum cu mult mai nevoitoriu, cu nădeajdea cea multă de cătră voi.

23. Veri de Tit, părtașul mieu iaste și la voi împreună-lucrătoriu; ori frații noștri – apostolii Besearicilor, mărirea lui Hristos:

24. Deci arătarea dragostei voastre și a noastră fală pentru voi la ei arătați și spre fața Besearecilor.

CAP 9

Îndemnare a da milostenia mai curând și cu cuviință.

1. Că pentru slujba însă cea cătră sfinți de prisosit mie a scrie voao,

2. Pentru că știu osârdia voastră, cu carea pentru voi mă laud cătră machidoneani; că Ahaia s’au gătit de an, și cea dentru voi râvnire au zădărât pre mai mulți.

3. Și am trimis pre frați, ca nu lauda noastră cea pentru voi să să deșarte întru partea aceasta, ca, după cum ziceam, gătiți să fiț,

4. Ca nu, de vor veni împreună cu mine machidoneani și vor afla pre voi negătiț, ne vom rușina noi, ca să nu zicem voi, întru starea aceasta a laudei.

5. De treabă dirept aceaea gândiiu că va fi a ruga pre frați ca să vie înainte la voi și să gătească înainte cea de mai nainte făgăduită blagoslovenia voastră, aceasta gata să fie, așa ca o blagoslovenie, și nu ca o lăcomie.

6. Iară acesta e: Cela ce samănă cu cruțare, cu cruțare va și secera, și cel ce samănă cu blagoslovenii, cu blagoslovenii va și secera.

7. Fieștecarele – cum să îndură cu inima, nu den mâhnire sau den nevoie, pentru că pre blândul dătătoriu iubeaște Dumnezău.

8. Iară putearnicu e Dumnezău, tot, darul să prisosească la voi, ca întru tot pururea, toată destulătatea având, să prisosiți la tot lucrul bun,

9. Cum iaste scris: „Răsipit-au, dat-au săracilor; direptatea lui rămâne în veac“.

10. Iară cela ce dă sămânță celui ce samănă și pâine de mâncare, să-i dea și să să mulțească sămânța voastră și să creastă roadele direptății voastre,

11. Întru tot bogățându-vă, la toată lățimea care lucrează pren voi mulțămită lui Dumnezău.

12. Căci slujba poslușeniei aceștiia nu numai iaste plinind lipsele sfinților, ce și prisosind pren multe mulțămite lui Dumnezău;

13. Pren ispita slujbei aceștiia, mărind pre Dumnezău, spre ascultarea mărturisirii voastre la Evanghelia lui Hristos și spre lățimea împreunării la dânșii și la toți

14. Și cu a lor rugă pentru voi, poftind pre voi, pentru cel prea de prisosit dar al lui Dumnezău preste voi.

15. Iară har lui Dumnezău spre cel nepovestit al lui dar.

CAP 10

Pavel atrage luarea aminte a se feri de apostolii mincinoși, cari îl cleveteau.

1. Iară eu sângur, Pavel, rog pre voi, pren liniștea și blândeațele lui Hristos, – care sânt fățiș smerit întru voi, iar depărtat fiind, îndrăznescu la voi –

2. Și mă rog ca nu fățiș să nădejduiți pre îndrăznire cu carea socotescu să cutezu spre oarecarii ceia ce gândescu pre noi ca cum trupeaște am umbla.

3. Pentru că, trupeaște umblând, nu trupeaște oștimu.

4. Pentru că armele oștirii noastre nu-s trupești, ce tari sânt la Dumnezău cătră surparea tăriei lor.

5. Gândurile surpând și toată înălțarea ce să rădică asupra științii dumnezeiești, și robind tot cugetul spre ascultarea lui Hristos,

6. Și gata având a izbândi toată neascultarea, când să va plini a voastră ascultare.

7. Ceale denaintea feații căutați? De să nădejduiaște neștine al lui Hristos a fi, aceasta socotească iarăși de la sine că, cum iaste el al lui Hristos, și noi ai lui Hristos.

8. Că săvai și mai mult de mă voiu lăuda pentru putearea noastră, carea au dat Domnul noao spre zidire și nu spre surpare voao, nu mă voiu rușina,

9. Ca să nu mi să pară ca cum aș spărea pre voi pren scrisori.

10. Căci cărțile –zice– greale-s și tari, iară venirea trupului slabă e și cuvântul defăimat.

11. Aceasta să gândească unul ca acela că, în ce chip sântem cu cuvântul pren cărți trimise, nefiind de față, ca aceea și fiind de față, cu lucrul.

12. Pentru că nu cutezăm să ne numărăm împreună au să ne asămănăm pre noi cu unii carii pre dânșii să măresc; ce ei sânguri întru ei măsurând și asămănându-se pre sine, cu sineș nu să pricep.

13. Iară noi nu la ceale fără măsură ne vom lăuda, ce după măsura pravilii, căriia au împărțit noao Dumnezău măsură, să ajungă și până la voi.

14. Pentru că nu ca cum n’am ajunge la voi, nu prea ne întindem pre noi, pentru că și până la voi am ajuns, cu Evanghelia lui Hristos.

15. Nu la ceale fără măsură fălindu-ne cu striine osteneale, nădeajde având, crescându-se leagea voastră, întru voi a să mări, după pravila noastră, spre prisosire.

16. Săvai ceale mai den colo de voi a le binevesti, nu cu pravilă striină, la ceale gata a ne făli. Iară cela ce să laudă, în Domnul laude-se.

17. Pentru că nu cela ce pre dânsul să laudă, acela iaste ales, ce pre carele Domnul întăreaște.

CAP 11

Împotriva apostolilor mincinoși. Povestirea ostenelilor sale.

1. Măcară de ați fi suferit puțin nepriceaperii meale! Ce tot îm și îngăduiți,

2. Pentru că râvnesc pre voi cu a lui Dumnezău râvnire, pentru că am tocmit pre voi cu un bărbat, fecioară curată să o aduc la Hristos.

3. Ce mă tem ca nu cândai, precum șarpele au amăgit pre Evva cu viclenia lui, așa să strice cugetile voastre despre întregăciunea cea ce e întru Hristos.

4. Pentru că, de mărturiseaște cela ce vine pre alt Iisus, pre carele n’am mărturisit, au alt duh luați, care n’ați luat, sau altă evanghelie, carea n’ați priimit, bine ați îngădui.

5. Pentru că socotesc nemică să nu fiu lipsit den cei prea foarte apostoli.

6. Iară de-s și prost cu cuvântul, iară nu cu știința, ce cu tot arătându-ne întru toate la voi,

7. Au păcat am făcut, pre mine smerindu-mă, ca voi să vă înălțați? Căci în dar Evanghelia lui Dumnezău am binevestit voao.

8. Alte besearici am jăhuit, luând chelșugul spre a voastră slujbă.

9. Și fiind de față cătră voi, și lipsind, n’am asuprit nici de una, pentru că lipsa mea au plinitu-o frații venind de la Machidonia; și întru tot negreu voao pre mine am păzit și voiu păzi.

10. Iaste adevărul lui Hristos întru mine că lauda aceasta nu să va astupa întru mine, în laturile Ahaiii.

11. Pentru ce? Căci nu iubesc pre voi? Dumnezău știe!

12. Iară carea fac, și voiu face, ca să taiu pricina celora ce poftesc pricină, ca, întru carea să laudă, să să afle precum și noi.

13. Pentru că unii ca aceia – mincinoși apostoli, lucrători vicleani, închipuindu-se întru apostolii lui Hristos.

14. Și nu e de minunat, pentru că singur satana să primeneaște spre înger de lumină.

15. Deci nu e mare lucru, de și slugile lui să primenesc ca slugile direptății, cărora săvârșitul va fi după lucrurilelor.

16. Iarăș zic ca nu neștine să socotească că fără minte sânt eu; iară de nu, măcară ca pre un fără-de-minte priimiți-mă, ca puțin și eu să mă laud.

17. Ceaea ce grăiesc, nu grăiesc după Domnul, ce ca într’o nebunie, întru aceasta stare a laudei.

18. De vreame ce mulți să laudă trupeaște, și eu mă voiu lăuda.

19. Pentru că cu dulceață îngăduiți nebunilor, înțelepți fiind.

20. Pentru că suferiți de cineva pre voi vă robeaște, de cineva mănâncă, de neștine ia, de neștine să semețeaște, de neștine pre voi preste obraz vă bate.

21. După necinste zic, ca cum noi am fi slăbit; iară întru care neștine ar cuteza –în nebunie zicu– cutez și eu!

22. Jidovi sânt? Și eu! Israilteani sânt? Și eu! Sămânța lui Avraam sânt? Și eu!

23. Slugi lui Hristos sânt? Nebunind grăiesc: Mai presus eu; întru osteneale mai mult, întru rane de prisosit, în temnițe mai cu mult, în morți de multe ori.

24. De la jidovi de 5 ori câte 40 fără una am luat.

25. De trei ori fuiu bătut, cu toiage, o dată cu pietri fuiu împroșcat, de trei ori m’am răsipit cu corabia, o zi și o noapte în adânc am făcut.

26. Călătorii de multe ori, cu primejdii de râuri, cu primejdii de tâlhari, cu primejdii despre rude, cu primejdii de la limbi, cu primejdii în cetate, cu primejdii în pustiitate, cu primejdii în mare, cu primejdii întru frați mincinoși;

27. În osteneală și trudă, în privegheri de multe ori, în foamete și seate, în posturi de multe, în răceală și golătate.

28. Afară den ceale ce sânt pre denafară, împresurarea mea cea den toate zilele – grija tuturor Besearecelor.

29. Cine boleaște și eu nu bolesc? Cine să sminteaște și eu nu mă arzu?

30. De trebuie a mă lăuda, de ale slăbiciunii meale mă voiu lăuda!

31. Dumnezău și Părintele Domnului nostru Iisus Hristos știe, cela ce iaste binecuvântat în veaci, că nu mințu!

32. În Damasc, mai-marile limbii al Aretei împăratului păziia cetatea Damascului, vrând să mă prinză,

33. Și pre o fereastră, întru o coșniță, m’am slobozit preste zidu, și am scăpat den mânile lui.

CAP 12

Urmarea povestirii ostenelilor lui Pavel.

1. Și a mă lăuda nu mi se cuvine, pentru că voiu veni la vederile și arătările Domnului.

2. Știu pre un om întru Hristos, mai nainte de 14 ani, ori cu trup, nu știu, ori afară den trup, nu știu, Dumnezău știe, că s’au hrăpit unul ca acesta până în al treilea ceriu.

3. Și știu pre un om ca acesta, ori cu trup, ori afară den trup, nu știu, Dumnezău știe,

4. Că s’au hrăpit în raiu și au auzit negrăite graiuri, carele nu-s slobode la om să le grăiască.

5. Pentru unul ca acesta mă voiu lăuda, iară pentru mine nu mă voiu lăuda, fără numai întru neputințele meale.

6. Pentru că, de voiu vrea să mă laud, nu voiu fi fără minte, căci adevărat voiu grăi; iară mă cruț, ca nu neștine la mine va gândi mai mult decât veade pre mine au aude ceva de la mine.

7. Și cu prisosirea arătărilor, ca să nu mă semețesc, datu-mi-s’au strămurare trupului îngerul Satanei, ca să-m dea palme, ca să nu mă preaînalț.

8. Pentru aceasta de trei ori pre Domnul am rugat ca să să depărteaze de la mine;

9. Și zise mie: „Destul ți-e darul mieu, pentru că putearea mea întru slăbiciune să săvârșaște“. Deci cu dulceață mai mult mă voiu lăuda întru slăbiciunile meale, ca să să sălășluiască în mine putearea lui Hristos.

10. Pentru aceaea pohtesc întru slăbiciune, în sudalme, în nevoi, în goane, în strânsori pentru Hristos, căci, când slăbesc, atuncea sânt tare.

11. Făcuiu-mă fără minte lăudându-mă, pentru că voi m’ați îndemnat; că eu datorie aveam despre voi să mă adeveresc, pentru că nemică n’am scăzut den cei prea foarte apostoli, măcară că nemică sânt.

12. Seamnele apostolului s’au lucrat întru voi cu toată îngăduința, cu seamne și cu minuni și cu puteri.

13. Pentru că ce iaste cu carea v’aț biruit mai mult decât cealealalte Beseareci, fără numai că eu sângur nu m’am îngreuiat asupra voastră? Dăruiți-mi nedireptatea aceasta.

14. Iată, al treilea rând, gata sânt a veni cătră voi, și nu voiu asupri pre voi, pentru că nu cerc ale voastre, ce pre voi; pentru că nu-s datori fiii părinților să câștige, ce părinții fiilor.

15. Iară eu prea cu dulceață voiu cheltui și mă voiu cheltui pentru sufletele voastre, macară că, mai mult iubind pre voi, mai puțin mă iubesc.

16. Ce fie! Eu n’am îngreuiat pre voi, ce, fiind hâtru, cu vicleșug pre voi am luat.

17. Au doară pre cineva dentru carii am trimis cătră voi, pren el am lăcomit spre voi?

18. Rugat-am pre Tit, și am trimis împreună pre fratele. Au doară au lăcomit ceva spre voi Tit? Au nu cu un duh am umblat? Au nu cu aceale urme?

19. Iarăș vă pare că voao răspundem? Denaintea lui Dumnezău, întru Hristos grăim. Iară toate, dragilor, pentru a voastră zidire.

20. Pentru că mă tem ca nu cândai, venind, nu în ce chip pohtesc voiu afla pre voi, și eu mă voiu afla voao în ce fealiu nu veți: ca nu cândai price, râvniri, mânii, prigoane, clevete, șopte, semeții, neașăzări.

21. De nu, iarăș venind eu, mă va smeri Dumnezăul mieu cătră voi și voiu plânge pre mulți den ceia ce au greșit mai nainte și nu s’au pocăit spre necurăție și curvie și pângărâciunea carea au făcut.

CAP 13

Pavel îndeamnă pre corintheani la pocăință vestindu-le că vine a treia oară la ei.

1. A treia oară cu aceasta viu cătră voi. Den gura a doao mărturii și a trei sta-va tot graiul.

2. Grăit-am mai nainte și iarăș zicu întâiu, ca când aș fi de față al doilea rând, și, departe fiind, acum scriu celor ce mai nainte au greșit și celoralalți tuturor că, de voiu veni iarăș, nu voiu cruța,

3. De vreame ce ispită cercați celui ce întru mine grăiaște Hristos, carele la voi nu slăbeaște, ce întăreaște întru voi.

4. Că măcară că s’au și răstignit den slăbiciune, iară trăiaște den putearea lui Dumnezău; pentru că și noi slăbim întru el, ce vom trăi împreună cu el, den putearea lui Dumnezău la voi.

5. Pre înșivă vă ispitiți de sânteți în credință; pre sine vă ispitiți. Au nu cunoașteți pre voi că Iisus Hristos întru voi iaste? De nu întru ceva nelămuriți sânteți.

6. Și nădejduiesc că veți cunoaște că noi sântem neispitiți.

7. Iară mă rog cătră Dumnezău să nu faceț voi nici un rău, ca nu noi lămuriți să ne arătăm, ce ca voi binele să faceți, iară noi ca nește nelămuriți să fim.

8. Pentru că nu putem cevaș asupra adevărului, ce pentru adevăr.

9. Pentru că ne bucurăm când noi slăbim, iară voi sânteți tari; și aceasta și rugăm: a voastră întemeiare.

10. Pentru aceaea, aceasta, departe fiind, scriu, ca, fiind de față, nu cu asupreală să isprăvesc, după putearea carea au dat mie Domnul spre zidire, și nu spre surpare.

11. Deci, fraților, bucurați-vă! Întemeiați-vă, mângâiați-vă, aceastaș gândiți, în pace fiți, și Dumnezăul dragostei și al păcii fi-va cu voi.

12. Sărutaț unul pre alalt cu svântă sărutare. Sărută pre voi svinții toți.

13. Darul Domnului Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezău și împreunarea Svântului Duh – cu toți cu voi! Amin.

Cătră corintheani a doua s’au scris de la Filip al Machidoniei, pren Tit și Luca.

▲ Începutul paginii.