Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/2 Timotheu

←1 Timotheu

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ NOAUĂ CĂTRĂ TIMOTHEIU CARTE TRIMISĂ A DOUA

Tit→

CAP 1

Pavel laudă credința lui Timotheiu și-l îndeamnă la răbdare în prigoniri dându-se pre sine pildă.

1. Pavel, apostolul lui Iisus Hristos, pren voia lui Dumnezău, după făgăduința vieții cei ce iaste în Hristos Iisus,

2. Lui Timotheiu, iubitului fiiu: Dar, milă, pace de la Dumnezău Părintele și Hristos Iisus Domnul nostru!

3. Mulțămesc lui Dumnezău, căruia slujăsc de la strămoși cu curată știință, cum neîncetat am cea de tine pomenire la rugile meale, ziua și noaptea,

4. Pohtind a te vedea, aducându-mi aminte de lacrămile tale, ca de bucurie să mă umplu.

5. Aducere-aminte luând de cea ce iaste întru tine nefățarnică credință, carea au lăcuit întâiu în moașă-ta Loida și la maica ta Evnica, și adeverit sânt că și întru tine.

6. Pentru care lucru aducu-ț aminte să ațâți darul lui Dumnezău, carele iaste întru tine pren punerea mânilor meale.

7. Pentru că n’au dat noao Dumnezău duh de teamere, ce de puteare și de dragoste și de întregăciunea minții.

8. Decii să nu te rușinezi de mărturia Domnului nostru, nici de mine, cel legat al lui, ce împreună rău pătimeaște cu Evanghelia, după putearea lui Dumnezău,

9. Celui ce au mântuit pre noi și ne-au chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ce după a sa rânduială și har, cela ce s’au dat noao în Hristos Iisus mai nainte de anii veacilor,

10. Și arătându-se acum pren arătarea Mântuitoriului nostru Iisus Hristos, supuind moartea și luminând viață și nestricare pren Evanghelie,

11. La carea m’am pus eu propoveduitoriu și apostol și învățătoriu limbilor.

12. Pentru carea pricină și aceastea pătimesc; ce nu mă rușinezu, pentru că știu la care am crezut. Și adeverit sânt că putearnic iaste făgăduința mea să o păzască la aceaea zi.

13. Închipuirea sănătoaselor cuvinte să aibi, carele de la mine le-ai auzit, cu credința și cu dragostea cea ce iaste în Hristos Iisus.

14. Cea bună făgăduință păzeaște pren Duhul cel Sfânt, care lăcuiaște întru noi.

15. Știi aceasta, că s’au înturnat de la mine toți cei den Asia; dentru carii iaste Fighel și Ermoghen.

16. Dea milă Domnul la a lui Onisifor casă; căci de multe ori m’au odihnit și de lanțul mieu nu s’au rușinat,

17. Ce, mergând în Râm, mai degrabă m’au cercat și m’au aflat.

18. Dea-i lui Domnul să afle milă de la Domnul în ziua ceaea. Și câte în Efes mi’au slujit mai bine tu știi.

CAP 2

Îndeamnă pre Timotheiu a purta cu credință dregătoria sa. Mângâiare în pătimiri. Ferire de anumite răutăți.

1. Deci tu, fiiul mieu, întăreaște-te cu darul cel ce e întru Hristos Iisus.

2. Și ceale ce ai auzit de la mine pren multe mărturii, aceastea le pune la oameni credincioși, carii vor putea și pre alții să înveațe.

3. Deci tu plătimeaște rău, ca un bun oștean al lui Iisus Hristos.

4. Nimenea oștindu-se nu se ameastecă întru ale vieții lucruri, ca să placă celui ce au strâns oastea.

5. Și, săvai de va și birui neștine, nu se coronează, de nu va birui după leage.

6. Plugariul cel ce osteneaște trebuie întâiu den roadă a lua.

7. Socoteaște ceale ce zicu, pentru că va da ție Domnul înțeleagere în toate.

8. Pomeneaște pre Iisus Hristos sculat den morți, den semenția lui David, după Evanghelia mea,

9. Întru carele pătimesc eu rău până și în legături, ca un făcătoriu de rău. Iară cuvântul lui Dumnăzău nu e legat.

10. Pentru aceaea toate le rabdu pentru cei aleși, ca și ei mântuirea să dobândească, cea ce e în Hristos Iisus, cu mărire veacinică.

11. Credincios e cuvântul: pentru că, de am murit împreună, împreună vom și trăi;

12. De vom răbda împreună, vom și împărăți; de ne vom lepăda, și Acela să va lepăda de noi;

13. De nu vom creade, Acela credincios rămâne, a să tăgădui pre sine nu poate.

14. Aceastea pomeneaște, mărturisindu-le înaintea Domnului, să nu te lupți în cuvinte spre lucru ce nu e de nici un folos, spre surparea celor ce aud.

15. Nevoiaște-te pre tine lămurit să te arăți la Dumnezău lucrătoriu nerușinat, îndireptând cuvântul adevărului.

16. Iară ceale spurcate deșarte cuvinte părăseaște-le; pentru că mai mult vor adaoge la necurăție.

17. Și cuvântul lor ca gangrena pășune vor avea; dentru care iaste Imeneu și Filitos,

18. Carii prejur adevăr n’au nemerit, zicând că înviarea acum s’au făcut, și întorc a unora credință.

19. Însă cea întemeiată temelie a lui Dumnezău stă, având peceatea aceasta: „Cunoscut-au Domnul pre ceia ce sânt ai lui“. Și: „Să depărteaze de la nedireptate tot cela ce numeaște numele lui Hristos“.

20. Și în casă mare nu sânt numai vase de aur și de argint, ce și de lemn și de pământ; și unele sânt de cinste, altele spre necinste.

21. Deci, de va curăți neștine pre el de eale, fi-va vas spre cinste svințit și de bună treabă stăpânitoriului, la tot lucrul bun fiind gătit.

22. Iară de pohtele ceale tinerești fugi și goneaște direptatea, credința, dragostea, pacea, cu ceia ce cheamă pre Domnul den curată inemă.

23. Iară ceale nebune și neînvățate cercări le părăseaște, știind că nascu vrăjbi.

24. Iară robul Domnului nu să cade să să învrăjbească; ce blând să fie cătră toți, învățătoriu fără răutate,

25. Cu blândeațe certând pre cei ce stau împotrivă, ca nu vrodinioară va da Dumnezău lor pocăință spre cunoașterea adevărului.

26. Și să vor trezvi dentr’al dracului laț, vânați fiind de el la a lui voie.

CAP 3

Răutatea oamenilor în vreamea de apoi. Îndemnare la statornicie în credință. Sfânta Scriptură și folosul ei.

1. Și aceasta să știi, că în zilele ceale de-apoi sta-vor vremi nesilnice.

2. Pentru că vor fi oameni iubitori de eiș, iubitori de argint, mândri, simeți, hulitori, la părinți neascultători, nemulțămitori, necurați,

3. Fără dragoste, neîmpăcați, pârâți, nestâmpărați, nedumeasteci, neiubitori de bine,

4. Vânzători, obraznici, îngâmfați, mai vârtos iubitori de dezmierdăciuni decât iubitori de Dumnezău,

5. Având închipuituri de bunăcredință, iară de puterea ei tăgăduiți fiind; și de aceștea te fereaște.

6. Pentru că dentr’aceștea sânt ceia ce să tind în case și robesc muierușcile încărcate fiind cu păcatele, ducându-se cu pohte de multe fealiuri,

7. Pururea învățând și niciodinioară putând spre cunoștința adevărului să vie.

8. Și, în ce chip Ianis și Iamvris au stătut împotriva lui Moisi, așa și aceștea stau împotriva adevărului, oameni stricați la minte, nelămuriți în credință.

9. Ce nu vor procopsi spre mai mult; pentru că nebunia lor arătată va fi la toți, în ce chip și a acelora s’au făcut.

10. Iară tu ai urmat învățăturii meale, cu petreacere, cu voia, cu credința, cu îndelungarea mâniei, cu dragostea, cu răbdarea,

11. Cu gonirile, cu patemele, în ce chip mi s’au făcut în Antiohia, în Iconia, în Listra; ce fealiu de goane am suferit; și de toate m’au mântuit Domnul.

12. Și toți ceia ce vor cu bunăcredință a trăi întru Hristos Iisus goni-să-vor.

13. Iară vicleanii oameni și vrăjitori vor adaoge la mai rău, înșelând și înșelându-se.

14. Iară tu rămâi întru ceale ce te-ai învățat și te-ai încredințat, știind de la cine ai învățat:

15. Și căci den pruncie sfintele slove știi, ceale ce pot să te înțelepțească spre mântuire, pren credința cea ce e în Hristos Iisus.

16. Toată scriptura de Dumnezău e suflată și de folos spre învățătură, spre vădire, spre îndireptare, spre certarea cea cu direptate,

17. Ca deplin să fie omul lui Dumnezău, om spre tot lucrul bun fiind gătit deplin.

CAP 4

Îndeamnă a se împrotivi celor ce scornesc învățături streine. Pavel vesteaște sfârșitul său apropiat.

1. Mărturisescu-mă eu, dirept aceaea, înaintea lui Dumnezău și Domnului Iisus Hristos, celui ce va să judece viii și morții, după arătarea lui și împărăția lui:

2. Mărturiseaște cuvântul, stăi asupră-i, cu bună vreame, fără vreame, mustră, ceartă, roagă-te cu toată îndelungarea mâniei și cu învățătură.

3. Pentru că va fi vreamea când învățătura cea sănătoasă nu o vor suferi, ce după pohtele lor asupra lor îș vor încărca învățători, scărpinându-se cu auzul

4. Și de la adevăr auzul îș vor întoarce și la basne să vor întoarce.

5. Iară tu treaz fii întru toate, pătimeaște rău, fă lucrul evanghelistului, slujba ta deplin o poartă.

6. Pentru că eu acum mă jârtvuiescu și vreamea ducerii meale au sosit.

7. Nevoința cea bună m’am nevoit, calea am săvârșit, leagea am păzit.

8. De acuma mi să pune cununa direptății, carea va da mie Domnul în ziua ceaea, cel dirept judecătoriu; și nu numai mie, ce tuturor celor ce au îndrăgit arătarea lui.

9. Grăbeaște a veni cătră mine degrabă.

10. Pentru că Dimas m’au părăsit, îndrăgind veacul de acum, și s’au dus la Solon; Crisp, la Galatia; Titu, în Dalmația.

11. Luca iaste sângur cu mine. Pre Marco luându-l, adu-l cu tine; pentru că iaste mie bun spre slujbă.

12. Iară pre Tihicon l-am trimis la Efes.

13. Pre felonul care am lăsat în Troada la Carpu, venind îl adu, și cărțile, mai vârtos ceale de piale.

14. Alexandru, faurul, multe reale au arătat mie; dea-i lui Domnul după lucrurile lui.

15. De care și tu să te păzești, pentru că foarte stă împotrivă la ale noastre cuvinte.

16. Întru cea dentâiu a mea răspundere nimenea n’au venit cu mine, ce toți m’au părăsit. Să nu se bage samă lor!

17. Iară Domnul au stătut lângă mine și m’au întărit, ca pren mine propoveduirea să să adevereaze și să auză toate limbile; și mă mântuiiu de gura leului.

18. Și mă va mântui Domnul de cătră tot lucrul rău și mă va spăsi la împărăția lui cea cerească; căruia mărirea, în veacii veacurilor. Amin.

19. Închină-te Prischii și Achilii și casii lui Onisifor.

20. Erastu au rămas în Corinthu, iară pre Trofim l-am lăsat în Milit, fiind bolnav.

21. Sileaște mai nainte de iarnă să vii. Închină-se ție Evul și Pudis și Linos și Clavdia și frații toți.

22. Domnul Iisus Hristos, cu duhul tău. Darul cu voi! Amin.

Cătră Timothei a doua, la a Efesului besearecă întâiu episcop fiind hirotonisit, scrisu-s’au de la Râm, când de al doilea rând au stătut de față Pavel la chesariul Neron.

▲ Începutul paginii.