Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/1 Timotheu
_pagina_1.png)
CAP 1
[modifică]
1. Pavel, apostolul al lui Iisus Hristos, după porunca lui Dumnezău Mântuitoriului nostru și Domnul Iisus Hristos, al nădejdii noastre,
2. Lui Timotheiu, deaproapelui fiiu întru credință: Dar, milă, pace de la Dumnezău Părintele nostru și Hristos Iisus Domnul nostru!
3. În ce chip am rugat pre tine ca să rămâi în Efes, mergând în Machidonia, ca să poruncești unora să nu înveațe altele,
4. Nici să ia aminte la basne și neamuri fără sfârșit, carele fac întrebări mai mult decât socoteala lui Dumnezău cea în credință.
5. Iară săvârșitul poruncii iaste dragostea den curată inimă și știință bună și credință fără fățărie,
6. De carele unii rătăcind să întoarseră spre deșartă cuvântare,
7. Vrând a fi învățatori de leage, neînțelegând nici ceale ce zicu, nici pentru care să adeverescu.
8. Ce știm că bună e leagea, de să va purta cineva cu ea după leage,
9. Știind aceasta, că la cel dirept leage nu iaste, cela ce-i fără de leage, și la cei nesupuși, la cei păgâni și la păcătoși, la cei necurați și pângăriți, ucigătorilor de tată și ucigătorilor de mumă, ucigașilor de oameni,
10. Curvarilor, celor ce să culcă cu bărbați, furilor de oameni, mincinoșilor, călcătorilor de jurământ și orice altă stă împotriva învățăturii cei ce însănătoșază,
11. După bunăvestirea măririi celui fericit Dumnezău, carea m’am încredințat eu.
12. Și har am celui ce m’au întărit, Hristos Iisus Domnului nostru, căci credincios m’au socotit pre mine, puindu-mă la slujbă;
13. Pre cel ce mai nainte eram hulitoriu și gonitoriu și ocărâtoriu; ce fuiu miluit, căci neștiind am făcut, cu necredința.
14. Și prea prisosi darul Domnului nostru cu credința și dragostea care e în Hristos Iisus.
15. Crezut e cuvântul și de toată priimirea vreadnic că „Hristos Iisus au venit în lume pre păcătoși să mântuiască“, dentru carii întâiu sânt eu.
16. Ce pentru aceaea fuiu miluit, ca întru mine întâiu să arate Iisus Hristos toată îndelunga răbdarea mâniei, spre închipuirea celor ce vor să crează întru el în viață veacinică.
17. Iară Împăratului veacilor, nemuritoriului, nevăzutului, sângurului înțeleptului Dumnezău, cinste, mărire în veacii veacilor! Amin.
18. Această poruncă puiu ție, fiiule Timotheiu, după ceale prorocii ce mai nainte fură asupra ta, ca să oștești întru eale cea buna oștire,
19. Având credință și bună cunoștință, carea unii lepădându-o, den credință căzură;
20. Dentru carii sânt Imeneu și Alexandru, pre carii am dat satanei, ca să să cearte să nu hulească.
CAP 2
[modifică]
1. Deci rog mai nainte de toate să faceț rugi, rugăciuni, ceareri, mulțămite, pentru toți oamenii,
2. Pentru împărați și pentru toți ceia ce în diregătorii vor fi, ca lină și neclătită viață să petreacem cu toată bunăcredința și curăția.
3. Pentru că aceasta iaste bună și priimită înaintea Mântuitoriului nostru Dumnezău,
4. Carele va toți oamenii să să mântuiască și la cunoștința adevărului să vie.
5. Pentru că unul e Dumnezău, unul și împăcătoriu lui Dumnezău și oamenilor: om Hristos Iisus,
6. Cela ce s’au dat pre dânsul răscumpărare pentru toți, mărturisirea la vremile sale;
7. Spre carea m’am pus eu prepoveduitoriu și apostol – adevăr zic întru Iisus Hristos, nu mințu –, dascal limbilor cu credință și cu adevăr.
8. Deci voiu să să roage bărbații în tot locul, rădicând curate mâni, fără urgie și îndoire.
9. Așijderile și muierile, cu podoabă cinstită, cu rușine și cu întregăciunea minții să să împodobească pre Dânsul, nu cu împletiri sau cu aur sau cu mărgăritariuri, sau cu haine scumpe,
10. Ce ceaea ce să cade muierilor celor ce să făgăduiesc cinstei dumnezăiești, pren fapte bune.
11. Muiarea întru linește să să înveațe cu toată ascultarea.
12. Iară muierii a învăța nu poruncesc, nice a-ș stăpâni bărbatul, ce să fie în linește.
13. Pentru că întâiu Adam s’au zidit, după aceaea Evva.
14. Și Adam nu s’au amăgit; iară muiarea amăgindu-să, întru călcare de poruncă fu.
15. Ce mântui-se-va pren nașterea fiilor, de vor rămânea cu credință și dragoste și sfințire, cu minte întreagă.
CAP 3
[modifică]
1. Adevărat e cuvântul: „Orice episcupie pohteaște, bun lucru pohteaște“.
2. Deci trebuie episcopul fără prihană să fie, al unii muieri bărbat, treaz, întreg la minte, bine rânduit, iubitoriu de streini, învățătoriu, nebețiv,
3. Nesfadnic, neagonisitoriu de dobândă grozavă, ce blând, neînvrăjbitoriu, neiubitoriu de argint,
4. Casei sale bine-îndireptătoriu, fii având întru ascultare, cu toată cinstea.
5. Iară de nu știe cineva a-ș îndirepta casa sa, cum de beseareca lui Dumnezău va purta grijă?
6. Nu răsad tânăr, ca nu, umflânduse, în judecata diavolului va cădea.
7. Și trebuie el și mărturie bună să aibă de cei den afară, ca nu în ocară să cază și în cursa diavolului.
8. Diaconii, așijderea, cinstiț, nu îndoiț la cuvânt, nebăutori de vin mult, nu agonisitori de reale:
9. Având taina credinței cu curată știință.
10. Și aceștea ispitească-se întâiu și apoi slujască, nevinovaț fiind.
11. Muierile, așijderea, cinstite, neclevetnice, treaze, credincioase întru toate.
12. Diaconii fie ai unii muieri bărbați, fiilor bine îndereptând și caselor sale.
13. Pentru că ceia ce bine au poslușit stepenă bună loruș dobândesc și multă îndrăzneală întru credința care iaste în Hristos Iisus.
14. Aceastea ție scriu, nădejduind a veni cătră tine mai curând.
15. Iară de voiu zăbovi, ca să știi cum trebuie în casa lui Dumnezău a petreace, carea iaste beseareca lui Dumnezău celui viu, stâlp și întărire adevărului.
16. Și cu mărturisire mare iaste taina buneicredințe: „Dumnezău s’au arătat cu trup, să îndireptă cu Duhul, să arătă la îngeri, să propovedui întru limbi, să crezu în lume, să înălță cu mărire“.
CAP 4
[modifică]
1. Iară Duhul aiave zice că în ceale de apoi vremi să vor depărta oarecarii de cătră credință, luând aminte la duhuri de înșălăciune și dăscălii ale dracilor,
2. Întru fațărnicia celor mincinoși la cuvinte, arși fiind cu a lor știință,
3. Oprind a să însura, să să ferească de bucate carele Dumnezău le-au zidit spre gustare cu mulțimită celor credincioși și celor ce au cunoscut adevărul.
4. Căci toată zidirea lui Dumnezău bună e și nimică nu e de lepădat, cu mulțimită luându-se;
5. Pentru că să sfințeaște pren cuvântul lui Dumnezău și pren rugă.
6. Aceastea arătându-le fraților, bun slujitoriu vei fi lui Iisus Hristos, hrănindu-te cu cuvintele credinții și ale cei bune învățături, căriia ai urmat.
7. Iară ceale spurcate și băbești basne le părăseaște.
8. Și te învață pre tine cătră buna-credință.
9. Pentru că cea trupească deprindere spre puțin iaste folositoare; iară buna-credință spre toate folositoare iaste, făgăduință având a vieții ceii de acum și a ceii viitoare.
10. Crezut e cuvântul și de toată priimirea vreadnic!
11. Pentru că spre aceasta și ostenim și ne ocărâm, căci am nădejduit pre Dumnezău viu, carele iaste Mântuitoriu tuturoru oamenilor, mai vârtos celor credincioși.
12. Vesteaște aceastea și învață! Nimenea tinereațăle tale să nu defaime, ce pildă te fă celor credincioși, cu cuvântul, cu petreacerea, cu duhul, cu credința, cu curăția.
13. Până voiu veni, ia aminte la citanie, la mângâiare, la învățătură.
14. Nu te lenevi de cel dentru tine dar, carele s’au dat ție pren prorocie cu punerea deasupra a mânilor preoților.
15. Aceastea te învață, întru aceastea fii, ca procopseala ta arătată să fie întru toți.
16. Ia aminte ție și învățăturii: rămâi întru aceastea; pentru că aceasta făcând, și pre tine vei mântui și pre cei ce te ascultă.
CAP 5
[modifică]
1. Pre cel mai bătrân să nu-l înfruntezi, ce-l mângâie ca pre un părinte; pre cei mai tineri, ca pre frați;
2. Pre ceale mai bătrâne, ca pre niște maice; pre ceale mai tinere, ca pre niște surori, cu toată curăția.
3. Văduvele cinsteaște, pre cealea ce-s adevărate văduve.
4. Iară de vreo văduvă are fii au fiestri, să înveațe întâiu pre a sa casă a fi bună credincioasă și răsplătiri să dea strămoșilor; pentru că aceasta iaste bună și priimită înaintea lui Dumnezău.
5. Iară cea adevărată văduvă și sângură nădejdui pre Dumnezău și așteaptă la rugi și la rugăciuni noaptea și ziua.
6. Iară cea ce să desfătează de vie au murit.
7. Și aceastea porunceaște ca nevinovate să fie.
8. Iară de vreame ce neștine de ale lui, și mai vârtos de ai casii lui, nu ia aminte, de credință s’au lepădat și iaste decât cel necredincios mai rău.
9. Văduva să să aleagă nu mai puțin de ani 60, fiind a unui bărbat muiare,
10. Întru fapte bune mărturisindu-se, de au hrănit fii, de au priimit striini, de au spălat picioarele sfinților, de au ajutat la cei necăjiț au la tot lucrul bun au urmat.
11. Iară pre ceale mai tinere văduvele părăseaște; căci, când să înfierbântează asupra lui Hristos, vor să să mărite,
12. Având judecată, căci cea dentâiu credință au lepădat.
13. Așijderea și fără lucru să învață, umblând den casă în casă; și nu numai fără lucru, ce și limbute și iscoditoare, grăind ceale ce nu să cade.
14. Voiu, dirept aceaea, ceale mai tinere să să mărite, să facă feciori, să stăpânească casa, nici o pricină să dea nepriatenului spre ocară.
15. Pentru că acum oarecarele s’au întors denapoia satanii.
16. Oricare credincios au credincioasă are văduve ajutorească-le lor și să nu să îngreuiaze beseareca, ca celor adevărate văduve să le ajutorească.
17. Cei ce bine poartă diregătoria preoți cu îndoită cinste să să învrednicească, mai vârtos cei ce ostenesc cu cuvântul și învățătura.
18. Pentru că zice Scriptura: „Boului ce treiră nu-i lega gura“ și: „Vreadnic iaste lucrătoriul platei lui“.
19. Asupra preotului pâra nu priimi, afară den doao sau trei mărturii.
20. Pre cei ce greșesc înaintea tuturor mustră-i, ca și ceialalți frică să aibă.
21. Mărturisescu-mă înaintea lui Dumnezău și Domnului Iisus Hristos și celor alesi îngeri ca aceastea să le păzești fără de nici o mai nainte-judecare, nimică făcând spre înduplecare.
22. Mânile degrabă pre nimenea nu le pune, nici te împreuna la păcate striine: pre tine curat te păzeaște.
23. De-acum nu mai bea apă, ce puțin vin să beai, pentru stomahul tău și ceale adease ale tale boale.
24. Păcatele unor oameni mai nainte arătate sânt, aducând înainte la judecată, iară la unii și în urmă vin.
25. Așijderea și ceale bune locuri arătate sânt; și cealea ce aiminterea să află a să ascunde nu să pot.
CAP 6
[modifică]
1. Câți sânt supt jug robi pre ai lor stăpâni de toată cinstea vreadnici să-i socotească, ca nu numele lui Dumnezău și învățătura să să hulească.
2. Iară ceia ce au credincioși stăpâni să nu hulească căci frați sânt, ce mai mult să slujască, fiindcă credincioș sânt și dragi cei ce de facerea cea bună să apucă. Aceastea învață și roagă.
3. Oricine învață altele și nu să apropie la ceale sănătoase cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos și la cea după bunăcredință învățătură.
4. Făleaște-să, nemică știind, ce bolnăvindu-se întru întrebări și prici de cuvinte, dentru carele să face zavistia, pricea, hule,
5. Prepusuri reale, zăbăvi de oameni stricați la minte și lipsiți de adevăr, părându-le a fi dobândă buna-credință. Depărtează-te de la unii ca aceia.
6. Însă iaste venit mare buna-credință cu îndestulare.
7. Pentru că nemică n’am adus în lume; aiave iaste că nici a duce ceva putem.
8. Ce, având hrane și acoperimânturi, cu aceastea destui să fim.
9. Iară ceia ce vor să să îmbogățească cad în dodeială și în lațu și în pohte multe fără socoteală și cu vătămare, carele afundă pre oameni la pieire și la pierzare.
10. Pentru că rădăcina tuturor răutăților iaste iubirea argintului; carea unii pohtindu-o, au rătăcit de la credință și pre dânșii să pătrunsără cu dureri multe.
11. Iară tu, o, omul lui Dumnezău, de aceastea fugi și goneaște direptatea, cinstea închinăciunii, credința, dragostea, răbdarea, blândeațele.
12. Nevoiaște asupra celui bun războiu al credinței; apucă-te de cea veacinică viață, la carea te-ai și chemat și ai mărturisit cea bună mărturisire înaintea a multe mărturii.
13. Poruncesc ție înaintea lui Dumnezeu, celui ce învie toate, și lui Hristos Iisus, celui ce au mărturisit la Pontie Pilat cea bună mărturisire,
14. Să păzești tu porunca nespurcată, nevinovată, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Pre carea la ale sale vremi o va arăta cel fericit și sângur Putearnic, Împăratul împăraților și Domnul celor ce domnesc,
16. Cela ce sângur are nemoarte, întru nevăzută lumina lăcuind, pre care nu l-au văzut nimenea dentru oameni, nici a-l vedea poate, căruia cinste și tărie veacinică! Amin.
17. Celor bogați în veacul acesta porunceașțe să nu să înalțe cu gândul, nici să să nădejduiască pre a avuției nestare, ce întru Dumnezău cel viu cela ce dă noao cu bogăție toate spre dobândire, a face lucruri bune,
18. A să îmbogăți întru fapte bune, lesne dătători a fi, împreunători,
19. Câștigători loruș temelie bună la cea viitoare, ca să să apuce de cea veacinică viață.
20. O, Timotheiu, ce ai pus înainte păzeaște, depărtându-te de ceale spurcate glasuri deșarte și prigoane ale științei cei ce e cu mincinos nume,
21. Cu carea unii lăudându-se, prejur credință nu nemeriră. Darul cu tine! Amin.
Cătră Timotheiu cea dentâiu s’au scris de la Laodichia, care iaste mitropolie a Frighiei Pacatianii.
| ▲ Începutul paginii. |