Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/Tit

←2 Timotheu

DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ NOAUĂ CEA CĂTRĂ TIT CARTE TRIMISĂ A LUI PAVEL

Filimon→

CAP 1

Despre învățători vrednici. Împotriva celor ce apărau faptele legii și curățirile trupești. Despre fapta bună duhovnicească.

1. Pavel, robul lui Dumnezău și apostolul lui Iisus Hristos, după credința aleșilor lui Dumnezău și conoștința adevărului celui după bunăcredință,

2. Spre nădeajdea vieții veacinice, carea au făgăduitu-o cel nemincinos Dumnezău mai nainte de ani veacinici,

3. Și au arătat la vremile sale cuvântul lui cu propoveduirea carele m’am încrezut eu, după porunca Mântuitoriului nostru Dumnezău –,

4. Lui Tit, celui de aproape fiiu, după cea de obște credință: Dar, milă, pace de la Dumnezău Părintele și Domnul Iisus Hristos, Mântuitoriul nostru!

5. Pentru aceaea am lăsat pre tine în Crit, ca ceale ce lipsesc să le tocmești și să pui la cetăți preoți, după cum eu ție am rânduit:

6. Oricare iaste nevinovat, al unii muieri bărbat, având fii credincioși, nu întru ponosluire de curvie, au neascultători.

7. Pentru că trebuie episcopul nevinovat să fie, ca al lui Dumnăzău diregătoriu; nu obraznic, nu mânios, nu bețiv, nu sfadnic, nu iubitoriu de spurcată dobândă,

8. Ce iubitoriu de striini, iubitoriu de bunătate, întreg la minte, dirept, curat, răbdătoriu,

9. Țiindu-se de cel după învățătură credincios cuvânt, ca putearnic să fie să și îndeamne întru învățătura cea ce e sănătoasă și pre cei ce-i grăiesc împotrivă să-i înfrunteaze.

10. Pentru că sânt mulți și nesupuși, deșărți la cuvinte și amăgitori, mai vârtos cei dentru tăiare-împrejur,

11. Cărora trebuie a le astupa gurile, carii toate casele le răstoarnă, învățând ceale ce nu trebuie, pentru dobânda cea necuvioasă.

12. Zis-au oarecarele dentru ei, al loruș proroc: „Criteanii pururea-s mincinoși, reale hiară, pântece zăbavnice“.

13. Mărturia aceasta iaste adevărată, pentru care lucru mustră pre ei vârtos, ca sănătoși să fie întru credință,

14. Neluând aminte la jidoveștile basne și la poruncile oamenilor ce urăsc adevărul.

15. Toate, dirept aceaea, curate-s la cei curați; iară la cei pângăriț și necredincioși nemică nu e curat, ce li s’au pângărit lor și mintea, și știința.

16. Pre Dumnezău mărturisesc a-l ști; iară cu faptele, îl tăgăduiesc, urâț fiind și neascultători și cătră tot lucrul bun nelămuriți.

CAP 2

Sfaturi potrivite cu vârsta fiecăruia. Despre robi.

1. Iară tu grăiaște ceale ce să cad la cea sănătoasă învățătură.

2. Bătrânii treaji să fie, cu cinste, întregi la minte, sănătoși la credință, la dragoste, la îngăduință.

3. Și bătrânele, așijderea, întru așăzare sfântă la cuviință, nu clevetnice, nu de vini multe supuse, de bine învățătoare,

4. Ca să înțelepțească pre ceale tinere iubitoare de bărbați a fi, iubitoare de fii,

5. Întregi la minte, curate, grijlive de casele lor, bune, supuindu-se la ai lor bărbați, ca nu cuvântul lui Dumnezău să să hulească.

6. Pre cei tineri așijderea îndeamnă-i să fie întregi la minte,

7. Întru toate pre tine dându-te pildă lucrurilor bune, întru învățătură, nestricăciune, cinste, nestricare,

8. Cuvânt sănătos, fără clevet, ca cel dempotrivă să să rușineaze, nemică neavând pentru voi a zice grozav.

9. Robii la ai lor stăpâni să să supuie, întru toate bine plăcuți a fi, nepricindu-se,

10. Neficlenindu-i, ce credința toată arătând cea bună, ca cu învățătura Mântuitoriului nostru Dumnezău să să împodobească întru toate.

11. Pentru că s’au arătat darul lui Dumnezău cel de mântuire la toți oamenii, certându-ne pre noi ca, lepădând necurăția și ceale lumești pohte, cu înțelepciune și direptate și cu bunăcredință să trăim în veacul cest de acum,

12. Așteptând cea fericită nădeajde și arătarea mărirei celui mare Dumnezău și Mântuitoriul nostru Iisus Hristos,

13. Carele au dat pre el pentru noi, ca să ne mântuiască pre noi de cătră toată fărădeleagea și să-ș curățască lui nărod avut, râvnitoriu bunelor fapte.

14. Aceastea grăiaște, și îndeamnă și mustră cu toată porunca. Nimenea pre tine să nu te defaime.

CAP 3

Supunere cătră stăpânitori. Ferirea de prigonitorii eretici.

1. Adu-le aminte lor la domnii și la puternicii să să supuie, să asculte, cătră tot lucrul bun gata să fie.

2. Pre nimenea să nu bleasteme, nici sfadnici să fie, blânzi, toată blândeațea arătând cătră toți oamenii.

3. Pentru că eram oarecând și noi fără de minte, neascultători, rătăcindu-ne, slujind la pohte și la dragoste de multe fealiuri, cu răutate și zavistie petrecând, urâți urând unul pre alalt.

4. Iară când bunătatea și iubirea cea de oameni s’au arătat a Mântuitoriului nostru Dumnezău,

5. Nu den lucrurile ceale den direptate care am făcut noi, ce după a lui milă au mântuit pre noi, pren spălarea nașterii cei de iznoavă și înnoirea Duhului Svânt,

6. Den carele au vărsat asupra noastră cu bogăție, pren Iisus Hristos, Mântuitoriul nostru;

7. Ca îndireptându-ne cu darul Aceluia, moștenitori vom fi, după nădeajdea vieții cei veacinice.

8. Credincios e cuvântul și pentru aceastea voiu ca să te adeverezi tu, ca să poarte griji la bune fapte a isprăvnici ceia ce s’au crezut lui Dumnezău. Aceastea sânt ceale bune și de folos oamenilor.

9. Iară ceale nebune cercări și graiuri de neamuri și prici și sfăzi de leage părăsește-le, pentru că sânt nefolositoare și deșarte,

10. Pre omul eretic, după una și a doao mustrare, părăseaște-l,

11. Știind că s’au îndărătnicit unul ca acela și păcătuiaște, fiind sângur de el osândit.

12. Când voiu trimite pre Artema cătră tine, au pre Tihicon, sârguiaște a veni cătră mine la Necopoli, pentru că acolo am socotit să iernez.

13. Pre Zina legiuitoriul și pre Apolo degrabă-i trimite nainte, ca nemica lor să nu lipsească.

14. Și să înveațe ai noștri la bune lucruri să isprăvnicească, la ceale de folos trebi, ca să nu fie fără roadă.

15. Închină-ți-se cei ce-s cu mine toți, închină-te celor ce iubesc pre noi cu credință. Darul cu toți cu voi! Amin.

Cătră Tit la a criteanilor besearecă, întâi-episcopul fiind hirotonisit, scrisu-s’au de la Necopolis a Machidoniei.

▲ Începutul paginii.