Biblia(Biblia de la București)/Testamentul Nou/2 Petr

 

CAP 1

Roadele credinței spre moștenirea împărăției ceriurilor. Îndemnare la păzirea învățăturilor sale, întemeindu-o pre mărturia Tatălui despre Fiiul în Tavor și pre Sfânta Scriptură.

1. Simeon Petăr, rob și apostolul lui Iisus Hristos, celor ce întocma cinstită cu noi au nemerit credință, întru direptatea Dumnezăului nostru și Mântuitoriului Iisus Hristos:

2. Dar voao și pace să să înmulțească, întru cunoștința lui Dumnezău și a lui Iisus Domnului nostru!

3. După cum toate noao cea dumnezăiască a lui puteare ceale cătră viață și bunăcredință dăruindu-ne, pren cunoștința celui ce au chemat pre noi, pren mărire și bunătate,

4. Pren carele ceale mai mari noao și cinstite făgăduiale s’au dăruit, ca pren acesta să fiți părtaș dumnezăieștii firi, depărtându-vă de cea den lume cu pohtă stricăciune.

5. Și întru aceaeaș numai toată nevoința puindu-o, sporiți cu credința voastră bunătatea; și cu bunătatea, mintea;

6. Și cu mintea, contenirea; și cu contenirea, răbdarea; și cu răbdarea, buna-credință; și cu buna-credință, iubirea frăției;

7. Și cu iubirea frăției, dragostea.

8. Pentru că, aceastea la voi fiind și prisosind, nu deșărți, nici fără de rod vor pune pre voi spre a Domnului nostru Iisus Hristos cunoștință.

9. Pentru că la carele nu-s aceastea orb iaste, cercând cu mânile, uitare luând de curăția celor de demult ale lui păcate.

10. Pentru aceaea mai mult, fraților, nevoiți adeverită chemarea și aleagerea voastră să să facă; pentru că, aceastea făcând, nu veți greși niciodinioară.

11. Pentru că așa, cu bogăție să va spori voao întrarea la cea veacinică Împărăție a Domnului nostru și Mântuitoriul Iisus Hristos.

12. Pentru aceaea nu mă voiu lenevi voao pururea a vă aduce aminte pentru aceastea, măcară că știți și întăriți fiind întru acestu adevăr.

13. Și dirept socotesc a fi, întrucât sânt întru acest lăcaș, să vă scol pre voi cu pomenirea,

14. Știind că iute iaste lepădarea sălașului mieu, după cum și Domnul nostru Iisus Hristos au arătat mie.

15. Și voiu nevoi și fieștecând a avea pre voi, după a mea ieșire, a acestora pomenire să să facă.

16. Pentru că nu la ceale învățate basne urmând am arătat voao a Domnului nostru Iisus Hristos puteare și venire, ce văzătoriu fiind ai mărimei Aceluia.

17. Pentru că, luând de la Dumnezău Părintele cinste și mărire, glas venind la el ca acesta, de la cea prea cuvioasă mărire: „Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, la carele eu binevruiu“.

18. Și acesta glas noi l-am auzit den ceriu aducându-să, împreună cu el fiind în măgura cea sfântă.

19. Și avem mai adevărat pre cel prorocesc cuvânt, la carele bine veț face luând aminte, ca unui luminătoriu ce luminează în loc cu ceață, până unde ziua va lumina, și luceafărul va răsări întru inimile voastre;

20. Aceasta întâiu știind, că toată prorocirea Scripturii spre a sa dezlegare nu să face.

21. Pentru că nu den voia omului să răspunsă vreodată prorocie, ce de Duhul Sfânt îndemnându-să au grăit acei sfinți oameni ai lui Dumnezău.

CAP 2

Mai nainte vestire despre ivirea ereticilor cu înșelăciuni și pedeapsa lor. Înfruntarea obiceaiurilor reale.

1. Fură însă și proroci mincinoși întru norod, după cum și întru voi vor fi dascali mincinoși, carii vor băga eresuri de pierzare și, de Stăpânul care au răscumpărat pre ei lepădându-să, aducând loruș grabnică pierzare.

2. Și mulți vor urma la peirile lor, pren carii calea adevărului să va huli.

3. Și cu lăcomie, cu cuvinte amăgitoare pre voi vor precupi, la carii judecata de demult nu zăboveaște și pierzarea lor nu adoarme.

4. Pentru că, de vreame ce Dumnezău pre îngerii greșind nu i-au cruțat, ce, cu lanțurile întunearecului, în tartar băgându-i, i-au dat la judecată, fiind păziț,

5. Și lumea cea de ’nceput nu o au cruțat, ce al optulea pre Noe, al direptății propoveduitoriu l-au ferit, potop în lume celor necurați aducând,

6. Și cetățile Sodomului și Gomorului, făcându-le cenușă, cu prăpădire le-au osândit, pildă puind celora ce vor să facă necurăție,

7. Și pre direptul Lot, necăjându-să de cea cu necurăție viață a celor fără de leage, l-au izbăvit

8. – Pentru că, cu vedearea și cu auzul direptul acela lăcuind întru ei, den zi în zi suflet dirept munciia cu ceale fără de leage lucruri –,

9. Știe Domnul pre cei buni credincioși den bântuială a-i mântui, iară pre cei nedirepți la ziua judecății căzniț să-i păzască:

10. Și mai vârtos pre cei ce denapoia trupului umblă, în pohta pângăriciunii, și de dumnezăire nebăgând sama. Cutezători, obraznici, măririle hulindu-le, nu să cutremură;

11. Unde îngerii, cu tăria și cu putearea mai mari fiind, nu rabdă asupra lor lângă Domnul judecată cu hulă,

12. Iară aceștea, ca niște necuvântătoare dobitoace, den fire fiind făcute spre luare și stricare, întru carele nu știu blestemând, cu stricăciunea lor strica-să-vor,

13. Luând plata nedireptății, dulceață socotind (a fi) cea pre zi desfătăciune cu pângăriciuni și spurcăciuni; desfătându-să întru înșălăciunile lor, împreună cu voi desfătându-se,

14. Ochi având plini de preacurvie și neîncetați de păcat, amăgind suflete neîntărite, inemă deprinsă cu lăcomie având, fiii osândirii.

15. Lăsând calea cea direaptă, au rătăcit urmând în calea lui Valaam al lui Vosor, carele plata nedireptății au iubit;

16. Și mustrare au avut fărădelegii lui: asin fără de glas, cu glas de om răspunzând, au oprit a prorocului nebunie.

17. Aceștea sânt izvoară fără de apă, nori de vifor purtați: cărora pâcla întunearecului în veac să păzeaște.

18. Pentru că semețiile deșărtăciunii răspunzând, amăgesc cu pohtele trupului, cu necurății, pre cei ce adevărat au scăpat de cei ce întru înșălăciune petrec.

19. Volnicie lor făgăduindu-le, ei robi fiind ai stricăciunii; pentru că oricine, de ce s’au biruit, spre aceasta s’au și robit.

20. Că, de ar fugi de pângăriciunile lumii cu cunoștința Domnului și Mântuitoriului Iisus Hristos și, la aceastea iarăș învăluindu-se, biruiescu-se, făcură-să lor ceale de apoi mai reale decât ceale dentâiu.

21. Pentru că mai bine era lor a nu cunoaște calea direptății decât, cunoscându-o, a să întoarce den cea dată a lor svântă poruncă.

22. Și să întâmplă lor ceaea a pildei cei adevărate: „Câinele s’au întors la borâtura sa“ și „Scroafa s’au scăldat în tăvălitură de împuceciune“.

CAP 3

Vremea de apoi. Venirea lui Hristos. Gătirea cuviincioasă pentru ea.

1. Aceasta acum, iubiților, a doua carte scriu voao, cu carele rădic voao cu pomenirea cugetului cel curat,

2. Să vă aduceți aminte de graiurile ceale de mai nainte grăite de svinții proroci și ale apostolilor noștri, poruncă a Domnului și Mântuitoriului.

3. Aceasta întâiu știind, că vor veni în zilele ceale de apoi batjocuritori, după ale lor pohte umblând și zicând:

4. „Unde iaste făgăduința venirii lui? Pentru că, de când părinții au adormit, toate așa rămân, de ’nceputul zidirei!“.

5. Pentru că să amăgesc ei, aceasta vrând, că ceriurile era de ’nceput și pământul, den apă și pren apă închegându-se, cu al lui Dumnezău cuvânt,

6. Pren carele lumea cea de atunce, cu apă acoperindu-se, au pierit.

7. Iară ceale de acum ceriuri și pământul, cu acelaș cuvânt câștegate sânt, focului păzindu-se la ziua judecății și pierzării oamenilor celor necurați.

8. Și una ca aceasta să nu vă amăgească pre voi, iubiților, că o zi lângă Domnul iaste ca 1000 de ani, și 1000 de ani, ca o zi.

9. Nu zăboveaște Domnul făgăduinței, precum unii zăbavă socotescu, ce mult îngăduiaște la noi, nevrând ca să piară unii, ce toți la pocăință să vie.

10. Și va veni ziua Domnului ca furul noaptea, întru carea ceriurile cu sunet să vor treace și stihiile arzându-se să vor topi și pământul și ceale dentru el lucruri vor arde de tot.

11. Deci aceastea toate topindu-se, în ce fealiu trebuie a fi voi întru svinte petreaceri și bune credințe,

12. Așteptând și sârguind venirea zilei lui Dumnezău, pentru carea ceriurile arzându-se să vor topi și stihiile, fiind arse, topi-se-vor.

13. Și ceriuri noao și pământ nou, după făgăduința lui, așteptăm, întru carele direptatea lăcuiaște.

14. Pentru aceaea, iubiților, aceastea așteptând, nevoiți nepângăriți și nevinovați la el să vă aflați cu pace.

15. Și cea a Domnului nostru multă îngăduință mântuire o socotiți, după cum și cel iubit al nostru frate Pavel, după cea ce s’au dat lui înțelepciune au scris voao,

16. După cum și întru toate cărțile grăind întru dânsele pentru aceastea, întru carele sânt greale la înțeles unele, carele cei neînvățați și neîntăriți le șovăiesc, ca și cealealalte scripturi, cătră a lor pierzare.

17. Deci voi, iubiților, mai denainte știind, păziți-vă ca nu, cu a celor fără de leage înșălăciune aducându-vă, veți cădea dentru a voastră întărire;

18. Ce creașteți cu darul și cu conoștința Domnului nostru și Mântuitoriului Iisus Hristos. Acestuia e slava și acum și în ziua veacului! Amin.

▲ Începutul paginii.