Lacul (Eminescu)
| Lacul de Mihai Eminescu |
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Și eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;
Să sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;
Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin foșnească,
Undoioasa apă sune!
Dar nu vine... Singuratic
În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.
Singurătate - Lasă-ți lumea ta uitată - Și dacă... - Pajul Cupidon... - Ce te legeni... - Melancolie - Rugăciunea unui dac - Pe aceeași ulicioară... - De câte ori, iubito... - O, rămâi... - Despărțire - Crăiasa din povești - Odă - La mijloc de codru des - Venere și Madonă - Iubind în taină - Afară-i toamnă - Sunt ani la mijloc - Când iarăși glasul - Trecut-au anii - S-a stins viața falnicei Veneții - Dorința - Mortua est! - Noaptea... - Egipetul - Adio - Ce e amorul? - Lacul - Înger și demon - Floare albastră - Se bate miezul nopții... - Înger de pază - Atât de fragedă... - O, mamă... - Făt-Frumos din tei - Cu mâne zilele-ți adaogi... - Din valurile vremii... - Povestea codrului - Împărat și proletar - Pe lângă plopii fără soț... - Glossă - S-a dus amorul... - Departe sunt de tine... - Freamăt de codru - De-or trece anii... - Te duci... - Peste vârfuri - Somnoroase păsărele... - Revedere - Când amintirile... - Doină - Mai am un singur dor - De-oi adormi - Nu voi mormânt bogat - Iar când voi fi pământ - Epigonii - Călin - Strigoii - Satira I - Satira II - Satira III - Satira IV - Luceafărul - Criticilor mei
