Odă
De la Wikisource
| Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu |
Nu credeam să învăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visător la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Nendurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flacări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
Singurătate - Lasă-ţi lumea ta uitată - Şi dacă... - Pajul Cupidon... - Ce te legeni... - Melancolie - Rugăciunea unui dac - Pe aceeaşi ulicioară... - De câte ori, iubito... - O, rămâi... - Despărţire - Crăiasa din poveşti - Odă - La mijloc de codru des - Venere şi Madonă - Iubind în taină - Afară-i toamnă - Sunt ani la mijloc - Când iarăşi glasul - Trecut-au anii - S-a stins viaţa falnicei Veneţii - Dorinţa - Mortua est! - Noaptea... - Egipetul - Adio - Ce e amorul? - Lacul - Înger şi demon - Floare albastră - Se bate miezul nopţii... - Înger de pază - Atât de fragedă... - O, mamă... - Făt-Frumos din tei - Cu mâne zilele-ţi adaogi... - Din valurile vremii... - Povestea codrului - Împărat şi proletar - Pe lângă plopii fără soţ... - Glossă - S-a dus amorul... - Departe sunt de tine... - Freamăt de codru - De-or trece anii... - Te duci... - Peste vârfuri - Somnoroase păsărele... - Revedere - Când amintirile... - Doină - Mai am un singur dor - De-oi adormi - Nu voi mormânt bogat - Iar când voi fi pământ - Epigonii - Călin - Strigoii - Satira I - Satira II - Satira III - Satira IV - Luceafărul - Criticilor mei
