Când amintirile...
De la Wikisource
| Când amintirile... de Mihai Eminescu |
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.
Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stingă,
Când valuri de isvor
N-au încetat să plângă,
Cum luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?
Singurătate - Lasă-ţi lumea ta uitată - Şi dacă... - Pajul Cupidon... - Ce te legeni... - Melancolie - Rugăciunea unui dac - Pe aceeaşi ulicioară... - De câte ori, iubito... - O, rămâi... - Despărţire - Crăiasa din poveşti - Odă - La mijloc de codru des - Venere şi Madonă - Iubind în taină - Afară-i toamnă - Sunt ani la mijloc - Când iarăşi glasul - Trecut-au anii - S-a stins viaţa falnicei Veneţii - Dorinţa - Mortua est! - Noaptea... - Egipetul - Adio - Ce e amorul? - Lacul - Înger şi demon - Floare albastră - Se bate miezul nopţii... - Înger de pază - Atât de fragedă... - O, mamă... - Făt-Frumos din tei - Cu mâne zilele-ţi adaogi... - Din valurile vremii... - Povestea codrului - Împărat şi proletar - Pe lângă plopii fără soţ... - Glossă - S-a dus amorul... - Departe sunt de tine... - Freamăt de codru - De-or trece anii... - Te duci... - Peste vârfuri - Somnoroase păsărele... - Revedere - Când amintirile... - Doină - Mai am un singur dor - De-oi adormi - Nu voi mormânt bogat - Iar când voi fi pământ - Epigonii - Călin - Strigoii - Satira I - Satira II - Satira III - Satira IV - Luceafărul - Criticilor mei
