Iar când voi fi pământ
De la Wikisource
| Iar când voi fi pământ (variantă) de Mihai Eminescu |
Iar când voi fi pământ,
În liniştea serii,
Săpaţi-mi un mormânt
La marginea mării.
Nu voi sicriu bogat,
Podoabe şi flamuri,
Ci-mi împletiţi un pat
Din veştede ramuri.
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Să am un cer senin
Pe-adâncile ape.
S-aud cum blânde cad
Isvoarele-ntr-una,
Pe vârfuri lungi de brad
Alunece luna.
S-aud pe valuri vânt,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.
Şi cum n-oi suferi
De-atuncea-nainte,
Cu flori m-or troieni
Aduceri aminte.
Şi cum va înceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi va suna
Cântarea de bucium!
Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or frământa
Eternele valuri
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Ci codrul vânt să dea
Frunzişului veşted.
Luceferii de foc
Privi-vor din cetini
Mormânt făr' de noroc
Şi fără prieteni.
Singurătate - Lasă-ţi lumea ta uitată - Şi dacă... - Pajul Cupidon... - Ce te legeni... - Melancolie - Rugăciunea unui dac - Pe aceeaşi ulicioară... - De câte ori, iubito... - O, rămâi... - Despărţire - Crăiasa din poveşti - Odă - La mijloc de codru des - Venere şi Madonă - Iubind în taină - Afară-i toamnă - Sunt ani la mijloc - Când iarăşi glasul - Trecut-au anii - S-a stins viaţa falnicei Veneţii - Dorinţa - Mortua est! - Noaptea... - Egipetul - Adio - Ce e amorul? - Lacul - Înger şi demon - Floare albastră - Se bate miezul nopţii... - Înger de pază - Atât de fragedă... - O, mamă... - Făt-Frumos din tei - Cu mâne zilele-ţi adaogi... - Din valurile vremii... - Povestea codrului - Împărat şi proletar - Pe lângă plopii fără soţ... - Glossă - S-a dus amorul... - Departe sunt de tine... - Freamăt de codru - De-or trece anii... - Te duci... - Peste vârfuri - Somnoroase păsărele... - Revedere - Când amintirile... - Doină - Mai am un singur dor - De-oi adormi - Nu voi mormânt bogat - Iar când voi fi pământ - Epigonii - Călin - Strigoii - Satira I - Satira II - Satira III - Satira IV - Luceafărul - Criticilor mei
