Spitalul amorului (1852)/1/Sirmană frunză nenorocită
Sirmană frunză nenorocită!
Ia spune-mi dragă unde te duci?
Zmulsă de iarnă și doborâtă,
Fără protector undeo s-ajungi?
– Nu știu nimica, uite privește
Colo Stejarul care căzu,
Asta furtună tot prăpădește,
Singuru-mi pazim mi-l străbătu.
D-atunci încoace sânt jucărie
Ș-a mea durere n-am cui s-o spui,
Vântul nu are statornicie
Și sânt silită să mă supui.
Dintr-o pădure pe o câmpie
Crivățul astăzi mă azvârli,
Prin munți prin crânguri a lui mânie;
Acum zefirul mă ocoli.
Dar făr' de frică, făr' d-amuțire,
făr' amă plânge sau spăimânta,
Făr' de a cere adăpostire,
Făr' de a geme sau reclama,
Mă duc or unde bine voiește
Vântul de astăzi a m-arunca,
Dacă o dată trunchiu-mi lipsește
Puțin îmi pasă und-oi pica.
Mă duc acolo unde știu bine
Că toată frunza mă va urma,
Mare și mică cu-ncetul bine
Pentru vecie a s-așeza.
Mă duc acolo unde se duce
Or și ce lucru de pe pământ,
Slăvitul Dafin, Roza cea dulce,
Pe rând dar toate se duc în vânt.