Spitalul amorului (1852)/1/Aproape sânt de tine
Aproape sânt de tine
Și văz că mă iubești
Și inima mea saltă
De buburii cerești.
Ah! cât sânt de ferice
Că poci sâ te privesc,
Că Poci cu înlesnire
Or când ca să-ți vorbesc!
Că poci să-ți auz glasul
În fine ce minut,
Câ poci eu fără frică
Or când să te salut.
Că poci cum vine noaptea,
În dată ca să sbor
Din cruda-mi închisoara
La templul de amor.
Ș-aci, aci, iubite,
Să stăng pe sânul meu
Frumoasa ta cosiță,
Mult dulce chipul tău;
Și roua cea cerească
Să sorb pe buza ta
Și să te adorm în cânturi
Pe inimioara mea!
Aceasta e dorința
Femei în amor
Când află o ființă
Cu suflet simțitor!
Ah! cât sânt de ferice
Și de mult te iubesc!
Acuma, în credințâ,
Poci zice că trăiesc;
Dar, vai! te rog iubite
Să nu mă amăgești,
Să nu mă faci a pierde
Iluziile cerești,
Apoi îți vei da seama
La cel neadormit,
D-un suflet cărui crima
A fost că te-a iubit.
Cu toată tinerețea,
Dar, nu! al meu amor!
Mă vei iubi cu focul
Acel nemuritor;
Ce numai tu, poate,
Îl poți împărtăși
Cu arta ta sublimă,
Ah! fii a mă iubi!
Măcar pe jumătate
Pe cât ei te iubesc!
Ș-atunci d-a ta credință
Eu nu mai mă-ndoiesc!
Atunc ai vedea singur
Cât e de înfocat
În inima femeii
Amor adevărat!
O! câte minuni face
Acest curat amor!
Când flacăra-mi aprinde
În suflet simțitor!
Acuma lângă tine
S-adorm pe brațul tău,
În leagăn de iubire
Și tu pre pieptul meu.