Spitalul amorului (1852)/1/Așa am fost ursită
Așa am fost ursită
Să fiu nenorocită,
Curată fericire
Să n-aflu un minut.
Ca lacrămi adăpată
Ființa-mi întristată
Și linișteam-mi și pacea
Cu totul am pierdut.
Eram și eu a dată
Iubită, adorată,
Un nume n-a mea frunte
Cununa-mi împletea
Eram prea mulțumitâ,
Eram prea fericită,
Credeam și jurăminte
Ce-adesea îmi făcea.
Un fum le e credința,
O vorbă conștiința,
O cursă jurământul,
Un nume Dumnezeu.
Că nimeni nu cunoaște
Cu ce vai să răpește
O inimă-amăgită,
Zdrobit dufletul meu.
Acum îmi juri tu mie
Amor, statornicie
Și mâine o sperjură,
Acum te-am cunoscut.
E tristă suvenirea
Ce-o naște fericirea,
Ce numai pentru unii
Cu roze să-npletesc.
Adio fericire
Ce-apui l-a mea privire,
Acuma pentru mine
Amare toate sânt.
Acum numai tu moarte
Ești singura mea parte,
Repaos pentru mine
E numai în mormânt.
Aricescu.