Poezii deosebite sau cântece de lume/Afrodită întristată

Sari la navigare Sari la căutare
Ochilor ajung atât Poezii deosebite sau cântece de lume
de Anton Pann
În flacăra carea mă arz


Afrodită întristată
Și jos pre pământ ești dată,
Frumsețe îndestulată
De duh foarte cuvântată.
Te zări d-abia pre tine
Și te hotărî lipon,
Căria i să cuvine
Ca să-i fie clironom.
Și zimbind îți lasă ție
După cum s-a cuvenit,
Sciptrul său de-npărăție
Și puternicul magnit.
Dăruindu-ți o putere
Ca să poți să stăpânești,
Și să tragi la a ta vrere
Inimile omenești.
Dar când te-au făcut stăpână
Pe tot neamul omenesc,
Țe-a zis, să fi și blajină
Cătră cei ce te slăvesc.
Iar să nu t-arăți tirană
Și judecătoriu ne drept,
Cătră un om ci-are rană
Și atâta foc în piept.
Dar să vede amăgită
La cel dupre urmă gând,
Și stăpână afrodită
Căci tu când mă vezi plângând;
Nu că numai milostivă
Nu-mi ești nici decum atunci,
Ci te arăți și-nprotivă
D-ale ei sfinte porunci.