Poezii deosebite sau cântece de lume/În flacăra carea mă arz

 

În flacăra carea mă arz
În loc de chinuri și necaz
Găsesc tot mângăere
Dulciață și plăcere.
Ca pervaneaoa am ajuns
Nu e vr-un lucru de ascuns,
Căci singur alerg de voe
Întru în foc făr de voe.
Când nu te văz îngheț de frig
Voiu să te văz și să mă frig,
A ochilor tăi rază
Îmi place să mă arză.
În focu-ți când mă prigoresc
Atunci mă număr că trăesc,
Atunci mă număr cu viață
Altmintrelea sânt de ghiață.
Astă parte mi-am ales
Din flacăra-ți să nu mai es,
Nici că voiu să am scăpare
D-un foc, ce raiu mi să pare.
Să arz trăind, să mor arzând
Ș-al tău obraz ne mai văzând,
Să-m pară focul viață
Și moartea o dulciaă.
Așa m-am hotărât să fiu
Cât voiu trăi și voiu fi viu,
În piept purtându-ți focul
Să-mi fericesc norocul.
Iar când pe urmă voiu muri
Nici de morți nu mă voiu feri,
Și voiu spune la oricine
Că așa mi să cuvine.