Poesii (1888-1894)/Sonet

 

Prin zidul gros în peștera adîncă
Răsbat mereŭ broboane marĭ de rouă —
Și picăturĭ întunecate plouă
Greoĭ și trist pe tot aceașĭ stîncă.

De miĭ de anĭ răsar isvoare nouă
Și cătinel din lespede mînîncă —
Și piatra tot întreagă-țĭ pare încă:
Un strop maĭ mult — ș'a despicat-o 'n două.

 
Așa otrava suferințeĭ varsă
Mereŭ cîte o lacrimă fierbinte
Pe inima de-atîtea dorurĭ arsă;

De-apururĭ cad și par'că n'o maĭ doare
Și'ntreagă tot rămîne ca'nainte —
Dar una'ncet de-ar maĭ atinge-o — moare.