Poesii (1888-1894)/Cine-a murit

 

Nimic așa de'ntristător
Ca țintirimul de la schit
Uĭtat în stinsul asfințit,
Sub raze palide ce mor...

Și noĭ adesa rătăcim
În sfînta luĭ melancolie...
Nu-ĭ nimenĭ...; cine să maĭ vie
În aer trist, la țintirim?

Atîtea viețĭ dorm la un loc —
Și nimenĭ...; vîntul une orĭ
În asfințit le-aruncă florĭ
Și frunze roșiĭ ca de foc...

Dar astă sar'am întilnit
Printre morminte o copilă;
Plîngea în glas.., i-am plîns de milă.
Nebună... Cine ĭ-a murit?

Tu ca de ceară aĭ rămas,
Cu ochiĭ plînșĭ m'aĭ pironit:
Ți-a dat în gînd cine-a murit
Și m'aĭ cuprins —, să nu te las...