Poesii (1888-1894)/Sie-șĭ

Poesii (1888-1894) de Artur Stavri
Sie-șĭ

Ți-aducĭ aminte...— i mult de-atuncĭ...;
Eraĭ copil; — ce trist eraĭ! —
Pe sub umbrar adînc de luncĭ
Bătut de gînd înmărmureaĭ.

Și cîte'n vis le-aĭ fost gîndit
Credeaĭ că-ĭ lege să sĕ'ntîmple;
Doreaĭ ceva nelămurit
Pustiul inimeĭ să-țĭ împle.

Și pe deșertul viețeĭ lan
Visata lume-o căutaĭ —
Și zi cu zi și an cu an
Maĭ în pustiŭ te 'nmormîntaĭ.

Ș'atîtea lacrime-aŭ picat
Durerea inimeĭ arzînd,
Câ stînca s'ar fi măcinat
În locul inimeĭ stătînd!