Poesii (1888-1894)/Călina

Poesii (1888-1894) de Artur Stavri
Călina

Fulgurosc prin aer rece florĭ de-omăt scînteietoare;
Alb e dealul și pe vale zac troiene de ninsoare.
Moartă-ĭ firea...; ca un giulgiu pus pe ceĭ ce nu maĭ sînt.
Cer de plumb îmbrobodește fața tristuluĭ pămînt;
Doar o rază furișată de prin bolțile pustiĭ
Pe întinsul alb așterne stînse dungi trandafiriĭ.
Peste vieața înlemnită tot maĭ jalnic vîntul bate...
Tristă-ĭ iarna, tristă-ĭ lumea, triste-s gîndurile toate...

Cîte lacrimĭ și durere în bordeiu 'ntroienit...
Pe o laĭță Voĭnea doarme somn de pieatră nesfîrșit;
Traiul luĭ încremenit e pentru veci în alba raclă;
Pe piept mînele staŭ cruce și la cap îĭ arde-o faclă
Și e alb ca alba ceară... împrejuru-ĭ sărăcie:
Nu-ĭ nicĭ țol pe laĭță, vatra ce-ĭ jăratec nu maĭ știe.
Șuierînd cu neastîmpăr vîntul spulberă cenușa,
A pustiŭ scîrțîie grinda și de ger trosnește ușa.
Lingă raclă stă Călina...: dureros mînele-șĭ frînge
Lacrimile-ĭ frig obrajiĭ și tot plînge... și iar plînge...
Intr'un colț staŭ copilașiĭ și sĕ uită cu mirare:
— «De ce tata de treĭ zile doarme 'ntr'una? Mama oare
«Pentru ce mereu oftează și plîngînd ne tot sărută?»
Staŭ nedumerițĭ: de-apururĭ gura lor rămîne mută;
Cu ochĭ marĭ privesc norodul și ascultă tristul cînt
Plutitor prin norĭ de smirnă...; tac cu toțĭ...; un cuvînt
Nicĭ că murmură'n mulțime; numai doar din cînd în cînd
Printre ruga liniștită se aude-un glas plîngînd...

Es doĭ tinerĭ din mulțime și sicriul îl ridică,
Împrejuru-ĭ vorbe bune toțĭ încep duios să zică;
Către țintirim devale liniștit norodul trece
Și Călina 'n urma racleĭ cu trist bocet îl petrece:

— «Cum îțĭ lașĭ tu copilași
«Și pe mine cuĭ mĕ lașĭ
«Rătăcită printre spinĭ,
«Singurică 'ntre străinĭ,
«Ca să dormĭ într'un sicriŭ,
«Să trăieștĭ într'un pustiŭ,
«În mormînt să hodineștĭ
«Și 'n mormînt să putrezeștĭ!
<Și să nu maĭ simțĭ mereŭ
«Sârutatul dulce-al mieŭ,
«Nicĭ mereŭ să nu maĭ știĭ
«Sărutatul de copiĭ!
«Să n'auzĭ veciea'ntreagă
«Nicĭ un glas să-țĭ zică dragă,
«Să n'auzĭ veciea toată
«Nicĭ un glas să-țĭ zică tată!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .