Poesii (1888-1894)/De ce sînt trist

Poesii (1888-1894) de Artur Stavri
De ce sînt trist

Is trist şi mĕ tot plîng de lume;
Din suflet jalea n'o maĭ stîng —
Şi totuşĭ vĕd că n'am anume
De ce să pling...

Acele lumĭ din asfinţit
Mĭ-au fost şi dulcĭ şi liniştite,
Şi-mĭ pare rĕŭ: le-aşĭ fi dorit
Alt-fel trăite.

Ţin minte: multe-am îndrăgit;
Le vĕd : sfios m'aşteaptă 'n prag —
Şi-mĭ pare rĕŭ că n'am găsit
          Ce mi-a fost drag.

Vezĭ, — de ce-s trist nu ştiŭ anume;
Simt doar că jalea mi-ĭ ursită —
Şi-ĭ fără leac: aştept o lume
          Alt-fel trăită.

Nu pot netihna să-mĭ alin
Că nu mĕ plîng de cîte ştiŭ:
Plîng alte lumĭ — şi nu maĭ vin...
          Şi-ĭ prea târziŭ.