Poesii (1888-1894)/În brațele tale

 

Te 'mbracă lumina din roș asfințit
Și părul îțĭ cade pe umere goale,
Pe gît și pe brațe — și eŭ amețit
Mi-ascund ochiĭ umezĭ în pletele tale.

Te legăn c'o doină; tu galeș mă sorbĭ
Cu dulcea privire topit'a noroc —
Și mintea ne-adoarme și ochiĭ ni-s orbĭ
Cînd gurile-șĭ fură săruturĭ de foc.

Îmĭ parĭ tot maĭ înger și tot maĭ frumoasă;
Aprinsă la față nebună te-alințĭ...
Așa, lasă-țĭ ochiĭ și gura ți-o lasă
În prada atîtor săruturĭ fierbințĭ!

Te lașĭ ca de ceară să fiĭ dezmierdată;
La sinu-țĭ mĕ'nlănțuĭ cu brațele goale...
A, ține-m'aproape că dulce mĕ'nbată
Mirosul sălbatec al pletelor tale!