Pepelea Gâscariul/13

13. Doftoria lui Pepelea
de Ioan Barac

Publicată în Biblioteca Sămănătorului de Editura Librăriei Diecezane, Arad, 1916, pag. 33-37.

Iar Pipalea pipăiește
Pe boeriu și-l netezește
La tâmple cu un peșchir,
Ca când să-i dea ușurare
Pân’ la vreme de băiare,
Ca când să-l ungă cu ir ;
Până i-a astupat gura
Strângându-l cu legătura,
Cu mânile îndărăt,
Și i-a zis așa cuvinte :
— „Dar mai aduci-ți anumite?
Acuma voi să-ți arăt!
Nu sunt doftor, ci Gâscariu,
Eu sunt acela, lemnariu,
Carele te-am mai bătut.
Eu sunt Pepelea bătutul,
Cel cu gâștele, știutul,
Luându-i tot ce-a avut.
Mi-ai luat gâșitele mele.
Acum să-ți mai dau pe piele,
Precum ți-am făigăduit.
Până și ia itreia oară
Nu scapi nici odinioară
Căci așa ne-am rânduit.”
Așa s-apucă și-l bate
Pre pântece și pre spate,
Peste bătaia dintâi,
Bătaie peste bătaie ;
I-au făcut așa o baie!
— Să-și pună la căpătâi. —
De supt căpătâi luându-i
Cheile și descuindu-i
Lada cea cu gălbiori,
Prețul gâștelor lui iară
Și l-a apucat afară,
— Vândute de două ori. —
Și, ziua bună luându-și
Și calul încălecându-și,
Sănătos s-a cam mai dus.
Și ca un fecior de babă,
Căutându-și a sa treabă,
Nimănuia, n-a mai spus.
Deci cu mânile încărcate
Cu ierburile-adunate
Toți curtezanii venind,
După ce-n casă intrară
Rău se mai înspăimântară :
Cu mari țipete răcnind
Văzând pe boieriul iară
Mut și legat, îi strigară :
Cine iar l-a chinuit?
Și doftorul unde este?
(Nimenea n-a prins de veste
Cum s-a fost închipuit).
Cu mânile încleștate.
Și cu multă văetate,
Cu grabă l-au dezlegat, .
Apoi destupându-i gura,
Mai mort cu răsuflătura
De sângele închegat,
Fălcile le folfăiește
Și pe Pepelea numește,
Că iară l-a chinuit.
(El ce, ca să-și izbândească
Și vorba să-și împlinească,
Doftor s-a închipuit.)
Așa toți încălecară
Și să-l caute plecară...
Unde l-ar putea găsi?
- Însă numai urma rece,
Dar pe dâinsul să-l mai frece
Altul nu se va prăsi,
Că dânsul cu bucurie
S-a întors cu fire vie
La doftorul cel baton,
Pe carele să-l slujească
Și vremea să-și împlinească
Ca la vechiul său stăpăn.
Iară boieriul slab de moarte,
Slăbit de cumplită soarte,
Mai mari doftori a chemat.
Că era gata să moară
De bătut a doua oară.
Cât abia s-a întremat.