Pepelea Gâscariul/14

 

Trimis-a boieriui! iară
Un curir mare prin țară
Pe Pepelea căutând.
Oareșicum, numai să-l prindă
Și la dânsul să-l întindă,
Tot chipul lui arătând.
Dar fiindcă el se schimbă
Tot în alt chip, și să plimbă,
Numai numele lui era
Cunoscut iarăși prin țară
Însă dânsul pe afară
Își râdea și fluiera.
Boieriul acuma dară
Sănătos ieșind pe-afară,
Dacă s-a tămăduit,
Atâta se îngrijește,
Și mai tare se păzește
De restul făgăduit.
Frica Pipelii luându-și
Și în sine-nchipuindu-și
De tot s-a înfricoșat,
Cât a dat să poruncească,
De grab’ să se prăpădească
Toate gâștele din sat;
Ca de gâscă nici o peană
Să nu mai vază aleană ;
Nici de numele lor,
Mai să nu se mai auză,
Pomenit de nici o buză,
De numele gâștelor.
Douăzeci de străji puindu-și
Capul și noapte păzindu-și
Singur nu se mai lăsa.
Nu ieșea făr’ pază ibună
Nici pe soare, nici pe lună
De frica care-i păsa.
Acum nici de-a lui moșie
Nici de el, oricin’ să fie
Mai mult nu se mai putea
Nici cu mâna, nici cu gura
Nice cu învățătura
A se mai apropia.