Pepelea Gâscariul/08

 

Și vrând să-l îmbrățișeze
Ca să se încredințeze
Amândoi l-au măsurat.
Atunci Pepelea cu o sfoară
— Păstrată la sine doară —
Mânile i-a apucat.
Strângându-i mânile foarte
Ca la un gătit spre moarte
Gura io-a astupat
Zicând : „Nu sunt eu lemnariu
Ci eu, Pepelea Gâscariu,
Am venit ca să te bat.
Mi-ai luat gâștele mele,
Și m-ai bătut cu nuiele
La tălpi și m-ai pedepsit.
Acum vii spre răsplătire,
Și să-ți dau o mulțămire
Precum ți-am făgăduit.
Și ți-am spus că nu o dată
Ci măsura împătrată
De trei ori voi să te bat”.
Deci luând o joardă bună,
Care vâjăie și sună.
A și început a da
De la cap pân’ la picioare,
De gândeai că-ndată moare
Deși nu mai înceta.
Cum și astupându-i gura
Îi zdrobea carnea, untura,
Lăsându-l mut, amorțit.
Și din sân banii scoțându-i.
Prețul gâștelor luându-i,
Pre ieșire a fugit.